ICCJ. Decizia nr. 181/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 181/2013
Dosar nr. 7152/97/2012/a2
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 7152/97/2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 3002 raportat la art.160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului M.C., născut la 19 iunie 1978.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 RON a fost înaintat de fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Alba.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că subzistă şi în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv faptele pentru care a fost trimis inculpatul în judecată reprezintă infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani şi lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul M.C.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Conform acestui text de lege instanţa de judecată în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr.239 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr.7152/97/2012 inculpatul M.C. a fost condamnat la:
- 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru instigare la infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru instigare la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit.a) C. pen. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) şi (2) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În fapt s-a reţinut în esenţă că inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna decembrie 2011 a cumpărat de pe teritoriul Spaniei împreună cu H.D. cantitatea de aproximativ 500 grame cannabis, în perioada ianuarie-martie 2012 aflându-se în Italia, l-a instigat pe numitul H.D. să cumpere de pe teritoriul Spaniei cantitatea de aproximativ 1,2 -1,3 kg cannabis, iar în perioada decembrie 2011- martie 2012, l-a instigat pe numitul H.D. să trimită din Spania în România cantitatea de aproximativ 1,8 kg cannabis.
Probele administrate în cauză şi la care instanţa de fond a făcut referire relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele prevăzute de legea penală astfel cum au fost reţinute în sentinţa mai sus menţionată şi reţinute în sarcina inculpatului.
Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpatul se are în vedere şi faptul că în ultima perioadă fenomenul consumului de droguri a luat o amploare deosebită mai ales în rândul tinerilor (fenomen cu efecte devastatoarea pentru sănătatea şi chiar viaţa consumatorilor), fenomen care nu s-ar fi putut dezvolta fără implicarea persoanelor care introduc în ţară şi oferă spre vânzare aceste droguri şi în consecinţă, recrudescenţa acestui fenomen infracţional impune luarea unor măsuri din cele mai severe, în vederea protejării interesului general în detrimentul celui individual, iar prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta precum şi alţi potenţiali infractori ar fi încurajaţi să-şi continue activitatea infracţională.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal şi faţă de caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiei penale formulate împotriva inculpatului.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia adoptată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr.7152/97/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 183/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 180/2013. Penal → |
|---|
