ICCJ. Decizia nr. 179/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 179/2013
Dosar nr. 15056/3/2012/a5
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 15056/3/2012 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului N.L.B. (născut la 26 februarie 1979), menţinând arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. nr. 851 din 5 octombrie 2012 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în Dosarul nr. 15056/3/2012, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului N.L.B. de schimbare a încadrării juridice pentru actul material din data de 11 martie 2012 în infracţiunea de deţinere de droguri de risc şi mare risc în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul N.L.B. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată.
Aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 11 martie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. menţine starea de arest a inculpatului.
În fapt, s-a reţinut că în perioada februarie 2012-martie 2012, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul N.L.B. a realizat operaţiuni ilicite privind circulaţia drogurilor de mare risc, respectiv a deţinut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea şi a vândut diferite cantităţi de cocaină, împrejurări în care, la datele de 2 februarie 2012 şi 8 februarie 2012, a vândut colaboratorului sub acoperire „P.V.", nume de cod, cantitatea totală de 1,89 grame substanţă ce conţine cocaină în amestec cu fenacetină şi levamisol, pentru suma totală de 200 euro, iar la data de 11 martie 2012 a deţinut în vederea vânzării în vestimentaţia personală şi în apartamentul în care locuia fără forme legale cantitatea totală netă de 11,45 grame cocaină, 36 comprimate ecstasy şi 20,55 grame cannabis.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.L.B., Curtea de Apel Bucureşti fiind investită cu soluţionarea căii de atac.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpatul N.L.B. a fost arestat preventiv prin încheierea din 12 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 7528/3/2012, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 şi că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. de proc. pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Probele administrate până la acest moment procesual nu au făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată (şi condamnat în primă instanţă), fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 681 C. proc. pen.
Este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptei.
Împotriva încheierii mai sus-menţionată a declarat recurs inculpatul N.L.B.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul N.L.B. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea di 12 martie 2012 a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 7528/3/2012 apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 că este incident cazul prevăzut de art. 149 lit. g) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 851 din 5 octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.L.B. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului N.L.B. reţinând de asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Probele administrate în cauză relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele prevăzute de legea penală astfel cum acestea au fost descrise în hotărârea apelată.
Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În analiza celei de-a doua condiţii se are în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor presupus a fi comise de inculpat, gravitatea deosebită a acestora, aspecte care denotă periculozitate şi care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului acesta reprezentând şi la acest moment un pericol social concret pentru ordinea publică.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar definitivă, nu alterează prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Întrucât temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare faţă de inculpat pentru buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea adevărului în cauză.
Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpat dispusă de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.L.B. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 15056/3/2012 din 23 mai 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 180/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1783/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
