ICCJ. Decizia nr. 1783/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1783/2013
Dosar nr. 1026/46/2012
Şedinţa publică din 24 mai 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin decizia penală nr. 50/R din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.L. împotriva deciziei penale nr. 1036/R din 27 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 3886/280/2012.
A obligat contestatorul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A.L.
În motivarea contestaţiei în anulare formulată în scris în memoriul depus la dosar s-a arătat în esenţă că hotărârile contestate sunt nelegale şi netemeinice prin nerespectarea prevederilor legale, motiv pentru care a solicitat casarea acestor hotărâri şi rejudecarea cauzei.
A mai precizat că a atacat atât decizia penală contestată, cât şi sentinţa penală pronunţată de prima instanţă precum şi ordonanţele procurorului, întrucât le apreciază ca fiind nelegale şi netemeinice fiind date cu nerespectarea legii.
A mai învederat, de asemenea, printre altele, că la data de 20 noiembrie 2012 s-a prezentat în faţa instanţei de recurs însă în decizia pronunţată în cauză se menţionează că a lipsit. La termenul de judecată din 20 noiembrie 2012 a solicitat instanţei de recurs acordarea unui nou termen pentru a-şi motiva recursul declarat însă cererea i-a fost respinsă trecându-se la soluţionarea cauzei.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare pentru următoarele motive:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1) cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând cererea de contestaţie în anulare de faţă în raport de motivele invocate de contestator, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Mai mult decât atât, astfel cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în motivarea deciziei penale nr. 50/R din 24 ianuarie 2013 potrivit prevederilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în cazul hotărârilor pronunţate în această materie a plângerii în faţa judecătorului, împotriva soluţiilor date de procuror de netrimitere în judecată, cum este şi ordonanţa din 18 mai 2011, de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor A.L. şi N.A.P., sancţionaţi cu amendă administrativă, precum şi de neîncepere a urmăririi penale faţă de N.A.P., N.C., B.F., R.P., dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, de care contestatorul nu este mulţumit, nu mai poate fi exercitată calea de atac, hotărârea pronunţată în prima instanţă fiind definitivă.
Ca atare, cum soluţia pronunţată de judecător în prima instanţă nu mai poate fi atacată cu o cale de atac, întrucât este definitivă, o astfel de cale de atac fiind inadmisibilă, aşa cum rezultă, de altfel, şi din conţinutul deciziei penale nr. 1036/R din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a respins recursul declarat de recurentul A.L. ca inadmisibil, atunci, în mod evident, tot inadmisibilă este şi calea extraordinară de atac.
Aşa fiind, cererea de contestaţie în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.L. împotriva deciziei penale nr. 50/R din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 1026/46/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 178/2013. Penal → |
|---|
