ICCJ. Decizia nr. 1983/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1983/2013
Dosar nr. 9989/111/2012
Şedinţa publică din 07 iunie 2013
Asupra recursurilor declarate, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 245/ P din data de 17 decembrie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bihor, s-a respins cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174-176 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a admis cererea inculpatului G.S.F. de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320 C. proc. pen. în baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.S.F., la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, în regim privativ de libertate.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
In temeiul art. 65-66 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi respinge cererile formulate în subsidiar de inculpat, prin apărător ales.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 16 august 2012 la zi.
S-a luat act că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea nu s-a constituit parte civilă în legătură cu serviciile medicale acordate victimei Ţ.R.F. în noaptea de 07/08 august 2012.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349, art. 1381-1391 Noul C. civ. s-a admis în parte pretenţiile civile ale succesorilor în drepturi ai victimei Ţ.R.F. şi obligă inculpatul la plata: sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Ţ.F.D. reprezentată legal de tutorii A.C.C. şi A.M.I.; sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Ţ.M.I. reprezentată legal de tatăl A.C.C.; sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Ţ.D.A. (ns. la data de 28 septembrie 2011, fiul victimei), reprezentată legal de tutorii A.C.C. şi A.M.I.; sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă Ţ.C. reprezentată legal de asistent maternal profesionist S.S.N.; sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă A.M.I. (sora victimei).
S-au respins în rest celelalte pretenţii solicitate de aceste părţi civile.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1391 Noul C. civ. s-au respins în totalitate pretenţiile civile ale părţilor civile Ţ.N.G. (fratele victimei) şi Ţ.F.A. (fratele victimei).
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. (2), (5) şi (6) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilului situat în Oradea, în suprafaţă de 23,90 mp, nr. C.F. aparţinând inculpatului, în vederea reparării pagubei, prin ordonanţa procurorului din 27 septembrie 2012 (filele 213-214 dosar urmărire penala) şi procesul - verbal de aplicare a măsurii asigurătorii a sechestrului (fila 215, dosar urmărire penală).
S-a dispus păstrarea şi conservarea de către Tribunalul Bihor a mijloacelor materiale de probă depuse la Camera de Corpuri de Delicte a Tribunalului Bihor, potrivit procesului-verbal din 24 octombrie 2012 - poziţia nr. 94/2012 din Registrul mijloacelor de probă şi corpuri delicte, respectiv: un flacon 2 1 „G.N."; un ambalaj prezervativ şi un prezervativ; un chilot de damă; soluţie substanţă brun roşcat (identificate cu ocazia cercetării la faţa locului, enumerate în procesul verbal de cercetare la faţa locului - filele 6-7 dosar urmărire penală); o pereche de pantaloni scurţi de culoare albastru închis cu inscripţia „P.S."; o pereche de pantaloni scurţi % cu două buzunare laterale, de culoare albastru închis; un tricou de culoare portocalie; un tricoul alb, simplu; un prosop de culoare crem; un tricoul de culoare neagră, inscripţia „R."; un tricou de culoare albă cu imagini reprezentând trei tractoare în partea din faţă (identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare, enumerate în procesul verbal de percheziţie domiciliară - fila 76 dosar urmărire penală); pereche de blugi de damă, culoare neagră neinscripţionat şi o pereche de şlapi, bunuri aparţinând victimei (identificate la filele 18-19 dosar urmărire penală).
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 C. proc. pen. s-a respins cererea părţilor civile de plată a cheltuielilor judiciare.
În temeiul art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, conform art. 5 din aceeaşi lege şi art. 13 din H.G. nr. 25/2011, pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.GJ. a profilului genetic al acestuia.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la Tribunalul Bihor la data de 10 octombrie 2012 sub Dosar nr. 9989/111/2012 a fost trimis în judecată inculpatul G.S.F. pentru comiterea în data de 07 august 2012 a infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.
În sarcina inculpatului G.S.F. s-a reţinut că în seara zilei de 7 august 2012, în intervalul orar 22:00 - 22:30 a abordat-o pe victima Ţ.R.F. în vederea întreţinerii de relaţii sexuale sens în care după ce s-au înţeles asupra sumei au urcat pe motoscuterul inculpatului şi s-au deplasat peste calea ferată spre terenul viran dinspre A. Oradea, locul unde victima obişnuia să-şi ducă „clienţii". După încheierea raportului sexual „normal" inculpatul i-a mai solicitat victimei întreţinerea unui raport sexual „oral", motiv pentru care victima i-a cerut bani în plus. Deoarece nu s-au înţeles asupra preţului, victima a refuzat, moment în care inculpatul s-a enervat şi a agresat-o în timp ce era poziţionat pe abdomenul acesteia, prin lovire cu pumnii şi palmele peste faţă şi prin introducerea în organele genitale a unui corp contondent, vătămările suferite ducând ulterior la decesul victimei.
În cauză s-au administrat următoarele probe:
Proces verbal din data de 08 august 2012 de consemnare a denunţului penal oral formulat de G.S.F. (fila 2 urmărire penală); proces verbal din data de 08 august 2012 de sesizare din oficiu (fila 3 urmărire penală); rezoluţia din data de 10 august 2012 de începere a urmăririi penale (fila 1 urmărire penală); proces verbal de cercetare la faţa locului din data de 08 august 2012 (filele 6-7 urmărire penală) şi planşa foto cu aspectele de cercetare de la faţa locului (filele 8-19 urmărire penală); concluzii preliminare medico - legale (fila 21); raportul de constatare medico legal din 08 august 2012 în urma necropsiei victimei (filele 22 - 35 urmărire penală); raportul de expertiză psihiatrică din 08 septembrie 2012 efectuat inculpatului (filele 38 - 40 urmărire penală); declaraţiile martorilor S.D.N. (filele 41 - 43, 45 - 49 urmărire penală), F.M.L. (filele 50 - 52, 54 - 55 urmărire penală), R.G.M. (filele 56 - 58, 60-61 urmărire penală), C.M. (filele 62-63, 65 urmărire penală), V.I. (filele 66, 61 urmărire penală), R.C. (fila 130 urmărire penală), A.M.I. (filele 131 - 133 urmărire penală), A.C.C. (filele 134-135 urmărire penală), V.G.C. (filele 136, 137 urmărire penală), A.D.C. (filele 138-139 urmărire penală) şi P.R.D. (filele 40 -142 urmărire penală); încheierea nr. 29 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 13 august 2012 prin care s-a admis efectuarea percheziţiei la domiciliul inculpatului (fila 72 urmărire penală) şi autorizaţia de percheziţie nr. 71/2012 (fila 74 urmărire penală); proces verbal de percheziţie domiciliară (fila 76 urmărire penală) şi proces verbal de percheziţie a motoscuterului inculpatului (fila 77 urmărire penală); proces verbal din 12 august 2012 de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele aparţinând inculpatului şi martorei F.M.L. (filele 98-109 urmărire penală); ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 16 august 2012 (fila 175 urmărire penală); declaraţiile de făptuitor (filele 163, 164 urmărire penală), învinuit (filele 165-169 urmărire penală) şi inculpat (filele 176, 177 urmărire penală şi completarea declaraţiei de inculpat (filele 179 - 181 urmărire penală); ordonanţa de reţinere a învinuitului din 16 august 2012 (fila 174 urmărire penală); mandat de arestate preventivă nr. 37 din 17 august 2012 (fila 202 urmărire penală); împuternicirea avocaţială pentru inculpat (fila 171 urmărire penală) şi împuternicirea avocaţială pentru părţile civile (fila 220 urmărire penală); copie cazier judiciar inculpat (fila 228 urmărire penală); încheierea penală nr. 56 din 11 septembrie 2012 a judecătorului de la Tribunalul Bihor de prelungire a măsurii atestării preventive (filele 207 - 209 urmărire penală).
În faţa instanţei de fond, inculpatul a cerut, înainte de citirea actului de sesizare, aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., procedându-se la audierea inculpatului.
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, iar din copia cazierului său judiciar a rezultat că este cunoscut cu antecedente penale fiind recidivist postexecutoriu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, în seara de 7 august 2012 victima Ţ.R.F. (29 de ani), zisă „A.", persoană care practica relaţii sexuale contra unor avantaje materiale, s-a deplasat împreună cu concubinul ei, martorul S.D.N., în zona Pieţei agroalimentare din Ioşia, scopul fiind acela ca victima să „racoleze" persoane în vederea practicării de relaţii sexuale.
În timp ce concubinul ei a rămas în piaţă, victima s-a îndreptat spre locul din care îşi racola în mod obişnuit clienţii, respectiv marginea staţiei de carburant O.M.V. dinspre Piaţa I., lângă trecerea de pietoni de pe str. O.D.
Inculpatul G.S.F., dorind să întreţină relaţii sexuale s-a deplasat în această zonă cu motoscuterul, iar în jurul orelor 22.00, în staţia de carburanţi O.M.V., a abordat-o pe victimă în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, cei doi înţelegându-se asupra sumei de 50 lei pentru „sex normal".
În consecinţă, cei doi au urcat pe motoscuter şi s-au deplasat împreună peste calea ferată spre terenul viran dinspre A., un loc în care victima obişnuia să-şi ducă „clienţii".
La locul stabilit, cei doi au întreţinut relaţii sexuale „normale", folosind un prezervativ. Imediat după, victima i-a cerut bani în plus faţă de suma negociată.
În acel moment inculpatul s-a enervat şi, întrucât victima era întinsă pe jos, pe spate, inculpatul, poziţionându-se cu genunchii în zona abdominală a victimei, a început să-i aplice multiple lovituri cu palmele şi pumnii în zona feţei şi în zona abdominală, inclusiv în zona ficatului, după care, pe fondul aceleiaşi stări nervoase, găsind în apropiere o bucată de lemn, cilindrică, de circa 30-40 cm şi de circa 4 cm diametru, cu aspect fin şi fără asperităţi pe partea exterioară, a introdus-o de mai multe ori în vaginul victimei.
În momentul în care inculpatul a încetat să o mai agreseze pe victimă, aceasta, fără să-i spună nimic, i-a întins mâna pentru a fi ajutată să se ridice, însă inculpatul a refuzat, a pus în portbagajul motoscuterului bucata de lemn pe care o folosise, după care a părăsit victima în locul agresiunii şi, deplasându-se pe str. O.D., pe lângă staţia de carburant O.M.V., s-a îndreptat spre zona fabricii „M."
Ajuns la intersecţia intre str. X şi str. Y, a abordat-o pe martora R.C., care, la fel ca şi victima, întreţinea relaţii sexuale contra cost, racolându-şi clienţii în zona respectivă. După ce a propus acesteia să întreţină relaţii sexuale şi i-a spus că are asupra sa suma de 50 lei, aceasta a refuzat pe motiv că „este prea puţin".
În aceste condiţii, inculpatul s-a deplasat spre zona magazinului L., respectiv pe str. X, unde a abordat-o pe martora F.M.L., care şi acesta întreţinea relaţii sexuale contra cost, cei doi înţelegându-se asupra sumei şi ca relaţiile sexuale să aibă loc la domiciliul inculpatului, astfel încât, în acest scop, s-au deplasat la domiciliul acestuia. După consumarea actului sexual şi după ce au purtat o serie de discuţii, inculpatul a condus-o pe martoră în locul din care a racolat-o, după care au făcut schimb de numere de telefon.
În cursul aceleiaşi nopţi, aflându-se în zona podului de pe str O.D., cu motoscuterul, inculpatul a aruncat în apa Crişului Repede bucata de lemn pe care o folosise la agresarea victimei.
Actele de violenţă exercitate de inculpat victimei Ţ.R.F., în seara de 07 august 2012, au cauzat decesul acesteia, deces care a survenit în cursul nopţii de 07/08 august 2012, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, unde aceasta fusese transportată de un echipaj de ambulanţă.
Această situaţie de fapt a rezultat din cuprinsul probelor administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpat care, în faţa instanţei, a descris şi recunoscut în totalitate săvârşirea faptei, solicitând instanţei de fond aplicarea prevederilor art. 3201C. proc. pen.
Din raportul întocmit de echipajul de poliţie a rezultat faptul că, la data de 07 august 2012, înjurai orelor 23.10, au fost dirijaţi spre zona P-ţa I., la faţa locului fiind identificat martorul S.D.N. şi victima Ţ.R.F., care „era conştientă, purtând discuţii cu echipajul ambulanţei." Din spusele victimei echipajul de poliţie sosit la faţa locului a reţinut că „Ţ.R.F. ne declară că a fost bătută de un client."
Din cuprinsul procesului verbal de cercetare la faţa locului, a rezultat că, pe baza declaraţiilor martorului S.D.N., s-a procedat la o conducere în teren, ocazie cu care acesta a indicat locul din care concubina sa îşi racola clienţii, respectiv intrarea în staţia de carburant O.M.V. de pe str. O.D., de lângă P-ţa A.I. În continuare martorul a indicat traseul parcurs de victimă până la locul unde obişnuia să întreţină relaţii sexuale cu clienţii. In locul indicat au fost găsite printre altele o pereche de chiloţi despre care martorul a afirmat că aparţin victimei şi un prezervativ folosit, obiecte ridicate şi ambalate separat în plicuri sigilate (proces-verbal de cercetare la faţa locului filele 6-19 dosar urmărire penală)
Din declaraţia martorului S.D.N., dată la data de 8 august 2012, a rezultat că în data de 7 august 2012 a însoţit-o pe concubina sa, victima Ţ.R.F., căreia cunoscuţii îi spuneau „A.", în zona Pieţei A.I. Martorul cunoştea faptul că victima întreţinea relaţii sexuale contra cost, scopul deplasării în zona respectivă fiind acela ca victima să racoleze clienţi. In piaţă s-au întâlnit cu mai multe persoane. La un moment dat, din locul în care victima îşi racola clienţii în mod obişnuit, acesta a plecat cu un bărbat pe o motocicletă de culoare „galbenă", spre terenul viran dinspre A. După un interval de timp, martorul a observat bărbatul cu motocicleta care revenea din locul indicat, singur, şi s-a îndreptat spre zona cartierului R. Martorul a plecat spre zona terenului viran, unde a găsit-o pe victimă, aşezată pe sol, cu urme de sânge în zona feţei, conştientă. La întrebarea martorului acesta i-a spus că a fost bătută de client deoarece nu a vrut să-i facă acestuia sex oral (declaraţii olografe martor filele 45 - 49 dosar urmărire penală).
Din declaraţia martorului R.G.M., cel care l-a ajutat pe martorul S.D.N. să o transporte pe victimă de la locul agresiunii până în piaţă, a rezultat că la un moment dat l-a observat pe concubinul victimei care alerga dinspre calea ferată şi striga după ajutor, spunând că aceasta a fost agresată. S-au îndreptat împreună spre locul în care era victima. Martorul a declarat că atunci când a ajuns în locul în care era victima a auzit-o pe aceasta spunându-i concubinului ei că cel care a bătut-o nu i-a dat banii iar motivul pentru care a bătut-o a fost acela că a nu vrut să-i facă sex oral. Martorul a mai declarat că nu l-a văzut pe „client" (filele 56-58, filele 60 - 61 dosar urmărire penală).
Martora C.M. zisă „G.", persoană care la rândul ei practica relaţii sexuale contra cost, având zona de racolare comună cu victima, a declarat că nu a văzut când victima a plecat spre terenul viran, fiind la rândul ei cu un „client", dar la un moment dat l-a văzut pe concubinul victimei care striga după ajutor deoarece cineva a agresat-o pe concubina sa. în continuare martora a arătat că cei doi au adus-o pe „A." în piaţă şi au aşezat-o pe un scaun, lângă automatul de cafea. Ea s-a apropiat de victimă şi a întrebat-o ce a păţit, aceasta spunându-i să aibă grijă, că pe ea a bătut-o un bărbat cu motocicletă galbenă, bine făcut, chel, deoarece acea persoană i-a cerut banii înapoi deoarece ea ar fi refuzat să-i facă sex oral. „A." era conştientă, avea doar urme de violenţă pe faţă." (62-63, filele 65 dosar urmărire penală)
La rândul său, martorul P.R.D., a declarat că a auzit când victima i-a spus concubinului ei că cel care a bătut-o era un bărbat de statură mică, grăsuţ, chel şi era cu motoscuter de culoare galbenă (filele 140-142 dosar urmărire penală)
Declaraţiile acestor martori se coroborează cu imaginile video surprinse de camere de supraveghere ridicate pe bază de dovadă de predare - primire de la staţie de carburat O.M.V. de pe str. O.D.
Din procesele-verbale de vizionare a rezultat că în data de 7 august 2012, ora 21:59:49 (oră care apare pe înregistrarea video) o persoană cu un motoscuter a intrat în staţia de carburant şi s-a îndreptat spre locul din care victima îşi racola clienţii, în umbră observându-se silueta unei persoane care se îndreaptă dinspre trecere de pietoni spre locul în care a oprit motociclul, cei doi discutând câteva secunde, după care urcând împreună pe motociclu şi părăsind staţia de carburant. Din procesul verbal de vizionare a imaginilor video a rezultat că motoscuterul are carena laterală spate de culoare albă, număr de înmatriculare cu culoare galbenă, în parte din spate are ataşat un portbagaj de culoare închisă, persoana care este la ghidonul motociclului are pe cap o cască de culoare închisă, este îmbrăcată cu un tricou şi o pereche de pantaloni care acoperă piciorul până deasupra genunchilor. Pantalonii par de culoare albastră posibil material blue jeans, tricoul pare de culoare deschisă având imprimeuri care dau impresia că este murdar iar sub lumina artificială se reflectă din acesta o tentă de culoare galbenă. încălţămintea este de culoare deschisă." (filele 80 - 82 dosar urmărire penală).
De asemenea, din cuprinsul declaraţiei martorei R.C., a rezultat că în seara de 7 august 2012, înjurai orelor 23.00, fiind în zona staţiei de carburant de la intersecţia străzilor U. cu str. P., a fost abordată de inculpatul G.S.F., care i-a propus să întreţină relaţii sexuale contra cost, dar l-a refuzat, deoarece inculpatul, când i-a propus să meargă cu el a spus că are 50, ea spunându-i că este prea puţin. Martora a mai arătat că a mai văzut la inculpat o „viperă", baston telescopic care era sub şaua scuterului, văzându-l când i-a cerut inculpatului o ţigară, iar acesta a ridicat şaua şi a servit-o. După discuţia avută, inculpatul a plecat spre Episcopia (fila 130 dosar urmărire penală).
La rândul ei, martora F.M.L., în declaraţiile date, a arătat că în seara de 7 august 2012, în jurul orelor 23.30, a fost abordată de inculpat în zona magazinul L., de pe str. U., acesta deplasându-se cu un motoscuter, potrivit acesteia, înţelegându-se cu inculpatul pentru „sex normal" şi „sex oral" la domiciliul acestuia, pentru suma de 150 lei. Inculpatul susţine că s-au înţeles doar asupra sumei de 50 lei, pentru „sex normal". Cei doi s-au deplasat cu motoscuterul la locuinţa inculpatului. Acolo, a arătat martora în timp ce discutau, a observat că inculpatul, la braţul stâng, pe partea inferioară în apropierea încheieturii avea nişte urme de sânge. Cei doi au făcut duş, după care martora nu a mai observat pata de sânge. Au întreţinut relaţii sexuale orale, după care sex normal. După consumarea actului sexual, cei doi au purtat discuţii în cadrul cărora inculpatul i-a reproşat că nu e bine să practice acea „meserie", spunându-i că dacă o mai găseşte acolo o „mierleşte ca pe cealaltă", în acel moment martora neînţelegând semnificaţia verbului „a mierli". Martora a mai declarat că în timp ce era în locuinţa inculpatului, la un moment dat a văzut un obiect metalic cu lungimea de aproximativ 20-40 centimetri, de culoare neagră, având la mijloc un inel de culoare albastră iar la capăt avea un şnur. Ea a înţeles că acest obiect se putea lungi. După discuţii, inculpatul a condus-o pe martoră în locul din care a racolat-o, după care au făcut schimb de numere de telefon. Martora a indicat numerele de telefon ca fiind ale inculpatului, deoarece în zilele următoare a apelat-o de pe aceste numere de telefon. După ce a fost condusă de inculpat la locul din care a racolat-o, fiind târziu, a chemat un taxi pentru a merge acasă, taximetristul relatându-i că o „fată de pe B." a fost bătută de „unul cu motocicletă galbenă". Potrivit martorei, ulterior a fost contactată telefonic în mai multe rânduri de către inculpat pentru a se întâlni, dar l-a refuzat (filele 50 - 52, filele 54 - 55 dosar urmărire penală).
Declaraţiile martorei F.M.L. se coroborează cu datele rezultate din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în mod autorizat în cauză, din cuprinsul cărora a rezultat că numărul de telefon indicat de către martoră, aparţine inculpatului G.S.F., care a contactat-o de mai multe ori, propunându-i întâlniri, fiind însă refuzat de fiecare dată.
Probele expuse anterior s-au coroborat şi cu procesele verbale încheiate ca urmare a activităţilor de supraveghere operativă, din cuprinsul acestora rezultând că inculpatul foloseşte un motoscuter, ale cărui caracteristici sunt similare cu cele care au rezultat din imaginile surprinse de camere de supraveghere ale staţiei de carburant O.M.V., la fel şi caracteristicile căştii specifice.
Aceste probe s-au coroborat şi cu procesul verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului G.S.F., din cuprinsul căruia a rezultat că în locuinţa acestuia au fost identificate mai multe obiecte de îmbrăcăminte potenţial purtătoare de urme biologice. Toate acesta obiecte de îmbrăcăminte au fost ambalate şi sigilate.
Din cuprinsul concluziilor preliminarii ale autopsiei medico-legale asupra cadavrului, întocmite la data de 08 august 2012 de S.M.L. Bihor, concluzii menţinute prin raportul de constatare medico-legală din 8 august 2012, a rezultat că: 1 Moartea numitei Ţ.R.F. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat şocului traumatic si hemoragie, survenit in evoluţia unui traumatism toraco abdominal, cu ruptură de ficat si vase mari de sânge abdominale. 3. Leziunile de violentă constatate la cadavru cu ocazia autopsiei s-au putut produce primlovire repetată cu corp dur (leziunile de la nivelul feţei şi hemitorace stâng);compresia regiunii toraco-abdominale între două planuri dure; acţiunea unui corp contondent dur de formă alungită, la nivelul organelor genitale interne (vagin, col uterin). 4. Intre leziunile de violenţă constatate la cadavru cu ocazia autopsiei, există legătură de cauzalitate. 5. Moartea datează din 08 august 2012.
Toate aceste probe se coroborează şi cu declaraţiile date de inculpat în cauză.
La prima audiere din data de 16 august 2012, acesta a recunoscut că în data de 7 august 2012, în jurul orelor 22.00, fiind cu motoscuterul, a „racolat", o prostituată de la colţul staţiei O.M.V. dinspre Piaţa I. S-au înţeles contra sumei de 50 lei. Au plecat împreună cu motoscuterul, au traversat calea ferată şi s-au deplasat pe terenul viran dinspre A. La locul indicat, au coborât, inculpatul arătând că i-a dat 50 lei prostituatei iar acesta i-a luat banii şi l-a întrebat „şi restul?". A întrebat-o pe acesta ce rest, la care ea i-a răspuns că relaţia sexuală costă 100 lei. Nu a fost de acord cu această sumă i-a luat banii din mână s-a urcat pe moped şi a plecat lăsând-o acolo. În continuare inculpatul a declarat că s-a deplasat pe lângă staţia de carburant de unde a racolat-o pe victimă, după care s-a întâlnit cu o prostituată în zona staţiei de carburant de pe str. U., după care a plecat spre zona magazinului Lidl unde a abordat-o pe „M.", care l-a însoţit acasă unde au întreţinut relaţii sexuale oral şi normal contra sumei de 50 lei. Inculpatul a mai declarat că a stat la „discuţii" cu victima aproximativ 10-15 minute (filele 163- 164, filele 166-169).
Ulterior, inculpatul a acceptat testarea poligraf în vederea detectării eventualului comportament simulat, dar cu ocazia formulării răspunsurilor la întrebările relevante, şi-a schimbat poziţia, recunoscând că a agresat-o pe victimă şi că a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale (raport de constatare tehnico - ştiinţifică din 24 august 2012).
Fiind reaudiat la data de 29 august 2012 inculpatul a recunoscut faptul că după ce victima i-a cerut bani în plus faţă de suma negociată, în condiţiile în care nu i-a justificat motivul pentru care i-a cerut suma de 50 lei faţă de preţul negociat, s-a enervat şi a început să o lovească cu palma şi pumnii peste faţă şi burtă, precizând că el era peste victimă, în poziţia călare, pe zona bazinului victimei când a lovit-o, victima nu a strigat după ajutor, arătând că a lovit victima de 5-6 ori.
Audiat în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut în totalitate săvârşirea faptei, descriind modul în care s-a petrecut incidentul, inclusiv folosirea obiectului telescopic (o bucată de lemn găsită în apropiere), dar şi discuţiile purtate ulterior. A arătat că în seara de 07 august 2012 înjurai orelor 22 s-a întâlnit cu victima în benzinăria O.M.V. de lângă Piaţa l. pentru a întreţine relaţii sexuale contra sumei de 50 lei, plecând din benzinărie cu scuterul pe un teren situat dincolo de calea ferată, unde, după ce au întreţinut relaţii sexuale normale, victima i-a cerut în plus 50 lei. întrucât nu a fost de acord, au început să se certe astfel încât din poziţia în care se afla, victima întinsă pe jos pe spate inculpatul în poziţia şezut pe abdomenul ei, a început să o lovească cu palmele peste faţă şi cu pumnii atât în zona ficatului cât şi în zona abdomenului. Nu a sărit cu genunchii pe abdomenul victimei însă era cu genunchii pe abdomenul acesteia în momentul în care a aplicat loviturile.
În timp ce i-a aplicat loviturile, a găsit în apropiere o bucată de lemn, respectiv o creangă ruptă, cu lungimea de circa 30-35 cm şi diametrul de circa 4 cm, neteda la exterior, fără asperităţi, având o culoare închisă spre negru, pe care a introdus-o în vaginul victimei circa 10-15 centimetri, de circa două ori. A folosit această bucată de lemn deoarece era nervos pentru că victima îi solicitase acea sumă suplimentară. Victima era conştientă. In momentul în care a încetat să o mai lovească, ea i-a întins mâna ca el să o ridice însă a refuzat si a plecat cu scuterul, punând respectiva bucată de lemn în portbagajul acestuia şi îndreptându-se pe şoseaua de centură spre zona magazinului Lidl unde a acostat-o pe acea prostituată audiată ca martor în cauză. În legătură cu acel obiect telescopic denumit viperă la care a făcut referire această martoră, a arătat ca era vorba de acea bucată de lemn şi nu de un alt obiect diferite deoarece nu a avut asupra sa nicio viperă. Acea bucată de lemn a aruncat-o în aceeaşi noapte la circa două trei ore după incident în Crişul Repede de pe podul situat în aproprierea staţiei O.M.V. din l. Recunoaşte şi conţinutul discuţiilor pe care le-a avut cu martora F.M.L. în sensul că i-a sugerat să renunţe la a mai întreţine relaţii sexuale cu diferite persoane pentru a nu păţi ca şi cealaltă.
A doua zi dimineaţa s-a gândit că faţă de starea în care a lăsat-o pe victimă aceasta ar fi putut să moară, însă acest lucru nu l-a realizat pe moment. Când i-a spus martorei că dacă o mai găseşte acolo o mierleşte ca pe cealaltă s-a referit la faptul că o bate ca şi pe victimă. Victima nu i-a spus că ar fi fost însărcinată.
A rezultat deci că în plus faţă de declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a mai adus următoarele precizări importante: că a lovit-o cu pumnii pe victimă inclusiv în zona abdomenului şi ficatului, că într-adevăr a introdus acel obiect de formă cilindrică în vaginul victimei pe care 1-a pus în motoscuter şi pe care l-a aruncat în apele Crişului Repede ulterior, la acest obiect făcând referire probabil martorele R.C. şi F.M.L., că în momentul în care a încetat să o mai agreseze pe victimă aceasta i-a întins mâna pentru a o ajuta să se ridice dar el a refuzat şi a plecat, că este real conţinutul discuţiilor avute cu martora F.M.L. că dacă o mai găseşte acolo o „mierleşte ca pe cealaltă" şi, un aspect deosebit de important, anume că din starea în care a lăsat victima ca urmare a loviturilor aplicate acesteia şi-a dat seama că aceasta este posibil să moară, dar de acest aspect şi-a dat seama abia ulterior.
Prin această ultimă declaraţie dată de inculpat, s-a confirmat atât folosirea obiectului telescopic care a contribuit şi aceasta la decesul victimei, cât şi veridicitatea declaraţiilor martorelor martorele R.C. şi F.M.L. în legătură cu deţinerea de către inculpat a unui astfel de obiect imediat după comiterea faptei, dar şi cauzele datorită cărora acest obiect nu a mai putut fi descoperit.
Prin această ultimă declaraţie dată de inculpat, inculpatul recunoaşte şi că a acceptat posibilitatea ca victima să moară datorită actelor de violenţă la care a supus-o şi datorită stării în care a lăsat-o pe aceasta la locul agresiunii (acceptare a unei astfel de consecinţe rezultată şi din discuţia avută de inculpat ulterior cu martora F.M.L., căreia inculpatul i-a spus că o „mierleşte ca pe cealaltă") şi că nu a făcut nimic pentru a înlătura o astfel de posibilitate.
Luând în considerare aceste probe, instanţa apreciază că, în privinţa faptei inculpatului, există probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. (1)1Constituţie, art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 5, art. 66 C. proc. pen. fiind răsturnată
Având în vedere că declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de fond s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale - cauza care a declanşat incidentul dintre inculpat şi victimă sau natura obiectului vulnerant folosit (date pe care doar inculpatul si victima le-au perceput şi cunoscut în mod direct) nefiind elemente care să conducă la o concluzie contrară sau să genereze concluzii diferite de cele reţinute în actul de sesizare cu privire la modul de săvârşire a faptei de către inculpat (cu atât mai mult cu cât în chiar actul de sesizare s-a reţinut introducerea în organele genitale ale victimei a „unui corp contondent", presupunându-se doar că ar fi fost vorba de acel baston) ori concluzii contrare celor reţinute în Raportul de constatare medico-legală cu privire la cauza decesului victimei - instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev de art. 3201 alin. (4) C. proc. pen.
În drept,
În privinţa corectei încadrări juridice, instanţa de fond a reţinut că prin actul de sesizare s-a apreciat că fapta inculpatului G.S.F., care în seara de 7 august 2012 în intervalul orar 22.00 - 22.30 a agresat-o pe victima Ţ.R.F. în timp ce era poziţionat pe abdomenul ei, prin lovire cu pumnii şi palmele peste faţă şi prin introducerea în organele genitale a unui corp contondent, între vătămări şi deces existând un raport de cauzalitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 din C. pen. S-a apreciat că sub aspectul laturii subiective inculpatul a acţionat cu intenţia a produce victimei vătămări, vătămări pe care l-a urmărit şi faţă de care se a reţinut intenţia directă a inculpatului, iar peste rezultatul urmărit se produce un rezultat mai grav, decesul victimei, rezultat pe care inculpatul nu l-a urmărit sau acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce, rezultat faţă de care se a reţinut forma de vinovăţie a culpei cu prevedere.
În faţa instanţei de fond, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului în rechizitoriu, în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciindu-se că actele de agresiune ale inculpatului pot fi calificate ca intenţionate şi drept cruzimi, ceea ce impune reţinerea acestei infracţiuni în sarcina sa.
De asemenea, instanţa de fond din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului în rechizitoriu, în infracţiunea de omor simplu, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că această ultimă încadrare juridică este cea corectă.
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., presupune intenţia inculpatului în a cauza suferinţe fizice şi culpa acestuia în a cauza decesul. Altfel spus, inculpatul urmăreşte un rezultat cu intenţie - cauzarea de suferinţe fizice victimei, lovirea sau vătămarea corporală a acesteia -, dar în concret se produce un rezultat mai grav - decesul victimei - pe care inculpatul nu îl acceptă, dar fie îl prevede însă socoteşte fără temei că nu se va produce (culpă cu prevedere), fie nu îl prevede deşi putea şi trebuia să îl prevadă (culpă fără prevedere).
În primul caz (culpă cu prevedere), inculpatul se bazează pe o serie de elemente obiective, identificabile când îşi formează convingerea că rezultatul mai grav nu se va produce, elemente pe care inculpatul s-a bazat însă în mod nefondat.
S-a apreciat că în prezenta cauză, nu au fost identificate astfel de elemente obiective care să fi fundamentat (eronat) concluzia inculpatului că decesul victimei, pe care el l-a prevăzut, nu se va produce.
Dimpotrivă, starea de surescitare nervoasă în care inculpatul se afla, intensitatea loviturilor aplicate şi zonele în care acestea s-au aplicat, inclusiv introducerea respectivului obiect în vaginul victimei, obiectul vulnerant folosit, modul de poziţionare a inculpatului în momentul aplicării lor (cu genunchii pe abdomenul victimei), diferenţa vădită de forţe dintre cei doi, faptul că victima nu a ripostat în niciun fel şi nici nu a reuşit să spună nimic, întinzând doar mâna inculpatului pentru a o ajuta să se ridice, refuzul inculpatului de a o ajuta şi părăsirea victimei în acea stare, lăsarea victimei la locul agresiunii, un teren viran, retras, situat într-o zonă periferică, noaptea, sunt elemente care dovedesc cu prisosinţă indiferenţa de care a dat dovadă inculpatul în ceea ce priveşte rezultatul mai grav şi acceptarea, prin urmare, a rezultatului mai grav al faptei sale, respectiv decesul victimei.
Ori toate aceste elemente au dus la concluzia că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de rezultatul mai grav a fost aceea de acceptare şi de ignorare a acestuia, specifică intenţiei indirecte, adică infracţiunii de omor şi nu doar de prevedere, specifică culpei, adică infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
De altfel, declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de fond şi declaraţia martorei F.M.L. susţin aceeaşi concluzie, inculpatul recunoscând că a acceptat posibilitatea morţii victimei datorită actelor de violenţă la care a supus-o şi stării în care a lăsat-o, acceptare a morţii victimei rezultată şi din faptul că la scurt timp de la săvârşirea faptei, în aceeaşi noapte, i-a spus martorei F.M.L. că o „mierleşte ca pe cealaltă" (afirmaţie recunoscută de inculpat şi de martoră). In acelaşi timp, instanţa de fond a apreciat că actele de violenţă la care a recurs inculpatul nu pot fi calificate drept cruzimi, în sensul art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
În mod inevitabil curmarea vieţii unei persoane, prin violenţă, presupune din partea autorului exteriorizarea unor acţiuni de o anumită intensitate, în zone vitale, care atunci când ajung la cunoştinţa comunităţii trezesc sentimente fireşti de dezaprobare, repulsie, dezgust şi teamă, sentimente care se amplifică atunci când victima este o femeie agresată de un bărbat.
Însă pentru a fi în prezenţa agravantei săvârşirii omorului prin cruzimi, trebuie ca inculpatul să fi urmărit să provoace victimei suferinţe multiple, chinuitoare, agonizante, suferinţe care le depăşesc pe cele oarecum normale la o infracţiune de omor, prin acţiunile sale inculpatul să dea dovadă de o tenacitate deosebită, ferocitate, bestialitate, iar fapta sa să fie calificată ca fiind una abominabilă.
Ori în cauză, s-a apreciat că toate aceste condiţii nu sunt îndeplinite, deoarece victima nu prezenta urme de violenţe extreme, perceptibile, vizibile, apreciate ca atare de către cei prezenţi, era conştientă, le-a spus martorilor ce s-a întâmplat şi a fost asistată la faţa locului de un echipaj de pe ambulanţă, iar decesul victimei a survenit după câteva ore, la spital, datorită şocului traumatic si hemoragiei, survenit in evoluţia unui traumatism toraco abdominal, cu ruptură de ficat si vase mari de sânge abdominale.
Instanţa a mai reţinut că starea de graviditate în care s-a aflat victima la momentul săvârşirii faptei de către inculpat nu a fost vizibilă şi nici cunoscută de acesta, astfel încât nu s-a putut reţine în sarcina inculpatului agravanta săvârşirii faptei asupra unei femei gravide, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen.
De asemenea, terenul viran, locul în care s-a săvârşit fapta, nu este un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului (în sensul art. 152 lit. a) C. pen.), ci doar un loc accesibil publicului (în sensul art. 152 lit. b) C. pen.). Cum însă de faţă la săvârşirea faptei nu a fost nicio altă persoană (în afara agresorului şi victimei), s-a apreciat că nu îi este aplicabilă inculpatului circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei în loc public, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
În raport de considerentele expuse, instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin rechizitoriu, în aceea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., apreciind că lovirea repetată cu palmele la nivelul feţei, cu pumnii la nivelul toracelui, introducerea lemnului de formă alungită în vaginul victimei şi compresia regiunii toraco abdominale, acţiuni de violenţă săvârşite de inculpatul G.S.F. asupra victimei Ţ.R.F. în seara de 07 august 2012, urmate de părăsirea acesteia la locul agresiunii, s-au realizat cu intenţia indirectă de a curma viaţa victimei, ceea ce s-a şi întâmplat câteva ore mai târziu.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., reţinând în acest sens numărul şi intensitatea loviturilor, modul în care a acţionat, disproporţia vădită de forţe dintre inculpat şi victimă (cu atât mai mult cu cât victima nu s-a apărat în niciun fel), atitudinea ulterioară a inculpatului - care a abandonat victima pe acel teren viran, imediat ulterior a mai abordat alte două persoane pentru a întreţine relaţii sexuale cu acestea contra cost, atrăgându-i atenţia uneia din acestea că „o mierleşte ca pe cealaltă", după care, în cursul aceleiaşi nopţi a aruncat obiectul vulnerant în râul Crişul Repede -, rezultatul faptei sale (victima avusese 5 copii minori, faţă de unul fiind încuviinţată anterior adopţia, unul fiind dat anterior în plasament la un asistent maternal profesionist, alţi trei fiind în grija tatălui unuia din aceştia şi a surorii victimei), atitudinea procesuală inconstantă a inculpatului (care şi-a modificat gradual declaraţiile, în funcţie de probaţiunea administrată, de la negarea omorului până la recunoaşterea totală a faptei în faţa instanţei de fond).
Instanţa de fond a mai avut în vedere şi datele privitoare la persoana inculpatului, extrase din raport de expertiză medico-legală psihiatrică, din care a rezultat că inculpatul are o personalitate cu trăsături dizarmonic structurate, impulsivitate, toleranţă scăzută la frustrare, tulburări ale instinctului sexual aparent în strânsă legătură cu violenţa şi trăsăturile impulsive, nivel intelectual inferior, personalitate structurată particular, cu tendinţe impulsive şi către instabilitate psiho-emoţională crescute, dizarmonic sub raport comportamental, rezistenţă scăzută la frustrare. Aceste elemente care imprimă o gravitate deosebită faptei, în raport de împrejurările expuse în apărare, au determinat inaplicabilitatea în cauză a vreunei circumstanţe atenuante legale sau judiciare.
Faţă de toate aceste criterii şi circumstanţe concrete, reale şi personale, faţă de dezideratele înscrise în art. 52 C. pen., instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse îndreptate spre maximul special, astfel cum acesta va fi redus, ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 C. pen.
În consecinţă, instanţa de fond a procedat după cum urmează:
S-a respins cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174-176 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a admis cererea inculpatului G.S.F. de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.S.F., la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, în regim privativ de libertate.
În temeiul art. 71 C. pen., în considerarea aceloraşi criterii care au fost avute în vedere şi la stabilirea şi individualizarea pedepsei principale, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie şi în temeiul art. 65-66 C. pen. aceleaşi drepturi cu titlu de pedeapsă complementară pe o durata de 3 ani. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost confirmate de probele administrate în cauză, analizate de instanţă şi prin prisma declaraţiei inculpatului dată în faţa instanţei, de recunoaştere totală a faptelor şi de solicitare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3201C. proc. pen., cerere admisă de instanţă în raport de probele administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere prezenta hotărâre de condamnare şi cuantumul pedepsei stabilit de instanţă, cu executare în regim privativ de libertate, s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 16 august 2012 la zi, potrivit actelor de la dosar.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinutcă succesorii în drepturi ai defunctei, respectiv Ţ.F.D., Ţ.M.I., Ţ.D.A., Ţ.C. (copiii victimei) si A.M.I., Ţ.N.G. si Ţ.F.A. (sora şi fraţii victimei) s-au constituit părţi civile în cauză, potrivit cererilor depuse în fata instanţei până la citirea actului de sesizare, solicitând daune morale, respectiv câte 500.000 lei daune morale şi o rentă lunară de câte 500 lei în favoarea fiecărui copil şi câte 200.000 lei daune morale în favoarea fiecărui frate.
Instanţa de fond a mai reţinut că părţile civile, prin apărător ales au arătat că nu doresc administrarea niciunei probe pentru dovedirea temeiniciei pretenţiilor solicitate.
Conform art. 1.349 alin. (1) şi (2) Noul C. civ., Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Potrivit art. 1.390 Noul C. civ., despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat iar la stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea.
În cazul prejudiciilor nepatrimoniale determinate de moartea unei persoane, potrivit art. 1.391 Noul C. civ. instanţa judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.
Raportând aceste texte legale la datele de la dosar, la pretenţiile solicitate de părţile civile şi la raporturile de rudenie ale acestora cu victima Ţ.R.F., instanţa de fond a reţinut următoarele:
În privinţa sumelor pretinse cu titlu de rente lunare, instanţa va avea în vedere situaţia copiilor victimei, care au fost cu desăvârşire lipsiţi de grija mamei lor (victima Ţ.R.F.), lipsiţi de orice formă de întreţinere materială din partea acesteia, din cei 5 copii minori ai victimei, faţă de unul fiind încuviinţată anterior adopţia (adopţie care, producând efecte depline, duce la pierderea în totalitate a drepturilor rezultate din legăturile de rudenie cu părinţii naturali), Ţ.C. fiind dată anterior în plasament la asistentul maternal profesionist S.S.N. (aceasta devenită astfel reprezentanta legală a minorei), Ţ. (în prezent A.) M.I. aflată în întreţinerea tatălui ei natural (A.C.C.), Ţ.F.D. şi Ţ.D.A. aflaţi în întreţinerea surorii victimei şi a soţului acesteia (respectiv A.M.I. şi A.C.C., persoane desemnate de altfel şi tutori ai acestor doi minori de către instanţa de tutelă).
Ori din moment ce victima însăşi şi-a lipsit copiii de orice formă de întreţinere materială, din moment ce aceasta nu a contribuit efectiv cu nicio sumă de bani la creşterea şi educarea propriilor ei copii, din moment ce toţi aceşti copii s-au aflat de fapt sau de drept în întreţinerea altor persoane, nu se impune obligarea inculpatului la plata unei rente lunare faţă de fiecare copil, adică la plata unei sume de bani pe care victima nu a avansat-o niciodată.
În privinţa daunelor morale şi a cuantumului acestora, solicitate de către copiii victimei, instanţa de fond a reţinut că decesul mamei lor, în condiţiile expuse, le-a produs, dar mai ales le va produce acestora în timp, o suferinţă psihică inerentă, independent de modul în care victima a înţeles să se achite de îndatoririle părinteşti, independent de dezinteresul total manifestat de aceasta faţă de copii, anterior decesului, atitudine care de altfel nu poate în niciun caz să le fie imputată minorilor. De aceea, luând în considerare legăturile de rudenie dintre copii şi victimă, legăturile efective de afecţiune dintre aceştia, dar şi vârsta minorilor, instanţa de fond a apreciat că o sumă de 20.000 lei pentru fiecare, ar compensa rezonabil şi echitabil suferinţa cauzată de decesul mamei lor în circumstanţele expuse.
În privinţa daunelor morale solicitate de fraţii victimei Ţ.N.G. şi Ţ.F.A., instanţa a reţinut că nu există niciun element la dosar din care să rezulte că suferinţele cauzate acestora de decesul victimei ar impune, pe lângă pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului şi o compensare materială. Simpla existenţă a unor legături de rudenie dintre aceştia şi victimă, nu este un criteriu suficient şi cu atât mai puţin obligatoriu pentru acordarea de daune morale. Relevantă pentru stabilirea şi acordarea daunelor morale este nu atât legătura de rudenie în sine, rudenie colaterală în prezenta cauză, ci relaţiile de familie şi legăturile efective, reale de afecţiune dintre aceştia şi victimă, legături care însă nici nu au fost dovedite şi nici nu a rezultat din actele dosarului.
Mai mult, situaţia victimei anterioară decesului şi situaţia copiilor acesteia, a determinat instanţa de fond să ajungă la concluzia ca Ţ.N.G. si Ţ.F.A., în calitate de fraţi ai victimei, au dat dovadă de ignoranţă şi au manifestat o totală pasivitate şi dezinteres faţă de sora lor dar şi faţă de copiii acesteia, înţelegând, ulterior decesului surorii lor, doar să formuleze pretenţii civile în cauză.
În raport de aceste elemente, instanţa de fond a apreciat că pronunţarea prezentei hotărâri de condamnare faţă de inculpat, la o pedeapsă de 13 ani închisoare în regim privativ de libertate (îndreptată de altfel spre maximul ei special), reprezintă pentru Ţ.N.G. şi Ţ.F.A. o modalitate suficientă de compensare a suferinţelor determinate de decesul surorii lor.
Spre deosebire de aceştia, partea civilă A.M.I., sora victimei, împreună cu A.C.C., anterior decesului victimei, s-a ocupat de creşterea şi întreţinerea copiilor acesteia - Ţ. (in prezent A.) M.I., Ţ.F.D. si Ţ.D.A. -, iar ulterior, pe parcursul judecării cauzei, împreună cu acelaşi A.C.C., a obţinut tutela minorilor Ţ.F.D. şi Ţ.D.A., exprimându-şi în faţa instanţei intenţia de a demara procedurile de adopţie a acestora.
Având în vedere aceste elemente suplimentare în ceea ce o priveşte pe partea civilă A.M.I., instanţa de fond a apreciat că se impune o compensare materială a suferinţelor cauzate acesteia de curmarea vieţii surorii ei, obligarea inculpatului la plata unei sume de 10.000 lei reprezentând o compensare echitabilă a acestor suferinţe.
În privinţa Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, instanţa de fond a reţinut că deşi legal citat, acesta nu s-a constituit parte civilă în legătură cu serviciile medicale acordate victimei Ţ.R.F. în noaptea de 07/08 august 2012.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a dispus după cum urmează:
S-a luat act că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea nu s-a constituit parte civilă în legătură cu serviciile medicale acordate victimei Ţ.R.F. în noaptea de 07/08 august 2012.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349, art. 1381-1391 Noul C. civ. s-a admis în parte pretenţiile civile ale succesorilor în drepturi ai victimei Ţ.R.F. şi obligă inculpatul la plata: sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Ţ.F.D., (fiul victimei) reprezentată legal de tutorii A.C.C. şi A.M.I.; sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Ţ.M.I. (fiica victimei) reprezentată legal de tatăl A.C.C.; sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Ţ.D.A., (fiul victimei), reprezentată legal de tutorii A.C.C. şi A.M.I.; sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă Ţ.C. (fiica victimei) reprezentată legal de asistent maternal profesionist S.S.N.; sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă A.M.I. (sora victimei).
S-au respins în rest celelalte pretenţii solicitate de aceste părţi civile.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1391 Noul C. civ. s-au respins în totalitate pretenţiile civile ale părţilor civile Ţ.N.G. (fratele victimei) şi Ţ.F.A. (fratele victimei).
Având în vedere faptul că inculpatul va fi obligat, în sensul expus, la plata daunelor morale către părţile civile, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. (2), (5) şi (6) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilului situat în Oradea, în suprafaţă de 23,90 mp, nr. C.F. aparţinând inculpatului, în vederea reparării pagubei, prin ordonanţa procurorului din 27 septembrie 2012 şi procesul - verbal de aplicare a măsurii asigurătorii a sechestrului.
S-a dispus păstrarea şi conservarea de către Tribunalul Bihor a mijloacelor materiale de probă depuse la Camera de Corpuri de delicte a Tribunalului Bihor, potrivit procesului-verbal din 24 octombrie 2012 - poziţia nr. 94/2012 din Registrul mijloacelor de probă şi corpuri delicte.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 C. proc. pen. s-a respins cererea părţilor civile de plată a cheltuielilor judiciare, cerere formulata odată cu constituirile de părţi civile, având in vedere ca nu s-a depus niciun înscris din care sa rezulte cuantumul acestor cheltuieli si ce reprezintă acestea.
Fiind îndeplinite condiţiile impuse de lege, luând in considerare circumstanţele reale ale faptei dar mai ales circumstanţele personale ale inculpatului rezultate din Raportul de expertiza medico-legala psihiatrica, in temeiul art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, conform art. 5 din aceeaşi lege şi art. 13 din H.G. nr. 25/2011, pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic al acestuia.
Împotriva sentinţei penale mai sus arătate au declarat apel inculpatul G.S.F. şi părţile civile Ţ.N.G., Ţ.F.A., Ţ.F.D., Ţ.M.l., Ţ.D.A. şi A.M.I.
Părţile civile au solicitat prin intermediul apărătorului ales, a solicitat admiterea apelurilor declarate, desfiinţarea sentinţei apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri sub aspectul laturii penale şi sub aspectul laturii civile.
În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 174 coroborat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., fiind vorba despre un omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, având în vedere faptul că acţiunea inculpatului a fost provocată atâta timp cât victima era conştientă şi în viaţă.
S-a solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, apoi în temeiul art. 3201 alin. (7) respingerea reţinerii dispoziţiilor de reducere a pedepsei cu 1/3, întrucât aceasta nu este aplicabilă în cauzele care prevăd pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi reformarea sentinţei sub aspectul cuantumului pedepsei.
S-a apreciat faptul că pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este prea mică raportat la starea concretă de fapt, moartea atât de violentă a victimei, acţiunea brutală asupra unei femei.
În ce priveşte latura civilă a cauzei s-a solicitat să se dispună admiterea constituirilor de parte civilă astfel cum au fost formulate. S-a solicitat majorarea daunelor morale acordate.
S-a solicitat menţinerea sechestrului asigurător, dispusă în cursul urmăririi penale şi menţinută prin sentinţa apelată.
Inculpatul apelant a solicitat prin intermediul apărătorului ales, admiterea apelului declarat de către acesta, desfiinţarea sentinţei apelate şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, infracţiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul şi pe care a recunoscut-o în baza art. 3201 C. proc. pen., iar în urma reţinerii acestei infracţiuni, cu limitele reduse conform art. 3201 C. proc. pen., s-a solicitat aplicarea unei pedepse just individualizate, îndreptată spre minim.
Pe latură civilă s-a solicitat respingerea în totalitate a daunelor morale.
S-a arătat faptul că a fost efectuat un raport de medicină-legală care a concluzionat faptul că decesul s-a datorat rupturii de ficat şi vaselor mari de sânge din abdomen, pentru că fiind deasupra victimei, inculpatul a lovit-o într-un moment de nebunie, acesta conform raportului de expertiză psihiatrică suferind de tulburări ale instinctului sexual aparent, în strânsă legătură cu violenţa şi trăsături impulsive.
S-a apreciat faptul că legătura de cauzalitate directă între moarte şi lovituri există datorită acelor rupturi de ficat şi a vaselor mari de sânge şi nu datorită corpului contondent. S-a mai arătat în raport de faptul că în vagin s-a găsit o cantitate mică de sânge şi că prin introducerea unui obiect contondent în vagin nu se poate ajunge la ficat.
S-a arătat şi faptul că atitudinea inculpatului nu a fost aceea de a omorî, ci de a lovi, inculpatul nici măcar neacceptând că ar putea deceda victima.
Cu privire la latura civilă s-a solicitat respingerea în totalitate pretenţiile civile pentru că în ceea ce priveşte copiii, aceştia au fost abandonaţi de la naştere de către mamă, nu s-a interesat, nu a avut grijă de ei. S-a pus întrebarea ce îi va afecta mai mult pe copii când vor creşte, faptul că mama i-a abandonat ca să practice prostituţia sau faptul că a fost omorâtă de către un client. S-a apreciat că pe un copil îl afectează faptul că a fost abandonat, că nu i s-a acordat sprijin şi dragoste de la naştere şi până la producerea evenimentului. Cu privire la sora victimei s-a solicitat respingerea pretenţiei de acordare a daunelor morale, instanţa nearătând motivele pentru care a acordat acele daune morale, doar că după deces aceasta s-a ocupat de adopţie şi de îngrijirea copiilor, acestea fiind aspecte ulterioare.
S-a arătat faptul că inculpatul a fost tulburat sexual în momentul refuzului şi că nu a dorit sau acceptat rezultatul, dar acesta a avut loc.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel dar şi din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:
1. Criticile formulate de către părţile civile au vizat în principal două aspecte. Un aspect a vizat solicitarea ca în baza art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 coroborat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. considerându-se că infracţiunea săvârşită de către inculpat se circumscrie unui omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi.
Analizând acest aspect instanţa a reţinut următoarele:
Criticile formulate de către reprezentantul părţilor civile sunt nefondate. La aprecierea unui omor ca fiind săvârşit prin cruzimi, în opinia instanţei, trebuie să se ţină seama de faptul că inculpatul întrebuinţează în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei, de asemenea trebuie să se şină seama de aspectul de ferocitate cu care inculpatul să fi săvârşit omorul, trezind prin faptele sale în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, inculpatul G.S.F., a lovit-o pe victimă cu palmele şi pumnii peste faţa şi în zona abdominală în timp ce era aşezat cu genunchii pe abdomenul acesteia.
Loviturile aplicate în condiţiile de mai sus au fost urmate şi de către introducerea în vaginul victimei a unei bucăţi de lemn cu o suprafaţă exterioară netedă pe o lungime de 10, 15 cm.
Mai rezultă din actele de la dosar şi din concluziile preliminare ale autopsiei medico-legală asupra cadavrului întocmită la data de. 08 august 2012 de S.M.L. Bihor, că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat şocului traumatic şi hemoragiei survenit în evoluţia unui traumatism toraco abdominal, cu ruptură de ficat si vase mari de sânge abdominale, că leziunile de violentă constatate la cadavru cu ocazia autopsiei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur (leziunile de la nivelul feţei şi hemitorace stâng), compresia regiunii toraco abdominale între două planuri dure, acţiunea unui corp contondent dur de formă alungită, la nivelul organelor genitale interne (vagin, col uterin). S-a mai subliniat în acelaşi raport că moartea a survenit ca urmare a compresiei toracico-abdominale între două planuri dure, concomitent cu acţiunea unui corp contondent, dur, de formă alungită, la nivelul organelor genitale. Concluzia raportului rezultă implicit din constatarea că între leziunile de violenţă examinate la cadavru cu ocazia autopsiei există legături de cauzalitate cu moartea datată la 08 august 2012.
Considerând că suferinţele produse victimei sunt suferinţe pe care le implică în mod firesc activitatea de ucidere, fapta neconstituind un omor deosebit de grav.
S-a mai reţinut de către instanţa de apel că prin folosirea de cruzimi se înţelege utilizarea unor mijloace şi procedee sălbatice, nemiloase, care depăşesc pe cele proprii acţiunii de a ucide, şi care cauzează victimei mari dureri, prelungite în timp, determinând oroare şi revoltă în psihicul celor care i-au cunoştinţă de faptă, ori în speţă, victima nu prezenta urme de violenţă extreme, perceptibile, vizibile, apreciate ca atare de către cei prezenţi. Mai mult decât atât ea era conştientă, le-a spus martorilor ce s-a întâmplat şi a fost asistată la faţa locului de un echipaj de pe ambulanţă, iar decesul victimei a survenit după câteva ore, la spital aşa cum am mai arătat, datorită şocului traumatic şi hemoragiei survenite în urma unui traumatism toraco abdominal, cu ruptură de ficat si vase mari de sânge abdominale.
La fel ca şi instanţa de fond s-a conchis că starea de graviditate în care s-a aflat victima la momentul săvârşirii faptei de către inculpat nu a fost vizibilă şi nu a putut fi cunoscută de către acesta şi pe cale de consecinţă nu se poate reţine în sarcina inculpatului agravantă săvârşirii faptei asupra unei femei gravide, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen.
Din oficiu, instanţa a examinat în cadrul apelului părţilor civile şi dacă fapta a fost săvârşită care prin natura sau destinaţia lui ar fi accesibilă publicului în sensul art. 152 lit. a) C. pen., or, locul în care s-a săvârşit fapta era un loc viran nedestinat publicului, nu a fost nicio altă persoană în afara agresorului şi victimei şi pe cale de consecinţă nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 175 litera i C. pen.
Pentru toate aceste motive instanţa a respins criticile părţilor civile Ţ.N.G., Ţ.F.A., Ţ.F.D., Ţ.M.I., Ţ.D.A. şi A.M.I., menţinând în totalitate punctul de vedere din hotărârea instanţei de fond.
S-a considerat de asemenea că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatului, încadrat în muncă, cu trecut nepedepsit, fapta şi mai ales gradul de pericol social ridicat al unei asemenea fapte.
S-a mai considerat că instanţa de fond a avut în vedere şi prevederile art. 52 C. pen. legat de pedeapsă ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a inculpatului, socotind că prin executarea pedepsei aplicate se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială din partea inculpatului.
Dacă sub acest aspect instanţa a respins ca nefondate criticile părţilor civile, a apreciat că sub aspectul laturii civile a cauzei, criticile părţilor civile Ţ.N.G., Ţ.F.A., Ţ.F.D., Ţ.M.I., Ţ.D.A. şi A.M.I. sunt fondate pentra următoarele considerente:
Având în vedere fapta reţinută în sarcina inculpatului, modalitatea în care acesta a săvârşit fapta, unitatea şi coeziunea de care au dat dovadă radele victimei cu prilejul morţii acesteia, instanţa va reţine că se va impune admiterea apelului penal declarat de părţile civile Ţ.N.G., Ţ.F.A., Ţ.F.D., Ţ.M.I., Ţ.D.A. şi A.M.I., împotriva sentinţei penale nr. 245 din data de 17 decembrie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că a majorat cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile Ţ.F.D., Ţ.M.I., Ţ.D.A. Reprezentaţi de tutorii A.C.C. şi A.M.I. şi părţii civile Ţ.C. reprezentat legal de S.S.N. de la câte 20.000 lei până la 50.000 lei fiecare pentra fiecare parte civilă, iar pe cele acordate părţii civile A.M.I. de la 5.000 lei până la 10.000 lei.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1349 şi art. 1381-1391 C. civ. a obligat inculpatul la plata a câte 5.000 lei pentra fiecare din părţile civile Ţ.N.G. şi Ţ.F.A. cu titlu de daune morale.
2. Cât priveşte criticile formulate de către inculpatul G.S.F. instanţa a reţinut următoarele:
Solicitarea acestuia de a fi redusă pedeapsa aplicată de către instanţa de fond, curtea de apel a respins-o ca nefondată. Din motive de nerepetabilitate a considerat că argumentele care au stat la baza analizei criticilor formulate de către părţile civile sunt în măsură a fi aplicate şi în ceea ce priveşte analiza criticilor formulate de către inculpat privind reducerea pedepsei şi ca atare acele argumente îi sunt aplicabile în speţă şi nu au mai fost reluate.
Un aspect menţionat, reliefat în criticile sale de către inculpat şi anume faptul că conform raportului de expertiză psihiatrică acesta ar suferi de tulburări ale instinctului sexual, aparent, în strânsă legătură cu violenţa şi trăsături impulsive ale sale s-a apreciat că aceste elemente au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate de către instanţa de fond şi pe cale de consecinţă nu pot constitui un temei care să ducă la reducerea pedepsei aplicate de către instanţa de fond.
Cât priveşte la criticile aceluiaşi inculpat la latura civilă a cauzei, curtea le-a considerat nefondate, şi le-a respins ca atare, pentru aceleaşi considerente care au fost avute în vedere atunci când au fost analizate criticile formulate de către părţile civile şi pe cale de consecinţă pe această cale instanţa a considerat că a răspuns şi acestor critici formulate de către inculpat.
Aşa fiind, instanţa, a apreciat că apelul penal declarat de către inculpatul G.S.F. este nefondat.
Reţinând culpa procesuală a inculpatului în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. lei inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 160 lit. b0 C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.S.F. şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul penal declarat formulat de inculpatul G.S.F..
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de părţile civile Ţ.N.G., Ţ.F.A., Ţ.F.D., Ţ.M.I., Ţ.D.A., Ţ.C. şi A.M. împotriva sentinţei penale nr. 245 din data de 17 decembrie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o, în sensul că a majorat cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile Ţ.F.D., Ţ.M.I., Ţ.D.A. reprezentaţi de tutorii A.C.C. şi A.M.I. şi părţii civile Ţ.C. reprezentată legal de S.S.N. de la câte 20.000 lei până la 50.000 lei flecare pentru fiecare parte civilă, iar pe cele acordate părţii civile A.M.I. de la 5.000 lei până la 10.000 lei.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1349 şi art. 1381-1391 C. civ. a obligat inculpatul la plata a câte 5.000 lei pentru fiecare din părţile civile Ţ.N.G. şi Ţ.F.A. cu titlu de daune morale.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A obligat pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 160 lit. b) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.S.F. şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că latura civilă a cererii a fost soluţionată corect, ca şi latura penală, stabilindu-se în mod just încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa aplicată inculpatului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul G.S.F. şi părţile civile Ţ.N.G., Ţ.F.A., A.M.I., Ţ.F.D., Ţ.D.A. şi Ţ.M.I.
Prin recursul formulat, inculpatul a criticat încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa aplicată, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi reducerea pedepsei.
În susţinerea recursului inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Prin recursul formulat în scris, părţile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., înlăturarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar sub aspectul laturii civile acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat prin constituirea ca părţi civile în cauză, precum şi acordarea unei rente lunare în sumă de 500 lei pentru Ţ.F.D., Ţ.M.I. şi Ţ.D.A.
În susţinerea recursului, părţile civile au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 172 şi 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, conform art3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi din prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate de inculpat şi de părţile civile nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Reţine Înalta Curte că fapta şi modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de instanţa de fond, în urma unei analize atente şi obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat care şi-a exprimat voinţa de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că fapta inculpatului G.S.F. care, în seara de 07 august 2012, între orele 22,00 - 22,3o, a agresat-o pe victima Ţ.R.F., în timp ce era poziţionat pe abdomenul ei, prin lovire cu pumnul şi palmele peste faţă şi prin introducerea în organele genitale a unui corp contondent, între vătămările produse şi deces existând o legătură de cauzalitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Reţine înalta Curte ca fiind justă soluţia de respingere a cererilor de schimbare a încadrării juridice în art. 183 C. pen. sau în art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în speţa de faţă sunt elemente care dovedesc că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de rezultatul foarte grav al acţiunilor sale a fost aceea de acceptare şi de ignorare a acestuia, specifică intenţiei indirecte, adică infracţiunii de omor şi nu doar de prevedere, specifică culpei, adică infracţiunii e loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Astfel, intensitatea loviturilor aplicate şi zonele în care acestea s-au aplicat, obiectul vulnerant folosit, diferenţa de forţe între inculpat şi victimă, faptul că victima a cerut ajutor şi inculpatul a refuzat să i-l acorde, lăsarea victimei la locul faptei (pe un teren viran, retras, într-o zonă periferică, noaptea) sunt aspecte care demonstrează atitudinea de indiferenţă a inculpatului cu privire la rezultatul mai grav şi acceptarea acestuia, respectiv a decesului victimei.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 174-176 alin. (1) lit. a) C. pen., în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile agravantei săvârşirii omorului prin cruzimi deoarece victima nu prezenta urme de violenţă extreme, vizibile, era conştientă la faţa locului, decesul survenind câteva ore mai târziu, urmare şocului traumatic şi hemoragiei survenite în evoluţia unui traumatism toraco-abdominal, cu ruptură de ficat şi vase mari de sânge abdominale.
De asemenea, nici starea de graviditate a victimei nu a fost evidentă şi cunoscută de inculpat, la momentul săvârşirii faptei, neputându-se reţine agravanta prevăzută de ari 176 alin. (1) Iit. e) C. pen.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei, raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă, inclusiv dispoziţiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen. cât şi circumstanţele personale (atitudinea procesuală inconstantă a inculpatului, datele din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, starea de recidivă postexecutorie, faptul că era încadrat în muncă), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Înalta Curte apreciază că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de instanţa de apel care a majorat cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile, astfel cum s-a reţinut în cauză.
Referitor la cererea de acordarea rentelor lunare, instanţa a apreciat corect că nu se impune a fi admisă având în vedere că toţi cei cinci copii ai victimei s-au aflat întotdeauna în întreţinerea altor persoane şi nu a mamei lor.
De asemenea, corect s-a reţinut în cauză că daunele morale solicitate de fraţii victimei, respectiv Ţ.N.G. şi Ţ.F.A., nu se justifică a fi acordate întrucât nu există elemente din care să rezulte că suferinţele cauzate acestora prin decesul victimei ar impune o compensare materială, cu atât mai mult cu cât nu a fost dovedită o legătură afectivă reală între aceştia şi victimă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de inculpat şi de părţile civile, ca nefondate.
Se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive.
Vor fi obligaţi recurentul inculpat şi recurentele părţi civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul G.S.F. şi de părţile civile Ţ.N.G., Ţ.F.A., A.M.I., Ţ.F.D., Ţ.D.A. şi Ţ.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 07 martie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 august 2012 la 07 iunie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1976/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1992/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
