ICCJ. Decizia nr. 197/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 197/2013
Dosar nr. 7605/1/2012
Şedinţa publică din 18 februarie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 noiembrie 2012, petiţionarii H.M., H.I.M.şi N.R. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6404/176/2012 al Curţii de Apel Alba lulia, susţinând că:
- nu li s-a dat posibilitatea de a verifica existenţa convorbirilor telefonice folosite ca probă, întrucât suporturile originale ale înregistrărilor nu au fost depuse la grefa instanţei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 913 C. proc. pen.;
- copia unicului CD aflat la dosar, ce le-a fost înmânată, nu conţinea aspecte care să aibă legătură cu petiţionarii sau cu solicitările apărătorului, ci un material filmat, acest fapt justificând efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice;
- le-a fost îngrădit dreptul la apărare, magistraţii încălcând dispoziţiile legale privitoare la acest drept. În legătură cu aceasta, petiţionarii au arătat că au formulat plângeri penale la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva procurorilor T.V. şi C.F. şi a judecătorilor A.B.A. şi M.M.A., prin care au adus la cunoştinţă starea de incompatibilitate şi lipsa de imparţialitate a acestor magistraţi. De asemenea, au mai arătat că au sesizat Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu conduita profesională a magistraţilor T.V., C.F., A.B.A., M.M.A., B.E., G.D. şi P.O.M., precum şi a preşedintei Judecătoriei Alba lulia, care a refuzat nejustificat îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu cu privire la o cerere esenţială adresată de petiţionari în vederea soluţionării plângerii penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- cauza penală a fost intens mediatizată în presa locală, urmărindu-se prejudicierea imaginii inculpaţilor prin afirmaţii nereale. Astfel, petiţionarii au susţinut că articolele de presă referitoare la conflictele dintre V.B., unchiul acestora şi autorităţile locale sunt în măsură să influenţeze poziţia magistraţilor în dauna inculpaţilor;
- instanţa fondului a respins nejustificat cererea de amânare formulată de petiţionari, care au aflat despre termenul acordat fără citarea părţilor, conform procedurii privind admisibilitatea în principiu.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia a fost înregistrat Dosarul nr. 6404/176/2012, având ca obiect recursul declarat de revizuenţii H.M., H.I.M.şi N.R. împotriva Sentinţei penale nr. 71/CC din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul penal nr. 6404/ 176/2012.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Ministerul Justiţiei - Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale - Direcţia Eliberare Acte Normative, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că derularea procedurilor până la acest moment nu creează suspiciuni rezonabile cu privire la obiectivitatea instanţei de judecată. Se reţine că petiţionarii nu aduc informaţii apte să le confirme suspiciunile, aspectele relevate fiind simple supoziţii ce nu-şi găsesc suportul în realitate. Pe de altă parte, se reţine că în cererea de strămutare petiţionarii se referă la magistraţi -judecători sau procurori - ce s-au pronunţat în fazele anterioare recursului, iar nu la judecătorii Curţii de Apel Alba Iulia.
De asemenea, s-a mai arătat că plângerile depuse de petiţionari împotriva judecătorului M.M.A. la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care au invocat starea de vădită lipsă de imparţialitate a acestuia, nu au fost soluţionate în favoarea petiţionarilor şi că prin încheierea din 18 decembrie 2012, dată fără cale de atac, declaraţia de abţinere formulată de judecător a fost respinsă.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare de către prima instanţă a dreptului la apărare al petiţionarilor, se reţine că aceasta constituie o critică de fond, ce urmează a fi analizată de către instanţă ca motiv de recurs şi nu poate constitui temei de strămutare întrucât se referă la o procedură desfăşurată la o altă instanţă.
Referitor la mediatizarea cauzei şi la impactul acesteia asupra judecăţii, se reţine că susţinerile petiţionarilor sunt nefondate, neexistând date care să releve că presa a acordat o atenţie mai mare acestei cauze în comparaţie cu altele, iar pe de altă parte, expunerea mediatică a cauzei nu este în măsură să influenţeze negativ imparţialitatea şi obiectivitatea magistraţilor învestiţi cu soluţionarea acesteia, la Curtea de Apel Alba Iulia fiind asigurate toate condiţiile necesare pentru soluţionarea corectă a cauzei. Ca atare, se opinează în informaţii în sensul respingerii cererii de strămutare.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionari nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarii H.M., H.I.M.şi N.R. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6404/176/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă petiţionarii la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 198/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
