ICCJ. Decizia nr. 199/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 199/2013
Dosar nr. 7623/1/2012
Şedinţa publică din 18 februarie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 noiembrie 2012, petiţionarii P.C. şi P.E. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1573/307/2012 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, fără a indica în concret care sunt argumentele ce îi determină să se îndoiască de obiectivitatea şi imparţialitatea instanţei investite cu soluţionarea cauze.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei a fost înregistrat Dosarul nr. 1573/307/2012, având ca obiect obligarea la tratament până la însănătoşire a învinuitului P.E.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Tribunalul Maramureş, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, apreciindu-se că, faţă de aspectele invocate în cererea formulată de petiţionari, nu există temeiuri pentru a se dispune strămutarea judecării cauzei.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionari nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarii P.C. şi P.E. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1573/307/2012 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Obligă petiţionarii la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 198/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 200/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
