ICCJ. Decizia nr. 198/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 198/2013
Dosar nr. 7751/1/2012
Şedinţa publică din 18 februarie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 decembrie 2012, petiţionarul D.C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2549/284/2012 al Judecătoriei Răcari, susţinând că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Sentinţa civilă nr. 2083/2008 a Judecătoriei Răcari, că după rămânerea definitivă a hotărârii s-a adresat făptuitorului în calitatea sa de preşedinte al Comisiei de Fond Funciar, dar şi de primar al Consiliului Local Conteşti, prin cererea înregistrată sub nr. 911 din 6 februarie 2009 solicitând întocmirea documentaţiei în vederea emiterii titlului de proprietate, privitor la suprafaţa de 15 ha teren arabil, situată în tarlaua 35, parcela A 296, teren liber la acel moment, conform expertizei efectuate de G.M. A mai arătat că, ulterior, a revenit cu solicitare către făptuitor, prin executorul judecătoresc, la data de 3 mai 2010, dar şi prin formularea unei acţiuni în instanţă faţă de refuzul acestuia de a-i răspunde la relaţii, însă făptuitorul a dat dovadă de rea-credinţă întrucât la începutul anului 2009, a întocmit documentaţia pentru o altă persoană, căreia i s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha, suprafaţă în care este inclusă şi tarlaua 30 parcela A 296, proprietatea petiţionarului, aşa cum rezultă din adresa nr. 7407 din 12 decembrie 2005 eliberată de către Primăria Răcari, potrivit căreia autorul său, P.N.R. a deţinut pe teritoriul comunei Conteşti, satul Bălteni - eleşteu suprafaţa de 15 ha - tarlaua 39 parcela A 296.
Faţă de cele menţionate, a apreciat petiţionarul că atât procurorul de caz, cât şi prim-procurorul al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari nu au făcut o verificare corectă şi completă, stabilind o situaţie eronată, prim-procurorul chiar nemotivându-şi soluţia, iar faţă de actele dosarului şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, din care se desprinde concluzia că făptuitorul a desfăşurat activităţi infracţionale, se impunea a se reţine în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a formulat plângere.
De asemenea, a arătat că lipsa de obiectivitate a procurorului şi a primului procuror şi calitatea făptuitorului de primar al comunei Conteşti, care manifestă influenţă deosebită şi asupra judecătorilor de la Judecătoria Răcari, îl îndreptăţesc să solicite strămutarea cauzei la o instanţă egală în grad.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Răcari a fost înregistrat Dosarul nr. 2549/284/2012, având ca obiect plângerea formulată de petiţionarul D.C. împotriva rezoluţiei nr. 345/II/2/2012 din 18 octombrie 2012 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Tribunalul Dâmboviţa, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că susţinerile petiţionarului din cererea de strămutare, respectiv lipsa de interes din partea organelor de cercetare penală de a proceda la stabilirea exactă a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei făptuitorului, urmează a fi analizate de către instanţa investită cu soluţionarea cauzei, iar cele privitoare la faptul că influenţele locale, cum ar fi cele ale făptuitorului, aflat în relaţii de prietenie cu politicienii, ar putea influenţa soluţia care urmează a se da în cauză şi ar afecta imparţialitatea judecătorilor, sunt nefondate, în lipsa unei motivări temeinic argumentate.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. l nu sunt întrunite. în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarul D.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2549/284/2012 al Judecătoriei Răcari.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 199/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
