ICCJ. Decizia nr. 1988/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1988/2013
Dosar nr. 6127/288/2012
Şedinţa publică din 7 iunie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 702 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea , în Dosarul nr. 6127/288/2012, î n baza art. 2781 alin. (8) lit. a C. proc. pen., s-a admis excepţia formulată de intimatul N.D., domiciliat în comuna Goleşti, sat Blidari, jud. Vâlcea, privind tardivitatea introducerii plângerii.
S-a respins, ca tardivă, plângerea petentei P.I.E., domiciliată în comuna Goleşti, sat Aldeşti, jud. Vâlcea, formulată împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea nr. 3663/P/2011 din 07 februarie 2012, pe care o menţine ca legală şi temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea, înregistrată pe rolul instanţei la data de 29 mai 2012, sub nr. 6127/288/2012, petenta P.I.E. a contestat soluţiile de netrimitere în judecată emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 3663/P/2011.
Prin rezoluţia emisă în Dosarul nr. 3663/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 07 februarie 2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de petenta P.E., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. şi art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum şi aplicarea sancţiunii amenzii administrative în cuantum de 700 lei.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat, în esenţă, că nu este vinovată pentru acuzaţiile aduse, că nu a cosit fânul de pe proprietatea intimatului şi că nu ştie de unde a venit acesta cu proprietate în comuna Goleşti, întrucât socrul său a fost expropriat. A mai arătat că ea se învecinează cu C.F.R. Vâlcea şi nu cu N.D. şi a solicitat citarea martorilor care au cosit fânul în luna septembrie, indicând mai multe persoane care ar fi efectuat această activitate. A susţinut că a fost amendată pe nedrept, că faptele reţinute nu corespund adevărului.
A fost ataşat, spre consultare, Dosarul nr. 3663/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea .
Prin rezoluţia contestată, emisă la data de 07 februarie 2012, s-a reţinut că organele de poliţie au fost sesizate de către intimatul N.D., cu privire la faptul că în datele de 13 iulie 2011 şi 13 septembrie 2011, petenta i-a sustras iarba proaspăt cosită de pe un teren ce-i aparţine. În urma verificărilor efectuate, fiind identificată martora C.M., aceasta a confirmat susţinerea intimatului, precizând că a văzut-o pe petentă în timp ce cosea iarba de pe terenul respectiv. Procurorul a apreciat că faţă de conţinutul concret de săvârşire, căruia îi este asociat şi prejudiciul, relativ mic, valorile sociale ocrotite au fost atinse într-o măsură mai puţin semnificativă, astfel încât faptei îi lipseşte gradul de pericol social caracteristic unei infracţiuni, aplicarea unei sancţiuni fiind suficientă pentru îndreptarea comportamentului antisocial al petentei.
În urma soluţionării plângerii formulate pe cale ierarhică la prim procuror s-a constatat că soluţia adoptată iniţial este legală şi temeinică.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că, din actele dosarului, a reieşit în mod cert comiterea faptelor de furt de către petentă, aspecte confirmate şi susţinute de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, apreciindu-se însă, în mod temeinic, că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni, neproducând urmări grave şi neimpunându-se trimiterea acesteia în judecată. A concluzionat procurorul că aplicarea sancţiunii administrative este îndestulătoare, având în vedere tocmai modalitatea concretă şi împrejurările săvârşirii faptelor, precum şi circumstanţele personale ale petentei.
În aceste condiţii, petenta s-a adresat instanţei de judecată, cu plângere formulată potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 35/ R din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta P.E. împotriva sentinţei penale nr. 702 din 24 octombrie 2012, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 6127/288/2012.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive este inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara P.E., motivat în scris la fila 3 din dosar.
Recursul este inadmisibil.
Examinând hotărârea atacată, astfel cum impun disp. art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petiţionară este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un at neprocesual.
În raport de disp. art. 3851 C. proc. pen. sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Întrucât decizia penală nr. 35/ R din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie este definitivă şi, având în vedere dispoziţiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, hotărârea atacată nefăcând parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara P.E. împotriva deciziei penale nr. 35/ R din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara P.E. împotriva deciziei penale nr. 35/ R din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 iunie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1973/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2012/2013. Penal → |
|---|
