ICCJ. Decizia nr. 2081/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2081/2013

Dosar nr. 3164/101/2011

Şedinţa publică din 13 iunie 2013

Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

l. Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 250 din 21 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3164/101/2011, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.R.G., la o pedeapsă principală de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea preventivă de la data de 08 noiembrie 2010 la data de 09 noiembrie 2010 şi arestul preventiv de la data de 09 noiembrie 2010 şi până la 18 noiembrie 2010, inclusiv.

În baza art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b)) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că nu se impune confiscarea drogurilor de risc, acestea fiind consumate în procesul analizelor de laborator.

În temeiul art. 191 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.200 lei stabilită prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, suma de 75 lei - reprezentând parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.R.G. şi acordată prin încheierea din 23 februarie 2011, iar diferenţa de 925 lei reprezentând cheltuielile efectuate pentru judecata în primă instanţă.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 85/D/P/2010 din 15 decembrie 2010 întocmit de DIICOT- Biroul Teritorial Mehedinţi consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului Smântână Bogdan şi M.R.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped.de art 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi a inculpatului C.I.M. şi Riza S. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a)) C. pen.

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că în cursul anului 2010, inculpaţii au distribuit unor persoane din Drobeta Turnu Severin diverse cantităţi de droguri de risc [cannabis], în mod repetat, droguri pe care le-au deţinut fără drept, dar şi pentru consum propriu şi care fuseseră introduse ilegal în ţară de către inculpatul M.R.G..

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu disp.art. 345 alin. (2) C. proc. pen., efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288, art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi instanţa a examinat şi apreciat materialul probator, confirmând existenţa faptei ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acesteia, respectiv inculpatul M.R.G..

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi deduşi judecăţii, acţiunile penale exercitate împotriva lor au fost soluţionate prin sentinţa penală nr. 102 din 6 aprilie 2011 (în dosarul nr. 10569/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi] urmare a aplicării procedurii simplificate reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., în împrejurarea în care inculpaţii Smântână Bogdan, C.I.M. şi Riza S. au recunoscut faptele reţinut în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prezenta cauză a fost înregistrată în urma disjungerii cauzei cu privire la inculpatul M.R.G., iar în urma analizării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa fondului a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 102/06 aprilie 2011, pronunţată în dosarul nr. 10569/101/2010, al Tribunalului Mehedinţi, s-a dispus următoarele:

1. În temeiul art. 320 ind. 1 alin. (3) C. proc. pen., s-au admis cererile formulate de inculpaţii Smântână Bogdan, R.S. şi C.I.M. în baza art. 320 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen. şi dispune ca judecata să aibă loc în condiţiile art. 320 ind. 1 alin. (2) C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

2. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Smântână Bogdan, fiul lui Dorel şi Gheorghiţa, născut la 04 iunie 1988, în Timişoara, judeţ Timiş, CNP 1880604350028, domiciliat în Dr. Tr. Severin, str. Mareşal Averescu, nr. 81, judeţul Mehedinţi, la o pedeapsă principală de 1 [un] an închisoare.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea preventivă din data de 08 noiembrie 2010 şi arestul preventiv de la data de 09 noiembrie 2010 şi până la 18 noiembrie 2010 inclusiv.

În temeiul art. 86 ind. 1 şi art. 86 ind. 2 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, format din pedeapsa aplicată de lan şi un termen de 3 ani, urmând ca, în baza art. 86 ind. 3 alin. (1) şi 2 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86 ind. 4 din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit b din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

3. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.S., judeţul Mehedinţi, la o pedeapsă principală de 1 [un] an închisoare.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă principală de 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b)) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi aplicat inculpatului R.S. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 1 [un] an închisoare.

În temeiul art. 86¹ şi art. 86² din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, format din pedeapsa aplicată de lan şi un termen de 3 ani, urmând ca, în baza art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b)) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

4. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.M., judeţul Mehedinţi, la o pedeapsă principală de 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă principală de o [una] lună închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi aplicat inculpatului C.I.M. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 86¹ şi art. 86² din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi cinci luni, format din pedeapsa aplicată de cinci luni şi un termen de 3 ani, urmând ca, în baza art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86 ind. 4 din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

5. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a dispozitivului de mărunţit plante, din material plastic transparent, ridicat de la inculpatul R.S..

6. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumelor de bani obţinuţi din vânzarea drogurilor, după cum urmează: 250 lei de la inculpatul Smântână Bogdan; 325 lei de la inculpatul R.S.; 75 lei de la inculpatul C.I.M..

7. S-a constatat că nu se impune confiscarea drogurilor de risc, acestea fiind consumate în procesul analizelor de laborator.

8. în temeiul art. 38 C. proc. pen., a fost disjunsă cauza cu privire la inculpatul M.R.G., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41-42 C. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen legal apel inculpatul M.R.G. aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie deoarece instanţa nu a fost legal sesizată fiindcă nu există actul de începere a cercetărilor, potrivit art. 221 cod proc. penală, sau de extindere a urmăririi penale faţă de inculpat, că nu sunt probe de vinovăţie împotriva sa şi că, în subsidiar, nu s-a făcut o temeinică individualizare a pedepsei, în raport de criteriile prev. de art. 81 C. pen.

Apelul a fost considerat nefondat pentru următoarele motive:

Aşa cum temeinic şi legal a reţinut şi instanţa de fond, împotriva inculpatului sunt probe concludente şi certe că a comis cu intenţie actele materiale de care este acuzat şi care constituie elementele constitutive ale infracţiunii pre. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, deşi în faţa instanţei de fond, martorul Ciotîrlă Ion Dorian a revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale, susţinând că inculpatul M.R.G. nu i-a înmânat droguri, iar plicul respectiv 1-a cumpărat de la un magazin din Bucureşti, declaraţia acestuia de revenire asupra celor susţinute iniţial a fost temeinic înlăturată ca nesinceră de prima instanţă, având în vedere cele relatate iniţial în cursul urmăririi penale - aceste susţineri fiind credibile deoarece martorul

Mărculescu Violeta Raluca şi Munteanu Marian nu atestă că asupra acestui martor s-ar fi făcut presiuni de către poliţişti pentru a se considera în prezent că ar fi existat un motiv plauzibil la data faptei pentru ca acest martor să facă afirmaţii necorespunzătoare adevărului -, precum şi, faptul că în autoturismul său a fost descoperit un pliculeţ din material plastic în care s-au evidenţiat doar urme de THC, conform procesului verbal din data de 08 noiembrie 2010 şi raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 91879/10 noiembrie 2010şi, nu urme de alte substanţe vegetale.

În acelaşi timp Curtea de apel a reţinut că ceilalţi coinculpaţi au recunoscut în totalitate faptele de care au fost acuzaţi, confirmând astfel şi participarea coinculpatului M.R.G., iar coinculpatul Cibanu Ionuţ Marian, în declaraţia din data de 07 noiembrie 2011 a arătat în mod expres, menţinând cele susţinute iniţial, că la comiterea infracţiunii a participat şi apelantul inculpat menţionat, deoarece de la el a luat drogurile.

S-a arătat că aceste afirmaţii nu sunt singulare ele fiind confirmate de cele ale inculpatului R.S..

Cu privire la susţinerea inculpatului că martorul F.S.D. nu ar face afirmaţii adevărate deoarece ar fi fost folosit în mod constant de poliţie în această calitate - aspecte probate de inculpatul apelant cu înscrisuri doveditoare întocmite de organele de cercetare penală în diferite dosare penale - Curtea nu a reţinut-o ca fiind întemeiată, deoarece acest martor nu a fost condamnat şi nici cercetat pentru comiterea vreunei infracţiunii de mărturie mincinoasă şi, pe de altă parte, susţinerile acestuia în prezenta cauză se coroborează cu celelalte probe amintite, inclusiv cu recunoaşterile apelantului cu ocazia interviului avut cu consilierul de probaţiune privitoare la consumul de droguri - referat de evaluare nr. 51/R/11 martie 2011 -, recunoaşteri care nu exclud deţinerea şi vânzarea lor şi care contrazic apărarea inculpatului că s-ar ocupa doar de vânzarea de calculatoare şi telefoane mobile.

Nu a fost reţinută nici critica privind nelegala sesizare a instanţei fiindcă la dosar există procesul verbal de sesizare din oficiu care-1 vizează pe inculpat şi în mod expres infracţiunea pentru care este acesta judecat, chiar dacă se face referire generică la inculpat prin formularea „împreună cu alţi tineri" - fila nr. 3 dosar u.p - condiţii în care nu se impunea extinderea urmăririi penale cu privire la acest inculpat şi nici restituirea la parchet pentru refacerea urmăririi penale, urmărirea penală fiind începută în rem.

Nefondată a fost apreciată şi critica privind individualizarea pedepsei principale în condiţiile în care inculpatul s-a asociat cu persoane ce adoptă conduite deviante, are o situaţie materială dificilă - aspecte ce rezultă inclusiv din referatul de evaluare indicat ca favorabil inculpatului - astfel că suspendarea condiţionată a pedepsei închisorii fără existenţa unei supravegheri riguroase, potrivit art. 86³ C. pen., a modului în care inculpatul se comportă şi îşi asigură veniturile necesare traiului nu ar realiza scopul acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecinţă, Curtea de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori prin decizia penală nr. 223 din data de 26 iunie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.R.G., împotriva sentinţei penale nr. 250 din data de 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 3164/101/201.

A obligat apelantul inculpat la 320 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei prin Curtea de Apel Craiova.

III. Împotriva deciziei penale evocate recurentul inculpat M.R.G. a declarat în termen legal recurs solicitând înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie achitarea sa, în temeiul art. ll pct. 2 lit. a))- art. 10 litc C. proc. pen. şi invocând astfel incidenţa în cauză a cazului de casare reglementat de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Astfel, apărarea arată că nu s-au conturat probe certe din care să rezulte că inculpatul ar fi comis infracţiunea de care este acuzat, iar în interpretarea materialului probator al cauzei instanţele în mod eronat au înlăturat ca nesincere declaraţii ale unor martori, favorabile inculpatului, reţinând însă declaraţiile unor martori necredibili, precum F.S.D., C.I.M..

Apărătorul din oficiu desemnat recurentului inculpat susţine că prin condamnarea inculpatului s-a produs o gravă eroare de fapt, situaţia de fapt stabilită prin hotărârile atacate fiind contrară probelor dosarului.

În opinia apărării, probele de vinovăţie sunt nesigure şi contradictorii, creând o îndoială raţională cu privire la veridicitatea lor, îndoială ce profită inculpatului, sens în care învederează aspecte probatorii precum revenirea asupra declaraţiilor iniţiale a martorului Ciotîrlă Ion Dorian, calitatea de colaborator cu organele judiciare a martorului F.S.D..

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate atât prin prisma criticilor invocate, a cazului de casare pretins a fi incident în cauză, cât şi din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de cele două instanţe, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpatul M.R.G. fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinute .

A rezultat astfel că inculpatul M.R.G., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a oferit numitului Ciotârlă Ion Dorian un mugur de cannabis şi a vândut, cu suma de 250 lei, numiţilor R.S. şi C.I.M., cantitatea de 1,92 gr, 1,07 gr cannabis şi 0,42 gr cannabis, probele cauzei, administrate în mod complet şi interpretate corespunzător de instanţe, demonstrând, dincolo de orice îndoială ce ar fi putut profita inculpatului, vinovăţia acestuia.

Contrar susţinerilor apărării şi în deplin acord cu instanţele inferioare, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma propriului demers analitic, constată că în cauză nu persistă îndoială, ci dimpotrivă, probele de vinovăţie au caracter de certitudine.

În plan probatoriu se impune a observa că în cursul urmăririi penale, martorul C.I.D. a declarat că inculpatul M.R.G. i-a înmânat droguri. Deşi a revenit în faţa instanţei fondului asupra declaraţiei, în mod corect, la evaluarea materialului probator al cauzei, instanţa a avut în vedere informaţiile pe care acest martor le-a adus iniţial organelor de urmărire penală, atâta timp cât asupra sa nu s-a exercitat vreo presiune şi, pe de altă parte, nu s-a identificat vreo raţiune care să-1 îndreptăţească pe acesta a reveni asupra celor precizate.

în acelaşi registru probator se înscriu declaraţiile coinculpaţilor cauzei care au recunoscut în totalitate faptele deduse judecăţii- invocând dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., confirmând astfel participaţia penală a inculpatului M.R.G. şi oferind detalii suficiente în acest sens.

Aspectele înfăţişate de către recurentul inculpat cu referire la lipsa de credibilitate a martorului F.S.D., pretinsa folosire a acestui martor de către organele de cercetare penală în dovedirea acuzaţiilor în diverse dosare penale sunt lipsire de fundament atâta vreme cât susţinerile martorului se coroborează cu celelalte probe.

Este ştiut că prin aprecierea probelor ca operaţie finală a acţiunii de probaţiune, organele judiciare determină măsura în care probele le formează încrederea că sunt în concordanţă cu adevărul în sensul că faptele şi împrejurările de fapt la care se referă au avut sau nu loc în realitatea obiectivă.

În prezenta cauză, instanţele au respectat cerinţele în aprecierea probelor, procedând - în aflarea adevărului şi corecta aplicare a legii penale-la o evaluare completă şi justă a probelor administrate şi ajungând în final la certitudine.

Martorii audiaţi în cauză - C.I.D. şi F.S.D., coinculpaţii cauzei, prin declaraţiile lor, dar şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de LCAPD din cadrul IGPR au oferit informaţii cu caracter convingător şi suficient cu privire la comiterea de către inculpatul M.R.G. a actelor specifice de vânzare şi oferire de droguri de risc altor persoane.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate constata, aşa cum apărarea solicită, că în cauză, prin condamnarea inculpatului s-ar fi produs o gravă eroare de fapt datorită unei necomplete şi greşite aprecieri a probelor, prin denaturarea lor, ci, dimpotrivă, apreciază, aşa cum instanţele au făcut-o, că prezumţia de nevinovăţie, regulă de reglementare a sarcinii probaţiunii, a fost răsturnată.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu disp.art. 385¹⁵ pct. l lit. b)) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.G. împotriva deciziei penale nr. 223 din data de 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.G. împotriva deciziei penale nr. 223 din data de 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2071/2013. Penal. Organizarea, conducerea sau...		ICCJ. Decizia nr. 2097/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2081/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2081/2013. Penal