ICCJ. Decizia nr. 2071/2013. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2071/2013

Dosar nr. 8005/1/2012

Şedinţa publică din 12 iunie 2013

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 368 din 03 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata D.A.M., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (l) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata a executat pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 18 raportat la art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cantităţile: 771,4 grame cocaină, 10,77 grame cocaină, 123,18 grame cocaină şi 11,46 grame cocaină şi 5,71 grame cocaină aflate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 021312 din 27 iunie 2011, cu obligaţia păstrării contraprobei potrivit art. 18 alin. (l) teza finală din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei.

Pentru a pronun ţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. l048/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaţilor: N.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere de droguri de mare risc fără drept pe teritoriul României şi deţinere de droguri de mare risc fără drept, fapte prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.I.A. pentru s ăvârşirea infracţiunilor de organizare, recrutare şi instruire de persoane în vederea săvârşirii faptei de trafic de droguri, complicitate la săvârşirea infracţiunii de introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României şi deţinere de droguri de mare risc, fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.P.L. pentru s ăvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc fără drept, complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acela şi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei D.A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de recrutare şi instruire de persoane în vederea săvârşirii faptei de trafic de droguri şi deţinere de droguri de mare risc fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din Legea 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus disjungerea materialului de urm ărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 de către numitul T.C. şi continuarea cercetărilor într-un dosar separat.

Prin sentin ţa penală nr. 935 din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 55904/3/2011, au fost condamnaţi inculpaţii N.M.A., P.I.A. şi S.P.L., reţinându-se aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpata D.A.M., în acest din urmă dosar efectuându-se cercetare judecătorească finalizată prin pronunţarea sentinţei nr. 368 din 03 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, apelată în prezenta cauză.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată inculpata D.A.M., potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., declaraţia acesteia fiind ataşată la dosar.

De asemenea, au fost administrate probe în susţinerea acuzării, respectiv audierea investigatorului cu identitate protejată „I.M.” nume de cod; iar în apărare au fost audiaţi martorii T.C.G. şi T.Şt.A., precum şi proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

Din oficiu, dup ă consultarea părţilor, Tribunalul a dispus audierea coinculpaţilor S.P.L., N.M.A. şi P.I.A., cărora li s-a atras atenţia ca prin declaraţiile pe care le vor da să nu se autoincrimineze, ţinând seama de împrejurarea că în dosarul disjuns nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă.

Examin ând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că în data de 19 mai 2011, lucrătorii de politie din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Serviciul Antidrog aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe linia prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, în baza unor informaţii şi indicii, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpaţii P.I.A. şi N.M.A. deţin o importantă cantitate de droguri.

În aceste condi ţii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie din cadrul structurii susmenţionate în sensul efectuării de activităţi specifice pentru stabilirea modului concret în care aceste persoane acţionează cât şi pentru prinderea acestora în flagrant.

Astfel, în după-amiaza zilei de 19 mai 2011 în zona intersecţiei străzilor Theodor Palady şi Ozana din Bucureşti, sector 3, a fost observat autoturismul marca F.M. de culoare gri parcat pe un trotuar, iar în apropiere se aflau inculpaţii P.I.A. şi N.M.A. însoţiţi de inculpata D.A.M. După aproximativ 10 minute cei trei au intrat în autoturism şi s-au îndreptat către sediul Băncii R. situat în zona B-dul 1 Decembrie 1918. În locul respectiv, autoturismul a fost oprit chiar în dreptul sucursalei băncii iar inculpatul N.M.A. a intrat în incinta acesteia. în tot acest timp cei trei inculpaţi au fost urmăriţi pas cu pas de către organele de poliţie.

În aceste condiţii cunoscând faptul că aceştia deţin o importantă cantitate de droguri lucrătorii de poliţie au intervenit, procedând la imobilizarea lor.

Fiind întrebaţi dacă deţin substanţe sau bunuri interzise la deţinere, inculpatul P.I.A. a declarat că în portbagajul autoturismului Ford se găsesc droguri care aparţin inculpatului N.M.A. La rândul său, inculpatul N.M.A. a confirmat existenţa drogurilor, adăugând că în locul respectiv se găsesc mai multe casete cu cocaină pe care le-a înghiţit mai întâi, după care le-a eliminat pe cale naturală şi că mai deţine în organism aproximativ 13 casete.

În continuare, în prezenţa martorilor asistenţi P.L. şi S.N., s-a procedat la percheziţionarea autoturismului.

Într-un troler aparţinând inculpatului N.M.A. şi aflat în portbagajul autoturismului, s-au găsit 76 casete întregi şi 4 jumătăţi de casete ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă, fiind împachetate în trei pungi diferite.

În acelaşi troler au fost găsite şi ridicate mai multe tichete electronice şi boarding-pass-uri privind călătoriile efectuate de către inculpatul N.M.A. în străinătate în vederea intrării în posesie şi transportării drogurilor. Din examinarea acestora dar şi a vizelor de călătorie existente pe paşaportul său turistic a rezultat că inculpatul N.M.A. s-a deplasat pe rutele Bucureşti-Grecia (Atena) - Spania (Barcelona) - Bolivia (Santa Cruz) - Brasilia (Sao Paolo) - Italia (Roma) - România (Bucureşti).

Dup ă efectuarea controlului autoturismului, inculpatul N.M.A. a fost dus la Spitalul de Urgenţă Floreasca unde a fost ţinut sub observaţie medicală de specialitate până în dimineaţa zilei de 21 mai 2011 când a eliminat şi ultima casetă de cocaină din cele 13 rămase neeliminate la momentul prinderii în flagrant.

Potrivit raportului de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 143047 din 20 mai 2011, s-a constatat că drogurile găsite în portbagajul autoturismului erau în cantitate de 783,6 grame cocaină, iar cele 13 cuşete eliminate pe cale naturală, ulterior, de către inculpatul N.M.A., erau în cantitate de 130,35 grame cocaină, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143045 din 23 mai 2011, împreună totalizând 913,95 grame cocaină.

Anterior prinderii sale în flagrant, inculpatul N.M.A. discutase cu un individ cunoscut cu apelativul de „Victor", cetăţean străin, identificat ulterior în persoana inculpatului S.P.L., cu privire la venirea acestuia în Bucureşti pentru a prelua cantitatea de cocaină în cauză. Mai mult, în momentul depistării de către organele de poliţie, inculpatul N.M.A. se afla la sediul Băncii R. pentru a primi o sumă de bani trimisă de către inculpatul S.P.L. prin sistemul de transfer Western Union pentru a-şi procura mâncare şi a închiria o cameră de hotel în vederea eliminării cocainei rămase. Ulterior prinderii sale în flagrant şi aflându-se internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, inculpatul N.M.A. a informat organele de poliţie cu privire la această situaţie şi le-a precizat că inculpatul S.P.L. este, de fapt, destinatarul drogurilor şi cel care a făcut conexiunile necesare pentru a intra în posesia cantităţii respective de cocaină în Bolivia.

În aceste condi ţii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti a emis în cauză ordonanţa nr. 38 A din data de 20 mai 2011 prin care investigatorul sub acoperire cu nume de cod „I.M.” a fost autorizat să deţină cantitatea de 1 Kg. cocaină pentru o perioadă de 15 zile; precum şi ordonanţa nr. 39 A din data de 20 mai 2011 prin care s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, privind cantitatea de 783,6 grame cocaină (cantitate care fusese eliminată până la momentul respectiv de către inculpatul N.M.A.), cu substituirea totală a acesteia, droguri ce urmau a fi livrate de investigatorul sub acoperire „I.M.” numitului „V.”, conform înţelegerii prealabile existente între acesta din urmă şi inculpatul N.M.A.

În vederea probării activităţii infracţionale a persoanelor în cauză, prin ordonanţa nr. 243/A/2011 s-a dispus efectuarea, cu titlu provizoriu a înregistrării audio-video în mediul ambiental a întâlnirilor şi discuţiilor directe având ca obiect livrarea de droguri purtate de către investigatorul sub acoperire I.M., numitul V., precum şi alte persoane din anturajul acestuia care se ocupă cu livrarea de droguri, pentru o durată de 48 de ore, începând cu data de 20 mai 2011, ora 18:00 p ână la data de 22 mai 2011, ora 18:00, ordonanţă confirmată de către Tribunalul Bucureşti prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2011.

Pe parcursul şederii în spital, inculpatul N.M.A. a fost contactat telefonic de către inculpatul S.P.L., care i-a spus că a ajuns în Bucureşti şi că doreşte să se întâlnească cu el pentru a intra în posesia drogurilor.

Urm ând instrucţiunile primite din partea lucrătorilor de poliţie, inculpatul N.M.A. i-a comunicat inculpatului S.P.L. că a fost nevoit să plece din Bucureşti cu părinţii însă drogurile sunt la prietena sa „A.” (în fapt investigatorul sub acoperire I.M.) care se va întâlni cu el pentru a i le preda.

În aceste împrejurări, investigatorul sub acoperire a fost sunat de către inculpatul S.P.L. care i-a cerut să se întâlnească în faţa R.C.S., situată vis-a vis de Hotelul M., pentru a intra în posesia drogurilor.

În paralel, inculpatul S.P.L. era ţinut sub supraveghere de către lucrători de poliţie din momentul aterizării pe Aeroportul O.

În continuare, în seara zilei de 20 mai 2011 a avut loc întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire şi inculpatul S.P.L., în locul stabilit telefonic de către acesta. La întâlnire, inculpatul a părut destul de agitat şi suspicios, afirmând că se temea ca „A.” să nu fie arestat de poliţie şi că lui i s-ar putea întâmpla acelaşi lucru, motiv pentru care i-a cerut investigatorului, în mod insistent, să meargă într-un loc sigur pentru a intra în posesia drogurilor. Cedând insistenţelor inculpatului, investigatorul sub acoperire a condus autoturismul până pe strada Lanţului, aflată la aproximativ 100 m de locul iniţial întâlnirii, a coborât din autoturism şi i-a dat inculpatului din portbagaj troienii unde se afla cantitatea de cocaină.

În momentul în care inculpatul S.P.L. a luat trolerul în care se afla cocaina şi a încercat să se îndepărteze de autoturism a fost imobilizat de către lucrătorii de poliţie. În prezenţa martorului asistent G.V., s-a trecut la percheziţionarea trolerului, găsindu-se cantitatea de cocaină care fusese substituită în baza ordonanţei de livrare emise în cauză.

Prin rezolu ţia nr. 709/D/P/2011, s-a dispus disjungerea cauzei în privinţa numiţilor P.I.A., N.M.A. şi alte persoane în vederea conexării la dosarul nr. 1048/D/P/2011, iar prin rezoluţia nr. 1492/D/P/2011 (dosar format în urma disjungerii) din data de 12 iulie 2011 s-a dispus conexarea dosarului 1492/D/P/2011 la dosarul 1048/D/P/2011.

Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că la începutul lunii aprilie 2011 inculpatul N.M.A. a fost abordat de către inculpatul P.I.A. care i-a spus că prietena lui, inculpata D.A.M. zisă „A.” avea cunoştinţă de faptul că un individ „C.” caută o persoană care să meargă în străinătate, să transporte droguri şi că s-au gândit că el ar fi o bună alegere în acest sens. Pentru a-l convinge că totul va fi în regulă şi că „afacerea este sigură”, inculpatul P.I.A. i-a precizat inculpatului N.M.A. că şi el a făcut un transport de droguri în decembrie 2010 şi că totul a decurs fără probleme.

Inculpatul N.M.A. a acceptat, iar în ziua imediat următoare a mers însoţit de inculpata D.A.M. la „C.” acasă, acesta din urmă explicându-i tot ce are de făcut pentru a transporta drogurile menţionându-i că modalitatea de transport este ingestia.

At ât inculpatul P.I.A. cât şi numitul „C.” l-au asigurat pe inculpatul N.M.A. că dacă din întâmplare una din casetele cu droguri se va sparge nu i se va întâmpla nimic.

În zilele următoare au avut loc mai multe întâlniri între inculpaţii P.I.A., D.A.M. şi N.M.A. ocazie cu care acesta din urmă a exersat să vadă dacă poate să înghită casete cu droguri, folosind drept model morcovi tăiaţi corespunzător dimensiunilor casetelor.

S-a precizat şi faptul că inculpatul P.I.A., la momentul recrutării inculpatului N.M.A., nu era în relaţii bune cu numitul „C.” şi nu dorea ca acesta să ştie că este implicat în vreun fel. Planul inculpaţilor P.I.A., N.M.A. şi D.A.M. era să folosească relaţiile numitului C. pentru a intra în posesia drogurilor şi apoi respectivul transport de droguri să fie deturnat şi adus în România unde urma să fie valorificat în beneficiul acestora.

Banii pentru emiterea pa şaportului inculpatului N.M.A. au fost daţi de către numitul „C.” iar inculpaţii D.A.M. şi P.I.A. l-au însoţit pe acesta la Serviciul Paşapoarte pentru a-l obţine.

La începutul lunii aprilie 2011, inculpatul N.M.A. a părăsit România cu un autocar al firmei L.T. cu destinaţia Grecia unde s-a întâlnit cu nişte cetăţeni nigerieni care l-au trimis în Barcelona la omul lor de legătură pentru America de Sud, inculpatul S.P.L.

În Barcelona, inculpatul N.M.A. a constatat că datele „afacerii” s-au schimbat în sensul că trebuia să transporte drogurile într-un bagaj. Întrucât i s-a părut periculos acesta a refuzat împrejurare în care inculpatul S.P.L., i-a spus că-l trimite la nişte indivizi din Bolivia de unde urma să transporte cocaină prin metoda îngurgitării, destinaţia finală a drogurilor fiind Amsterdam.

Inculpatul N.M.A. a fost de acord cu aceast ă variantă şi prin intermediul inculpatului S.P.L. a ajuns în Bolivia unde a petrecut 3 săptămâni şi la finalul cărora a îngurgitat aproximativ 1 Kg. de cocaină în vederea transportului. Biletele de călătorie pe rutele Barcelona-Bolivia, Bolivia - Sao Paolo – Roma - Amsterdam i-au fost furnizate de către inculpatul S.P.L.

Cu ocazia declara ţiei din data de 28 iulie 2011, inculpatul S.P.L. a afirmat că i s-a cerut de către un individ african cunoscut cu apelativul de „M.” să se întâlnească cu inculpatul N.M.A. pentru a vedea cum arată întrucât la un moment dat, în viitor, urmează să se întâlnească cu el pentru a prelua nişte droguri. Referitor la acest cetăţean african inculpatul nu poate oferi multe detalii însă adaugă, că imediat după discuţia cu acesta a fost sunat de către o individă cunoscută cu numele de „S.” sau „M.” care i-a spus acelaşi lucru şi i-a dat şi numărul de telefon al inculpatului N.M.A. În continuare, inculpatul S.P.L., a declarat că a făcut totul şi anume: cazarea inculpatului N.M.A. la el în apartament, înmânarea biletelor de călătorie şi comunicarea către acesta a numelor persoanelor de contact din Bolivia precum şi a rutei pe care trebuie să o urmeze pentru a intra în posesia drogurilor şi ulterior să le transporte, la cererea persoanei de sex feminin cunoscută cu numele de „S.” sau „M.”.

Pe parcursul şederii în Bolivia, inculpatul N.M.A. a vorbit cu inculpatul P.I.A. care i-a cerut să se întoarcă în ţară cu cocaina pentru a o comercializa, conform înţelegerii prealabile. Astfel, făcând o escală la Roma în drumul său către Amsterdam, inculpatul nu a mai respectat înţelegerea avută cu inculpatul S.P.L. şi şi-a continuat drumul către Bucureşti conform înţelegerii prealabile avute cu inculpaţii D.A.M. şi P.I.A. Biletul de avion pe ruta Roma - Bucureşti a fost procurat de către inculpatul P.I.A.

Pe data de 18 mai 2011, inculpatul N.M.A. a ajuns în România şi însoţit de către inculpatul P.I.A. s-a deplasat în oraşul Călăraşi unde s-a cazat la un hotel şi a eliminat o parte din casetele de cocaină care, de altfel, au fost găsite de către lucrătorii de poliţie în momentul prinderii în flagrant.

Întrucât după eliminarea parţială a casetelor, cei doi inculpaţi au considerat că o parte din acestea sunt distruse, iar cocaina este compromisă şi pe cale de consecinţă nu pot s-o vândă în România cum intenţionaseră, s-a hotărât ca inculpatul N.M.A. să-l contacteze pe inculpatul S.P.L. şi să-i spună că a avut loc o abatere de la plan din motive familiale şi independente de voinţa sa şi că ar fi indicat ca acesta să vină în România să-şi recupereze drogurile iar ei să obţină banii aferenţi transportului acesteia.

Inculpatul S.P.L., a men ţionat în plus că a venit în Bucureşti să preia drogurile la cererea aceleiaşi individe cunoscută cu numele de „S.” sau „M.” şi că trebuia să le ducă în Amsterdam să le predea acesteia.

A şa cum s-a reţinut anterior, inculpaţii P.I.A., N.M.A. şi D.A.M. au fost prinşi în flagrant, deţinând cantitatea de cocaină, introdusă în ţară de către N.M.A., iar inculpatul S.P.L., a fost depistat în momentul în care a intrat, în posesia aceleiaşi cantităţi de cocaină, cantitate livrată de către investigatorul sub acoperire.

Fiind audiat ă în cursul procesului penal, inculpata D.A.M., deşi iniţial a recunoscut participarea sa la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, ulterior a negat implicarea sa, motivând că a fost sfătuită la urmărire penală să recunoască infracţiunile comise, întrucât atât ea, cât şi tatăl său, care este poliţist, vor avea o situaţie mai uşoară.

A men ţionat că singurele probe împotriva sa sunt declaraţiile numiţilor P.I.A. şi N.M.A. care doresc să o încrimineze pe ea şi pe numitul T.C. în dorinţa de a scăpa ei de acuzaţii, iar relaţia cu P.I.A. a fost de natură sentimentală şi că apelurile telefonice purtate cu acesta se referă exclusiv la această relaţie, inculpata neavând cunoştinţă de activitatea infracţională a acestui inculpat.

Din declara ţiile martorului N.M.A. a rezultat că a fost contactat de martorul P.I.A. care i-a adus la cunoştinţă faptul că numitul C. are nevoie de o persoană care să transporte droguri (cocaină) din Bolivia în Olanda, informaţie pe care martorul P.I.A. o avea de la Ada, respectiv inculpata D.A.M. Despre ruta pe care avea să o urmeze, modalitatea de transport (ingestie), persoanele de contact şi suma pe care urma s ă o primească ca rezultat al călătoriei sale (respectiv 4000 euro care trebuiau împărţiţi între martor, inculpată şi martorul P.I.A.), martorul a fost informat de către numitul C. în prezenţa inculpatei D.A.M.

Martorul a mai precizat c ă la întâlnirile cu numitul „C.”, acesta nu i-a spus exact cantitatea de cocaină pe care trebuia să o transporte însă, a exersat împreună cu Iulian acest lucru folosind morcovi care erau tăiaţi în aşa fel încât să aibă dimensiunea casetei de cocaină, de faţă fiind şi A.

Acela şi martor a mai declarat că anterior plecării spre Bolivia (via Grecia-Spania) nu poseda paşaport, iar banii pentru plata taxei de eliberare a paşaportului, i-au fost înmânaţi de C., fiind trimişi de cineva din Grecia, iar la Serviciul Paşapoarte a fost însoţit de către I. şi A. C. i-a spus martorului că va primi o sumă de bani pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie, de faţă fiind inculpata şi martorul P.

În continuare, martorul a relatat că înainte de a pleca din ţară la data de 06 aprilie 2011, s-a întâlnit cu inculpata şi cu martorul P.I.A. şi, împreună, au hotărât să aducă cocaina în ţară şi să o vândă, iar banii obţinuţi să-i împartă egal.

Depozi ţia martorului N.M.A. a fost susţinută de declaraţia martorului P.I.A., de interceptările telefonice realizate în cauză şi de depoziţia investigatorului cu identitate protejată.

Astfel, martorul P.I.A. a mai relatat c ă în cursul lunii aprilie 2011 inculpata i-a comunicat că o cunoştinţă de a ei are nevoie de o persoană care să transporte droguri din America Latină în Europa, mai exact în Olanda, motiv pentru care acest martor l-a contactat pe martorul N.M.A. care a fost de acord să efectueze transportul respectiv.

În privinţa rutei de deplasare, modalităţii de transport a cocainei şi a persoanelor de contact s-au purtat discuţii împreună cu numitul C. la care a asistat şi inculpata, inclusiv când martorul N.M.A. exersa metoda de ingestie.

Totodat ă, martorul a mai declarat că împreună cu inculpata l-au însoţit pe martorul P.I.A. la Serviciul Paşapoarte în vederea obţinerii documentului pentru călătoria ce urma să o efectueze, iar înaintea plecării acestuia din ţară au stabilit ca drogurile să nu fie transportate în Olanda şi predate martorului S.P.L. ci să le aducă în tară şi să le valorifice iar banii obţinuţi să îi împartă în mod egal.

Tribunalul a avut în vedere şi transcrierea înregistrărilor telefonice de la dosarul cauzei, mai exact convorbirile dintre inculpată şi martorul P.I.A. din datele de 18 mai 2011 şi 19 mai 2011, din care a rezultat că inculpata avea cunoştinţă de scopul călătoriei martorului N.M.A., împrejurarea că acesta s-a întors în ţară cu marfa respectivă care urma să fie valorificată de cei trei şi că luau în calcul ca martorul N. să mai efectueze un transport, precum şi de scuza oferită de acest martor faţă de S.P.L. că nu s-au întâlnit în Olanda (aşa cum fusese îndrumat de numitul C.).

Nu în ultimul rând, Tribunalul a mai avut în vedere declaraţia investigatorului cu identitate protejată „I.M.”, nume de cod, care descrie comportamentul inculpatei în momentul realizării flagrantului „plângea şi ţipa”, comportament care coroborat cu probele analizate anterior trădează implicarea inculpatei în comiterea infracţiunilor de care este acuzată.

Prin urmare, sus ţinerile inculpatei nu s-au coroborat, în condiţiile art. 69 C. proc. pen., cu faptele şi împrejurările ce au fost analizate mai sus.

Astfel, Tribunalul nu a re ţinut apărarea inculpatei că a fost supusă unor presiuni pentru a recunoaşte faptele, întrucât pe de o parte la audieri a fost asistată de avocat din oficiu iar pe de altă parte atitudinea pasivă a inculpatei, care deşi susţine că a fost vătămată în drepturile sale, nu s-a adresat organelor abilitate pentru lămurirea situaţiei.

De asemenea, instan ţa de fond nu a reţinut nici apărarea conform căreia cei doi coinculpaţi, martorii din această cauză N.M.A. şi P.I.A., au declarat împotriva sa pentru a scăpa ei de acuzaţii întrucât atitudinea acestora de recunoaştere a faptelor comise este constantă, nu şi-au schimbat depoziţiile nici la urmărire penală nici în faţa instanţei de judecată, astfel încât dacă cei doi martori şi-au recunoscut vinovăţia nu se poate pune problema că s-au dezvinovăţit pe ei pentru a acuza o altă persoană.

Situa ţia de fapt reţinută de instanţa de fond, a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant a inculpaţilor N.M.A., P.I.A. şi D.A.M.; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143027 din 20 mai 2011; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143045 din 23 mai 2011; declaraţiile martorilor asistenţi S.N. şi P.L.; biletele de călătorie aparţinând inculpatului N.M.A. din care rezultă rutele urmate de către acesta pentru a intra în posesia drogurilor şi a le transporta ulterior; proces verbal de prindere în flagrant a inculpatului S.P.L.; proces-verbal de redare a discuţiilor purtate de către inculpatul S.P.L. cu investigatorul sub acoperire I.M., discuţii înregistrate în baza ordonanţei provizorii emise în cauză; declaraţia martorului asistent G.V.; bilet de externare din spital a inculpatului N.M.A.; procese verbale de redare a convorbirilor dintre inculpaţii N.M.A. şi S.P.L. şi dintre inculpaţii P.I.A. şi D.A.M., interceptate în baza autorizaţiilor emise în cauză; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1567014 din 26 mai 2011 privind expertizarea urmelor papilare ridicate de pe pungile în care au fost ambalate ovulele cu cocaină; declaraţiile inculpaţilor N.M.A., P.I.A., S.P.L. şi D.A.M.

În drept, faptele inculpatei D.A.M. care în luna aprilie 2011 împreună cu inculpatul P.I.A. l-a recrutat şi instruit pe inculpatul N.M.A. în vederea efectuării de transporturi de droguri în străinătate, iar la data de 19 mai 2011 a fost prinsă în flagrant deţinând împreună cu inculpaţii P.I.A. şi N.M.A. cantitatea de aproximativ 900 grame cocaină întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de recrutare şi instruire de persoane în vederea săvârşirii faptei de trafic de droguri şi deţinere de droguri de mare risc fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Av ând în vedere cele expuse, Tribunalul a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului acesteia definit prin art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata D.A.M., solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că la judecarea cauzei nu au existat probe evidente care să ducă la acuzarea sa, aceasta aflându-se pur şi simplu alături de inculpaţii N.M.A. şi P.I.A. care-i erau prieteni. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Instanţa de apel a apreciat criticile ca fiind neîntemeiate.

Sub aspectul vinovăţiei s-a arătat, argumentat, prin trimitere la probele administrate, că inculpata a comis infracţiunile deduse judecăţii, situaţia de fapt fiind cert stabilită în sensul că, în cursul lunii aprilie 2011, inculpata, împreună cu inculpatul P.I.A., l-a recrutat şi instruit pe inculpatul N.M.A. în vederea efectuării de transporturi de droguri în străinătate, iar în data de 19 mai 2011 a fost prinsă în flagrant deţinând împreună cu inculpaţii N.M.A. şi P.I.A. cantitatea de aproximativ 900 gr. cocaină destinată valorificării.

Sub aspectul individualizării pedepsei, de asemenea, criticile inculpatei au fost apreciate ca nefondate, reţinându-se că pedepsele aplicate de prima instanţă, ca şi modalitatea de executare, sunt proporţionale cu gravitatea faptelor, dar şi cu circumstanţele personale ale inculpatei.

În consecinţă, prin decizia penală nr. 273/ A din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata D.A.M., invocând următoarele motive:

1. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, cea mai mare parte a deciziei fiind ocupată de istoricul dosarului, iar motivarea propriu, zisă este formată din susţineri şi ipoteze lipsite de orice bază probatorie, fără să răspundă la numeroase motive de apel.

2. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., susţinându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracţiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

3. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii în ceea ce priveşte aprecierea probelor, dându-se o valenţă sporită declaraţiilor infractorilor, martori şi ignorându-se celelalte probe administrate în cauză.

4. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., ce vizează erorile grave de fapt, succesive, având drept consecință pronunţarea unor hotărâri greşite.

5. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea pedepsei, solicitându-se reducerea acesteia şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea art. 81 C. pen.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpată, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

În susţinerea acestui motiv de recurs se arată că cea mai mare parte a deciziei este ocupată de istoricul cauzei, astfel încât motivarea propriu – zisă se rezumă la un sfert din cuprinsul actului.

Înalta Curte reţine, sub acest aspect, că orice hotărâre pronunţată, într-o cale de atac, cuprinde referiri la hotărârea supusă examinării, iar modul în care desfăşurarea procesului penal până la acel moment este redată, într-o formă mai largă sau doar în esenţă, este la latitudinea judecătorului redactor, fără nicio legătură, însă, cu cazul de casare la care se face referire.

Art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., are în vedere ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, ori, din această perspectivă, Înalta Curte constată critica nefondată, din cuprinsul deciziei recurate rezultând o analiză completă a probelor care susţin hotărârea de condamnare a inculpatei.

Recurenta face o confuzie voită între motivele de apel şi argumentele aduse în susţinerea acestora atunci când arată că instanţa de apel nu ar fi răspuns „numeroaselor motive de apel”.

În realitate, inculpata a invocat două motive de apel: unul cu caracter principal, prin care a criticat greşita sa condamnare şi a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi cel de-al doilea, cu caracter subsidiar, prin care a criticat greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului şi schimbarea modalităţii de executare.

Ambele motive de apel au fost analizate de instanţă şi, chiar dacă nu s-a răspuns, punctual, fiecărui argument din susţinerea apelului, în cuprinsul deciziei au fost analizate probele ce au condus la stabilirea situaţiei de fapt şi reţinerea vinovăţiei inculpatei, precum şi motivele pentru care s-a apreciat că pedeapsa este just individualizată de prima instanţă.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

Inculpata recurentă susţine, cu referire la acest caz de casare, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre cele două infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată, sens în care solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

a) Pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 se arată că împrejurarea concretă de fapt în care la momentul flagrantului, inculpata se afla în autoturismul lui P.I.A., în interiorul căruia se găsea drogul descoperit de organele de poliţie, nu poate echivala cu o deţinere în sensul prevederilor legale, neprobându-se că inculpata avea cunoştinţă de existenţa drogurilor.

Înalta Curte reţine că inculpata, în prima declaraţie dată în faţa organelor de urmărire penală, a recunoscut săvârşirea faptelor, neînţelegând să uzeze de dreptul la tăcere şi având cunoştinţă că orice declară poate fi folosit şi împotriva sa.

Ulterior, fără nici motivare convingătoare, inculpata a revenit asupra declaraţiilor de recunoaştere, însă, în mod corect, ambele instanţe au constatat că declaraţiile iniţiale, de asumare a faptelor, se coroborează cu întreg materialul probator administrat.

Participarea inculpatei la comiterea infracţiunii de trafic de droguri în forma deţinerii rezultă din analiza desfăşurării întregii activităţi infracţionale, constând în realizarea actelor materiale de organizare a traficului de droguri, respectiv în recrutarea şi pregătirea inculpatului N.M.A. în perspectiva unui scop comun urmărit de toţi inculpaţii, acela de a beneficia de valorificarea drogurilor.

În acest context, momentul constatării în flagrant a infracţiunii dobândeşte semnificaţia unui act material de deținere în scopul valorificării.

Inculpata cunoştea că în autoturism sunt droguri, întrucât era implicată în organizarea traficului de droguri, astfel cum rezultă fără dubiu din probele administrate şi la care se va face trimitere în continuare, în analiza elementelor constitutive pentru cea de-a doua infracţiune.

Astfel, pe fondul implicării în întreaga activitate, devine explicabilă atitudinea inculpatei din momentul prinderii în flagrant, surprinsă de martorul I.M., care o prezintă ca având „un comportament disperat, în sensul că plângea şi ţipa”.

b) Pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 se susţine că nu există probe care să ateste că inculpata ar fi fost implicată în vreuna din modalităţile prevăzute de lege, respectiv organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2 - 9.

Prealabil examinării pe fond a apărărilor, Înalta Curte constată că, deşi formal inculpata a indicat pentru aceasta tot cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în realitate se doreşte a se demonstra că inculpata nu a săvârşit această faptă, că organizarea traficului de droguri a fost realizată de inculpații N.M.A. şi P.I.A., iar inculpata doar s-a aflat în preajma acestora datorită relaţiilor de prietenie cu inculpatul P.I.A.

Din această perspectivă, aceste apărări vor fi examinate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., întrucât nu se invocă lipsa unui element constitutiv al acestei infracţiuni, ceea ce ar atrage achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., ci împrejurarea că fapta nu a fost comisă de inculpată, ci de ceilalţi doi inculpaţi menţionaţi [(ceea ce ar presupune achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.)].

Înalta Curte apreciază, însă, că apărările inculpatei nu sunt fondate, iar implicarea acesteia în organizarea traficului de droguri a fost pe deplin probată.

Contrar declaraţiilor inculpatei survenite ulterior recunoaşterii iniţiale, martorii N.M.A. şi P.I.A. au susţinut, constant, că inculpata a avut propria contribuţie în desfăşurarea activităţii infracţionale.

Solicitarea martorului P.I.A., depusă de inculpată în recurs, în sensul de a fi din nou audiat, nu modifică cu nimic situaţia de fapt reţinută în cauză, câtă vreme vinovăţia inculpatei nu a fost stabilită doar prin declaraţia acestui martor ci prin coroborarea tuturor probelor administrate (interceptările convorbirilor telefonice, declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză).

Din toate aceste probe rezultă că inculpata a iniţiat întreaga activitate infracţională în care i-a implicat şi pe inculpaţii N.M.A., P.I.A.

Astfel, la solicitarea martorului T.C.G., prin intermediul prietenului ei P.I.A. l-a racolat pe inculpatul N.M.A., care a fost de acord să transporte droguri şi l-a condus pe acesta la locuinţa martorului pentru stabilirea detaliilor.

Argumentarea instanţei de apel, în sensul că „racolarea” şi „pregătirea” inculpatului N.M.A., sunt subsumate noţiunii de „organizare” ca element material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este corectă.

Racolarea s-a realizat prin oferirea unei informaţii valorificate de inculpatul P.I.A. (de a găsi o persoană care să transporte droguri prin metoda îngurgitării), conducerea persoanei găsite de inculpat şi punerea în legătură a acesteia cu martorul T.C.G.

Tot din declara ţiile coinculpaţilor menţionaţi rezultă că inculpata a cunoscut că racolarea inculpatului N.M.A. s-a realizat pentru efectuarea transportului transfrontalier al unor droguri, acest fapt rezultând din activitatea ei concretă ulterioară, constând în aceea că împreună cu inculpatul P.I.A. s-au implicat în obţinerea paşaportului pentru inculpatul N.M.A., s-au preocupat de pregătirea acestuia pentru îngurgitarea drogurilor, scop în care l-au pus să înghită bucăţi de morcov.

Preg ătirea inculpatului N.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri constituie, de asemenea, o activitate de „organizare” în sensul vizat de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000.

Examinând conţinutul redărilor convorbirilor telefonice dintre inculpată şi coinculpatul P.I.A. din 18 mai 2011 (cu o zi înainte de constatarea în flagrant a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc), Curtea constată că acestea atestă, fără echivoc împrejurarea că inculpata cunoştea detaliile comiterii infracţiunilor de trafic internaţional de droguri şi trafic de droguri de mare risc.

Astfel, relevantă sub aspectul implicării inculpatei este solicitarea acesteia de a cunoaşte toate detaliile desfăşurării acţiunii chiar şi atunci când inculpatul se fereşte să dea amănunte prin telefon (Ada: „.Zi-mi şi mie aşa … în mare.”), context în care inculpatul îi spune că urmează să-l trimită din nou pe inculpatul N. să transporte droguri: „încă o dată pentru B. sau pentru M.” pentru că „e foarte bun la înghiţit”.

În acelaşi context, inculpatul se pune de acord cu inculpata să-i spună martorului T.C.G. că inculpatul N.M.A. a adus drogurile în ţară în loc de a le duce la Amsterdam (P.I.A.: „Ii zic (lui T.C.G. sn.) că am vorbit acum cu A. şi de-abia a venit, de-abia a ajuns în ţară, a fost să rezolve şi a rezolvat tot. înţelegi? Că să-l trimit pentru B. sau pentru M. o dată să dea gherlă, că noi ne-am făcut relaţii în altă parte.”) înţelegerea dintre inculpaţi cu privire la ce îi vor spune martorului T.C.G. despre sosirea în ţară a inculpatului N.M.A. demonstrează că ambii cunoşteau detaliile infracţiunii de trafic internaţional de droguri.

Totodată, inculpata este informată în legătură cu ceea ce inculpatul N. M.A. va trebui să spună persoanei din Olanda, la care drogurile trebuia să ajungă (P.I.A.: „(N.M.A. sn) a venit în ţară, că s-a întâlnit cu unchiul său în Roma şi … l-a pus pe avion şi a venit acasă. Nu l-a lăsat să plece în Olanda la ei, în Amsterdam”.)

Aceste împrejurări ce rezultă din redările convorbirilor telefonice sunt confirmate prin declaraţiile coinculpaţilor N.M.A. şi P.I.A. care, în plus, au arătat că banii obţinuţi din valorificarea drogurilor urmau să se împartă şi cu inculpata.

Deşi inculpata a susţinut că aceste redări ale convorbirilor telefonice cu inculpatul P.I.A. nu demonstrează participarea sa la comiterea faptei de trafic de droguri de mare risc, nu a oferit nicio explicaţie care să conducă la o altă interpretare a acestora.

De asemenea, Curtea reţine că din conţinutul redărilor convorbirilor telefonice din 18 şi 19 mai 2011, dintre inculpaţii P.I.A. şi D.A. M., dintre acest inculpat şi Bordei, dintre inculpat şi o persoană necunoscută dar şi declaraţiile coinculpaţilor N.M.A. şi P.I.A. rezultă, fără echivoc, că scopul deturnării transportului de droguri de mare risc şi a introducerii lor în România a fost acela de a le valorifica pe piaţa românească. După ce au realizat că drogurile nu sunt bune pentru a fi valorificate întrucât se deterioraseră, inculpaţii au hotărât să le vândă destinatarului iniţial, inculpatul S.P.L.

Din procesul verbal de constatare în flagrant a infracţiunilor din data de 19 mai 2011 rezultă că inculpata a fost surprinsă împreună cu inculpaţii N.M.A. şi P.I.A. deţinând cantitatea de aproximativ 900 grame de cocaină destinată valorificării.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., apărarea inculpatei s-a referit la modalitatea pretins „nelegală” prin care au fost valorificare declaraţiile coinculpaţilor care s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciaz ă că valorificarea probatorie a declaraţiilor date de martorii N.M.A. şi P.I.A., coinculpaţi care s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în cauza disjunsă de cea care formează obiectul prezentului dosar, se impune cu atât mai mult cu cât, aceştia au fost de acord să dea declaraţii în cauză, depoziţiile acestora din cursul procesului penal au fost constant sincere şi nu sunt unicul temei al soluţiei de condamnare, ci doar elemente probatorii apreciate în contextul altor probe pertinente, pe care Înalta Curte le-a analizat în considerentele prezentei decizii.

Ca atare, este lipsit ă de temei şi susţinerea recurentei inculpate în sensul că soluţia instanţei de fond s-ar fi întemeiat exclusiv pe declaraţiile coinculpaţilor.

Dimpotriv ă, declaraţia inculpatei nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate urmând a fi înlăturată ca fiind nesinceră.

Declara ţia martorului T.C.G. faţă de care cauza s-a disjuns fiind cercetat pentru participarea sa la comiterea faptelor într-un dosar penal separat, nu poate fi valorificată, întrucât cu privire la aspectele esenţiale, în mod evident acesta nu se putea autoincrimina.

În ceea ce priveşte declaraţia investigatorului sub acoperire trebuie remarcat că acesta a fost autorizat la data de 20 mai 2011, aşa încât nu avea cum să cunoască împrejurări anterioare acestei date, respectiv activitatea infracţională a inculpatei desfăşurată înainte de acest moment.

Cu caracter subsidiar, inculpata a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare.

Nici această critică nu este fondată.

În favoarea inculpatei au fost deja reţinute largi circumstanţe atenuante, cu efectul coborârii sub minimul special al pedepselor aplicate.

În acelaşi timp, gravitatea sporită a infracţiunilor comise, cantitatea mare de droguri de mare risc ce a făcut obiectul infracţiunii şi necesitatea păstrării unei proporţii juste între pedepsele aplicate inculpatei (8 ani închisoare) şi cele ce au fost aplicate inculpaţilor care s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (7 ani închisoare) fac ca solicitarea inculpatei de reducere a pedepsei să nu poată fi primită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.A.M. împotriva deciziei penale nr. 273/ A din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2050/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2081/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2071/2013. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs