ICCJ. Decizia nr. 2013/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUDTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2013/2013
Dosar nr. 1488/59/2012
Şedinţa publică din 10 iunie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 18 decembrie 2012 sub nr. 1488/59/2012 petiţionarul A.I. a solicitat infirmarea rezoluţiei dată în Dosar nr. 151/P/2012 al D.N.A. Serviciul Teritorial Timişoara, întrucât intimaţii B.G., judecător la Curtea de Apel Timişoara şi B.E., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara au săvârşit infracţiunile de corupţie şi tentativă la omor.
Se arată în motivare că judecătorul B.G. a pronunţat sentinţa penală nr. 220/PI/2012 în Dosar nr. 967/59/2012 fără citarea petentului A.I., astfel a încălcat dispoziţiile art. 291 C. proc. pen., şi a emis astfel un act abuziv şi fals, dovedind „un grad de corupţie greu de imaginat”. De asemenea petentul este nemulţumit şi de concluziile procurorului de şedinţă de la acel termen de judecată B.E., care a concluzionat în sensul respingerii plângerii petentului.
La plângere a fost ataşat dosarul în care s-a pronunţat rezoluţia atacată şi din analiza căruia instanţa reţine următoarea stare de fapt.
Prin ordonanţa din data de 16 noiembrie 2012 a D.N.A., Serviciul Teritorial Timişoara pronunţată în Dosar nr. 151/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător B.G. şi a magistratului procuror B.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara referitor la celelalte infracţiuni reclamate, şi anume, complicitate la tentativă de omor şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
S-a arătat că prin ordonanţa din 12 decembrie 2012 a procurorului şef serviciu T.S. din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Timişoara din Dosarul nr. 483/II/2/2012, s-a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva soluţiei mai sus menţionate.
Prin sentinţa penală nr. 28/PI din 7 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, s-a respins plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 151/P/2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen a fost obligat petiţionarul la plata sumei de 80 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că rezoluţiile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, în deplină concordanţă cu starea de fapt şi probele administrate în cauză.
S-a arătat că în plângerea adresată instanţei, petiţionarul A.I. îi acuză pe magistraţii judecător B.G. şi procuror B.E. de săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. şi tentativă la omor, în forma complicităţii, respectiv nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
În fapt, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 220/PI/2012 din data de 19 septembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 967/59/2012 , în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 28 iunie 2012 şi a rezoluţiei din 3 august 2012 Dosar nr. 929/II/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, apreciindu-se că acestea sunt temeinice şi legale şi prin aceeaşi hotărâre s-a respins ca inadmisibilă plângerea aceluiaşi petiţionar împotriva lucrării din 2012, acesta fiind obligat la 100 RON cheltuieli judiciare faţă de stat. Cu toate că soluţia este definitivă, petiţionarul a formulat recurs împotriva soluţiei, recurs înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu termen de judecată fixat la data de 8 ianuarie 2013. Totodată petiţionarul a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător B.G., cel care a pronunţat hotărârea şi a procurorului B.E. care a pus concluzii la dezbateri, fiind nemulţumit de soluţia pronunţată în cauză.
S-a arătat că prin modul în care sunt reglementate procedurile jurisdicţionale judecătorii şi procurorii au asigurată independenţa şi autonomia, supunându-se numai legii şi reglementărilor în materia respectivă, fiind la adăpost de orice ingerinţă din partea oricăror persoane, organizaţii, autorităţi sau instituţii. A admite că judecătorul răspunde penal pentru o hotărâre dată, ori prin modul de interpretare şi aplicare a legii, ar echivala cu încălcarea principiilor care guvernează justiţia şi activitatea judecătorilor, respectiv independenţa şi imparţialitatea judecătorilor şi autoritatea de lucru judecat. Soluţia pronunţată în speţă a fost rezultatul deliberării judecătorului şi reprezintă opinia acestuia în speţa dedusă judecăţii.
Răspunderea penală a judecătorilor pentru hotărârile pronunţate este o excepţie, putând fi angajată doar în cauzele în care legea permite acest lucru în mod expres, dar niciodată pentru pronunţarea unei hotărâri conform propriei conştiinţe, în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, chiar dacă unele aspecte ar fi fost reţinute în mod eronat şi chiar dacă hotărârea lor ar fi greşită şi ulterior desfiinţată în căile de atac.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că nu există indicii că cei doi magistraţi au comis infracţiunile reclamate de petent.
Astfel, sub aspectul infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, din analiza stării de fapt şi a documentelor aflate la dosar, instanţa a constatat că nu există probe sau indicii cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni, motiv pentru care în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi în cauză,fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petiţionarul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că petiţionarul A.I. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 151/P/2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Timişoara, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 18 decembrie 2012 sub nr. 1488/59/2012, susţinând că intimaţii B.G., judecător la Curtea de Apel Timişoara şi B.E., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara au săvârşit infracţiunile de corupţie şi tentativă la omor, iar în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. instanţa a respins plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 151/P/2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Timişoara.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10), hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, petiţionarul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textului menţionat şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 28/PI din 7 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2014/2013. Penal → |
|---|
