ICCJ. Decizia nr. 2016/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUDTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2016/2013
Dosar nr. 317/122/2013/a2
Şedinţa publică din 10 iunie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 3 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 263 din 9 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în Dosarul penal nr. 317/122/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic ilicit de arme şi substanţe explosive, contrabandă calificată, nerespectarea dispoziţiilor de import sau export şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute şi pedepsite de art. 137 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 302 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 279 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 14 decembrie 2012, cetăţeanul sloven B.C. a pătruns pe teritoriul României, prin punctul de frontieră G.-R., cu autoturismul marca F.S., deţinând şi transportând cu acesta componente ale unor arme militare şi muniţie, după cum urmează: corpuri de grenade ofensive şi defensive, încărcătoare metalice şi din material plastic de diverse mărimi, paturi din lemn pentru puşcă mitralieră şi arme lungi, curele şi tocuri din piele de uz militar, tuburi cartuş, pârghii de armare pentru grenade ofensive şi defensive, baionete de diverse tipuri, lunete militare, etc, fără a poseda autorizaţie emisă de autorităţile competente în acest sens.
Curtea de apel a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri, context în care a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. „este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la dispoziţiile menţionate, Curtea de apel a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică şi legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă şi impun în continuare privarea acestuia de libertate.
S-a arătat că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 143 C. proc. pen. cu referire la art. 681 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, reţinându-se, în acest sens, probele administrate până în prezent şi pe care se întemeiază hotărârea de condamnare în primă instanţă.
De asemenea, Curtea a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, valoarea socială pusă în primejdie, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Sub acest aspect, Curtea de apel a reţinut că, deşi inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi este jurist, ca formaţie profesională, totuşi prezintă un grad ridicat de pericol social concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât profesia îi permite să cunoască atât consecinţele utilizării armelor şi componentelor transportate, cât şi consecinţele acţiunii sale de a transporta asemenea obiecte, în lipsa unei autorizaţii emise de autorităţile în măsură.
Pe de altă parte, instanţa de apel a avut în vedere şi împrejurarea că faţă de inculpat a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în primă instanţă, context în care menţinerea stării de arest se impune şi în acord cu dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că măsura arestării preventive este necesară şi justificată, iar o altă măsură preventivă, mai puţin restrictivă, aşa cum a fost solicitată de apărătorul ales, respectiv măsura obligării de a nu părăsi ţara, ar fi insuficientă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi, eventual, executarea sancţiunii definitive după epuizarea căii de atac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate sau înlocuirea acestei măsuri, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, susţinând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventuive nu se mai menţin.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpat B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de arme şi substanţe explozive, contrabandă calificată, nerespectarea dispoziţiilor de import sau export şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute şi pedepsite de art. 137 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 302 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 279 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 14 decembrie 2012 a pătruns pe teritoriul României, prin punctul de frontieră G.-R., cu autoturismul marca F.S., deţinând şi transportând cu acesta componente ale unor arme militare şi muniţie, după cum urmează: corpuri de grenade ofensive şi defensive, încărcătoare metalice şi din material plastic de diverse mărimi, paturi din lemn pentru puşcă mitralieră şi arme lungi, curele şi tocuri din piele de uz militar, tuburi cartuş, pârghii de armare pentru grenade ofensive şi defensive, baionete de diverse tipuri, lunete militare, etc, fără a poseda autorizaţie emisă de autorităţile competente în acest sens.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 19 decembrie 2012 în baza mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Giurgiu, măsura fiind prelungită succesiv până în prezent, cu motivarea că există presupunerea rezonabilă că ar fi săvrşit faptele pentru care a fost trimis în judecată şi s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Având în vedere natura şi gravitatea faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, valoarea socială pusă în primejdie, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, faţă de pregătirea sa profesională, ar fi trebuit să cunoască consecinţele acţiunii sale în lipsa unei autorizaţii legale, Înalta Curte apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a schimbat, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, faţă de stadiul în care se află judecata la acest moment, Înalta Curte apreciază că măsura luată faţă de inculpat se impune pentru buna desfăşurare a procesului penal, fiind evitat riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată şi să se tergiverseze astfel soluţionarea cauzei.
Se constată de asemenea că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în conformitate cu dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESDTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 3 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 317/122/2013 (1593/2013).
Oblogă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul traducătorului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2015/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2017/2013. Penal → |
|---|
