ICCJ. Decizia nr. 2172/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2172/2013
Dosar nr. 481/87/2013
Şedinţa publică din 20 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 19 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, inculpatul B.A. a fost condamnat la:
- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani, în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 06 august 2012 la zi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat un baston din lemn, cu lungimea de 120 cm, depus la camera de corpuri delicte cu dovada seria B nr. XX la data 03 august 2012.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. a fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Caritas R.V., Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă T., iar inculpatul a fost obligat la astfel la plata sumelor de 306,10 RON, către Spitalul Caritas R.V., 998,90 RON părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti şi 1.134,40 RON către Serviciul de Judeţean de Ambulanţă T., sumele reprezentând despăgubiri civile, plus penalităţile de întârziere aferente acestor sume, calculate de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data achitării integrale.
S-a luat act că Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria şi Primăria Comunei Ghimpaţi, judeţul Giurgiu, prin primar, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman numărul 454/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cauza fiind înregistrată pe rolul instanţe sub numărul 481/87/2013, la data de 24 ianuarie 2013.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, în seara de 25 iulie 2012, în jurul orelor 19:00 inculpatul a mers la un bar din localitate, unde a consumat singur două sticle cu circa 0,5 litri bere, iar apoi a cumpărat un recipient cu circa 2 litri bere cu care a revenit la domiciliu şi a continuat să consume alcool împreună cu tatăl său B.I.
Cu ocazia discuţiilor întrucât B.I. suferea de un handicap fizic (avea tălpile amputate) pe fondul consumului de alcool între inculpat şi tatăl său au avut loc din nou neînţelegeri generate de faptul că acesta din urmă - B.I., tatăl incupatului - nu a mers să obţină actele pentru întocmirea documentaţiei necesare prezentării la comisia pentru persoane cu dizabilităţi şi obţinerii pensiei în acest sens.
Deoarece cunoştea faptul că în urmă cu circa 2 zile tatăl său încasase pensia (380 RON), dar, cu toate acestea, i-a spus că nu avea bani să se deplaseze în comuna Ghimpaţi pentru obţinerea documentelor, inculpatu fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice s-a hotărât să exercite acte de violenţă asupratatălui său.
În timp ce se aflau în camera unde dormeau, profitând de faptul că B.I. se deplasa cu dificultate, inculpatul a exercitat în mod repetat acte de violenţă asupra tatălui său, cauzându-i numeroase leziuni prin lovire cu şi de corp dur şi prin comprimare.
A doua zi (26 iulie 2012), în jurul orelor 9:00 observând că urmare agresiunii la care a fost supus starea sănătăţii tatălui se agrava, inculpatul a mers la domiciliul fiului său şi i-a relatat că „s-au certat şi i-a dat două - trei palme şi acesta se simte rău" şi după ce au evenit la locuinţa unde se afla, în stare de inconştienţă B.I., martorul V.F.D. a sunat de pe telefonul mobil la 112.
În aceeaşi zi, B.I. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Caritas R.V., unde s-a constatat că prezenta „politraumatism prin agresiune, traumatism cranio facial, traumatism toratic, traumatism umăr stâng, stare de comă" .În jurul orelor 14, B.I. a fost transportat la Spitalul Judeţean de urgenţă Alexandria iar în perioada 26-30 iulie 2012 a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti, unde, deşi i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate, acesta a decedat.
Corespunzător actelor medic-legale eliberate de INML „M.M." Bucureşti, „moartea numitului B.I. a fost violentă, ea s-a datorat şocului traumatic consecinţa unui politraumatism. Leziunile traumatice (traumatism cranio cerebral cu o zonă de contuzie - dilacerare cerebrală, traumatism cranio disceral cu fractură piramidă nazală şi leziuni traumatice externe, traumatism cervical cu infiltrare sanguină masivă, traumatism toracic cu fracturi de stern, scapulă stânga şi costale hemitorace stâng) s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur şi comprimare (leziunile de la nivelul gâtului şi cele toracice) posibil în împrejurările unei agresiuni. Între leziunile traumatice ce au indus starea de şoc şi deces se poate stabili o legătură de cauzalitate directă, dar condiţionată de terenul preexistent traumatismului".
S-a mai reţinut că fapta săvârşită de inculpatul B.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este susţinută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşă foto şi dovada, proces-verbal de sesizare, adresă şi copie F.O. eliberată de Spitalul Caritas R.V., proces-verbal , adresă şi copie F.O. eliberate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, adresă cheltuieli spitalizare - Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman, adresă cheltuieli spitalizare şi copie F.O. eliberate de Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti, adrese concluzii provizorii, planşă foto şi act medico - legal eliberate de INML „M.M.” Bucureşti, adresă Primăria Ghimpaţi judeţul Giurgiu, declaraţii martor, declaraţii inculpat, fişă cazier inculpat.
La termenul din 19 februarie 2013, inculpatul B.A. a arătat că recunoaşte săvârşirea infracţiunii aşa cum a fost reţinută în sarcina sa în rechizitoriu şi a solicitat judecarea sa conform art. 3201 C. proc. pen., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care şi Ie-a însuşit.
De asemenea, a arătat că recunoaşte în totalitate pretenţiile părţilor civile şi este de acord să le despăgubească cu sumele solicitate, reprezentând despăgubiri materiale.
În aceste condiţii, examinând probele administrate în faza de urmărire penală, instanţa a apreciat că din coroborarea acestora rezultă că fapta pentru care inculpatului a fost trimis în judecată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către acesta.
Astfel, tribunalul a constatat că situaţia de fapt este cea reţinută în rechizitoriu iar fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, raportat 175 lit. c) C. pen., săvârşită cu intenţie directă, luând în considerare modul cum a acţionat, obiectele folosite (corp dur), mecanismul complex de producere al leziunilor, zonele anatomice vizate şi numeroasele leziuni cauzate.
La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), tribunalul a avut în vedere, pe de o parte gradul de pericol social ridicat al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, iar pe de altă parte faptul că inculpatul este recidivist, este o persoană în vârstă de 52 de ani, a recunoscut şi regretat fapta, precum şi faptul că acesta a înţeles să solicite să fie judecat conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., beneficiind astfel de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, constatându-se, în cauză întrunirea cerinţelor prevăzute de lege pentru această procedură simplificată.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut că în cauză s-au constituit părţi civile Spitalul Caritas R.V., cu suma de 306,10 RON, Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti, cu suma de 998,90 RON şi Serviciul de Judeţean de Ambulanţă Teleorman, cu suma de 1134,40 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi transport.
Potrivit dispoziţiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (modificată prin OUG nr. 72/2006) persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii (în speţă art. 998-999 C. civ.) şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, aceste cheltuieli fiind recuperate de către furnizorul respectiv, care, în litigiile aferente, se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândeşte calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.
Prin urmare, săvârşind o faptă culpabilă, prin care a cauzat un prejudiciu material cert spitalelor furnizoare de servicii medicale pentru victimă şi serviciului de ambulanţă care a transportat victima la unităţile spitaliceşti, inculpatul va fi obligat personal la repararea acestuia.
Astfel, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., constatându-se îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului şi avându-se în vedere că acesta a fost de acord să despăgubească părţile civile cu sumele solicitate, tribunalul a admis acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Caritas R.V., Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti şi Serviciul de Judeţean de Ambulanţă Teleorman.
Împotriva aceste sentinţe, în termen legal, inculpatul a declarat apel, prin care a solicitat , în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 89/A din 22 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a fost respins ca nefundat apelul declarat de inculpat, a fost dedusă prevenţia la zi şi menţinută starea de arest a acestuia.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că încadrarea juridică dată faptei este corectă, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., iar pedeapsa judicios individualizată.
Împotriva acestei decizii inculpatul B.A. a declarat, în termen legal, recursul de faţă prin care a solicitat, invocând ca temei de drept art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., să fie dată o eficienţă sporită prevederilor art. 3201 C. proc. pen. cu finalitatea reducerii pedepsei, finalitate reiterată de inculpat în ultimul cuvânt.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat de inculpatul B.A. atât în raport cu temeiul de drept invocat de apărător - art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. - cât şi în raport cu temeiul de drept sugerat de inculpat în ultimul cuvânt - art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.- constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Pedeapsa stabilită de instanţa de fond (confirmată de instanţa de apel) - 12 ani închisoare - este situată, indiscutabil, între limitele determinate de art. 175 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (10 ani - 16 ani şi 8 luni închisoare), ba chiar în proximitatea minimului special astfel determinat.
Sub aspectul cuantumului - din moment ce acesta este situat între limitele legal determinat (în speţă, după cum deja s-a arătat, 10 - 16 ani şi 8 luni închisoare) - pedeapsa stabilită de instanţa de fond şi menţinută în apel nu mai poate fi pusă în discuţie nici în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.- invocat „in terminis" de apărătorul inculpatului, care, nu întâmplător, nu a preciazat sub ce anume aspect decizia atacată „este contrară legii" sau în ce ar consta „greşita aplicare a legii" - şi nici în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (doar) sugerat de inculpat în ultimul cuvânt - text de lege care, în redactarea dată prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 având următorul cuprins: „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", reglementează - în mod evident- un caz de casare exclusiv de nelegalitate, iar nu unul de netemeinicie.
Aşa fiind, netemeinicia deciziei atacte - sub singurul aspect al individualizării pedepsei [care, de afltfel, se constată, după cum s-a mai arătat, că a fost stabilită între limitele determinate potrivit art. 175 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.]- nu mai pote fi invocată în recurs, o astfel de critică fiind vădit inadmisibilă în raport cu conţinutul actual al pct. 14 de sub art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 RON, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 22 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 august 2012 la 20 iunie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2018/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2181/2013. Penal → |
|---|
