ICCJ. Decizia nr. 2181/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2181/2013
Dosar nr. 1298/119/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 59 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus condamnarea inculpatului H.J., în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale rezultante stabilite mai sus pe o durată de 2 ani şi 2 luni, reprezentând termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat pedepsele accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 5.414 RON, la care se adaugă majorările şi penalităţile de întârziere ce se vor calcula la obligaţiile de plată principale componente ale prejudiciului până la data plăţii efective.
A respins cererea formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, cu sediul în mun. Sf. Gheorghe str. B.J., jud. Covasna de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea hotărârii de la data rămânerii definitive ale acesteia către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
În baza art. 6 alin. (11) din OUG nr. 75/2001 a dispus comunicarea prezentei hotărâri în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive ale acesteia către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în cazierul fiscal al inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 10 aprilie 2010 a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc sesizarea Gărzii Financiare Covasna din care a rezultat faptul că numitul H.J. - administrator al firmei SC C.K. SRL B., a achiziţionat în cursul lunii iunie 2008 cărămidă P. de la SC O.I.E. SRL în valoare totală de 25.859,73 RON, operaţiune înregistrată în mod corect în evidenţele contabile ale firmei.
În urma verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare s-a stabilit faptul că, cantitatea de cărămizi mai sus menţionată a fost folosită de către numitul H.J. la construcţia unei case în mun. Galaţi, lucrare în valoare de 500 euro.
Numitul H.J. nu a emis factură nici pentru cărămizile vândute şi nici pentru suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea lucrării.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că, în cursul lunii iunie 2008, inculpatul - administrator al firmei SC C.K. SRL din jud. Covasna a achiziţionat de la SC O.I.E. SRL, cărămizi P. în valoare totală de 25.859,73 RON, conform facturilor nr. A din 30 iunie 2008, B din 30 iunie 2008, C din 30 iunie 2008, D din 30 iunie 2008, E din 30 iunie 2008.
Aceste facturi au fost înregistrate în mod corect în evidenţele contabile ale firmei, fiind întocmite note de intrare - recepţie, contravaloarea acestora regăsindu-se în soldul final al contului „401.1" - Furnizor din Balanţa de verificare analitică întocmită la data de 31 decembrie 2008.
Cu ocazia verificărilor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Covasna la data de 13 aprilie 2010 la firma SC C.K. SRL B., privind stocul faptic şi stocul scriptic, s-a constatat faptul că aceste cărămizi nu se mai află în posesia firmei administrate de învinuitul H.J., fiind întocmit procesul verbal din 13 aprilie 2010.
Pe timpul efectuării acestor verificări inculpatul H.J. a precizat în nota explicativă dată în faţa comisarilor gărzii financiare, faptul că a folosit aceste cărămizi la construcţia unei case pentru o persoană fizică din mun. Galaţi, însă nu a emis factură nici pentru cărămizile folosite şi nici pentru efectuarea lucrării în valoare de 500 euro.
Conform procesului-verbal întocmit de comisarii gărzii financiare din 13 aprilie 2010, s-a creat un prejudiciu bugetului de stat prin neînregistrarea în evidenţele contabile a cărămizilor vândute şi a contravalorii lucrării efectuate, în cuantum de 4.423,91 RON.
Pentru stabilirea prejudiciului cert, a fost înaintată de către Garda Financiară - Secţia Covasna adresa din 18 martie 2010 către D.G.F.P. Covasna - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
În urma verificărilor efectuate de către inspectori din cadrul A.I.F. Covasna, s-a stabilit faptul că inculpatul H.J. a creat un prejudiciu total bugetului de stat în valoare de 6.266 RON, aşa cum rezultă din raportul de Inspecţie Fiscală din 28 mai 2010.
La data de 02 decembrie 2010 Tribunalul Covasna la cererea Oficiului Registrului Comerţului Bucureşti prin directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna, a hotărât prin sentinţa civilă nr. 1738 din 02 decembrie 2010 dizolvarea firmei SC C.K. SRL B., sentinţă comunicată şi învinuitului H.J.
Deşi i-a fost acordat termenul solicitat pentru a achita prejudiciul cauzat bugetului de stat, inculpatul nu a achitat nici până în prezent acest prejudiciu.
În declaraţia dată în faţa organelor de poliţie judiciară acesta a recunoscut faptul că nu a emis facturi pentru cărămizile folosite la construcţia casei din mun. Galaţi şi nici pentru contravaloarea lucrării, motivând faptul că nu a emis aceste facturi deoarece nu a încasat sumele de bani cuvenite de la beneficiarul lucrării nici până în prezent.
Apreciind dovedită vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe în raport cu situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului.
Pentru fapta ce s-a reţinut în sarcina inculpatului instanţa i-a aplicat acestuia o pedeapsă la stabilirea şi individualizarea căreia s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi limitele de pedeapsă reduse conform art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea de recunoaştere şi regret de comiterea faptei, precum şi strădania inculpatului de a acoperi prejudiciu, chiar dacă din lipsa resurselor financiare nu a reuşit acest lucru în totalitate, instanţa a apreciat că pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 74 lit. c) , art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. este suficientă pentru atingerea scopului de prevenţie generală şi specială şi de reeducare prevăzut de art. 52 C. pen.
Instanţa a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. având în vedere atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei şi de colaborare constantă cu organele judiciare şi încercările perseverente ale inculpatului de a acoperi în măsura posibilităţilor financiare a prejudiciului creat.
Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel partea civilă Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, hotărâre criticată pentru nelegalitate.
În motivare, partea civilă a arătat că se impune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului în cuantum suficient, astfel încât să se asigure recuperarea integrală a prejudiciului produs, aceasta în condiţiile în care aplicarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005.
De precizat, împotriva sentinţei penale nr. 59 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Covasna a declarat apel partea civilă, iar prin decizia penală nr. 28/AP/ din 6 martie 2012 Curtea de Apel Braşov a respins această cale de atac ca tardiv introdusă.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel a declarat recurs partea civilă, iar prin decizia penală nr. 3142 din 4 octombrie 2012, pronunţată în Dosar nr. 1298/119/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
Astfel, s-a format dosarul penal nr. 1298/119/2011* al acestei instanţe.
Prin decizia penală nr. 19/Ap din 12 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:
Starea de fapt a fost corect reţinută, pe baza probelor administrate, iar fapta inculpatului H.J., administrator la firma SC C.K. SRL B. de a nu înregistra în evidenţele contabile cărămizile vândute şi contravaloarea lucrării efectuate pentru un imobil din Galaţi, creând astfel un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în valoare de 5.414 RON răspunde încadrării juridice prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Audiat fiind în faza de cercetare judecătorească inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea reţinută în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispoziţiilor privitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
La data de 14 decembrie 2011, Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna a comunicat instanţei că inculpatul nu a achitat prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului în cuantum de 5.414 RON la care se adaugă majorările şi penalităţile de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei.
De altfel, instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, a obligat inculpatul la plata sumei menţionate, respingând cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în vederea reparării pagubei asupra bunurilor inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei conform art. 163 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a putea fi dispusă o asemenea măsură trebuie să existe în patrimoniul acestor părţi bunuri.
Prin adresa din 24 ianuarie 2013, Primăria comunei B., judeţul Covasna, pe teritoriul căreia domiciliază inculpatul, a comunicat că acesta nu figurează în evidenţele fiscale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, care a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi admiterea cererii privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, fiind fără relevanţă că nu au fost identificate bunuri urmăribile în patrimoniul inculpatului, în condiţiile în care legea nu distinge între bunuri existente şi viitoare.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Este adevărat că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de această lege (cum este şi cazul celei incriminate în art. 9 lit. b) săvârşită de inculpat), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Această normă legală derogă de la dispoziţiile dreptului comun doar în ce priveşte posibilitatea organului judiciar de a aprecia dacă, în raport de circumstanţele cauzei, se impune sau nu luarea unor măsuri asigurătorii în condiţiile art. 163 şi urm. C. proc. pen.
Instituirea obligatorie a unor asemenea măsuri în cazul infracţiunilor incriminate în Legea nr. 241/2005 este însă condiţionată de existenţa unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, la momentul înfiinţării sechestrului.
Această concluzie se desprinde din analiza dispoziţiilor art. 165 şi 166 C. proc. pen., potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, putând dispune şi ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal de sechestru cuprinde descrierea amănunţită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii acestora.
Pe cale de consecinţă, sechestrul nu poate fi instituit decât asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, a căror descriere şi evaluare este posibilă la momentul înfiinţării acestei măsuri, iar nu şi asupra bunurilor viitoare.
Or, în speţă, aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile, astfel încât luarea unor măsuri asigurătorii, în acord cu textul legal sus-amintit, ar fi o dispoziţie formală, lipsită de conţinut şi fără finalitate practică.
În privinţa părţii responsabile civilmente, rezultă că prin sentinţa civilă nr. 1738 din 02 decembrie 2010 a Tribunalului Covasna s-a hotărât dizolvarea SC C.K. SRL.
Prin urmare, critica părţii civile este nefondată, sens în care va fi respinsă ca atare şi calea sa de atac, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna împotriva deciziei penale nr. 16/Ap din 12 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat H.J.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H.J., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2172/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2183/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
