ICCJ. Decizia nr. 212/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 212/2013
Dosar nr. 7965/1/2012
Şedinţa publică din 20 februarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14 decembrie 2012, petiţionarul B.S., a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 15068/95/2012 al Tribunalului Gorj, susţinând că obiectivitatea magistraţilor care va soluţiona cauza, în care are calitatea de inculpat,va fi ştirbită din motive de bănuială legitimă.
Petiţionarul a arătat că, etapele parcurse de acest dosar, începând cu soluţionarea cererii parchetului, de arestare preventivă a unui făptuitor şi până la continuarea cercetării judecătoreşti de către Tribunalul Gorj, evidenţiază motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă egală în grad cu cea la care a fost declinată competenţa, deoarece, în opinia sa, la cea prezentă se constată existenţa unei lipse de obiectivitate, de imparţialitate, fapt ce îi creează acestuia temerea că probitatea profesională şi independenţa magistratului ar putea fi atinse.
În motivarea cererii sale, petiţionarul a mai arătat că, de aproximativ 5 ani, într-un demers conjugat, procurorii din cadrul unităţilor teritoriale D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. au recurs la acte de discreditare a magistraţilor din cadrul judeţului Gorj, inclusiv prin sesizări adresate Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul căreia s-au desfăşurat verificări ce au influenţat imparţialitatea acestora, urmărindu-se condamnarea celor trimişi în judecată, în orice situaţie, vinovaţi ori nevinovaţi.
Totodată, petiţionarul a arătat că procurorul C.A.B., care a efectuat ancheta în Dosarul nr. 10/P/2008 al Biroul Teritorial Gorj din cadrul D.N.A., dosar prin care a fost trimis în judecată în cauza a cărei strămutare o solicită, participă şi la judecata pricinii în calitate de procuror de şedinţă, calitate în care timorează preşedintele de complet şi contribuie la nesocotirea unor dispoziţii legale date de către acesta.
A mai susţinut că, pentru atingerea scopului propus, procurorii au furnizat date din dosar reprezentanţilor mass media, inclusiv de la momentul propunerilor de luare a unor măsuri preventive (ca şi în Dosarul 10/P/2008 al D.N.A., Biroul Teritorial Târgu Jiu).
Concluzionând, în raport de aspectele prezentate, petiţionarul a arătat că datorită unor influenţe exterioare există toate condiţiile pronunţării unei soluţii nelegale şi netemeinice în Dosarul nr. 15068/95/2012 al Tribunalului Gorj, motiv pentru care, în situaţia prezentată, strămutarea judecării pricinii devine, în opinia sa, extrem de necesară.
În temeiul art. 57 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a solicitat informaţii de la Curtea de Apel Craiova.
Din informaţiile primite de la conducerea Curţii de Apel Craiova, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat, referitor la cauza de strămutare indicată la pct. 1 din petiţie, că vizează paragrafele din cuprinsul rechizitoriului din 21 mai 2009, inserate de procurorul de caz în caracterizarea atitudinii procesuale a inculpaţilor în cursul urmăririi penale, fiind parte componentă a pct. IX „acţiuni ale inculpaţilor şi învinuitului pe parcursul cercetărilor penale”, respectiv privitor la inculpatul C.D., fără însă a fi menţionate atitudini similare şi în privinţa inculpatului B.S.
Referitor la cauza de strămutare indicată la pct. 2 din petiţie, în ceea ce priveşte participarea la şedinţele de judecată a procurorului care a instrumentat şi urmărirea penală, s-a constatat că rechizitoriul a fost întocmit de către procurorul C.A.B. din cadrul D.N.A., Biroul Teritorial Târgu Jiu, care face parte şi din constituirea completului de judecată, după cum rezultă din încheierile de şedinţă aflate la dosarul, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, conform cărora procurorul D.N.A. are şi atribuţia participării la şedinţele de judecată.
În ceea ce priveşte modul în care s-a administrat proba constând în declaraţiile martorilor K.V. şi K.R., potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen., petentul contestând aplicarea acestor dispoziţii datorită calităţii de făptuitori a celor doi, astfel s-a constatat că reprezintă o critică ce vizează fondul cauzei, deoarece se întemeiază pe dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. „mijloacele de probă obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal”, care poate fi examinată în cadrul căilor ordinare de atac.
În privinţa criticii de la pct. 3 din petiţie, referitoare la pretinsele presiuni exercitate de procurori asupra judecătorilor din cadrul instanţei, ca urmare a apariţiei unor comunicate de presă, respectiv sesizări la Inspecţia Judiciară, s-a constatat că, în dosarul cauzei nu există date în acest sens, competenţa de apreciere asupra temeiniciei susţinerilor revenind instanţei care va soluţiona cererea de strămutare.
În finalul informării s-a arătat că în cauză nu există inculpaţi arestaţi.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau procurorii, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Verificând actele dosarului şi susţinerile petiţionarului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei şi, drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petiţionar.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulat de petiţionarul B.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 15068/95/2012 al Tribunalului Gorj.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 213/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 211/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
---|