ICCJ. Decizia nr. 21/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 58/ F din 22 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.F., domiciliată în comuna Poiana Lacului, sat Păduroiu Deal, județul Argeș, împotriva rezoluției din 20 decembrie 2011, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosar.
A fost menținută rezoluția atacată.
A fost obligată petiționara la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 09 aprilie 2012, petiționara C.F. a solicitat desființarea rezoluției nr. 692/P/2011 din data de 20 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de intimatele: F.E., judecătoare la Judecătoria Pitești și P.I., B.M. și P.M., magistrate ale Tribunalului Argeș, arătând în motivare că acestea, prin hotărârile judecătorești pe care le-au pronunțat, au stabilit fapte nereale, referitoare la dreptul de proprietate al petiționarei asupra unui teren aflat în litigiu și, pe baza lor, au decis în defavoarea acesteia.
A mai susținut petiționara că intimatele nu au ținut seama de probe și că nu a fost lăsată să-și facă apărările, iar oricine ar studia dosarul ar vedea că hotărârile sunt greșite, în acest sens fiind depus la dosar și un memoriu.
Din analiza actelor aflate la dosar, prima instanță a reținut că la data de 21 noiembrie 2011, persoana vătămată C.F. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarelor F.E., judecătoare la Judecătoria Pitești și P.I., B.M. și P.M., magistrate ale Tribunalului Argeș, solicitând ca acestea să fie trimise în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constând în aceea că, în dosarele civile pe care le-au soluționat, au neîndreptățit-o cu privire la obiectul asupra căruia purta litigiul, respectiv o construcție ridicată de tatăl său în anul 1960 și terenul pe care se afla aceasta.
După efectuarea actelor premergătoare, procurorul a constatat că plângerea vizează actul de judecată, respectiv administrarea probelor și interpretarea acestora, în acest sens reținându-se că activitatea de jurisdicție nu ar putea fi concepută fără independența celor care o înfăptuiesc și este specifică judecătorului, procurorul neavând dreptul de a se substitui instanțelor judecătorești și de a face aprecieri de valoare asupra temeiniciei și legalității unei hotărâri. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de magistrații reclamați.
în temeiul art. 278 C. proc. pen., petiționara a atacat rezoluția la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar la data de 17 februarie 2012, plângerea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Examinând hotărârile judecătorești aflate în copie xerox la dosar, precum și declarațiile date de persoana vătămată, împreună cu celelalte acte ale dosarului, curtea de apel a constatat netemeinicia plângerii, având în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3787/2009 a Judecătoriei Pitești, a fost admisă acțiunea restrânsă formulată de reclamanții T.I., T.G. și T.S., în contradictoriu cu pârâta C.E. și a fost obligată cea din urmă să ridice construcția edificată pe terenul situat în Poiana Lacului, județul Argeș și să plătească reclamanților cheltuielile ocazionate de judecată.
Pentru a se hotărî astfel, s-a observat că reclamanții și-au fundamentat dreptul de proprietate asupra terenului printr-un act dotai din anul 1927, pe înscrierile din registrul agricol, pe decizii ale instanțelor civile și pe o dispoziție emisă de primarul comunei, în vreme ce pârâta, deși a susținut că ar fi cumpărat bunul imobil, nu a produs nicio probă și, mai mult, încheierea unui contract prin care să se transfere dreptul de proprietate nici nu era posibilă, întrucât în anul 1950 terenul a ieșit din patrimoniul autorilor reclamanților și a intrat în patrimoniul statului, astfel încât fostul proprietar nu putea să mai încheie acte de dispoziție cu privire la teren.
Sentința a fost atacată cu recurs, iar prin Decizia civilă nr. 2045/R/2009 a Tribunalului Argeș a fost respins, ca nefondat, recursul promovat de petiționară împotriva acestei hotărâri, astfel că ea a intrat în puterea lucrului judecat.
în privința modului în care dosarul civil a fost soluționat, curtea de apel a constatat, pe de o parte, că hotărârile nu au fost pronunțate arbitrar, ci în baza unor probe legal administrate și atent cântărite de judecători, fiind pe larg precizate în considerentele lor motivele pentru care s-a hotărât în sensul arătat și, prin urmare, nu există niciun indiciu că au fost comise faptele reclamate, așa încât soluția dată în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. este legală și temeinică.
Pe de altă parte, așa cum corect a arătat procurorul în rezoluția atacată, s-a reținut că pe această cale, a plângerii penale, nu se poate proceda la o verificare a legalității și temeiniciei soluției date de instanța civilă întrucât, dacă s-ar admite un astfel de control, ar însemna să fie instituite noi căi de atac, în afara celor prevăzute de lege.
Astfel fiind, a fost menținută soluția dată de procuror în plângerea penală cu care acesta a fost sesizat, ca legală și temeinică, cu consecința respingerii plângerii, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
împotriva sentinței penale nr. 58/ F din 22 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petiționara C.F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.
La termenul din data de 7 ianuarie 2013, înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționară împotriva sentinței penale anterior menționate.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea excepției invocate de instanță și respingerea recursului declarat în cauză, ca inadmisibil.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționară este inadmisibil pentru următoarele considerente:
în conformitate cu prevederile art. 2781pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința penală nr. 58/ F din 22 mai 2012 a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 2781pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționară.
Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză s-a respins, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentei petiționare, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 311/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 750/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
