ICCJ. Decizia nr. 2126/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2126/2013

Dosar nr. 312/57/2012

Şedinţa publică din 18 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 159 din 28 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, au fost condamnaţi:

- inculpatul Ş.N.C. (fiul lui L.I. şi N., născut în municipiul Bucureşti, domiciliat în mun. Timişoara, str. M., judeţul Timiş, judecător la Curtea de Apel Timişoara, suspendat din funcţie începând cu data de 20 martie 2012, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului Ş.N.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului Ş.N.C. pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 357 C. proc. pen. raportat la 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 15 martie 2012 şi până la data de 28 decembrie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Ş.N.C.

- inculpatul R.A.D. (fiul lui N. şi C., născut în Mediaş, judeţul Sibiu, domiciliat în Bucureşti, strada C., sector 4, fără forme legale în str. G., sector 1, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul R.A.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi aplicată inculpatului R.A.D. pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării inculpatului R.A.D. de a nu părăsi ţara, luată faţă de acesta de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală din 19 aprilie 2012, pronunţată în Dosar penal nr. 312/57/2012.

- inculpatul M.I.M. (fiul lui I. şi M., născut în localitatea Cuciulata, judeţul Braşov, domiciliat în municipiul Reşiţa, strada P., judeţul Caraş-Severin, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi aplicată inculpatului M.I.M. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86⁵ alin. (2) rap. la art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale rezultante sub supraveghere iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 86² alin. (1) C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, adăugat pedepsei principale de trei ani, în total 5 ani.

Au fost puse în vedere inculpatului M.I.M. dispoziţiile art 86³ alin. (1) C. pen., conform cărora, pe durata termenului de încercare, acesta trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83, 84 C. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

- inculpata Ş.M.R. (fiica lui C. şi M., născută în oraşul Balş, judeţul Olt, domiciliată în Timişoara, strada M., judeţul Timiş, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata Ş.M.R. pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86⁵ alin. (2) rap. la art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale rezultante sub supraveghere iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 86² alin. (1) C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, adăugat pedepsei principale de trei ani, în total 5 ani.

S-au pus în vedere inculpatei Ş.M.R. dispoziţiile art. 86³ alin. (1) C. pen., conform cărora, pe durata termenului de încercare, aceasta trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83, 84 C. pen. a fost atrasă atenţia inculpatei asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 50.000 euro consemnată la C.B. SA cu recipisa din 28 martie 2012, pe numele inculpatului Ş.N.C. şi la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în baza Ordonanţei nr. 77/P/2012 din 27 martie 2012.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să achite statului câte 1500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul din 04 aprilie 2012 emis de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei în Dosar nr. 77/P/2012 - s-a pus în mişcare acţiunea penală (pentru fapta prezentată la punctul I.2) şi a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul Ş.N.C., judecător la Curtea de Apel Timişoara (suspendat din funcţie începând cu data de 20 martie 2012), sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de:

- trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul C.I. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

S-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul R.A. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

S-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul M.I.M. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

S-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimisă în judecată inculpata Ş.M.R. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

În esenţă, prin actul de inculpare s-au reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Caraş-Severin, în calitate de preşedinte al comitetului director al creditorilor SC M. SA Moldova Nouă a solicitat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin sistarea oricăror modalităţi de vânzare a bunurilor debitoarei şi suspendarea procedurilor de valorificare a acestora.

Prin Sentinţa comercială nr. 89/JS/CC din 08 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2518/115/2010 s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sistare a oricăror modalităţi de vânzare a bunurilor debitorului SC M. SA Moldova Nouă, a celei de suspendare a procedurii formulate de creditorul D.G.F.P. Caraş-Severin, precum şi respingerea cererii de anulare a procedurii de valorificare a bunurilor aflate în patrimoniul aceleiaşi debitoare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal, creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad în reprezentarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Caraş-Severin, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 2518/115/2010/a3.

La primul termen de judecată, în data de 06 decembrie 2011, completul de judecată format din C.B.N., A.R.S. şi M.O.G. a dispus, având în vedere cererea de amânare formulată de reprezentanta creditoarei recurente, amânarea judecării cauzei la data de 24 ianuarie 2012.

La termenul astfel stabilit, acelaşi complet de judecată a hotărât "amânarea cauzei la 20 februarie 2012, CIV. 1", urmare a solicitării reprezentantului creditoarei precum şi potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei revine completului de judecată "CIV. 1", întrucât acest complet a fost învestit iniţial cu soluţionarea recursurilor declarate în dosarul de insolvenţă a debitoarei SC M. SA Moldova Nouă.

În cadrul şedinţei publice din 20 februarie 2012, completul de judecată compus din M.P. (preşedinte), B.A.C. şi M.F. (judecători) a amânat judecarea cauzei la 05 martie 2012 motivat de "necesitatea precizării de către recurentă a temeiului de drept pentru fiecare petit în parte şi nu Legea nr. 85/2006 în integralitatea sa iar eventualele înscrisuri să fie depuse de către părţi conform prevederilor legale cu cel puţin 5 zile înaintea termenului acordat".

Prin Decizia civilă nr. 494 din 05 martie 2012 (nemotivată şi neredactată până la data de 20 martie 2012) completul de judecată ultim menţionat a respins recursul declarat de recurenta D.G.F.P. Arad împotriva Sentinţei nr. 89 din 08 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 2518/115/2010.

Prin Sentinţa comercială nr. 901/JS din 04 noiembrie 2010 pronunţată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitorului SC M. SA Moldova Nouă, fiind desemnat lichidator judiciar R.P. SPRL Cluj-Napoca. În data de 06 ianuarie 2011, lichidatorul desemnat a fost confirmat în adunarea generală a creditorilor. Ulterior, la data de 17 august 2011, consiliul creditorilor a votat înlocuirea lichidatorului R.P. SPRL Cluj-Napoca cu lichidatorul E.I. SPRL. La data de 07 septembrie 2011 cererea de înlocuire, formulată de comitetul creditorilor prin preşedintele acestuia D.G.F.P. Caraş-Severin a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin.

Prin Încheierea comercială nr. 100/JS/CC din 22 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2518/115/2010, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalul Caraş-Severin a respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar R.P. formulată de D.G.F.P. Caraş-Severin şi a contestaţiilor formulate de creditorii SC T. SRL, SC N.S. SRL şi consiliul Local Moldova Nouă împotriva procesului-verbal al comitetului creditorilor din data de 17 august 2011.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad în reprezentarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Caraş-Severin, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 2518/115/2010/a4.

La primul termen de judecată, în data de 13 decembrie 2011, completul de judecată format din C.B.N., A.R.S. şi M.O.G. a dispus, în vederea respectării principiului continuităţii şi în considerarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, transpunerea cauzei pe rolul completului CIV II-1 şi stabilirea unui nou termen de judecată la data de 23 ianuarie 2012.

La termenul astfel stabilit, completul de judecată format din M.P. (preşedinte), B.A.C. şi M.F. (judecători) a hotărât, luând în considerare cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei, "amânarea cauzei la 20 februarie 2012, CIV. II- 1".

În cadrul şedinţei publice din 20 februarie 2012, cei trei magistraţi ultim menţionaţi au amânat judecarea cauzei la 05 martie 2012 motivat de "necesitatea precizării de către recurentă a temeiului de drept pentru fiecare petit în parte şi nu Legea nr. 85/2006 în integralitatea sa iar eventualele înscrisuri să fie depuse de către părţi conform prevederilor legale cu cel puţin 5 zile înaintea termenului acordat".

Prin Decizia civilă nr. 495 din 05 martie 2012 (nemotivată şi neredactată până la data de 20 martie 2012) instanţa Curţii de Apel Timişoara a respins recursul declarat de recurenta D.G.F.P. Arad împotriva încheierii 100 din 22 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 2518/115/2010.

Inculpatul Ş.N.C. avea, la data săvârşirii faptelor calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Timişoara, ocupând totodată funcţia de vicepreşedinte al acestei instanţe, conform relaţiilor comunicate de către Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de resurse umane şi organizare, prin adresele din 15 martie 2012 şi din 20 martie 2012.

În virtutea calităţilor anterior menţionate, inculpatul era coleg în cadrul secţiei a II-a civilă cu magistraţii M.F., B.A.C. şi M.P., ce aveau spre soluţionare cele două recursuri formulate în Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 şi 2518/115/2010/a4.

Probaţiunea administrată în prezenta cauză a relevat faptul că între inculpatul Ş.N.C., pe de o parte şi inculpaţii C.I., R.A.D., M.I.M. şi Ş.M.R., pe de altă parte, a existat o conivenţă infracţională pentru pretinderea şi primirea unei sume de bani de la învinuiţii A.D. şi A.A., pentru a le asigura acestora soluţionarea favorabilă a celor două dosare, respectiv, prin influenţa inculpatului Ş. asupra magistraţilor învestiţi cu soluţionarea celor două recursuri declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad, respectiv să obţină respingerea acestora.

Iniţial, inculpatul Ş.N.C. i-a pretins lui C.I. suma de 30.000 de euro, afirmând că are influenţă asupra judecătorilor ce aveau spre soluţionare cele două dosare şi astfel îi poate determina să pronunţe hotărâri favorabile societăţii conduse de C. în calitate de director general.

După termenul de judecată din 20 februarie 2012, inculpatul C.I. a fost anunţat de Ş.N.C. că "în dosare au intervenit şi alte persoane şi că suma pentru soluţionarea favorabilă a acestora este de 60.000 de euro". În data de 29 februarie 2012, inculpatul C.I. s-a deplasat în Bucureşti pentru depunerea unei documentaţii la sediul C. SA şi totodată pentru a-i comunica inculpatului R.A.D. că suma pretinsă de inculpatul Ş.N.C. pentru soluţionarea favorabilă a celor două dosare este de 100.000 euro. Privitor la cuantumul sumei pretinse de inculpat, inculpatul C.I. a declarat că a comunicat o sumă mai mare decât cea solicitată de magistrat deoarece îi era teamă că cetăţenii sârbi nu îşi vor onora obligaţiile aşa cum conveniseră.

În data de 04 martie 2012, inculpatul C.I. s-a deplasat din Bucureşti spre Timişoara unde, în jurul orelor 20:00, s-a întâlnit cu inculpatul Ş.N.C., în acelaşi loc din incinta I.M., ocazie cu care i-a comunicat că cetăţenii sârbi pot să ofere întreaga suma pretinsă până la data de 09 martie 2012, deşi nu avea confirmarea decât pentru 50.000 euro. Fiind întrebat care a fost motivul pentru care l-a asigurat pe inculpat că va primi întreaga sumă, deşi cunoştea că acest aspect nu este real, inculpatul a declarat că a făcut acest lucru întrucât "îi era teamă că inculpatul nu se va implica şi cele două dosare vor fi pierdute". Realizarea întâlnirii a fost confirmată de mesajul tip SMS cu textul "vin imediat" trimis de inculpatul Ş.N.C. inculpatului C.I. în aceiaşi zi, la ora 19:38:11.

La termenul de judecată din data de 05 martie 2012, martorul Z.R.T. a reprezentat interesele societăţii R.T. SPRL Cluj-Napoca în Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 şi 2518/115/2010/a4 şi în aceiaşi zi, la orele 13:18:58, după ce a aflat soluţia instanţei de judecată i-a comunicat inculpatului C.I. că "au câştigat pe linie". Acesta din urmă, pentru a se asigura de primirea efectivă a sumei de bani de la învinuiţii A.A. şi A.D. i-a atras atenţia să respecte înţelegerea pe care au perfectat-o anterior şi anume "să nu popularizeze nimica".

La data de 06 martie 2012, ora 16:28:31, inculpatul R.A.D. i-a relatat învinuitului A.A. că s-a "întâlnit cu omul" (cu referire la Z.R.T.) care i-a spus că "ei îşi susţin poziţia foarte puternic", iar pe de altă parte "i s-a promis celuilalt (cu referire la C.I.) că va fi în regulă dacă vor îndeplini", convenind să "aştepte rezultatele" după care se vor întâlni luni (12 martie 2012) când "el nu se va afla în ţară, dar celălalt va fi aici".

La un interval de aproximativ 3 ore, A.A. l-a contactat pe inculpatul R.A.D. şi i-a transmis că A.D. "nu este tocmai mulţumit" şi că nu ar dori ca ei "să aducă ceva acolo, într-o geantă", recomandând ca "omul să deschidă un cont undeva sau să treacă graniţa şi acolo aranjăm noi să primească". În finalul discuţiei, cei doi interlocutori au căzut de acord asupra oportunităţii unei discuţii cu "C."(Z.R.T.) inculpatul R.A.D. avertizând că trebuie să manifeste grijă în "expunerea problemei".

Imediat după încheierea acestei convorbiri, A.A. l-a apelat pe martorul Z.R.T. solicitându-i "să îl sune de pe un alt telefon, a doua zi, după ora 12:00". Conţinutul convorbirii a creat suspiciuni martorului, motiv pentru care nu a revenit cu telefon în ziua următoare şi nici nu a mai răspuns celor două-trei apeluri ale lui A.A., fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să-şi exprime pe parcursul unei discuţii cu inculpatul R.A.D. nemulţumirea cu privire la atitudinea "C." care a vorbit ca şi cum "nu ar fi implicat în afacere" deşi "cu el s-a discutat, nu cu celălalt". În replică, R.A. i-a pus în vedere că, totuşi, "C." i-a zis că "celălalt aranjează totul", atrăgându-i totodată atenţia să manifeste precauţie în discuţiile telefonice pe care le va purta în continuare: "Ai grijă la telefon, bine ? Ai grijă la telefon."

Acordul dintre Z.R.T. şi inculpatul C.I. cu privire la necomunicarea către reprezentanţii M. A.G. a soluţiilor celor două dosare a fost respectat astfel că, de abia la data de 08 martie 2012, inculpatul R.A.D. a aflat de la numita A.M., avocat asociat în cadrul casei de avocatură N.N.D.K.P. despre soluţia adoptată de instanţa de judecată în dosarul cu "anularea procedurii". Referitor la dosarul cu "revocarea", acelaşi avocat i-a comunicat în mod eronat lui R.A.D. că "e pe 9" făcând confuzie cu o altă cauză în care societatea R.P. IPURL şi numitul Z.R.T. erau implicaţi respectiv, Dosarul nr. 1506/33/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, cu termen de judecată 09 martie 2012.

În contextul acestor discuţii, la data de 08 martie 2012, R.A.D. i-a informat succesiv pe cetăţenii sârbi despre soluţia de respingere a unuia dintre recursurile de pe rolul Curţii de Apel Timişoara. În cadrul dialogului cu A.A., R.A.D. a adăugat că "în legătură cu discuţia pe care am avut-o, probabil va fi presiune, ştii, celălalt tip (C.I.) va pune presiune, ştii", afirmaţie la care cetăţeanul sârb a achiesat afirmând că nu este nicio problemă şi că "va trebui să organizăm circumstanţele ca să fie în regulă", în acest sens urmând să vină "luni" (12 martie 2012) la Bucureşti. Astfel, imediat după confirmarea prezenţei învinuiţilor A.D. şi A.A. în data de 12 martie 2012 în Bucureşti, R.A.D. i-a comunicat inculpatului C.I. că "luni ar fi bine" dacă are "toată documentaţia pregătită", acesta acceptând, cu precizarea că, va fi chiar de duminică în Bucureşti pentru a vizita târgul de maşini, sugerând interlocutorului că dacă tot ajunge mai devreme ar fi bine să "mai stăm de vorbă un pic".

Sâmbătă, 10 martie 2012, ora 13:01:20, inculpatul Ş.N.C. a transmis inculpatului C.I. un mesaj SMS cu textul: "Salut! Când vii?", fără a primi un răspuns de la acesta din urmă.

Potrivit declaraţiei inculpatului C.I., în noaptea de 10/11 martie 2012 s-a deplasat în municipiul Bucureşti cazându-se la Hotelul E., situat la o distanţă de aproximativ 200 de metri de Gara de Nord.

În seara zilei de 11 martie 2012, C.I. şi R.A.D. au discutat despre modul şi termenul de onorare a obligaţiilor asumate către Ş.N.C., urmând a discuta detaliile şi cu învinuiţii sârbi.

La data de 12 martie 2012, inculpaţii C. şi R. s-au întâlnit cu învinuitul A.A. care a transmis - folosindu-se de R. ca traducător - că preferă transmiterea banilor în Serbia, "în maximum două zile, chiar şi mai repede".

Suma de bani urma să fie livrată în două tranşe.

Deşi nemulţumit, inculpatul C.I. a acceptat propunerea învinuitului A.A. şi i-a solicitat acestuia ca suma de 50.000 euro să fie "livrată" în localitatea Biserica Albă (Bela Crvka), aflată pe teritoriul Republicii Serbia, la o distanţă de aproximativ 10 kilometri de frontiera cu România. A.A. a fost de acord cu propunerea acestuia, urmând "să aranjeze unde să se întâlnească" întrucât banii vor fi aduşi de "tipii de la biroul din Londra", persoane cu care inculpatul C.I. nu se putea înţelege în limba engleză însă, potrivit alegaţiilor aceluiaşi învinuit nici nu era nevoie "să vorbească mult, ci numai să vadă care cine este". Interesat de modul concret în care vor fi primiţi cei 50.000 euro, inculpatul R.A.D. a ţinut să lămurească cum se va proceda "din punct de vedere tehnic". Recomandarea învinuitului A.A. a fost ca întâlnirea să aibă loc la un restaurant din localitate însă, urmare a refuzului lui C.I., a făcut demersuri pentru identificarea unui "hotel", discutând telefonic cu o persoană neidentificată căreia i-a relatat că "este peste râu, unde a mai fost şi că poate va fi nevoie poimâine pentru cineva de ceva la Bela Crkva, să i se dea ceva dacă există acolo hotel ". Apoi, la scurt timp învinuitul A.A. a fost apelat de acelaşi interlocutor care i-a indicat numele hotelului: "R." şi datele de identificare ale autoturismului care va aştepta în parcare: "T.L. negru".

Detaliile prezentate mai sus au fost transmise inculpatului C.I., rămânând de stabilit ora exactă de întâlnire, aspect important cu privire la care R.A.D. s-a arătat reticent în a-l discuta "la telefon". În acest context, pentru a preveni descoperirea faptelor, cei doi învinuiţi au stabilit să disimuleze detaliul privitor la ora de întâlnire sub forma unei discuţii privitoare la "trimiterea unor hârtii" dar, precauţi, "să nu vorbească mai mult".

Imediat după ce s-a lămurit cu privire la modul de primire a banilor, inculpatul C.I. şi-a exprimat îngrijorarea referitoare la modul de introducere a unei astfel de sume în ţară, împrejurare care l-a determinat pe inculpatul R.A.D. să îi aducă aminte că "cea mai elegantă treabă era cu contul" afirmând textual: "Îţi deschidea un cont în Cipru şi (...) munceai în Cipru, adică de aici (...) te duceai în altă zi. Ce, care era problema? Îşi deschidea şi ăla un cont acolo. În contextul extinderii discuţiei pe tema traversării frontierei de stat, inculpatul C.I. şi-a exprimat temerea ca activitatea infracţională să nu fie deconspirată de eventuala imprudenţă a "sârbilor" de a scoate din bancă într-o singură zi o sumă mare de bani. Învinuitul A.A. i-a dat asigurări că ştiu cum să facă acest lucru şi "nu trebuie să se îngrijoreze în această privinţă" oferindu-i totodată detalii cum să procedeze atunci când se va face transferul: "nu trebuie să mergi în maşina lor sau ceva (...) lei numai în geantă (...) ai plecat, nu mai interesează, nici nu faci conversaţie cu ei multă (...) se va apropia (...) va veni la ei, nu ei la el, apoi (...)".

La finalul întâlnirii din incinta Hotelului P., învinuitul A.A. a purtat o convorbire telefonică cu un interlocutor neidentificat căruia i-a solicitat să demareze procedurile bancare pentru obţinerea sumei de bani: "mâine doar să trimiţi cererea să se ia 50 (...) şi să se transfere ca să se ia până, poimâine trebuie să se termine".

În ziua de 13 martie 2012, în intervalul orar 10:44 - 13:04 inculpatul C.I. a purtat mai multe discuţii telefonice cu martorul S.N. şi inculpatul M.I.M., scopul fiind acela al stabilirii unei întâlnirii la biroul acestuia din urmă din incinta Universităţii E.M. din Reşiţa.

Inculpatul M.I.M. a relatat că, în data de 13 martie 2012 a fost căutat la biroul său de C.I. care era foarte agitat întrucât nu "reuşise să pună cap la cap ceea ce i-a promis inculpatului Ş.N.C., respectiv să-i ducă acestuia din urmă suma de bani" spunându-i totodată că are promisiunea că a doua zi se rezolvă problema.

Imediat, inculpatul M.I.M. l-a apelat pe inculpatul Ş.N.C. şi l-a asigurat că va primi banii, folosind un limbaj codificat, aspect reliefat chiar de declaraţia inculpatului care a precizat că, aspectul privitor la problemele de sănătate ale inculpatului C.I. nu era real: "frăţiorul nostru o să ajungă mâine sau (...) cred că mâine ajunge pe la tine, c-a avut o problemă de sănătate şi şi-a rezolvat-o dar vine până la tine".

Replica inculpatului, "şi eu sunt constrâns la rândul meu, că dacă eu nu-mi ţin cuvântul faţă de alţii, altă dată nu mai pot apela", a creat suspiciuni inculpatului M.I.M. care a încercat să schimbe subiectul discuţiei cu referire la "transferul unui frate de la o lojă la alta".

În continuare, inculpatul C.I. i-a împărtăşit inculpatului M.I.M. teama pe care o are cu privire la trecerea frontierei cu o sumă atât de mare de bani, motiv pentru care acesta din urmă i-a recomandat, pentru siguranţă, să meargă cu martorul S.N., având în vedere calitatea acestuia de şef al Poliţiei Moldova Nouă şi faptul că era un prieten apropiat al amândurora.

După ce a stabilit şi ora de întâlnire în Serbia, inculpatul C.I. l-a sunat şi s-a întâlnit cu martorul S.N. pentru a pune la punct detaliile deplasării, folosind autoturismul acestuia din urmă.

În aceeaşi zi, învinuitul A.A. a primit un mesaj SMS prin care era informat asupra operaţiunilor de colectare a sumei de 50.000 de euro.

Circumstanţele desfăşurării activităţii infracţionale din ziua de 14 martie 2012 au reieşit cu claritate, cel puţin în ce priveşte acţiunile desfăşurate pe teritoriul Serbiei, din declaraţiile inculpatului C.I. şi ale martorului S.N. Astfel, după ce au vizitat magazinele din localitate şi au terminat de făcut cumpărăturile, în jurul orei 16:00, ora Serbiei, cei doi s-au îndreptat spre locul unde era parcat autoturismul cu care făcuseră deplasarea. S.N. a rămas în interiorul acestuia, iar inculpatul C.I. a mers pe jos spre o maşină de teren de culoare neagră, la o distanţă mai mică de 100 de metri, a intrat în acea maşină în care se aflau două persoane necunoscute care i-au înmânat suma de 50.000 de euro. A revenit la autoturismul în care se afla S.N. şi au continuat drumul spre România. Remiterea sumei de bani către inculpatul C.I. a fost confirmată învinuitului A.A., la ora 17:13:43, printr-un mesaj SMS cu textul: "Terminat", acesta la rândul său asigurându-l, după aproximativ două ore, pe inculpatul R.A.D. de reuşita demersurilor lor: "Ex-ul a primit (...)".

La data de 14 martie 2012, în jurul orelor 17:45, autoturismul marca H.T., condus de martorul S.N. şi în care se afla şi inculpatul C.I. a fost oprit în trafic de pe raza localităţii Nicolinţ, judeţul Caraş-Severin, iar cu ocazia efectuării percheziţiei corporale asupra inculpatului C.I. a fost găsită suma de 50.000 de euro despre care acesta a afirmat că a fost pretinsă de inculpatul Ş.N.C. în schimbul influenţei pe care a lăsat să se creadă că o are asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Timişoara, complet ce avea spre soluţionare cele două dosare în care era implicată SC M. SA. În ceea ce priveşte provenienţa sumei, inculpatul C.I. a declarat că a primit-o în aceiaşi zi în localitatea Biserica Albă de la doi intermediari ai învinuiţilor A.A. şi A.D.

În continuare, inculpatul C.I. a înţeles să formuleze un denunţ împotriva inculpatului Ş.N.C., sens în care a dat curs apelului telefonic al acestuia stabilind să se întâlnească "în acea seară ori ziua următoare". În aceeaşi discuţie, inculpatul Ş.N.C. a făcut două afirmaţii ("Am auzit că ai fost bolnav", şi "eşti la Bucureşti acum?") care denotă scopul evident al întâlnirii ce urma să aibă loc şi anume remiterea sumei de bani, asta în considerarea faptului că, pe de o parte, ipoteza problemelor de sănătate ale inculpatului C.I. nu era una reală, ci doar un pretext al inculpatului M.I.M. de a comunica disimulat lui Ş.N.C. că C.I. este pregătit să îi ofere doar o parte din suma pretinsă respectiv cei 50.000 de euro, iar pe de altă parte, prezenţa în Bucureşti a lui C.I. era asociată de Ş.N.C. cu certitudinea primirii sumei de bani de la cetăţenii sârbi.

Apoi, la ora 21:05:10, a avut loc o altă convorbire telefonică între inculpaţii Ş.N.C. şi C.I., dialog pe parcursul căruia cei doi au stabilit să se întâlnească la ora 21:30.

În jurul orei 22:00, inculpatul Ş.N.C. a purtat o nouă convorbire telefonică cu C. căruia i-a comunicat că este însoţit de soţia sa şi au stabilit ca loc de întâlnire parcarea unui centru comercial.

C.I. i-a făcut cunoscut inculpatului Ş.N.C. că nu a putut face rost de întreaga sumă de 60.000 de euro, ci doar de "cincizeci" întrucât "atâta i-au adus". Inculpatul nu a părut deranjat de acest lucru, replicând "ok" după care, inculpatul C.I. l-a întrebat "unde ţi-i dau ?". Împrejurarea că C. discuta mult prea deschis despre suma de bani a creat suspiciuni lui Ş.N.C. care, aşa cum convenise anterior cu soţia sa, a încercat să îi sugereze acestuia că ar fi mai sigur să discute despre "documente", moment în care în dialogul celor doi a intervenit inculpata Ş.M.R. care s-a oferit să îl conducă pe C.I. la biroul său pentru "a-i da documentele şi pentru a face tranzacţia".

Imediat după aceste scurte replici, inculpatul C.I. a fost de acord să meargă la biroul notarial al inculpatei Ş.M.R. situat în Piaţa Unirii din Timişoara, deplasarea efectuându-se cu autoturismul condus de martorul S.N. Inculpatul Ş.N.C. i-a urmat îndeaproape conducând autoturismul marca V.G., acelaşi cu care venise însoţit de învinuită la centrul comercial.

În jurul orelor 22:17, cele două autoturisme au ajuns pe strada E. şi au oprit în apropierea intersecţiei cu strada A., într-o zonă slab luminată. Inculpatul Ş.N.C. a coborât din maşină, la fel şi inculpata Ş.M.R. alături de C.I. Ultimii doi s-au deplasat pe jos pe strada menţionată, ulterior au intrat în imobilul cu nr. 6, au traversat un gang după care au urcat scările imobilului şi ulterior au pătruns în apartamentul cu numărul 27. Inculpatul Ş.N.C. a rămas în intersecţie, supraveghind autoturismele şi persoanele care se aflau în zonă.

În incinta apartamentului menţionat, viitorul sediu al cabinetului notarial al inculpatei Ş.M.R., potrivit afirmaţiilor acesteia, a avut loc un dialog între C.I. şi soţia inculpatului. Chiar în partea de început a discuţiei, după ce C.I. a solicitat un pahar cu apă, inculpata Ş.M.R. a ţinut să precizeze "C. n-o să vină", afirmaţie nejustificată factual, în condiţiile în care prezenţa inculpatului nici nu ar fi fost necesară dacă C.I. ar fi trebuit doar să predea nişte documente.

În contextul aceleiaşi discuţii ambientale, C.I. şi-a manifestat nemulţumirea raportat la această împrejurare, fără efect însă asupra atitudinii inculpatei care, şi-a continuat nestingherită recomandările ca "documentele să fie lăsate" deşi, era vizibil că inculpatul C.I. nu îi înfăţişase niciun act, ci doar suma de 50.000 de euro.

Pe fondul aceleiaşi discuţii ambientale, la un moment dat, C.I. a scos suma de bani din plicul în care se afla şi a început să o numere în faţa inculpatei Ş.M.R., aspect care a determinat-o pe aceasta din urmă să reitereze solicitările, ca "hârtiile să fie puse la loc", asta în condiţiile în care aşa cum rezulta din înregistrarea video a întâlnirii chiar s-a apropiat evident de locul în care se afla inculpatul pentru a verifica dacă suma de bani afirmată de acesta corespunde realităţii.

C.I. s-a conformat indicaţiilor inculpatei Ş.M.R. şi a lăsat suma de 50.000 de euro pe o masă din interiorul apartamentului, după care cei doi au părăsit imobilul, revenind în stradă acolo unde aştepta inculpatul Ş.N.C.

La finalul întâlnirii, inculpatul s-a asigurat că totul a decurs conform planului ("Gata?") după care, consecinţă a afirmaţiei lui C.I. conformă căreia "restu zece mii" o să îi aducă ulterior, l-a asigurat pe acesta că nu este nicio problemă şi "dacă mai au documente de adus şi ulterior, la notar poa să vină!".

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 15 martie 2012 la imobilul situat în Timişoara, strada A., judeţul Timiş, a fost găsită suma de 50.000 de euro remisă de C.I. inculpatului Ş.N.C. prin intermediul soţiei sale, inculpata Ş.M.R.

Cu privire la comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni s-a arătat că din probele administrate a reieşit că inculpaţii Ş.N.C., C.I., R.A.D. şi învinuiţii A.D. şi A.A., urmărind comiterea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă, au stabilit un plan de acţiune prin care s-a instituit o ierarhizare a membrilor asociaţiei criminale şi repartizarea între aceştia a sarcinilor, precum şi respectarea unor măsuri de prevedere, de natură a înlătura posibilităţile de conservare sau administrare a unor eventuale mijloace de probă privitoare la activitatea infracţională pe care urmau să o desfăşoare şi a evita organizarea ori realizarea unei constatări în flagrant a infracţiunii de corupţie planificate.

Astfel, potrivit planului infracţional prestabilit inculpatul Ş.N.C. l-a însărcinat pe C.I. să formuleze şi să transmită, în numele său, învinuiţilor A.D. şi A.A. pretinderea unei sume de bani (obiect al infracţiunii de trafic de influenţă şi, apoi, să primească de la aceştia respectivul folos, după care să asigure remiterea către sine a sumei solicitate. La rândul său, inculpatul R.A.D. a avut atribuţii precise în cadrul grupării respectiv, informarea de îndată a învinuiţilor A.D. şi A.A. cu privire la solicitările inculpatului C.I. şi asigurarea acestora că demersurile celorlalţi participanţi vor fi finalizate cu succes.

De asemenea, inculpaţii R.A.D. şi C.I. au avut sarcina de a pune în aplicare măsurile de prevedere stabilite împreună cu inculpatul Ş.N.C. şi învinuiţii A.D. şi A.A.

În acest sens, s-au preocupat ca în discuţiile telefonice purtate să devoaleze cât mai puţine date (oră, locaţie) despre întâlnirile pe care le stabileau cu inculpatul Ş.N.C., ori cu învinuiţii A.D. şi A.A. Totodată, aşa cum se poate constata din analiza conţinutului convorbirilor telefonice ori a celor purtate în mediu ambiental nici C.I. şi R.A.D. nu au rostit numele persoanelor implicate de fiecare dată făcând referire la "ăla" ori "ăştia".

În discuţiile pe care le-a purtat cu învinuitul A.A., inculpatul R.A.D. i-a atras în mod repetat atenţia să "aibă grijă la telefon", recomandare respectată aşa cum rezultă din depoziţia martorului Z.R.T. care a declarat că, la un moment dat, într-o convorbire telefonică, A.A. i-a solicitat să îl caute a doua zi, dar de pe un alt telefon.

S-a apreciat că un alt aspect ce reliefează măsurile de prevedere adoptate de inculpaţii din prezenta cauză este cel privitor la "consemnul" stabilit între Ş.N.C. şi C.I., de a nu stabili niciodată prin intermediul telefoanelor locul de întâlnire, acesta fiind cunoscut şi rămânând neschimbat: barul L. din incinta centrului comercial I.M. Altfel ar părea fără sens convorbirea dintre cei doi din seara zilei de 14 martie 2012, ora 21:05:10 când stabilesc ora de întâlnire ("nouă jumătate"), dar nu pomenesc nimic de locul în care urmau să se vadă, acelaşi lucru este valabil şi pentru întâlnirile dintre cei doi din datele de 02 martie 2012 şi 04 martie 2012.

Planul infracţional, conceput în parte şi de inculpatul Ş.N.C., a exclus încă de la bun început remiterea, respectiv primirea sumei de bani pe teritoriul României. Variantele vehiculate iniţial au fost două şi anume, fie folosirea unor conturi bancare (potrivit afirmaţiilor inculpatului R.A.D. asta presupunea deschiderea unui cont în Cipru chiar de către inculpat), fie transferul sumei pe teritoriul Republicii Serbia, scopul fiind evident acela al preîntâmpinării constatării infracţiunii flagrante de către organele de urmărire penală.

Precauţia inculpaţilor C.I. şi R.A.D., în desfăşurarea activităţii infracţionale, a atins cote maxime la momentul 13 martie 2012 când, deşi aveau certitudinea că discuţia purtată cu o zi înainte în restaurantul hotelului P. nu fusese interceptată, au simţit nevoia să camufleze informaţia privitoare la ora stabilită pentru ridicarea banilor din Serbia sub forma unei discuţii cu subiect aparent real şi anume, sosirea unor cetăţeni ruşi pe teritoriul României în data de doi aprilie. În acelaşi registru factual s-a înscris şi acţiunea inculpatului C.I. care a preferat ca la întâlnirea din ziua de 11 martie 2012 cu inculpatul R.A.D. să nu aibă telefonul mobil asupra sa.

În temeiul regulilor de acţiune stabilite de către Ş.N.C., A.A., A.D., C.I. şi R.A.D., a fost cooptat în asociaţia criminală şi inculpatul M.I.M. Sarcina acestuia a constat în intermedierea legăturii, pe parcursul desfăşurării unor segmente ale activităţii infracţionale, dintre inculpaţii Ş.N.C. şi C.I. Ca atare, prima întâlnire dintre Ş.N.C. şi C.I. s-a realizat prin intermediul lui M.I.M., ulterior acesta fiind informat periodic cu privire la cum decurg operaţiunile pentru ca, în final, tot el să fie cel care i-a comunicat lui Ş.N.C. că C.I., deşi nu a obţinut întreaga sumă de bani, este pregătit să facă "transferul". Tot cu privire la contribuţia inculpatului M.I.M. la acţiunile grupului trebuie menţionat că, acesta a fost cel care a acordat sprijin lui C.I. în momentul în care acesta i-a expus împrejurarea că îi este teamă să treacă frontiera cu o sumă aşa mare de bani, recomandându-i să "îl folosească" pe martorul S.N., motivat de faptul că funcţia acestuia de şef al Poliţiei Moldova Nouă ar fi impus o anumită reticenţă din partea personalului vamal.

Pe parcursul evenimentelor, inculpatul Ş.N.C. a decis ca în structura organizatorică a asociaţiei să fie inclusă şi Ş.M.R., care, potrivit regulilor de acţiune stabilite, a avut sarcina de a sprijini, în momentele de final, activitatea ilicită a asociaţiei.

Astfel, s-a apreciat că probatoriul administrat a demonstrat că inculpata Ş.M.R. a primit sarcini precise din partea lui Ş.N.C., constând în asigurarea cadrului conspirativ pentru primirea sumei de bani; Ş.M.R. a respectat punct cu punct planul prestabilit, astfel că după ce inculpatul s-a asigurat că C.I. a adus suma de bani, a intervenit şi s-a oferit să îl conducă pe acesta la cabinet pentru a lăsa "documentele". Strategia adoptată a avut un singur scop, anume evitarea expunerii inculpatului şi a primirii de către acesta în mod direct a sumei de bani, astfel justificându-se de ce deplasarea către biroul inculpatei s-a făcut cu autoturisme diferite, Ş.N.C. preferând să o lase pe soţia sa să circule într-o maşină alături de doi indivizi pe care nu îi cunoştea, iar el să îi urmeze separat cu autoturismul personal şi în continuare să nu o însoţească în incinta biroului, preferând să aştepte în faţa clădirii. Cooptarea în cadrul asociaţiei a inculpatei Ş.M.R. a avut la bază calitatea acesteia de notar care ar fi permis cu uşurinţă justificarea primirii unor sume de bani necuvenite aşa cum de altfel aceasta s-a şi exprimat şi anume "încheierea unei tranzacţii".

Circumstanţele reale în care au acţionat cei sus-menţionaţi au evidenţiat o organizare prealabilă a acestora, elaborarea unui plan de acţiune, o ierarhizare a membrilor grupării şi repartizarea între ei a sarcinilor pe care le-au considerat ca fiind necesare în vederea atingerii scopului propus, şi anume, săvârşirea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă; această asociaţie criminală a fost constituită de către inculpaţii Ş.N.C., C.I. şi R.A.D. şi învinuiţii A.A. şi A.D., fiind, ulterior, cooptaţi, pentru atingerea obiectivului urmărit, inculpaţii Ş.M.R. şi M.I.M., cărora li s-au atribuit sarcini de sprijinire a activităţii grupării.

Pe parcursul urmării penale inculpaţii Ş.N.C., R.A.D. şi Ş.M.R. şi-au exercitat dreptul de a nu da declaraţii.

Inculpaţii C.I. şi M.I.M. au dat declaraţii în cauză, recunoscând în integralitate faptele comise, aşa cum au fost prezentate anterior, cu precizarea că nu au considerat că fac parte dintr-un grup infracţional organizat.

Învinuiţilor A.D. şi A.A. nu le-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi nu au formulat declaraţii în prezenta cauză întrucât în data 14 martie 2012 au părăsit teritoriul României, motiv pentru care faţă de aceştia s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor.

Curtea de Apel Alba Iulia a fost sesizată cu soluţionarea acestei cauze în temeiul art. 264 C. proc. pen. raportat la art. 28¹ lit. b) şi b²) C. proc. pen. (având în vedere calitatea de judecător a inculpatului Ş.N.C. dar şi raportat la calitatea de notar a inculpatului Ş.M.R. (adresa nr. 743 din 23 martie 2012 a Camerei Notarilor Publici) dată fiind soluţia adoptată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea de şedinţă nr. 471 din 27 martie 2012, pronunţată, în conformitate cu prev. art. 61¹ C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 312/57/2012.

Prin Sentinţa penală nr. 86 din 28 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul disjuns din această cauză, cu nr. 652/57/2012 a fost:

- respinsă cererea formulată de inculpatul R.A.D. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, în circumstanţele reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

A fost interzisă inculpatului C.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu ulterior pronunţării judecătorului în legătură cu inculpatul C.I.

Din analiza probelor administrate, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în procedura de insolvenţă a SC M. SA Moldova Nouă, casa de insolvenţă R.P. IPURL Cluj-Napoca a fost desemnată lichidator judiciar.

La data de 08 septembrie 2011, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin a aprobat valorificarea activelor SC M. SA, iar la data de 14 septembrie 2011 acestea au fost înstrăinate către societatea M. AG. Creditorul majoritar D.G.F.P. Caraş-Severin a exercitat recurs împotriva hotărârii judecătorului-sindic, solicitând anularea procedurii de valorificare a activelor. Recursul s-a judecat la Curtea de Apel Timişoara.

La începutul lunii noiembrie 2011, tot pe rolul Curţii de Apel Timişoara s-a înregistrat recursul declarat de acelaşi creditor - D.G.F.P. Caraş-Severin împotriva hotărârii prin care judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin a respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar R.P. IPURL Cluj-Napoca din procedura falimentului SC M. SA.

Recursurile au fost soluţionate în cadrul Dosarelor nr. 2518/115/2010/a3 şi 2518/115/2010/a4 de către acelaşi complet de judecată şi au avut termene de judecată la 20 februarie 2012 şi 05 martie 2012. A.D., A.A., R.A.D. şi C.I. au convenit să-i fie înmânat ultimului dintre ei o anumită sumă de bani cu scopul de a obţine soluţii favorabile în instanţă. Pentru obţinerea banilor de la cetăţenii sârbi în scopul soluţionării favorabile a recursurilor, C.I. s-a prevalat de influenţa pe care o are asupra vicepreşedintelui Curţii de Apel Timişoara, judecătorul Ş.N.C., care la rândul său a pretins că ar avea influenţă asupra membrilor completului de judecată.

Anterior datei de 20 februarie 2012, inculpatul Ş.N.C. s-a întâlnit cu inculpaţii M.I.M. şi C.I., într-un bar din incinta centrului comercial I.M. din Timişoara, ocazie cu care acesta din urmă i-a solicitat "ajutorul" în dosarele aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara şi în care parte era SC M. SA. Inculpatul a afirmat că se va interesa şi îi va da un răspuns deşi, iniţial, potrivit relatării inculpatului M.I.M., a crezut că inculpatul C.I. dorea să afle detalii despre dosarul penal în care este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, dosar aflat în faza de urmărire penală pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

După câteva zile, dar tot anterior datei de 20 februarie 2012, inculpatul Ş.N.C. s-a întâlnit cu inculpatul C.I. în aceiaşi locaţie din I.M. Timişoara, ocazie cu care judecătorul i-a pretins suma de 30.000 de euro, motivat de pretinsa influenţă asupra judecătorilor care urmau să soluţioneze cele două dosare ale SC M. SA aspectul acesta rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpatului C. cu conţinutul declaraţiilor din faza urmăririi penale date de inculpatul M.I.M.

În data de 19 februarie 2012, ora 14:01:44, între inculpatul C.I. şi inculpatul Ş.N.C. a avut loc o discuţie telefonică, aspect dovedit de listingul apelurilor efectuate/primite de la terminalele mobile utilizate de cei doi.

În data de 02 martie 2012, în intervalul orar 18:48:22 - 21:01:36, Ş.N.C. a comunicat cu inculpatul C.I. prin intermediul mesajelor de tip SMS, fapt evidenţiat în procesul-verbal încheiat cu ocazia copierii datelor de pe telefonul mobil marca N. pus la dispoziţia autorităţilor de către inculpatul C.I.

În data de 04 martie 2012, inculpatul C.I. s-a deplasat din Bucureşti spre Timişoara unde, în jurul orelor 20:00, s-a întâlnit cu inculpatul Ş.N.C., întâlnire confirmată de mesajul tip SMS cu textul "vin imediat" trimis de inculpatul Ş.N.C. coinculpatului C.I. în cursul aceiaşi zile, la ora 19:38:11.

În data de 06 martie 2012 A.A. l-a contactat pe inculpatul R.A.D. şi i-a transmis că A.D. "nu este tocmai mulţumit" şi că nu ar dori ca ei "să aducă ceva acolo, într-o geantă", recomandând ca "omul să deschidă un cont undeva sau să treacă graniţa şi acolo aranjăm noi să primească". În finalul discuţiei, cei doi interlocutori au căzut de acord asupra oportunităţii unei discuţii cu "C.", inculpatul R.A.D. avertizând că trebuie să manifeste grijă în "expunerea problemei".

Imediat după încheierea acestei convorbiri, învinuitul A.A. l-a apelat pe martorul Z.R.T. solicitându-i "să îl sune de pe un alt telefon, a doua zi, după ora 12:00". Conţinutul convorbirii a creat suspiciuni martorului, motiv pentru care nu a revenit cu telefon în ziua următoare şi nici nu a mai răspuns celor două-trei apeluri ale învinuitului A.A., fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să-şi exprime pe parcursul unei discuţii cu inculpatul R.A.D. nemulţumirea cu privire la atitudinea "C. " care a vorbit ca şi cum "nu ar fi implicat în afacere" deşi "cu el s-a discutat, nu cu celălalt". R.A. i-a pus în vedere că, totuşi, "C." i-a zis că "celălalt aranjează totul", atrăgându-i totodată atenţia să manifeste precauţie în discuţiile telefonice pe care le va purta în continuare: "Ai grijă la telefon, bine ? Ai grijă la telefon."

Sâmbătă, 10 martie 2012, ora 13:01:20, inculpatul Ş.N.C. a transmis inculpatului C.I. un mesaj SMS cu textul: "Salut! Când vii?", la care nu a primit răspuns.

Judecătorul Ş.N.C. a activat la data de referinţă în cadrul secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Timişoara, fiind coleg de secţie cu membrii completului care au judecat Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 şi nr. 2518/115/2010/a4 respectiv judecătorii B.A.C., M.P. şi M.F.

La data de 05 martie 2012 cele două recursuri au fost respinse, soluţie favorabilă atât pentru R.P. IPURL cât şi pentru M. AG. Deşi Z.R.T. a aflat ambele soluţii încă din ziua de 05 martie 2012 a convenit totuşi cu C.I. să nu comunice aspectul reprezentanţilor M. AG.

La data de 08 martie 2012, R.A.D. a aflat despre respingerea unuia dintre recursurile de la Curtea de Apel Timişoara (cel exercitat împotriva sentinţei prin care judecătorul-sindic de la Tribunalul Caraş-Severin autorizase vânzarea bunurilor falitei SC M. SA), fiind informat de către avocatul A.M. de la societatea N.N.D.K.P. În cursul aceleiaşi zile R.A.D. i-a informat succesiv pe cetăţenii sârbi despre soluţia de respingere a unuia dintre recursurile de pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

Din conţinutul interceptărilor efectuate de autorităţi a rezultat că la datele de 11 martie 2012 şi 12 martie 2012 C.I. a pretins, cu ajutorul inculpatului R.A.D., de la cetăţeanul sârb A.A. suma de 100.000 euro, în două tranşe, banii despre care a afirmat că sunt destinaţi inculpatului Ş.N.C., asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă.

Potrivit procesului-verbal de redare a discuţiei purtate în mediu ambiental între C.I. şi inculpatul R.A.D. la data de 11 martie 2012, aceştia au discutat despre necesitatea îndeplinirii obligaţiei asumate (de pretindere a banilor).

Inculpatul C., în cadrul aceleiaşi discuţii, a insistat cu sublinierea faptului că persoana cu care a vorbit a specificat explicit că discută suma numai cu el; de asemenea s-a subliniat de către inculpatul R.A.D. faptul că: "(…) nu se pune problema să nu se primească ce s-a discutat!".

La data de 12 martie 2012, în restaurantul hotelului P. din Bucureşti, a avut loc o discuţie între C.I., R.A.D. şi A.A., în care R.A.D. a avut şi rolul de translator atât pentru C.I. cât şi pentru A.A. Această discuţie a fost apreciată ca relevantă sub aspectul conţinutului şi deoarece avea legătură cu discuţiile purtate de A.A. în limba sârbă, discuţia a privit remiterea sumei de 50.000 euro.

S-a arătat că afirmaţiile inculpatului C.I. conform cărora "mă sună omul din două în două ore" sunt confirmate de faptul că în data de 12 martie 2012 inculpatul Ş.N.C. l-a apelat de mai multe ori, fără să primească vreun răspuns la apelurile sale.

Discuţiile intercalate purtate de A.A. la orele 19:06:28 şi 19:46:38 au fost apreciate ca relevante deoarece sunt în legătură cu discuţia anterioară şi, pe de o parte, privesc cererea de detalii referitoare la locul întâlnirii din Serbia şi tipul maşinii în care vor fi persoanele care predau banii iar, pe de altă parte, cuprind solicitarea de demarare a procedurilor bancare pentru obţinerea sumei de bani, folosind un limbaj codificat.

La data de 13 martie 2012 inculpatul C.I. s-a întâlnit în incinta Universităţii E.M. din Reşiţa cu numitul M.I.M., preşedinte al Senatului Universităţii. Pe parcursul acestei întâlniri, M.I.M. l-a apelat pe inculpatul Ş.N.C. cu care a avut o discuţie privind întârzierea în predarea sumei de bani.

În continuare, cei doi au intercalat în discuţia purtată elemente ce ţin de transferul unui coleg al inculpatului Ş.N.C. în cadrul organizaţiei masonice din care aceştia fac parte, provocându-se o disimulare a scopului pentru care M. l-a apelat pe Ş.N.C. N.C. prin folosirea în continuarea discuţiei a unor elemente comune organizaţiei lor, aprecierea instanţei fiind justificată de declaraţia inculpatului C., coroborat cu declaraţiile inculpatului M., inclusiv precizările acestuia din urmă de la momentul prezentării materialului de urmărire penală.

Din declaraţiile inculpaţilor C., M. şi a martorului S.N., a rezultat faptul că s-a stabilit ca acesta din urma să-l transporte pe C.I. în Serbia, a doua zi, fără să i se fi comunicat motivul real al deplasării.

În data de 14 martie 2012 C.I. s-a deplasat cu martorul S.N. în localitatea Biserica Albă din Republica Serbia, lucru care s-a şi întâmplat cei doi părăsind teritoriul României în jurul orei 15:00. La ora 16:00 (ora Serbiei) inculpatul C.I. a ajuns în parcarea hotelului R. din localitatea Biserica Albă (Bela Crvka) a coborât din maşina condusă de S.N., a urcat într-o maşină de culoare neagră, staţionată, în interiorul căreia se aflau două persoane, pe care nu le cunoştea şi care i-au remis suma convenită respectiv 50.000 euro. Inculpatul C. a luat banii i-a introdus în buzunarul interior al hainei, a revenit la maşină şi i-a spus lui S.N. că pot pleca, dar înainte trebuie să intre la piaţă; şi-au continuat drumul spre România trecând prin punctele vamale.

La ora 17:13:43 (ora 16:13:43 ora Serbiei) învinuitul A.A. a primit un SMS cu textul: "Terminat". Autorităţile nu au identificat persoana care a transmis mesajul telefonic.

Pe teritoriul României, autoturismul condus de S.N. a fost oprit în trafic în dreptul localităţii Nicolinţ, de către organele de urmărire penală, ocazie cu care asupra inculpatului C.I. a fost găsită suma de 50.000 euro, bani despre care acesta a afirmat că sunt destinaţi inculpatului Ş.N.C., judecător la Curtea de Apel Timişoara; iniţial acesta a insistat asupra faptului că banii îi aparţin şi sunt rezultatul economiilor "de-o viaţă" dar, pe parcursul desfăşurării activităţilor operative a recunoscut destinaţia reală a banilor aflaţi asupra sa.

Inculpatul C.I. a înţeles să formuleze un denunţ împotriva judecătorului Ş.N.C. din cuprinsul căruia a reieşit că magistratul i-ar fi pretins pentru soluţionarea favorabilă a două dosare civile aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara suma de 60.000 euro.

În data de 14 martie 2012, ora 19:21:52 inculpatul Ş.N.C. l-a apelat pe inculpatul C.I. ca urmare a unui apel anterior al acestuia, la care nu a răspuns, şi au stabilit o întâlnire în Timişoara în cursul aceleiaşi seri; inculpatul Ş.N.C. l-a întrebat pe coinculpatul C. "dacă a fost bolnav", fapt care a demonstrat la cine se făcea referire în discuţia purtată cu M.M. în ziua precedentă.

La ora 21:05:04, inculpatul C.I. a stabilit telefonic cu inculpatul Ş.N.C. să se întâlnească în jurul orelor 21:30 fără să indice în formă explicită locul întâlnirii. Deoarece maşina în care se afla inculpatul C. nu a ajuns la întâlnire la ora stabilită, au convenit telefonic să se vadă în afara mall-ului. Deşi din conţinutul discuţiilor sumare purtate telefonic nu a rezultat faptul că inculpatul Ş.N.C. urma să fie însoţit de o altă persoană, acesta a venit la întâlnire împreună cu soţia sa, coinculpata Ş.N.C.

După ce inculpatul C.I. i-a spus inculpatului Ş.N.C. că a adus cei 50, i-a propus să meargă la biroul notarial al soţiei sale pentru a lăsa "documentele". După ce a acceptat propunerea magistratului şi a soţiei acestuia inculpatul C.I. s-a deplasat la cabinetul notarial aflat în Piaţa Unirii din Timişoara. Aici, judecătorul Ş.N.C. a rămas în faţa clădirii în timp ce soţia sa şi inculpatul C.I. au urcat în cabinet unde s-a remis suma de 50.000 euro, deşi în permanenţă numita Ş.M.R. a insistat să fie lăsate pe masă "documentele" chiar şi în condiţiile în care inculpatul C.I. nu îi prezentase nici un document ba chiar număra banii în faţa sa. La scurt timp cei doi au părăsit cabinetul, suma de bani rămânând în interiorul cabinetului notarial.

La percheziţia domiciliară efectuată la data de 15 martie 2012 în imobilul situat în Timişoara, strada A., judeţul Timiş a fost găsită suma de 50.000 de euro dată de inculpatul C.I. inculpatului Ş.N.C. prin intermediul soţiei sale Ş.N.C. Inculpata nu a permis în cursul aceleiaşi seri autorităţilor să pătrundă în spaţiul destinat biroul, aspect relatat de martorul I.

La momentul pătrunderii în spaţiul afectat desfăşurării activităţii profesionale de către inculpata Ş.M.R. s-a invocat excepţia nulităţii relative a autorizaţiei nr. 16, din data de 15 martie 2012 şi a actului procesual desfăşurat în baza respectivei autorizaţii, aspect consemnat în procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare încheiat de autorităţi cu această ocazie. Critica adusă autorizaţiei de percheziţie s-a referit la neîndeplinirea condiţiilor de formă prev. de art. 100 din C. proc. pen., în sensul că aceasta nu cuprinde numele inculpatului sau inculpatului.

Acest aspect a fost evidenţiat şi de martorii asistenţi B.M.A. şi A.P.A., care au participat la descinderi şi care au fost audiaţi de instanţă la propunerea inculpaţilor Ş.N.C.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză.

Inculpaţii Ş.N.C., R.A.D. şi Ş.M.R. şi-au exercitat dreptul de a nu da declaraţii.

Inculpaţii C.I. şi M.I.M. au dat declaraţii în cauză şi au recunoscut în integralitate faptele comise, dar au făcut precizarea că nu au considerat că fac parte dintr-un grup infracţional organizat.

Învinuiţilor A.D. şi A.A. nu le-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi nu au formulat declaraţii în prezenta cauză întrucât în data 14 martie 2012 au părăsit teritoriul României, motiv pentru care faţă de aceştia organul de urmărire penală a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor.

Au fost audiaţi martorii B.A.C., M.P., M.F., Z.V., S.N., Z.R.T., B.M.A., A.P.A., C.A.V., I.V.D., M.I.V., F.F., G.I., M.D.

Au fost avute în vedere denunţul formulat de inculpatul C.I., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesele-verbale de percheziţie corporală, auto, la sediul biroului notarial, transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice, dialogurile ambientale şi a mesajelor telefonice, documente juridice şi corespondenţă referitoare la SC M. SA, planuri de cadastrare, situaţia terenurilor, planificarea vizitei unor delegaţii din Bucureşti şi de la Moldova Nouă în perioada 11 - 14 martie 2012, 2 - 5 aprilie 2012, înregistrarea video din biroul notarial.

Prima instanţă, coroborând materialul probator al cauzei, a reţinut că fapta inculpatului Ş.N.C., care cu intenţie directă, în cursul lunilor februarie - martie 2012, împreună cu inculpaţii C.I., R.A.D. şi învinuiţii A.D. şi A.A., au iniţiat constituirea unei asociaţii în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptat M.I.M. care a avut sarcina de a sprijini activitatea cu conotaţii penale pe fondul unor raporturi generate de existenţa în prealabil a unei organizaţii masonice şi prin suprapunere de raporturi şi sarcini cu cele ale organizaţiei iniţiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului Ş.N.C., care, în calitate de judecător şi vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara, cu intenţie directă a pretins în cursul lunilor februarie - martie 2012 suma de 60.000 euro de la învinuiţii A.A. şi A.D., prin intermediul inculpaţilor C.I. şi R.A.D. lăsând să se creadă că ar avea influenţă asupra magistraţilor care au soluţionat Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 şi 2518/115/2010/a4, aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara şi care, în data de 14 martie 2012, a primit suma de 50.000 euro, identificaţi şi ridicaţi de la biroul notarial al inculpatei Ş.M.R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Faptele au fost săvârşite în concurs real de infracţiuni, în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că faptele întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor anterior menţionate, constituie infracţiuni în sensul disp. art. 17 C. pen. şi au fost comise cu vinovăţie de inculpat, impunând condamnarea acestuia.

S-a constatat că fapta s-a consumat în momentul în care inculpatul Ş.N.C. a pretins/primit banii în scopul anterior invocat neavând relevanţă dacă inculpatul a avut sau nu vreun folos de pe urma infracţiunii, în condiţiile în care textul de lege al art. 257 alin. (1) C. pen. incriminează primirea de bani sau alte foloase pentru sine sau pentru altul.

Din perspectiva infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni s-a menţionat că pentru forma iniţierii constituirii unei asociaţii este suficient un singur subiect activ. Din punct de vedere al laturii obiective, legiuitorul a prevăzut modalităţi alternative, astfel încât existenţa uneia dintre acestea este suficientă pentru realizarea uneia dintre aceste acţiuni. Asocierea presupune o reunire din perspectiva unei durate de timp, în vederea realizării unui scop infracţional comun. Din punct de vedere al înţelesului atribuit noţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, aceasta presupune ca persoana să ia parte la constituirea unei asocieri cu scopul anterior menţionat, sens în care îşi exprimă voinţa în acest scop ori în sensul de a fi membru al unei astfel de asocieri.

În speţă, s-a apreciat că acţiunile desfăşurate de persoanele anterior indicate au avut întâlniri repetate în formule diferite în vederea realizării scopului asocierii: săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă.

Consumarea infracţiunii a avut loc în momentul iniţierii constituirii asociaţiei în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, moment din care s-a produs şi urmarea periculoasă a faptei, respectiv starea de pericol pentru ordinea şi liniştea publică.

Cu privire la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului Ş.N.C. în raport de infracţiunile reţinute în sarcina sa, instanţa a reţinut că prin specificul activităţilor pe care trebuia să-l îndeplinească în mod normal, prin natura profesiei şi funcţiei deţinute în cadrul sistemului judiciar, prin pregătirea de specialitate juridică, prin diversitatea formelor de comunicare folosite (limbaj codificat, folosirea poziţiei de autoritate), coroborat cu luarea unor măsuri de precauţie pentru a nu putea fi uşor depistate şi dovedite acţiunile, demonstrează un grad sporit de pericol social, care trebuie analizat în raport de celelalte criterii de individualizare judiciară a pedepselor şi care trebuie să se reflecte proporţional în cuantumul pedepselor aplicate. De asemenea, s-a motivat că activitatea infracţională derulată a generat, inevitabil, o lipsă de încredere în autorităţile statului din perspectiva profesiei şi funcţiei inculpatului Ş.N.C. de la data comiterii faptelor dar şi a soţiei acestuia, coinculpată în cauză, împrejurarea relevantă în stabilirea cuantumului pedepselor aplicate. De asemenea, instanţa a avut în vedere la alegerea cuantumului pedepselor şi atitudinea de nerecunoaştere a comiterii faptelor, manifestată constant de inculpat în cursul procesului în circumstanţele descrise în considerentele acestei hotărâri.

S-a arătat că, concursul de infracţiuni reprezintă o circumstanţă de agravare a limitelor pedepselor aplicate şi că trebuie avute în vedere scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., în aplicarea pedepselor, urmărindu-se păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii acestora, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare, avându-se astfel în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului anterior comiterii acestor fapte, coroborat cu faptul că este recunoscut ca o persoană competentă profesional în cadrul sistemului în care a activat, că beneficiază de recunoaşterea calităţilor sale morale şi profesionale, în limitele descrise în această hotărâre.

În ce priveşte individualizarea pedepselor complementare şi accesorii având în vedere natura faptelor comise şi urmările acestora, respectiv încălcarea normelor penale care reglementează ordinea şi liniştea publică şi buna desfăşurare a raporturilor de serviciu, s-a apreciat că îi sunt incidente disp. art. 65 C. pen. în baza cărora s-a aplicat inculpatului Ş.N.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani (pentru considerente de simetrie a argumentelor din perspectiva pedepselor accesorii aplicate).

De asemenea, s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art 71 C. pen., cu aplicarea directă şi prioritară a dispoz. art. 3 din Protocolul I la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), având în vedere şi Decizia nr. LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, sens în care i-au fost interzise inculpatului condamnat, pe perioada executării pedepselor, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., apreciindu-se că interzicerea dreptului la vot nu se impune.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru fiecare dintre faptele reţinute în sarcina sa, astfel cum au fost expuse, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală manifestată în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, gradul mediu de pericol social al faptelor, dat de responsabilitatea funcţiei deţinute în moment comiterii de către inculpat.

Raportat la soluţia aplicată şi constatând că se menţin temeiurile care au generat arestarea sa, că s-a probat vinovăţia inculpatului Ş.N.C. context în care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în ce-l priveşte, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Ş.N.C.

S-a reţinut, totodată că fapta inculpatului R.A.D., care, cu intenţie directă şi în aceeaşi perioadă de referinţă, împreună cu inculpaţii Ş.N.C., C.I. şi învinuiţii A.D. şi A.A., au iniţiat constituirea unei asociaţii în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptat M.I.M. care a avut sarcina de a sprijini activitatea cu conotaţii penale pe fondul unor raporturi generate de existenţa în prealabil a unei organizaţii masonice şi prin suprapunere de raporturi şi sarcini cu cele ale organizaţiei iniţiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a concluzionat, de asemenea, că fapta inculpatului R.A.D., care, cu intenţie directă, în cursul lunilor februarie - martie 2012, împreună cu coinculpatul C.I., l-a ajutat pe inculpatul Ş.N.C., judecător cu funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara, să pretindă de la învinuiţii A.D. şi A.A., suma de 60.000 euro, din care ultimul menţionat a primit în data de 14 martie 2012, suma de 50.000 euro. Inculpatul Ş.N.C. a lăsat să se creadă în demersurile sale că ar avea influenţă asupra magistraţilor care au soluţionat Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 şi 2518/115/2010/a4, aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara. Fapta astfel menţionată constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai reţinut că fapta inculpatului R.A.D., care, cu intenţie directă, în acelaşi interval de timp anterior menţionat şi împreună cu inculpatul C.I., i-a ajutat pe învinuiţii A.D. şi A.A. să promită inculpatului Ş.N.C., judecător, cu funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara, suma de 60.000 euro şi ulterior să remită, în data de 14 martie 2012, prin intermediul unor terţe persoane suma de 50.000 euro (folosul a fost pretins şi primit de către inculpatul Ş.N.C. care a lăsat să se creadă că ar avea influenţă asupra magistraţilor ce aveau spre soluţionare Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 şi 2518/115/2010/a4 aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara) constituie complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a motivat că faptele au fost săvârşite în concurs real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., ce constituie circumstanţă de agravare a pedepselor aplicate acestuia şi întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor anterior menţionate, constituie infracţiuni în sensul disp. art. 17 C. pen. şi au fost comise cu vinovăţie de inculpat, impunând condamnarea acestuia. Faptele inculpatului R. au fost apreciate ca fiind în legătură directă cu ale inculpaţilor anterior menţionaţi.

S-a reţinut că inculpatul R. a acţionat în calitate de complice la săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă din perspectiva faptului că a ajutat la săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate, fapte aflate în conexiune, prin natura poziţiei deţinute în cadrul M. SA, împrejurarea că autorii acestor infracţiuni nu au fost judecaţi în această cauză nedisculpând pe inculpat şi neconstituind cauză de impunitate (cauza a fost disjunsă în legătură cu cei doi învinuiţi de origine sârbă).

Procedând la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului R.A.D. în raport de infracţiunile reţinute în sarcina sa, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor, apreciat ca fiind orientat spre mediu, persoana inculpatului din perspectiva lipsei antecedentelor penale, a pregătirii superioare a acestuia, a atitudinii procesuale manifestate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti faptul că în instanţă a manifestat o atitudine nesinceră, iar apărarea sa a fost limitată la demonstrarea împrejurării că a avut întâlniri cu reprezentanţi ruşi specialişti în domeniul minier - aspect confirmat, precum şi la destinaţia sumei de bani, toate aceste elemente coroborându-se cu împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (faptele au grad mediu de pericol social, au fost comise în concurs real).

Au fost avute în vedere totodată, scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., în aplicarea pedepselor, instanţa urmărind păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii acestora, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare.

În ce priveşte individualizarea pedepselor accesorii având în vedere natura faptelor comise şi urmările acestora, respectiv încălcarea normelor penale care reglementează ordinea şi liniştea publică şi buna desfăşurare a raporturilor de serviciu, s-a constatat incidenţa art. 71 C. pen., cu aplicarea directă şi prioritară a dispoz. art. 3 din Protocolul I la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), şi cu observarea Deciziei nr. LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, interzicându-se pe perioada executării pedepselor, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., apreciind că interzicerea dreptului la vot nu se impune.

Faţă de împrejurarea că prin încheierea penală din 19 aprilie 2012, pronunţată în Dosar penal nr. 312/57/2012 de Curtea de apel Alba Iulia s-a luat faţă de acest inculpat măsura obligării de nu părăsi ţara, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut această măsură preventivă deoarece, pe de o parte, s-a pronunţat o hotărâre de condamnare dovedindu-se săvârşirea infracţiunilor de care fusese acuzat iar, pe de altă parte, împrejurarea că învinuiţii cetăţeni sârbi nu sunt cercetaţi în această cauză penală nu justifică într-o măsură suficientă revocarea măsurii preventive în considerarea faptului că limitarea dreptului la circulaţie este proporţională gravităţii acuzaţiilor aduse inculpatului, iar interesul personal al acestuia nu poate prevala interesului general al societăţii, impunând în continuare, menţinerea acestei măsuri.

S-a reţinut că fapta inculpatului M.I.M., care, cu intenţie directă, în cursul lunilor februarie - martie 2012, a sprijinit asociaţia constituită de inculpaţii Ş.N.C., C.I., R.A.D. şi învinuiţii A.D. şi A.A., în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă şi că, pentru atingerea scopului propus, a existat o organizare prealabilă, în temeiul căreia inculpatul M.I.M. a respectat anumite sarcini prestabilite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta aceleiaşi persoane, care, cu intenţie directă, în data de 14 martie 2012, l-a ajutat pe inculpatul Ş.N.C., judecător cu funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara, să primească de la A.D. şi A.A., prin intermediul inculpatului C.I. suma de 50.000 euro, cunoscând că anterior magistratul pretinsese de la aceiaşi învinuiţi, cu ajutorul lui R.A.D. şi C.I., suma de 60.000 euro în cursul lunilor februarie - martie 2012, în circumstanţele în care a lăsat să se creadă că ar avea influenţă asupra magistraţilor ce urmau să soluţioneze Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 şi 2518/115/2010/ a4 aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara, constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, faptele fiind săvârşite în concurs real de infracţiuni, în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen., ce constituie element de agravare a limitelor pedepsei.

Procedând la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului M.I.M. în raport de infracţiunile reţinute în sarcina sa, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor considerat restrâns în raport de implicarea sa în aceste activităţi, persoana inculpatului din perspectiva lipsei antecedentelor penale, a pregătirii superioare a acestuia, elemente coroborându-se cu împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu privire la comportamentul inculpatului din cursul procesului penal, s-a avut în vedere că inculpatul M.I.M. a fost iniţial cooperant, recunoscând comiterea faptelor, pentru ca ulterior să nege în faţa instanţei participarea la comiterea infracţiunilor invocând motive nesustenabile, nuanţând actele şi faptele într-o măsură care echivalează cu intenţia sa de înlăturare a conţinutului declaraţiei date la urmărire penală şi a recunoaşterii din faza prezentării materialului de urmărire penală; s-a arătat că declaraţiile de la urmărirea penală au fost date în prezenţa apărătorului său şi al celorlalte părţi şi că nivelul său de pregătire nu justifică superficialitatea argumentelor folosite în faţa instanţei, instanţa apreciind ca sincere declaraţiile date iniţial în faţa autorităţilor judiciare din faza urmăririi penale.

Au fost avute în vedere scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., în aplicarea pedepselor, urmărind păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii acestora, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare.

În ce priveşte individualizarea pedepselor accesorii faţă de natura faptelor comise şi urmările acestora s-a constatat incidenţa art. 71 C. pen., cu aplicarea directă şi prioritară a dispoz. art. 3 din Protocolul I la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), avându-se în vedere şi Decizia nr. LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, pe perioada executării pedepselor, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., apreciindu-se că interzicerea dreptului la vot nu se impune.

De asemenea, atât în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M., cât şi pe coinculpatul R.A.D., nu a fost primită apărarea de genul neluării în considerarea a susţinerilor coinculpatului C., pentru motive dezvoltate de aceştia la modul superficial şi care ţin de trăsături caracteriale ale acestuia din urmă.

De asemenea, instanţa a subliniat faptul că principiul "nemo censetur ignorare legem" exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranţa, adică absenţa cunoaşterii legii, care are forţă obligatorie în egală măsură, chiar şi faţă de cei care o ignoră sau faţă de cei care nu au depus suficiente diligenţe pentru a cunoaşte corect conţinutul sau înţelesul actului normativ, principiul indicat constituind o prezumţie absolută a cunoaşterii legii, prezumţie ce nu poate fi răsturnată prin dovada contrarie în baza acestei prezumţii, toţi cetăţenii trebuind să cunoască legile.

S-a apreciat că scopul pedepsei penale poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, şi fiind îndeplinite şi celelalte condiţii impuse de lege, în baza art. 86⁵ alin. (2) rap. la art. 86¹ C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale rezultante sub supraveghere iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

În ceea ce priveşte acuzaţiile reţinute de acuzare în sarcina inculpatei Ş.M.R., instanţa a reţinut dovedirea vinovăţiei exclusiv în ceea ce priveşte complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constând în faptul că la data de 14 martie 2012, l-a ajutat pe soţul său, inculpatul Ş.N.C., judecător cu funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara, să primească de la A.D. şi A.A., cu ajutorul inculpaţilor C.I. şi M.I.M., suma de 50.000 euro, în considerarea faptului că a lăsat să se creadă că avea influenţă asupra magistraţilor care au soluţionat Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 şi 2518/115/2010/a4, aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

Cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatei Ş.M.R. în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina sa, instanţa a reţinut faptul că prin specificul activităţilor pe care trebuia să-l îndeplinească în mod normal, prin natura profesiei deţinute, prin pregătirea de specialitate juridică, prin modalitatea de comunicare folosită şi caracterul persuasiv al limbajului folosit de aceasta pentru a-şi lua măsuri de precauţie în vederea ascunderii caracterului real al activităţii desfăşurate, s-a demonstrat un grad mediu de pericol social, care trebuie analizat în raport cu celelalte criterii de individualizare judiciară a pedepsei şi care trebuie să se reflecte proporţional în cuantumul acesteia; a fost avut în vedere la cuantificarea pedepsei lipsa antecedentelor penale. S-a menţionat că activitatea infracţională a inculpatei Ş.N.C. a determinat o lipsă de încredere a societăţii din perspectiva profesiei acesteia, aceea de notar public. De asemenea, instanţa a avut în vedere la alegerea cuantumului pedepsei şi atitudinea de nerecunoaştere a comiterii faptei, manifestată constant de inculpată în cursul procesului în circumstanţele descrise în considerentele acestei hotărâri şi scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., urmărindu-se păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii acestora, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare.

S-a apreciat că, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul I la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, totodată şi Decizia nr. LXXI/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii relativ la inculpată sunt incidente dispoziţiile art. 71 C. pen., impunându-se, însă interzicerea exercitării doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă accesorie).

S-a constatat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, dispunându-se conform art. 86⁵ alin. (2) raportat la art. 86¹ C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi accesorii.

În ceea ce priveşte acuzaţia de săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-a reţinut că nu există suficiente probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatei, nedovedindu-se întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii menţionate nerezultând - din probe - că inculpata cunoştea scopul asocierii, calitatea de soţie a inculpatului Ş.N.C. nereprezentând prin ea însăşi o condiţie suficientă pentru a demonstra cunoaşterea scopului asocierii; astfel, s-a dispus achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. proc. pen. a fost confiscată suma de 50.000 Euro consemnată pe numele inculpatului Ş.N.C., la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs:

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia invocând:

- greşita încadrare juridică a infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 323 alin. (1) şi (2) raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- greşita achitare a inculpatei Ş.M.R. pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, probele demonstrând că aceasta a sprijinit activitatea celorlalţi inculpaţi, având sarcini precise cărora li s-a conformat, cunoscând scopul asocierii celorlalţi inculpaţi;

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor Ş.M.R. şi M.I.M. - prin stabilirea unui termen de încercare prea redus, solicitându-se majorarea acestuia de la 5 la 8 ani.

2. Inculpatul Ş.N.C. invocând (potrivit motivelor scrise de recurs şi a concluziilor scrise şi orale ale apărătorilor aleşi):

- provocarea inculpatului C.I. (care iniţial arătase repetat că suma de 50.000 euro îi aparţine) să facă afirmaţia că suma de bani găsită asupra sa era destinată inculpatului Ş.N.C. şi să-şi schimbe destinaţia deplasării pentru a se întâlni cu inculpatul Ş.N.C. pentru a-i remite banii, prin promisiunea făcută de organul de urmărire că nu i se va aplica o pedeapsă privativă de libertate în dosarul penal în care era judecat, nesemnarea procesului-verbal din 12 martie 2013 încheiat cu ocazia opririi inculpatului în trafic decât de un martor asistent, ulterior întocmirii actului (după aproximativ 9 ore);

- necoroborarea declaraţiilor inculpatului C.I. cu alte probe;

- interpretarea eronată a unor cuvinte şi expresii (exclusiv în favoarea acuzării);

- pronunţarea hotărârii în baza unor probe nelegal administrate şi unilateral interpretate şi exclusiv pe actele de urmărire penală;

- nestabilirea concretă a modalităţii de traficare a influenţei anterior datei de 5 martie 2012 (dată faţă de care activitatea din 14 martie 2012 a coinculpatei Ş.M.R. nu mai are relevanţă penală, infracţiunea de trafic de influenţă fiind consumată);

- înlăturarea eronată a declaraţiei martorului Z.R.;

- efectuarea urmăririi şi trimiterea în judecată de către un procuror necompetent (după calitatea persoanei) având în vedere calitatea inculpatului de judecător cu grad profesional de curte de apel (iar coinculpata Ş.N.C. calitatea de notar public), procurorul ce a efectuat urmărirea impunându-se a avea acelaşi grad profesional potrivit art. 28¹ alin. (1) lit. b²) C. proc. pen., art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen., art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002; în cauză actele de urmărire efectuate în cauză au fost efectuate de un procuror care, chiar dacă era numit în structura Direcţiei Naţionale Anticorupţie, avea calitatea de procuror de parchet de pe lângă Tribunal deci era necompetent, actele fiind nule absolut;

- greşita reţinere a incidenţei dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în condiţiile în care atribuţiile inculpatului erau cele strict indicate în ordinul de servicii pe anul 2012;

- greşita reţinere a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în condiţiile în care infracţiunea de corupţie pretins comisă nu se regăseşte între infracţiunile prevăzute de Secţiunile a II-a şi a III-a sau la art. 17 lit. a) al Legii nr. 78/2000, iar dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 nu sunt incidente, iar instanţa nu a reţinut existenţa unui grup infracţional organizat;

- pronunţarea hotărârii pe baza unor probe nelegal obţinute sau obţinute prin ameninţări şi promisiuni, efectuarea de înregistrări ale convorbirilor (pe care s-a întemeiat preponderent hotărârea atacată) anterior începerii urmăririi penale contrar dispoziţiilor art. 91² alin. (1) şi art. 91² alin. (2) C. proc. pen., inexistenţa unui proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (înregistrarea convorbirilor inculpaţilor C.I., Ş.N.C., înregistrarea în mediu ambiental, localizarea prin G.P.S.) care, deci, nu pot fi folosite ca probă, luarea de către Direcţia Naţională Anticorupţie de măsuri ce au determinat desfăşurarea evenimentelor pentru a se proba comiterea de inculpat a unei infracţiuni în care nu era implicat, fundamentarea condamnării pe declaraţia inculpatului C.I. - interesat să colaboreze având în vedere cauza în care era parte;

- ameninţarea inculpatului C.I. de către procuror, caracterul necredibil al declaraţiei, necoroborarea declaraţiei sale cu cele ale inculpatului R.A.D. şi ale martorului Z.R. - inexistenţa vreunei referiri anterioare a inculpatului C.I. la inculpatul Ş.N.C. (ci doar după discuţia cu procurorul, când a devenit "colaborator", contrar dispoziţiilor art. 26¹ din Legea nr. 78/2000); activitatea inculpatului C.I. a avut un caracter de provocare, a avut calitatea de făptuitor, denunţător şi nu putea fi nici investigator cu identitate reală şi nici sub acoperire;

- caracterul nelegal şi necesitatea înlăturării probelor obţinute prin intervenţia "agentului instigator" care a acţionat după indicaţiile organului de urmărire penală;

- s-a solicitat admiterea recursului conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., constatarea caracterului nelegal al hotărârii atacate, casarea acesteia, iar în rejudecare achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neputând fi folosite ca probe: procesul-verbal de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale din 11 martie 2012 purtate între inculpaţii C.I. şi R.A.D., planşa foto cu principalele momente ale întâlnirii inculpaţilor anterior indicaţi din 11 martie 2012;

- obţinerea denunţului prin ameninţări şi şantaj;

- consemnarea de aspecte nereale în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante;

- greşita reţinere a concursului de infracţiuni ca fiind o circumstanţă de agravare a limitelor de pedeapsă pentru fiecare infracţiune - eventuala periculozitate sporită a concursului de infracţiuni reflectându-se în pedeapsa rezultantă aplicată;

- greşita respingere a tuturor solicitărilor apărării privind administrarea de probe, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare;

- efectuarea înregistrărilor de către SRI, cu încălcarea art. 91 (2) C. proc. pen.;

- nemotivarea hotărârii, existenţa unei motivări generale şi abstracte; neindicarea probelor pe baza cărora s-a reţinut comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, inexistenţa probelor care să demonstreze o legătură cu cetăţenii sârbi acuzaţi de cumpărare de influenţă, reţinerea unei stări de fapt bazată pe prezumţii ce nu se coroborează cu declaraţiile martorilor;

- greşita încadrare a infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni - prevalând infracţiunea din legea specială;

- ignorarea faptului că inculpatul nu îi cunoştea pe R.A.D. şi A.A., neindicarea probelor din care să rezulte pretinderea existenţei, folosirea influenţei, neintervenirea pentru influenţarea hotărârilor ce urmau să se pronunţe, neafirmarea existenţei unei influenţe asupra judecătorilor ce aveau de soluţionat dosarele privind M. (având în vedere şi declaraţia inculpatului M.I.M.);

- imposibilitatea reţinerii complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă - pretins săvârşită de inculpata Ş.M.R. în ceea ce priveşte pretinsa faptă de trafic de influenţă săvârşită înainte de 20 februarie 2012 şi imposibilitatea reţinerii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni;

- inexistenţa probelor privind pretinderea vreunei sume de bani, inexistenţa intenţiei directe în comiterea faptei, ci doar derularea de relaţii normale de prietenie sau profesionale, ignorarea probelor în sensul nevinovăţiei inculpatului fără o anumită justificare, încălcarea dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen.;

- nemotivarea concretă (art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.) a soluţiei dispusă cu privire la infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, lipsa oricărei probe în sensul că inculpatul ar fi intrat în legătură cu inculpatul R.A.D. şi învinuiţii A.A. şi A.D. (pe care nu îi cunoştea) pentru a iniţia constituirea asocierii sau că a existat o legătură subiectivă între membrii grupului - ceea ce impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare;

- grava eroare de fapt prin reţinerea unei stări de fapt nesusţinută de probe, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri greşite de condamnare, atât referitor la infracţiunea de trafic de influenţă (acuzaţia întemeindu-se preponderent pe declaraţiile inculpatului C.I. şi pe fragmente extrase din context din interceptări şi înregistrări, inculpatul C. fiind autorul faptei, neexistând probe privind pretinderea sumei de 60.000 euro, sau privind primirea sumei de 50.000 euro, declaraţiile inculpatului C.I. fiind contrazise de declaraţia inculpatului R.A.D. şi a martorului Z.R., discuţiile purtate cu inculpatul C.I. referindu-se, în realitate, la posibilitatea încheierii unor acte notariale de soţia inculpatului Ş.N.C. - fără plata TVA - discuţie la care a participat şi martorul Z.R., inculpatul având apoi convingerea că inculpatul C.I. va aduce actele necesare perfectării tranzacţiei, aceste aspecte fiind confirmate de inculpatul M.I.M. şi martorul Z.R., instanţa înlăturând greşit declaraţiile martorilor B.A.C., M.P. şi M.F.A., nemotivând de ce a apreciat declaraţia martorei C.A. ca necredibilă şi denaturând sensul cuvintelor pentru a sugera existenţa unui comportament infracţional impunându-se achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), c) - conform motivelor scrise sau d) C. proc. pen., cât şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (neindicarea probelor de vinovăţie, conferirea de relevanţă infracţională unor relaţii personale/profesionale, inexistenţa unor dovezi privind structura grupului în rolul membrilor acestuia, soluţia ce se impunea fiind achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.);

- greşita individualizare a pedepselor - prin prisma cuantumului şi modalităţii de executare, impunându-se a se avea în vedere circumstanţele personale - studiile, poziţia în ierarhia profesională şi universitară, prezentarea în faţa autorităţilor, neexercitarea vreunei influenţe cu privire la pronunţarea hotărârilor de către colegii judecători, implicarea în activităţi filantropice - şi posibilitatea realizării scopurilor pedepsei fără executarea efectivă a pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a executării.

3. Inculpata Ş.M.R. invocând:

- motivele de recurs menţionate în apărarea inculpatului Ş.N.C. în ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, argumentele anterior expuse impunând - în opinia apărării - schimbarea temeiului juridic al achitării - din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu există nicio probă din care să rezulte comiterea faptei;

- imposibilitatea reţinerii în sarcina inculpatei a complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă în forma pretinderii unei sume de bani de către inculpatul Ş.N.C. întrucât infracţiunea s-a consumat la 5 martie 2012 iar primirea banilor a avut loc la 14 martie 2012, complicitatea neputând fi posterioară săvârşirii faptei şi neexistând probe în sensul vreunei legătură subiective sau a unei înţelegeri privind primirea unei sume de bani, impunându-se achitarea inculpatei conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; plicul ce conţinea suma de bani a fost găsit închis, deci în mod neîntemeiat s-a susţinut de acuzare că banii au fost număraţi, înregistrările video nerelevând acest aspect, înregistrarea inculpatului C.I. - care a făcut un fel de "monetar" referindu-se la suma de 22.000 euro.

4. Inculpatul R.A.D.

- lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (realizate anterior datei de 13 martie 2012 ora 14:00 la care a început urmărirea penală) cu consecinţa imposibilităţii valorificării acestora ca probe, încălcarea art. 224 alin. (3) C. proc. pen. fiind invocată (contrar aprecierilor eronate ale primei instanţe) la primul termen la care instanţa constatase că este legal sesizată şi deci, când excepţia putea fi pusă în discuţie conform art. 300 şi 301 C. proc. pen., ea neputând fi invocată în cursul urmăririi deoarece inculpatul nu putea fi prezent la efectuarea unui act ce nu există;

- folosirea ca probe esenţiale a unei convorbiri ilegal interceptate (din 11 februarie 2012 ora 18:29:44, 27 februarie 2012 ora 11:24:20, 29 februarie 2012 ora 13:25:47 şi 13:50:18, 1 martie 2012 ora 11:49:48, 6 martie 2012 ora 16:28:31 şi 19:48:18, 7 martie 2012 ora 19:44:57) convorbirile fiind purtate de pe numere de telefon pentru care nu există mandat de interceptare;

- neadministrarea probelor necesare aflării adevărului de prima instanţă, probele administrate în recurs (declaraţia martorului P.R. a inculpatului R.A.D. şi înscrisurile comunicate de R.P. SPRL) coroborându-se cu cele administrate în primă instanţă sub aceleaşi aspecte şi demonstrând că inculpatul R.A.D. nu cunoştea presupusul caracter nelegal al solicitării inculpatului C. de remitere a sumei de 100.000 euro;

- neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă, lipsa motivării în acest sens (făcându-se trimitere de instanţă la considerentele expuse cu privire la inculpatul Ş.N.C. în sarcina căruia nu s-a reţinut această infracţiune), concluzia greşită că M. AG dorea ca dosarele comerciale de pe rolul Curţii de Apel Timişoara să se judece într-un anumit fel (deoarece indiferent de soluţii nu ar fi fost prejudiciată), interesaţi fiind lichidatorul R.P. SPRL şi inculpatul C.I.;

- greşita reţinere a circumstanţei agravante prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- ignorarea declaraţiei inculpatului C.I. relativă la faptul că lui i-a aparţinut iniţiativa de a contacta pe inculpatul Ş.N.C., fără a fi solicitat de reprezentanta M. AG şi nici de inculpatul R.A.D., infracţiunea consumându-se la momentul la care inculpatul C.I. a promis suma de 30.000 euro şi neexistând probe în sensul că a existat vreo promisiune din partea cetăţenilor sârbi şi deci neputând exista nici complicitatea inculpatului R.A.D.; transmiterea pretinselor pretenţii ale inculpatului Ş.N.C. către învinuitul A.A. a avut loc după data soluţionării dosarelor, astfel că predarea sumei de 50.000 euro inculpatului C.I. la 14 martie 2012 nu are semnificaţie penală; simpla traducere a unei discuţii - din 12 martie 2012 între C.I. şi A.A. nu constituie un act de complicitate, inculpatul R.A.D. fiind străin de obiectul discuţiei;

- nerealizarea elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, inexistenţa probelor în sensul pretinderii vreunei sume de bani de inculpatul Ş.N.C. de la învinuiţii sârbi şi nici că aceştia - prin intermediul inculpatului R.A.D. - ar fi transmis vreo solicitare inculpatului Ş.N.C., orice acte efectuate după data soluţionării cauzelor în discuţie fiind irelevantă;

- inexistenţa oricărei probe care să demonstreze că inculpatul R.A.D. cunoştea despre existenţa inculpatului Ş.N.C. şi a oricărei convorbiri între aceştia, lipsa oricărei referire în discuţiile interceptate de inculpatul R.A.D. la cele două dosare (cu privire la care nu era interesat) şi la natura sumei de bani - pretins preţ al traficului de influenţă, necunoaşterea discuţiilor purtate înainte de 20 februarie 2012;

- imposibilitatea reţinerii săvârşirii de acte de sprijinire a demersului inculpatului Ş.N.C. deoarece în calitatea sa de reprezentant în România al M. AG inculpatul R.A.D. nu avea putere de decizie, nu a fost implicat în nicio hotărâre privind suma de bani vehiculată şi a fost simplu traducător al discuţiei din 12 martie 2013 dintre inculpatul C.I. şi învinuitul A.A.;

- inexistenţa infracţiunii de iniţiere a constituirii unei asociaţii în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, neidentificarea unor activităţi specifice de iniţiere a unei asocieri - comise de inculpatul R.A.D., neparticiparea inculpatului la nicio întâlnire anterior datei presupusei comiteri a infracţiunilor de corupţie, lipsa probelor în sensul existenţei unui plan infracţional, a unei ierarhii care să includă pe inculpatul R.A.D. şi învinuiţii cetăţeni sârbi sau a suprapunerii de raporturi şi sarcini ale unei organizaţii masonice cu cele ale asocierii criminale, inexistenţa asocierii rezultând şi din declaraţiile inculpaţilor C.I. şi M.I.M., recunoaşterea faptelor de inculpatul denunţător C.I. având ca scop reducerea limitelor pedepselor;

- greşita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului acestora prin eronata reţinere ca circumstanţe agravante a comiterii în concurs a infracţiunilor şi a pericolului social al faptelor - impunându-se înlăturarea acestora şi reducerea sub minimul special a sancţiunilor sau menţinerea lor şi reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu acelaşi efect;

- greşita individualizare a sancţiunilor prin aplicarea de pedepse egale în cuantum (5 ani) pentru fiecare faptă deşi s-ar fi impus ca acestea să difere (ca şi în cazul inculpatului C.I.) şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei;

- s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, iar în subsidiar redozarea pedepselor, reducerea cuantumului acestora şi suspendarea sub supraveghere a executării.

5. Inculpatul M.I.M. invocând (potrivit motivelor scrise şi concluziilor orale ale apărătorului ales):

- nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpatului a complicităţii la trafic de influenţă impunându-se şi înlăturarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 întrucât nu există probe că ar fi ajutat pe inculpatul Ş.N.C. să primească vreo sumă de bani şi nici că s-ar fi întâlnit în 14 martie 2012 cu inculpatul Ş.N.C. şi cu inculpatul C.I., chiar din declaraţia inculpatului C.I. rezultând că nu s-a implicat, detaşându-se de aceste aspecte, impunându-se, deci, achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. (în subsidiar) - fapta neexistând/lipsind intenţia în săvârşirea acesteia, neputându-se primi susţinerile primei instanţe privind caracterul nejustificat al revenirii inculpatului asupra declaraţiei din timpul urmăririi penale;

- greşita reţinere în sarcina inculpatului şi condamnarea sa pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni în condiţiile în care inculpatul nu cunoştea decât pe inculpatul Ş.N.C., pe inculpatul R.A.D. - cu care însă nu a avut niciun contact - şi pe inculpatul C.I., inculpaţii nealcătuind o grupare organizată, întâlnirile cu inculpaţii C.I. şi Ş.N.C. neavând ca scop stabilirea unui plan de acţiune, fapta neexistând şi impunându-se achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În temeiul prevederilor art. 386⁶ alin. (3) raportat la art. 323 C. proc. pen. şi art. 385¹⁴ alin. (1¹) C. proc. pen. cu referire expresă la inculpata Ş.M.R., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat inculpaţilor să precizeze dacă doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de recurs.

Inculpaţii Ş.N.C., Ş.M.R., M.I.M. şi R.A.D. au solicitat să fie audiaţi.

Inculpatul Ş.N.C. a susţinut că împreună cu M.I.M. şi C.I. fac parte din Organizaţia masonică.

La sfârşitul lunii ianuarie 2012, prin intermediul lui M., a avut o întâlnire cu C.I. care i-a vorbit despre existenţa unui dosar de faliment al SC M., aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara. Inculpatul susţine că i-a răspuns că nu poate interveni în dosarele colegilor săi, dar i-a sugerat că, în ipoteza în care societatea va vinde activele, poate apela la biroul notarial al soţiei sale. În aceeaşi împrejurare şi cu acelaşi scop, l-a cunoscut şi pe lichidatorul judiciar al SC M. SA, Z.R.T.

Inculpatul a explicat toate convorbirile telefonice avute cu C. şi M. ca fiind cantonate exclusiv în sfera acestor probleme. Cât priveşte faptul că inculpatul C. a pretins 100.000 de euro, afirmând că are influenţă asupra sa, inculpatul susţine că cererea de bani era făcută de acesta în nume personal.

Întâlnirea cu C.I. şi discuţia despre suma avută cu acesta în parcarea centrului comercial se referea la existenţa a 50% din valoarea activelor sau din proporţia lor, nicidecum la bani. Cât priveşte întrebarea "Totu, ai?" pe care i-a pus-o lui C. a fost în realitate "Totui în regulă?".

Inculpatul a catalogat ca provocatorie întreaga atitudine a lui C.I. din seara aceea, acesta fiind şi victima ameninţărilor procurorului.

Inculpata Ş.M.R. a susţinut că a făcut deplasarea la birou la insistenţa soţului său, care i-a spus că e vorba de un prieten al său.

Inculpatul C. i-a lăsat un plic A4, închis, astfel cum a şi fost găsit la percheziţie, în care ea a înţeles că se află nişte documente.

Inculpatul M.I.M. a declarat că a mijlocit o întâlnire între C. şi Ş.N.C., la care nu a asistat însă.

Ulterior, C. i-a făcut cunoscut faptul că Ş.N.C. i-a cerut 30.000 de euro pentru rezolvarea problemei sale, mai târziu chiar 60.000 de euro, dar inculpatul nu a fost interesat de problemă şi nu a legat-o de dosarul M. În faţa instanţei de fond a admis faptul că este posibil ca inculpatul C. să se fi referit la dosarul M.

În legătură cu conţinutul discuţiilor purtate cu Ş.N.C., inculpatul a susţinut că ele se refereau la probleme ale organizaţiei din care făceau parte.

Inculpatul R.A.D. a susţinut că starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi în sentinţă cu privire la persoana sa reprezintă rezultatul unei mari confuzii, întrucât s-au ignorat aspectele comerciale.

Inculpatul a fost prezent la o discuţie contradictorie, pe ton agresiv, purtată între A. şi C. în legătură cu existenţa uneia sau a două tranşe de câte 50.000, dar nu a crezut că este vorba despre o ilegalitate.

C. insista că şi-a dat cuvântul şi că a făcut promisiuni în legătură cu sumele de bani discutate şi care i-au fost cerute, fără a preciza de către cine.

În final, C. a acceptat că este vorba despre o singură tranşă de bani, pe care îi cerea cash şi care urma să i se dea în Serbia.

Inculpatul îşi asumă doar rolul de translator în aceste discuţii.

În faţa instanţei de recurs au fost administrate, la solicitarea inculpaţilor, următoarele probe: adrese către Serviciul Român de Informaţii în vederea comunicării informaţiilor referitoare la existenţa unor înregistrări în mediul ambiental sau interceptări aferente întâlnirilor dintre inculpaţii C.N., Ş.N.C., M.I.M. şi martorul Z.R.T., care au avut loc în centrul comercial I.M. din Timişoara, în perioada ianuarie - martie 2012, obţinute în urma valorificării mandatelor de securitate naţională din 6 septembrie 2011, din 8 noiembrie 2011 şi din 7 martie 2012 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; adresă către Direcţia Naţională Anticorupţie în vederea comunicării la dosarul cauzei a celei de-a doua înregistrări audio-video realizate de organele de cercetare penală la data de 14 martie 2012; audierea martorului P.R.; adresă către societatea R.P. prin care s-a solicitat situaţia plăţilor efectuate către SC P.C. SRL în baza contractului de prestări din 30 iunie 2011; acte adiţionale, certificate referitoare la SC M. şi M.; audierea/vizionarea nemijlocită a înregistrărilor ambientale efectuate la data de 14 martie 2012, aferente flagrantului de la N. şi a înregistrărilor ambientale efectuate la aceeaşi dată la sediul notariatului public Ş.M.R.; ataşarea la dosarul cauzei a motivelor de recurs formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie în Dosarul nr. 652/57/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în care au fost soluţionate recursurile declarate împotriva Sentinţei penale nr. 86 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia; adresă către Curtea de Apel Alba Iulia cu privire la momentele de înregistrare în programul E. a documentelor referitoare la Dosarul nr. 312/57/2012, începând cu data de 28 decembrie 2012; audierea martorului S.N.; adresă la Serviciul Român de Informaţii pentru a comunica întregul material probator rezultat în baza mandatelor din 6 septembrie 2011; din 8 noiembrie 2011 şi din 7 martie 2012 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; traducerea de către traducător autorizat a convorbirilor în limba engleză ce se regăsesc pe două din suporturile optice transmise de Serviciul Român de Informaţii.

Din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus audierea martorului C.I.

Din oficiu, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 385⁶ C. proc. pen., Curtea constată că, în limitele ce vor fi menţionate în cele ce urmează, recursurile inculpaţilor sunt întemeiate, iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia este în termen, dar nefondat.

1. Referitor la încadrarea juridică a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni

Din verificarea dispoziţiilor legale incidente se constată că prevederile Legii nr. 39/2003 incriminează, în art. 8 iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, grup care nu este grup infracţional organizat (în sensul art. 2 lit. a) din aceeaşi lege), faptele pedepsindu-se conform art. 167 sau art. 323 C. pen.

Totodată, art. 323 C. pen. incriminează fapta de a se asocia, sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Din analiza comparativă şi coroborată a dispoziţiilor normative anterior indicate reiese că legea specială (Legea nr. 39/2003) a preluat şi prevăzut la art. 8 o infracţiune având acelaşi conţinut constitutiv cu cel al infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. şi art. 167 C. pen. şi cuprinzând o normă de trimitere în ceea ce priveşte regimul sancţionator - care face referire la pedepsele prevăzute în art. 323 şi art. 167 C. pen.

Rezultă aşadar, că aflându-ne în faţa unui concurs între norme dintr-o lege specială şi norme C. pen. - ce constituie legea generală, încadrarea juridică a faptelor având conţinutul constitutiv precizat este dată de norma din legea specială, cu trimitere la cea din legea generală - sub aspectul aplicării sancţiunilor, după cum s-a arătat.

În concret, în speţa dedusă judecăţii, în mod greşit trimiterea în judecată şi condamnarea în primă instanţă a inculpaţilor Ş.N.C., R.A.D., M.I.M. şi Ş.M.R. s-au dispus pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, încadrarea juridică corectă fiind art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

2. În ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se constată următoarele:

Din analiza normelor de incriminare incidente rezultă că elementul material al laturii obiective este prevăzut în variante normative alternative: iniţierea constituirii/asociere/aderare/sprijinire a unei asocieri care, fără a constitui grup infracţional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, are ca scop comiterea de infracţiuni.

Astfel, se desprinde concluzia că grupul de persoane constituit în scopul comiterii de infracţiuni, în situaţia în care nu urmăreşte obţinerea de beneficii materiale (după cum impune art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003) poate fi calificat şi încadrat în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003; se impune, de asemenea, să se menţioneze că şi asocierea ce nu constituie grup infracţional se caracterizează printr-o structură determinată, organizare, durată în timp, derularea de activităţi coordonate.

În cauza de faţă se constată că asocierea de făptuitori, aşadar pluralitatea constituită - în sensul legii penale - nu subzistă.

Astfel, se reţine din analiza situaţiei de fapt - just stabilită de către prima instanţă - că activităţile inculpaţilor s-au intersectat şi au avut, pe parcursul derulării lor, puncte comune. Cu toate acestea, modalităţile în care învinuiţii au acţionat nu conduc la concluzia că demersurile lor au avut un caracter coordonat şi planificat, pentru a se putea susţine că evenimentele şi finalul lor (predarea sumei de bani) s-au desfăşurat după un plan prestabilit în care fiecare participant avea o poziţie şi îndeplinea un anumit rol, în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Numărul participanţilor la comiterea infracţiunilor de corupţie a fost mai ridicat nu pentru că un grup preconstituit a pregătit comiterea faptelor, ci având în vedere necesităţile de moment, impuse de specificul infracţiunilor de cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă, modul de comitere şi precauţiunile luate permanent pentru ca activităţile desfăşurare să nu fie descoperite.

Probele dosarului nu dovedesc desfăşurarea de acţiuni apte să conducă la constituirea unei grupări de persoane în scopul comiterii de fapte de corupţie şi nici existenţa unui consens între membri în vederea punerii bazelor asociaţiei şi exercitării unor activităţi pentru atingerea scopului propus.

Totodată, nu pot fi identificate dovezi care să probeze, mai presus de orice bănuială, aderarea la asocierea preexistentă, sau sprijinirea acesteia în orice mod.

Intervenţiile succesive şi, uneori, complementare ale participanţilor nu au depăşit, aşadar, limitele pluralităţii ocazionale de făptuitori şi s-au derulat nu după un plan predeterminat, ci în funcţie de cerinţe punctuale şi de moment.

Se constată, aşadar, că pretinderea unei sume de bani de către inculpatul Ş.N.C. în scopul exercitării influenţei avute - în calitatea sa de vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara - faţă de magistraţii din cadrul acelei instanţe - în vederea pronunţării unei soluţii favorabile în dosarul privind Societatea M. SA s-a corelat în mod natural cu transmiterea cererii şi pretenţiilor prin intermediul inculpatului C.I., care a transmis ulterior - cu participarea şi a inculpatului R.A.D. - datele comunicate reprezentanţilor M. AG - sprijiniţi de cei doi inculpaţi anterior amintiţi în cumpărarea influenţei, inculpatul M.I.M. mediind contactul dintre inculpatul Ş.N.C. şi inculpatul C.I., în final, prin intermediul acestuia din urmă suma de 50.000 de euro fiind primită de inculpatul Ş.N.C., prin soţia sa.

Din probele administrate nu rezultă că inculpatul Ş.N.C. s-ar fi cunoscut sau s-ar fi întâlnit vreodată cu R.A.D., A.D. şi A.A.; or, acuzaţia formulată de procuror împotriva inculpatului Ş.N.C. constă tocmai în constituirea unei asociaţii împreună cu cei trei arătaţi mai sus, fapt nedovedit şi care, alături de celelalte argumente, conduce la concluzia neîntrunirii elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

Se reţine, astfel, că în mod just prima instanţă a dispus achitarea inculpatei Ş.M.R. - în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni - cu menţiunile anterior expuse în ceea ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii, aceeaşi soluţie impunându-se faţă de nerealizarea elementelor şi condiţiilor legale (sub aspect obiectiv şi subiectiv) de existenţă a conţinutului constitutiv al infracţiunii şi cu privire la ceilalţi inculpaţi.

Se constată, astfel, că sunt fondate criticile apărării în ceea ce priveşte neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Sunt, însă, nefondate apărările privind, în esenţă, greşita reţinere a dispoziţiilor art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, având în vedere că infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. este inclusă în cuprinsul prevederilor Secţiunii 2 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, nu pot fi primite solicitările recurenţilor inculpaţi în sensul achitării pentru infracţiunea anterior precizată în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât, având în vedere precizările formulate, nu se poate susţine teza inexistenţei, în materialitatea sa, a faptei; legăturile şi interacţiunile dintre inculpaţi, chiar dacă nu i-au implicat pe toţi şi nu au fost concomitente au existat în mod evident, dar nu au îndeplinit cerinţele necesare pentru a reprezenta acţiuni ale unei grupări (asocieri) ce acţionează coordonat, după un plan prestabilit în care membrii grupării să aibă funcţii clar delimitate.

Având în vedere considerentele expuse se apreciază că este nefondată şi critica parchetului privind greşita achitare a inculpatei Ş.M.R. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prima instanţă reţinând corect şi just motivat că probele administrate nu au dovedit realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii.

3. În ceea ce priveşte realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor de trafic, respectiv cumpărare de influenţă se reţin următoarele:

În mod corect şi temeinic motivat, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi readministrate în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate în cursul cercetării judecătoreşti, prin coroborarea lor şi cu probele noi administrate în cursul judecăţii, prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă.

În esenţă, aceasta constă în pretinderea - de o manieră mediată - a unei sume de bani de către inculpatul Ş.N.C. care a lăsat să se creadă că are şi îşi va exercita influenţa asupra magistraţilor investiţi să soluţioneze două cauze aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara - în care reprezentanţii companiei M. AG aveau un interes. Pretenţiile băneşti au fost comunicate prin intermediul şi cu implicarea inculpaţilor C.I. şi R.A.D. reprezentanţilor societăţii străine, cei doi inculpaţi sprijinindu-i pe reprezentanţii amintiţi să promită o sumă de bani, ca preţ al influenţei ce urma a se trafica. De asemenea, contactul dintre inculpatul Ş.N.C. şi inculpatul C.I. a fost mediat în anumite circumstanţe de inculpatul M.I.M. pentru ca în final, remiterea unei părţi din suma de bani pretinsă, să fie asigurată prin participarea la activitatea infracţională a inculpatei Ş.M.R.

În mod corect s-a constatat că discuţiile şi acţiunile complexe derulate de inculpaţi s-au circumscris cumpărării influenţei inculpatului Ş.N.C., acesta - din funcţia deţinută - de vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara - lăsând să se creadă că are şi îşi va exercita influenţa asupra magistraţilor din respectiva instanţă cărora li se repartizaseră spre soluţionare cauzele în care cumpărătorii de influenţă erau interesaţi.

Se constată, totodată că realizarea acţiunilor prevăzute în mod alternativ de norma de incriminare ca element material al infracţiunii de trafic de influenţă (şi în mod similar al celei de cumpărare de influenţă) are doar semnificaţia realizării de acte de executare din cuprinsul unei unice infracţiuni - subzistând deci o unitate infracţională naturală ce nu este incompatibilă cu pluralitatea de acte materiale de executare care, prin legătura firească dintre ele şi privite în ansamblul lor, alcătuiesc o singură acţiune în vederea aceluiaşi rezultat.

În concret, împrejurarea că în realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul Ş.N.C. a pretins şi apoi a primit o sumă de bani nu poate avea decât semnificaţia comiterii infracţiunii de trafic de influenţă - consumată la momentul final al primirii banilor. Împrejurarea că, teoretic, în cazul în care suma de bani nu era efectiv primită infracţiunea subzista şi s-ar fi considerat, în mod just, că s-a consumat la momentul pretinderii banilor este în speţă irelevantă deoarece, în concret, actele materiale de executare s-au perpetuat şi au continuat în scopul atingerii finalităţii urmărite. Aşadar, contrar susţinerilor apărării, nu se poate accepta teza că infracţiunea comisă de inculpatul Ş.N.C. s-a consumat prin pretinderea sumei de bani, astfel că activităţile soţiei sale, inculpata Ş.M.R. nu au relevanţă penală, deoarece ajutorul dat de aceasta a privit îndeplinirea unor acte materiale circumscrise în mod natural elementului material al unei unice infracţiuni de trafic de influenţă, aflată în derulare.

Se constată, totodată, că acţiunile inculpatului R.A.D. s-au corelat celor ale inculpatului C.I. şi au sprijinit, pe de o parte, pretinderea de către inculpatul Ş.N.C. a unei sume de bani, cât şi promiterea şi apoi remiterea mediată a sumei de 50.000 de euro. De asemenea, activitatea derulată de inculpatul M.I.M. a constituit un ajutor acordat inculpatului Ş.N.C. în primirea (mediată) a sumei de 50.000 de euro, inculpatul M.I.M. cunoscând contextul infracţional şi implicându-se în atingerea finalităţii acestuia preponderent pe parcursul etapelor finale ale activităţii infracţionale (în cadrul cărora suma de 50.000 de euro a fost introdusă în România şi predată soţiei inculpatului Ş.N.C. şi apoi acestuia) oferindu-se să se deplaseze în Serbia alături de C.I. (în scopul precizat) şi sugerând, apoi, un înlocuitor în persoana şefului Poliţiei Moldova Nouă.

Se impune a se menţiona în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat că declaraţiile date iniţial în condiţii de legalitate şi deplină respectare a drepturilor sale procesuale s-au coroborat cu alte probe relevante şi nu au putut fi înlăturate deoarece susţinerile ulterioare nu au oferit o justificare pertinentă şi aptă a motiva revenirea substanţială asupra unor aspecte esenţiale din declaraţii.

De asemenea acordarea unor semnificaţii distincte, nejustificate şi nesusţinute prin motive concrete discuţiilor purtate de către inculpaţi cu privire la suma ce trebuia predată inculpatului Ş.N.C. (în sensul că ar fi reprezentat taxe sau contravaloarea unor lucrări de topografie/topometrie) în mod corect nu a fost acceptată ca veridică, ansamblul discuţiilor purtate (privind, între altele, de exemplu problema modului de remitere a sumei - în numerar sau prin transfer bancar sau împrejurarea că suma ar fi trebuit remisă judecătorilor ce soluţionaseră favorabil cauzele privind compania M. AG) relevând înţelesul real al convorbirilor şi scopul demersurilor efectuate.

Este, totodată, irelevant pentru existenţa infracţiunii imputată inculpatului Ş.N.C. faptul că, în concret, nu a exercitat presiuni ori influenţe asupra colegilor săi, legea necondiţionând existenţa infracţiunii de trafic de influenţă de efectiva exercitare a acestei influenţe asupra persoanei vizate; aşadar, declaraţiile date în calitate de martor de către magistraţii investiţi să soluţioneze cauzele în care Societatea M. AG era interesată nu pot fi apreciate ca probe ale nevinovăţiei inculpatului ci, eventual, doar ca aspecte ce circumscriu profilul personalităţii acestuia.

Concluzionând, instanţa de recurs - în baza propriei examinări a probelor administrate în cauză - constată că în mod corect s-a apreciat că faptele inculpatului Ş.N.C. se circumscriu infracţiunii de trafic de influenţă, în varianta agravantă prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (neputând fi primite solicitările apărării în sensul achitării conform art. 10 lit. a), d) sau c) C. proc. pen.); aceasta, deoarece, contrar susţinerilor apărării, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, în calitatea sa de vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara, inculpatul Ş.N.C. avea, între altele, atribuţia legală de a participa ca membru în completele de divergenţă, legea nedistingând în ceea ce priveşte obiectul şi natura cauzelor respective (penale sau civile).

Aşadar, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că atribuţiile sale erau stabilite prin ordin de serviciu al preşedintelui instanţei un atare act neputând fi contrar dispoziţiilor Legii nr. 304/2004 şi nici să limiteze sfera atribuţiilor prevăzute prin lege pentru persoanele ce exercita funcţia de vicepreşedinte al instanţei. De altfel, privită din perspectiva funcţiei deţinute de inculpat, împrejurarea că magistraţii au o anumită specializare (în ceea ce priveşte anumite materii) este irelevantă, legea prevăzând ca atribuţie suplimentară pentru judecătorii cu funcţie de conducere participarea la completele de divergenţă (care prin ele însele au un caracter de excepţie şi nu constituie o situaţie întâlnită în mod curent) în considerarea experienţei şi pregătirii profesionale superioare.

Sub aspectul reţinerii agravantei prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, se constată însă că în mod eronat aceasta a fost avută în vedere şi cu privire la ceilalţi inculpaţi; aceasta deoarece circumstanţa menţionată are un caracter strict personal, calitatea specială a subiectului activ impunând un regim sancţionator mai sever; efectele precizate nu pot fi însă extinse cu privire la alţi participanţi ce nu îndeplinesc calităţile speciale prevăzute de lege, o concluzie contrară reprezentând o greşită interpretare a scopului normei în discuţie.

În concret, în cauza de faţă, se impunea reţinerea circumstanţei exclusiv în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ş.N.C. potrivit art. 28 alin. (1) C. pen.; pentru argumentele anterior expuse, cu privire la ceilalţi inculpaţi urmând a se proceda, conform art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.

Revenind asupra consideraţiilor vizând starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor se constată că, în esenţă, faptele inculpatului Ş.N.C., în calitate de vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara de pretindere şi primire a unei sume de bani pentru a asigura o soluţionare favorabilă a cauzelor privind procedura de insolvenţă a SC M. SA în care M. AG era interesată realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, fapta inculpatului R.A.D. de a sprijini acţiunile învinuiţilor A.A. şi A.D. - reprezentanţii M. AG - companie în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea şi inculpatul R.A.D. - de promitere şi transmitere către inculpatul Ş.N.C. a unei sume de bani pentru soluţionarea favorabilă a cauzelor privind procedura în care era interesată societatea M. AG, de asigurare a sprijinului pentru inculpatul Ş.N.C. în acţiunea sa de pretindere a sumei de bani în scopul traficării influenţei sale pe lângă colegii săi judecători, investiţi cu soluţionarea cauzelor menţionate realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă, comise ambele în forma complicităţii şi în concurs.

Astfel, nu pot fi primite apărările inculpatului în sensul că nu a cunoscut destinaţia ilicită a sumei de bani vehiculată în convorbirile purtate sau că aceasta urma să asigure plata unor servicii de topografie/topometrie, faptele comise realizând conţinutul infracţiunilor anterior indicate, neimpunându-se achitarea - conform opiniei apărării - în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Se constată, de altfel, sub acest aspect, că, în general, conotaţiile şi semnificaţiile diferite acordate de inculpaţi convorbirilor purtate - mascate, sau cu privire la care s-a încercat justificarea prin referirea la probleme tehnice, financiare sau comerciale în care era implicată societatea M. AG nu pot fi considerate ca plauzibile şi relevante pentru a schimba înţelesul neîndoielnic al discuţiilor purtate şi care demonstrează conţinutul şi finalitatea acţiunilor desfăşurate.

De asemenea, nu pot fi primite nici încercările apărării de a sugera că discuţiile purtate de inculpatul M.I.M. s-au rezumat la referiri la activităţi specifice organizaţiei masonice din care făcea parte.

În ambele situaţii, mascarea conţinutului real al unor convorbiri prin invocarea unor înţelesuri sau contexte diferite nu pot demonstra decât invocarea de pretexte nedovedite şi irelevante, care, chiar dacă au existat în realitate, nu s-au confundat cu discuţiile purtate de inculpaţi în derularea activităţii infracţionale, declaraţiile martorului P.R.H. şi ale inculpatului R.A.D. date în recurs nefăcând decât să confirme această concluzie.

Se constată, totodată, că fapta inculpatului M.I.M. de mediere a legăturii cu inculpatul Ş.N.C. şi sprijinirea acestuia în primirea, în parte, a sumei de bani pretinsă ca preţ al traficării influenţei realizează conţinutul infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., fapta existând în materialitatea ei, după cum s-a argumentat anterior, contrar susţinerilor apărării, în sensul necesităţii achitării conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., susţineri ce nu pot fi primite.

De asemenea, fapta inculpatei Ş.M.R. de sprijinire a activităţii inculpatului Ş.N.C. pentru ca acesta să primească o parte din suma de bani pretinsă prin folosirea calităţii sale de notar public şi a biroului în care îşi desfăşura activitatea pentru a primi efectiv suma de bani de la denunţătorul C.I., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, neputând fi primite solicitările de achitare conform art. 10 lit. d), a) C. proc. pen., fapta rezultând neîndoielnic din probele administrate şi fiind comisă în forma de vinovăţie prevăzută de lege.

4. Referitor la modul de efectuare a urmăririi penale şi probele administrate

În ceea ce priveşte criticile apărării (invocate expres, ori tangenţial de inculpaţii Ş.N.C., Ş.M.R. şi R.A.D.) vizând nelegala folosire ca probe a actelor premergătoare efectuate - în concret a interceptărilor convorbirilor purtate - în condiţiile în care acestea nu au fost consemnate în cuprinsul unui proces-verbal, se constată critica drept nefondată.

Astfel, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 91¹ C. proc. pen. interceptările se autorizează prealabil de judecător pentru perioade determinate, în condiţiile reglementate expres de norma precizată. În conformitate cu dispoziţiile art. 91³ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. convorbirile se redau în cuprinsul unui proces-verbal, acesta fiind certificat pentru autenticitate de către procuror.

Aşadar, prin raportare la obiectul probei, respectiv convorbirea interceptată, legea procesual penală a asigurat - pe calea reglementării condiţiilor de obţinere a probei şi de certificare a autenticităţii ei (având în vedere necesitatea transpunerii probei în formă materială) respectarea cerinţei vizând, în esenţă, obţinerea în condiţii de legalitate a probei, cu consecinţa respectării drepturilor procesuale ale părţilor.

În situaţia concretă a efectuării interceptărilor conform art. 91¹ C. proc. pen. raportat la art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal de redare a convorbirii constituie probă, fiind - după cum s-a motivat anterior - respectate condiţiile privind legalitatea probei.

Relativ la momentele în care o atare probă se poate administra se constată că art. 91¹ C. proc. pen. nu prevede condiţii limitative referitoare la data efectuării interceptării, respectiv în timpul urmăririi penale, ci doar cu privire la alte aspecte, ca de exemplu utilitatea probei, infracţiunile pentru dovedirea comiterii cărora interceptarea se efectuează, autorizarea prealabilă a judecătorului ş.a. Folosirea sintagmei "procuror care efectuează sau supraveghează urmărirea penală" nu are semnificaţia că în mod obligatoriu această etapă procesuală este în curs de derulare ci, în mod evident, are rolul de a determina şi identifica persoana procurorului, implicată în asemenea activităţi.

Rezultă, că, în speţă, efectuarea interceptărilor a respectat cerinţele legii şi drepturile procesuale ale părţilor fiind autorizată de judecător iar, apoi, proba fiind transpusă şi materializată prin redare scrisă în acte certificate de procuror, potrivit normelor procedurale în vigoare consemnarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor interceptate în alt proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare fiind irelevantă sub aspectul respectării legalităţii obţinerii probelor şi a drepturilor părţilor.

De altfel aceste probe au fost aduse la cunoştinţa inculpaţilor de către procuror cu ocazia materialului de urmărire penală, ei având posibilitatea să-şi formuleze apărări în funcţie de aceste probe; ba mai mult, audierea convorbirilor interceptate a fost solicitată ca probă în faţa instanţei de recurs (deşi se cunoştea că unele dintre interceptări sunt anterioare începerii urmăririi penale), ceea ce demonstrează că însuşi inculpaţii au înţeles să se folosească de ele cu această valoare juridică (de probe) în procesul penal.

Cu privire la apărarea invocată de inculpatul R.A.D., în sensul interceptării unor convorbiri într-o anumită perioadă de timp (anterior datei de 8 martie 2012) şi de pe un post telefonic pentru care nu exista autorizaţia judecătorului, această apărare nu poate fi primită, fiind contrazisă de autorizaţia emisă conform legii şi depusă la dosar recurs, susţinerile inculpatului fiind vădit nefondate, interceptările efectuate în perioada 6 ianuarie 2012 - 8 martie 2012 ora 15:00 fiind autorizate de judecător, temeiul legal fiind Legea nr. 535/2004, utilizarea convorbirilor în cauză având loc conform art. 91² alin. (5) C. proc. pen.

În privinţa realizării interceptărilor de către SRI dispoziţiile art. 91² alin. (1) C. proc. pen. menţionează - drept entităţi abilitate să efectueze/să contribuie la efectuarea interceptării procurorul, organul de cercetare penală şi persoane ce asigură suportul tehnic, iar prevederile Legii nr. 535/2004 nu cuprind restricţii sub acest aspect.

Vor fi, de asemenea, respinse apărările vizând, în esenţă, nelegalitatea probelor obţinute prin pretinsa ameninţare, ori şantajare a inculpatului C.I. şi transformarea sa în colaborator al organului de urmărire.

Sub aspectele indicate, instanţa de recurs reţine că la data la care inculpatul C.I. şi martorul S.N. au fost opriţi în trafic pentru ca, apoi, să se monitorizeze operaţiunea de predare a sumei de 50.000 de euro inculpatei Ş.M.R., organele de urmărire erau în posesia tuturor datelor relative la operaţiunile derulate de inculpaţi şi scopul acestora. Astfel, chiar în eventualitatea în care denunţătorul C.I. nu ar fi recunoscut destinaţia sumei de bani avută asupra sa şi/sau nu ar fi dorit să colaboreze cu organele de poliţie, săvârşirea infracţiunilor era certă şi incontestabil dovedită. Aşa fiind, colaborarea denunţătorului a avut ca efect oferirea posibilităţii organizării în final a percheziţiei la biroul inculpatei Ş.M.R. şi nu însăşi determinarea comiterii faptelor de către inculpaţii Ş.M.R. şi Ş.N.C., întrucât primirea banilor nu a reprezentat decât un ultim act, al activităţii desfăşurate.

Aşa fiind, nu poate fi acceptată teza că în absenţa activităţii denunţătorului - derulată la cererea şi sub supravegherea organului de urmărire - învinuiţii nu ar fi comis fapta, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.N.C., simpla pretindere a sumei de bani fiind suficientă pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii, rezoluţia infracţională fiind luată şi deja pusă în executare.

Argumentele relative la starea de tensiune şi pretinsa presiune psihică exercitată asupra denunţătorului pentru a-l antrena în acţiunea organului de urmărire nu pot fi primite şi, în plus, nu sunt susţinute de o manieră decisivă nici de declaraţiile denunţătorului şi ale martorului S.N. date în faţa instanţei de recurs nerezultând că denunţătorul nu a avut posibilitatea de a decide asupra atitudinii pe care urma să o adopte, ori asupra afirmaţiilor pe care le face, colaborarea cu organul de urmărire fiind rezultatul propriei sale voinţe.

Inculpatul C.I. a formulat denunţ şi a dat declaraţii în prezenţa avocatului său şi avocatului inculpatului Ş.N.C.

Colaborarea sa cu organele de urmărire penală nu a făcut altceva decât să grăbească intervenţia acestora, iar nu să o determine, întrucât suma de bani era deja cerută de Ş.N.C., iar împrejurarea că deplasarea inculpaţilor a fost motivată de aceştia ca prezenţa la o agapă, nu are nicio relevanţă juridică în cauză.

Relativ la pretinsa necompetenţă a procurorului - cu rang de parchet de pe lângă tribunal - în efectuarea urmăririi se constată că şi această critică este nefondată, întrucât prevederile O.U.G. nr. 43/2002 (art. 13) cuprind norme cu caracter special ce atribuie competenţa exclusivă a procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (deci, indiferent de gradul profesional - în cazul în care unii dintre ei au fost detaşaţi din cadrul altor unităţi de parchet), dispoziţiile la care am făcut referire derogând de la dispoziţiile generale în materie.

Relativ la criticile - invocate de către inculpaţi referitoare la motivarea generală/în termeni generici a respingerii probelor - cu consecinţa încălcării dreptului la apărare şi greşita stabilire a stării de fapt, având ca efect greşita condamnare a inculpaţilor, se constată că acestea sunt nefondate, întrucât, după cum rezultă din analiza hotărârii atacate prima instanţă a analizat efectiv şi de o manieră completă probele administrate în ambele etape procesuale (urmărire penală şi judecată) argumentând în concret soluţia dispusă. Totodată, probele solicitate de către inculpaţi au fost încuviinţate în măsura în care administrarea lor s-a dovedit utilă aflării adevărului în cauză; de altfel, sub acest aspect, cu ocazia judecării recursului probatoriul a fost suplimentat, dreptul la apărare al inculpaţilor fiind pe deplin respectat, ansamblul probator conducând la concluzia că starea de fapt a fost just stabilită, în limitele şi cu precizările anterior expuse.

5. Relativ la individualizarea pedepselor se constată că, faţă de soluţiile de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi de înlăturarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu privire la faptele inculpaţilor R.A.D., M.I.M. şi Ş.M.R. sancţiunile ce se impun a fi aplicate, prin luarea în considerare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi a scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. sunt următoarele:

- cu privire la inculpatul Ş.N.C. - 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Se are în vedere sub acest aspect gravitatea faptei, comiterea ei de o persoană care, potrivit legii, avea obligaţia de a veghea la respectarea normelor de drept şi la justa lor aplicare, atitudinea inculpatului, urmarea infracţiunii - constând în crearea unei stări de incertitudine cu privire la imparţialitatea şi caracterul incompatibil al magistraţilor, funcţia şi profesia în exercitarea căreia a fost comisă fapta, modul de săvârşire şi contribuţia inculpatului.

Elementele precizate justifică atât dispunerea unei sancţiuni privative de libertate - aptă a avea ca efect reeducarea inculpatului în spiritul respectării normelor de convieţuire socială, a normelor de drept şi morală - dar şi pedepsele accesorie şi complementară aplicate.

Având în vedere aspectele precizate în cele ce preced se constată că se justifică şi este utilă aplicarea faţă de inculpatul R.A.D. a unei pedepse de câte doi ani pentru fiecare dintre infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. Se apreciază, totodată, că privarea de libertate nu se impune pentru realizarea scopurilor şi funcţiilor sancţiunii, simpla pronunţare a condamnării fiind suficientă pentru reeducarea şi corijarea atitudinii inculpatului, impunerea respectării obligaţiilor prevăzute de art. 86³ alin. (1) C. pen. fiind suficientă atingerii scopului pedepsei, fiind astfel posibilă şi oportună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pentru aceleaşi argumente şi, în plus, având în vedere contribuţia avută la comiterea faptelor, calitatea şi circumstanţele comiterii lor, rolul şi scopul activităţii infracţionale desfăşurate, în ceea ce priveşte infracţiunile de complicitate la trafic de influenţă - prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. - se va aplica inculpaţilor M.I.M. şi Ş.M.R. pedeapsa de 3 ani închisoare, suspendându-se executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen de încercare suficient de îndelungat pentru a face posibilă evaluarea şi supravegherea progreselor înregistrate de inculpaţi în procesul de reeducare ulterior condamnării, chiar fără executarea pedepsei prin privare de libertate.

Pentru argumentele expuse se constată ca fiind nefondate criticile apărării şi ale parchetului privind greşita individualizare a sancţiunilor, în special prin nereţinerea circumstanţelor atenuante relativ la inculpaţii Ş.N.C. şi R.A.D.

Se reţine, astfel, că împrejurări precum atitudinea exprimată în societate, neexercitarea de presiuni asupra colegilor judecători, sau pregătirea profesională deosebită trebuie, sau ar trebui, să caracterizeze orice magistrat şi, cu atât mai mult, pe cel ce ocupă o funcţie de conducere, neputând să constituie elemente circumscrise sferei circumstanţelor atenuante spre a justifica o reducere a cuantumului sancţiunii.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului R.A.D. nici acestea nu pot fi primite întrucât stabilirea unor cuantumuri diferite pentru cele două pedepse aplicate nu se impune, după cum nici reţinerea de circumstanţe atenuante nu este posibilă, atitudinea procesuală a inculpatului neoferind elemente (după cum sugerează apărarea) de natură a atrage aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte critica parchetului relativă la greşita individualizarea pedepselor prin greşita stabilire a termenului de încercare în cazul inculpaţilor Ş.M.R. şi M.I.M. se constată că aceasta este nefondată, durata de 2 ani a termenului de încercare, coroborată cu obligaţiile a căror respectare a fost impusă inculpaţilor şi, nu în ultimul rând, cu profilul socio-moral al acestora oferind garanţii suficiente pentru realizarea scopului pedepsei.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii Ş.N.C., R.A.D., M.I.M. şi Ş.M.R. împotriva Sentinţei penale nr. 159 din 28 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Va casa, în parte, sentinţa penală recurată şi, rejudecând:

Conform art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii Ş.N.C., R.A.D., M.I.M. şi Ş.M.R. din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani aplicată inculpatului Ş.N.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul Ş.N.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 va condamna pe inculpatul Ş.N.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului Ş.N.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului R.A.D. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul R.A.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C.pen, text în baza căruia va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele stabilite şi va aplica inculpatului R.A.D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., va suspenda executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârşeşte o infracţiune sau nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul M.I.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., va suspenda executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

IV. Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpata Ş.M.R. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., va suspenda executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş în conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârşeşte o infracţiune sau nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 159 din 28 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ş.N.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2012 la 18 iunie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii Ş.N.C., R.A.D., M.I.M. şi Ş.M.R. împotriva Sentinţei penale nr. 159 din 28 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează, în parte, sentinţa penală recurată şi, rejudecând:

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii Ş.N.C., R.A.D., M.I.M. şi Ş.M.R. din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani aplicată inculpatului Ş.N.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul Ş.N.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul Ş.N.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului Ş.N.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului R.A.D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul R.A.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen, text în baza căruia dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului R.A.D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., suspendă executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârşeşte o infracţiune sau nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.I.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C.pen, text în baza căruia dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., suspendă executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supravegherea executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârşeşte o infracţiune sau nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere.

IV. Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata Ş.M.R. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., suspendă executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş în conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârşeşte o infracţiune sau nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 159 din 28 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ş.N.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2012 la 18 iunie 2013.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 1990/2013. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 2131/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... →

ICCJ. Decizia nr. 2126/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2126/2013. Penal