ICCJ. Decizia nr. 2151/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2151/2013

Dosar nr. 35466/3/2005

Şedinţa publică din 19 iunie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 314 din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au hotărât următoarele:

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. pentru fiecare dintre inculpaţii C.S.G., C.O.C. şi E.I.

I. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.S.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani ceea ce constituie termen de încercare în condiţiile disp. art. 82 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinţei conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

Conform disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 30 octombrie 2002 la data de 05 iulie 2003.

II. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.O.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

Conform disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 19 decembrie 2002 la punerea în liberate.

III. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

Conform disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 24 septembrie 2002 la data de 05 iulie 2003.

IV. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.M., la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen. rap. la art. 447 C. proc. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1079 din 06 septembrie 2000 (Dosar nr. 56111/2000) a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa de 6 luni aplicată pentru fapta dedusă judecăţii urmând ca inculpatul să execute în final 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 11 octombrie 2002 la 05 iulie 2003.

V. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F., la 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani ceea ce constituie termen de încercare în condiţiile disp. art. 82 C. pen., socotite de la data rămânerii definitive a sentinţei, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaţilor civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 septembrie 2002 la 05 iulie 2003.

VI. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A. la 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani ceea ce constituie termen de încercare în condiţiile disp. art. 82 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinţei, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost se suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

VII. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2002 la punerea în liberate.

S-a dispus anularea Mandatului European de Arestare nr. 30 din 03 iunie 2009, emis de Tribunalul Bucureşti (Dosar nr. 20940/3/2009) pe numele inculpatului I.I. prin încheierea de şedinţă din data de 03 iunie 2009.

VIII. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.E., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani ceea ce constituie termen de încercare în condiţiile disp. art. 82 C. pen., socotite de la data rămânerii definitive sentinţei, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaţilor civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2002 la 27 septembrie 2002.

IX. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.R.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

Au fost admise cererile de despăgubirii civile formulate de părţile civile.

În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen., 15 C. proc. pen., 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C civ., au fost obligaţi inculpaţii C.S.G., C.O.C., E.I., E.M., C.F., C.E., I.I., R.A. şi I.R.C. în solidar la plata sumei de 49.303 dolari SUA despăgubiri civile către părţile civile după cum urmează: J.B.T., M.W., M.J., R.V.M., J.G.L., (...), C.R., V.T. şi R.T.

În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 4.000 de lei cheltuieli judiciare statului, precum şi la plata - în solidar - a sumelor de 3.000 de lei onorariu avocat oficiu pentru părţile civile, respectiv H.P. delegaţie din 26 septembrie 2007 şi 2000 de lei onorariul avocat oficiu pentru părţile civile respectiv C.M. delegaţie din 26 septembrie 2007, sume ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, nr. 301/P/2001 din data de 24 decembrie 2002, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv inculpaţii:

- C.S.G. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- C.O.C. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- E.I. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- E.M. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

- I.I., zis S. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- C.F. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. în stare de libertate a inculpatului.

- R.A. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- C.E. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- I.R.C. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare că, în cursul anului 2001, până în septembrie 2001, cetăţeni străini au formulat plângere către autorităţile Statului Român, cu privire la vânzarea unor bunuri hardware şi electronice prin licitaţii organizate prin intermediul unor site-uri pe internet de către cetăţeni români.

Preţul avantajos şi calitatea produselor lansate în cadrul licitaţiilor pe site-uri au determinat persoanele interesate, majoritatea cetăţeni americani, să liciteze şi să intre în corespondenţa cu vânzătorii pentru perfectarea detaliilor vânzării-cumpărării, preţ, condiţii şi modalitate de plată, condiţii de livrare, termen de livrare etc, plata preţului fiind executată prin transfer pe numele şi la adresele indicate de vânzători. Bunurile oferite şi vândute în această modalitate nu au ajuns niciodată în posesia cumpărătorilor, pentru că acestea nu existau cum nici vânzătorii nu au intenţionat niciodată să achiziţioneze astfel de bunuri. S-a reţinut că, începând cu luna martie 2001, din sălile de internet în principal, existente în mai multe zone ale capitalei, s-au lansat o serie de licitaţii pe site-uri specializate, precum U., D.A. s.a., oferte, în aparenţă reale, de vânzare a unor bunuri (PC-uri, laptop-uri, camere video, aparate foto) cu indicarea calităţii acestora, preţul de pornire, numele şi adresa de contact a vânzătorilor de către inculpatul C.S.G., C.O.C. şi E.I. Inculpaţii C.S.G. şi C.O.C. l-au folosit pe inculpatul E.I. şi datele de identitate puse la dispoziţie de acesta, pentru a ridica sumele transferate de cumpărători, ca urmare a licitaţiilor organizate de aceştia.

Inculpatul E.I. a folosit şi datele de identitate ale fratelui său, E.M.

La solicitarea inculpaţilor C.O.C. şi C.S.G., E.I. a început racolarea unor alte persoane care să primească banii obţinuţi la licitaţii, persoane denumite "ridicătorii". De cele mai multe ori, inculpaţii însoţeau "ridicătorii" la băncile unde erau trimişi banii de persoanele vătămate, completând şi formularele cu datele de identitate ale "ridicătorilor" şi primeau banii de la ridicători. Ridicătorii primeau comisioane de bani 3, 5, 10 dolari SUA, până la 1% din valoarea ridicării. Inculpatul E.I. i-a racolat pe inculpaţii I.I. zis "S." şi pe inculpatul C.F. care, la rândul lor, au racolat până în septembrie 2002 peste 40 de persoane.

Inculpaţii I.I. şi C.F., deşi se cunoşteau, aveau propria reţea de "ridicători" din rândul persoanelor apropiate, prieteni şi cunoştinţe şi cunoşteau provenienţa banilor la a căror ridicare au participat, pe beneficiarii reali - autori ai licitaţiilor frauduloase, respectiv pe inculpatul C.S.G., C.O.C., şi ulterior pe E.I., E.M., I.R.C. Unii dintre "ridicători" au devenit, la propunerea inculpaţilor E.I. şi E.M., intermediari în racolarea altor persoane, în schimbul unor sume de bani per persoană. De exemplu, inculpatul R.A. a racolat "ridicători" dintre studenţii din Regie pe care i-a convins să ridice sume de bani prin W.U. pentru inculpatul I.I. zis "S.". Din sumele ridicate mici sume erau repartizate către "ridicători" (3, 5, 10 dolari SUA până la 1% din valoarea ridicării); 10 - 15% se cuveneau persoanei care i-a racolat, iar restul se transmiteau către beneficiarii reali, adică inculpaţilor C.S.G. ori C.O.C.

Inculpatul I.I. zis "S.", cât şi inculpatul C.F. au cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani la a căror ridicare au participat, cât şi beneficiarii reali, autori ai licitaţiilor frauduloase, inculpaţii C.S.G. şi C.O.C., iar ulterior E.I., E.M. şi I.R.C.

Pentru organizarea licitaţiilor alături de E.M. au fost cooptaţi inculpatul I.R.C. zis "G." şi martorul P.C. Implicarea inculpatului I.R.C. în organizarea de licitaţii este vizibilă încă din luna mai 2002, aceasta rezultând din convorbirile telefonice pe care le poartă cu E.I. Din convorbirile telefonice a rezultat că inculpaţii E.M. şi E.I. organizau licitaţii frauduloase, situaţie menţionată şi de inculpatul C.F.

Martorul A.M. a declarat că a fost însoţit de inculpaţii C.S.G. şi C.O.C. la un ghişeu W.U. pentru a ridica suma de bani provenind din străinătate.

Acesta a mai declarat că în vara anului 2001 inculpatul E.I. i-a propus să ridice diverse sume de bani prin W.U., transferaţi pe numele său din Germania de fratele acestora, A., datele sale de identitate fiind date inculpatului E.I.

Împreună cu martorul A.M. a mers să ridice bani la Oficiul poştal şi martorul M.D., ambii primind de la inculpatul C.S.G. comisioane pentru serviciul prestat, fără a fi menţionate cu exactitate sumele. Aceşti martori au menţionat că din sumele de bani primite drept comision, un procent i-a înmânat inculpatului E.I., care i-a recomandat, iar sumele ridicate le-a înmânat inculpatului C.S.G.

Martorul C.Ş.C. a declarat că a avut cunoştinţă de împrejurarea că inculpatul E.I. şi E.M. se ocupau de ridicarea unor bani transferaţi în străinătate, ca ajutoare. Cei doi i-au recomandat să ia legătura cu o persoana din cartier, pe nume "C.". După ce l-a contactat pe C., acesta i-a cerut datele de identitate, spunându-i că pe numele său va veni din străinătate sume de bani pe care va trebui să-i ridice, primind drept comision 1 milion de lei. A fost contactat de C., împreună au mers în zona Piaţa Unirii, la bancă, a completat un formular la indicaţiile lui C. şi a ridicat 1.000 dolari SUA, pe care i-a dat lui C., primind comision 1.000.000 lei. La cererea lui C. de a găsi şi alte persoane pentru a ridica bani, martorul C.Ş.C. l-a contactat pe martorul T.B.O., care a fost de acord să-i transmită datele de identitate şi să ridice sumele de bani.

Martorul G.T.D. a fost racolat în primăvara anului 2001 de inculpatul C.S.G. pentru a ridica banii proveniţi din licitaţii frauduloase.

Astfel, martorul a ridicat cca 8 - 10 sume de bani transferaţi prin W.U. sau M.G. pe numele său, de fiecare dată fiind însoţit de inculpatul C.S.G., fără a preciza cu exactitate sumele ridicate.

Martorul V.D.O. a fost contactat de inculpatul E.I. pentru a ridica sumele de bani transferate din străinătate prin W.U., beneficiare fiind două persoane cunoscute sub numele de C. şi C.S. E.I. i-a spus că sumele de bani erau obţinute în urma unor anunţuri date pe internet prin care se solicita ajutor material pentru handicapaţi. Datele de identitate ale martorului au fost transmise de E.I. inculpaţilor C.S.G. şi C.O.C.

Astfel, în perioada mai - august 2001, a ridicat diverse sume de bani de cca 10 ori. De sosirea banilor era anunţat de inculpatul E.I., care l-a însoţit la bancă şi a completat formularele.

Martorul a declarat că, după ridicarea banilor împreună cu E.I. se deplasa, fie la "C.", fie la "C.S.", cărora le înmânau banii. Unele formulare erau completate de C.S.G., cum era cazul ridicărilor din Constanţa, din luna august 2001. Pe la sfârşitul lunii august 2001 a aflat ca sumele ridicate proveneau din licitaţii organizate fraudulos pe internet de către "C.S." şi "C.", motiv pentru care a refuzat să mai participe la astfel de activităţi.

Martorul a mai arătat că în vara anului 2002 fraţii E. s-au certat cu inculpaţii C.S.G. şi C.O.C. din cauza unor sume de bani, motiv pentru care inculpaţii E.I. şi E.M. au hotărât să organizeze singuri licitaţii şi să racoleze "ridicători" prin intermediul inculpaţilor I.I. şi C.F.

Inculpatul E.I. a precizat că inculpaţii C.S.G. şi C.O.C. i-au arătat modul în care se organizează licitaţiile, însă aceştia în mod intenţionat nu i-au furnizat toate detaliile legate de această procedură. Inculpatul E.M. a confirmat declaraţia inculpatului E.I. cu privire la organizarea de licitaţii şi cu privire la rolul său şi al fratelui sau în activităţile ilicite. A declarat că inculpatul C.O.C. i-a arătat pe un laptop, la domiciliul său din str. V., cum se organiza licitaţiile pe internet, dar intenţionat nu i-a furnizat toate datele necesare. A mai fost ajutat să înveţe organizarea de licitaţii frauduloase şi de inculpatul I.R.C., zis G., care şi el organiza licitaţii pe internet.

Inculpaţii C.F. şi I.I. zis "S." recunosc participarea lor directă în activitatea de ridicare a unor sume de bani provenite din licitaţiile frauduloase şi racolarea de persoane pentru desfăşurarea acestei activităţi.

S-a reţinut în actul de sesizare că, din documentele bancare şi declaraţiile martorilor a rezultat că în perioada ianuarie - septembrie 2002 I.I. şi persoanele racolate de acesta au ridicat aprox. 46.000 dolari SUA.

Inculpatul R.A., zis "B.", alături de alţi martori, au fost racolaţi şi instruiţi în ridicarea banilor de inculpatul I.I. zis "S.".

Inculpatul C.F. a racolat-o, alături de alţi martori din lucrări, pentru ridicarea banilor, pe inculpata C.E., mama sa. S-a reţinut în rechizitoriu, că din declaraţiile martorilor şi documentele bancare rezultă că prin inculpatul C.F. şi persoanele racolate, în perioada decembrie 2001 - septembrie 2002 a fost ridicata suma totala de cca 63.470 dolari SUA.

Inculpatul R.A. a recunoscut că personal a ridicat unele sume de bani, împreună cu inculpatul I.I. şi că, la cererea acestuia din urmă, a racolat, la rândul său, alte persoane, iar pentru fiecare persoană racolată primea un procent.

Inculpata C.E. a avut cunoştinţă de activitatea ilicită a fiului său şi a fraţilor E.

În faza de urmărire penală, s-au administrat probatorii cu înscrisuri, respectiv documentele bancare, s-au depus la dosar plângerile părţilor vătămate, s-au efectuat expertize grafoscopice, procese-verbale cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpaţi, s-au audiat inculpaţii şi martorii din rechizitoriu. În faza cercetării judecătoreşti s-au audiat inculpaţii, martorii din rechizitoriu, s-au depus de către inculpaţi înscrisuri în circumstanţiere.

Faţă de martorii care nu au fost audiaţi, Tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 327 pct. 3 C. proc. pen.

La data de 10 aprilie 2009, prin adresa nr. 2357.745/ZC emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Interpol ca răspuns la adresa emisă de instanţa, s-a arătat că Interpol Viena a comunicat că inculpatul I.I. este în ancheta desfăşurată de Parchetul din Graz, număr de dosar 24ST95/08. Este motivul pentru care, prin încheierea din data de 13 mai 2009, Tribunalul, pentru desfăşurarea cu celeritate a procesului penal şi având în vedere vechimea dosarului şi în interesul unei bune judecăţi, în temeiul disp. art. 38 C. proc. pen. rap. la art. 33 lit. a) C. proc. pen. a disjuns cauza în ceea ce priveşte pe inculpatul I.I., formându-se Dosarul nr. 20940/3/2009. S-a făcut corespondenţă cu Ministerul Justiţiei pentru aducerea la îndeplinire a Mandatului European de Arestare în vederea audierii pe numele inculpatului I.I. şi Cerere de aprobare a transferului temporar al inculpatului către Autorităţile Judiciare Austriece, respectiv Penitenciarul din Graz Jakomini, unde este încarcerat inculpatul, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Pentru termenele de judecată, inculpatul a fost citat prin scrisoare recomandată la Penitenciarul din Graz Jakomini, semnând de primire, nefiind posibil transferul în România, în vederea audierii, aşa cum a rezultat din relaţiile trimise de Autorităţile Judiciare din Austria. Ca atare, Tribunalul a dispus conexarea celor două dosare.

Din corespondenţa purtată de instanţa cu Ambasada SUA - Biroul Juridic, a rezultat că părţile civile au comunicat că "doresc să le fie păstrate drepturile şi ca autorii să returneze toate sumele deţinute legal de la ele", acestea dorind "să fie informate de ambasadă de evoluţia procesului".

Din analiza materialului probator administrat în cauză, a rezultat situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, cu următoarele precizări: Inculpatul C.S.G., în declaraţiile date a arătat că în cursul anului 1999 a cunoscut prin intermediul inculpatului C.O.C. şi al prietenei sale mai multe persoane, "amici" care frecventau şi făceau consumaţie la restaurantul Viena, unde inculpatul era bucătar. Aceste persoane "amici" se ocupau cu licitaţii frauduloase pe internet. Procedura de realizare a unei asemenea licitaţii i-a fost arătată de aceştia la un cafe-net de la Universitate sau Piaţa Kogălniceanu. Acest mod de a obţine banii inculpatul C.S.G. i-a explicat lui E.I. prin primăvara anului 2001. Inculpatul a recunoscut că l-a rugat pe inculpatul E.I. să-i găsească oameni "ridicători" de bani.

Inculpatul C.S.G. l-a însoţit pe inculpatul E.I. la W.U. pentru a-i arăta cum trebuie completate formularele. Inculpatul C.S.G. a declarat că inculpatul E.M., la îndemnul inculpatului E.I., însoţea persoanele care trebuiau să ridice banii, şi că l-a văzut pe E.M. în cursul anului 2001 făcând licitaţii pe internet la cafe-net, la parterul blocului unde locuia inculpatul C.S.G. recunoaşte că i-a propus martorului T.G.D. să ridice diverse sume de bani, pe numele său, şi ca i-a arătat acestuia cum să completeze formularele la W.U. A declarat ca martorilor A.M. şi M.D., persoane racolate de inculpatul E.I., le-a completat formularele de ridicare a banilor. Din declaraţii a reieşit că a fost cu martorul V.D.O., martor racolat de inculpatul E.I., la Constanţa şi Eforie Nord de unde martorul a ridicat bani. Inculpatul C.S.G. a recunoscut că l-a racolat pe martorul C.Ş., care, la rândul său, l-a racolat pe martorul T.B., ambii ridicând mai multe sume de bani pentru inculpaţi.

Inculpatul a mai declarat că inculpaţii I.I. şi C.F. racolau "ridicători" pentru inculpatul E.I. A mai arătat în declaraţii ca fraţii E., în activitatea lor de organizare a licitaţiilor pe internet, au apelat la serviciile inculpatului I.R.C. (G.) şi a altor persoane care efectuau procedurile necesare la realizarea licitaţiilor frauduloase. Inculpatul a recunoscut că a încercat să facă, pe cont propriu, licitaţii la cafe-net-ul de la Universitate, Piaţa Kogălniceanu în perioada: sfârşitul lunii august 2001 - aprilie 2002, persoanele "ridicători" fiindu-i racolate în majoritate de inculpatul E.I. Inculpatul nu a contestat conţinutul convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu inculpatul C.C. şi cu inculpatul E.I. A menţionat că a fost însoţit de 4 ori la ridicarea banilor, de către inculpatul C.O., însă acesta din urmă nu avea cunoştinţă de provenienţa ilicită a banilor.

În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată a făcut completări, în sensul că cel care l-a învăţat să facă licitaţii pe internet este coinculpatul C.O. Acesta i-a cerut datele de pe buletin şi a ridicat diverse sume de bani de la W.U., primind comision de 10% de la inculpatul C., care a beneficiat de diferenţa de bani. A arătat că până în anul 2002, sfârşitul lui ianuarie când a început să organizeze licitaţii personal, a racolat "ridicători" pentru inculpatul C., printre aceste persoane se număra şi inculpaţii-fraţii E.I. şi E.M. cărora personal le-a explicat modalitatea efectuării licitaţiilor frauduloase pe internet. A cunoscut persoane care organizau licitaţii frauduloase prin intermediul inculpatului C. Când scotea bani din banca erau prezenţi inculpaţii - fraţii E. şi de câteva ori şi inculpatul C.O.C.

Inculpatul C.O.C. a recunoscut că îi cunoaşte pe inculpaţii E.I. şi E.M. şi pe inculpatul C.S.G., dar nu cunoaşte că aceştia făceau licitaţii pe internet. A arătat, în faţa instanţei, că din curiozitate la începutul anului 2002 a organizat 3 - 4 licitaţii frauduloase cu produse electronice. Banii din bancă au fost ridicaţi de martorii C.Ş. şi T.B. A recunoscut că în vara anului 2002 a renunţat la licitaţie pe internet la solicitarea părinţilor săi.

Inculpatul E.I. (declaraţie instanţă) a arătat că era prieten cu inculpaţii C.S.G. şi C.O.C. A aflat că se organizau licitaţii frauduloase pe internet de inculpatul C.O.C. şi prietenii săi din Alexandria. A arătat că a ridicat bani, cu datele de identitate ale fratelui său, în perioada: vara anului 2001 - vara anului 2002, pentru care primea un comision. Printre persoanele racolate, la solicitarea inculpatului C.S.G., au fost inculpaţii I.I. şi C.F., C.E., martorii C.C., R.D., B.D.C., D.M., C.B., A.A.I., P.A.C., E.V.B., E.C., I.A., F.G.A., N.G. s.a. Banii pe care îi ridica din bancă, uneori, îi dădea lui C.S.G. şi lui C.O.C. A văzut când C.S.G. a dat banii proveniţi din licitaţiile ilegale inculpatului C.O.C.

Inculpatul R.A. a recunoscut că a dat datele de identitate inculpatului I.I. cu care a mers să ridice banii din bancă, pentru care a primit comisioane. La solicitarea lui I.I. a racolat studenţi din Complexul Studenţesc Regie pentru a-i folosi ca "ridicători".

Inculpatul I.R.C. a declarat că servea pe orice persoană care apela pentru orice activitate pe computer pentru ca era de notorietate că ştia bine limba engleză.

Prin I.I. zis S., au fost folosiţi pentru organizarea licitaţiilor şi pentru ridicare de sume de bani martorii C.C., R.D., B.D.C., D.M., C.B., A.A.I., P.A.C., E.V.B., E.C., I.A. şi martorii F.G.A. N.G.C. s.a.

Prin C.F. au fost folosiţi pentru organizarea licitaţiilor şi pentru ridicare de sume de bani martorii S.M., I.R.F., N.M., I,C.D., S.G., C.N., N.G., S.A.M., N.E., s.a.

Aceste declaraţii date de inculpaţi s-au coroborat cu întreg materialul probator existent la dosar, din care rezultă existenţa infracţiunilor reţinute în actul de sesizare şi săvârşirea acestora de către inculpaţi. Inculpaţii trimişi în judecată au fost implicaţi în activitatea infracţională de lansare de licitaţii ilegale pe site-uri specializate, în activităţi de ridicare de bani "ridicători", trimişi din străinătate prin punerea la dispoziţie a datelor de identitate şi prin activităţi de racolare a altor persoane pentru a ridica banii veniţi din străinătate, ca urmare a licitaţiilor ilegale făcute de inculpaţi.

Pentru fiecare activitate ilegală se primeau comisioane de la cei ce se foloseau de aceste servicii. Iniţiatorii de a-i învăţa pe ceilalţi inculpaţi procedura organizării de licitaţii frauduloase pe internet (calitatea ofertelor, preţul de pornire, numele, adresa de contact a vânzătorilor, declararea formală a unui câştigător, condiţii de lucrare, termene de livrare, garanţii) erau inculpaţii C.S.G. şi C.O.C. şi I.R.C., care s-au implicat în organizarea de licitaţii frauduloase pe internet încă din luna mai 2002. Datele de identitate ale persoanelor racolate (de inculpaţii C.F., E.I., I.I., R.A. etc) erau trimise către inculpaţii C.S.G. şi C.O.C. prin SMS şi tot prin SMS aceştia trimiteau datele necesare completării formularelor celorlalţi inculpaţi care ridicau banii din banca sau însoţeau pe ridicători la bancă.

Infracţiunile săvârşite de inculpaţi a reprezentat o unitate infracţionala prin unitate de subiecţi activi, unitate de rezoluţie infracţională, pluralitate de acţiuni săvârşite la diferite intervale de timp, ce realizează conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Între inculpaţi a existat o colaborare în ceea ce priveşte racolarea de "ridicători" de bani din bănci, de persoane care însoţeau pe ridicători la bănci pentru a completa formularele şi a lua bani, pentru fiecare activitate primindu-se comisioane. Inculpaţii se recomandau unul pentru altul, de nenumărate ori, folosindu-se de aceeaşi ridicători şi de aceleaşi persoane care racolau ridicători.

În acest mod, activitatea infracţională a inculpaţilor, a conturat existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu agravanta care indică existenţa mai multor persoane ca subiecţi activi, prev. de art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpaţii C.S.G., C.O.C., E.I.,E.M., I.R.C. şi a infracţiunii prev. de art. 26/215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art 75 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii I.I., C.F., R.A., C.E., texte de lege în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate. Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de inculpaţi la acea dată, infracţiuni care au lezat patrimoniile părţilor vătămate prin înşelarea bunei credinţe prin activităţile inculpaţilor.

Tribunalul a avut în vedere şi persoana inculpaţilor:

- C.S.G. - necunoscut cu antecedente, are o familie organizată, are un loc de muncă prin care îşi câştiga în mod licit cele necesare traiului, este apreciat de colegii şi angajaţii săi, s-a prezentat în faţa instanţei pe parcursul duratei procesului;

- C.O.C. - nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă prin care îşi asigura un trai onest, este licenţiat în drept, este caracterizat pozitiv de la locul de muncă - conştiincios, funcţia de consilier juridic asistent, nu a fost sancţionat niciodată, respectuos, un bun coleg, căsătorit de 6 ani, doi copii minori faţă de care este un tată cu o afecţiune deosebită, s-a prezentat la termenele de judecată pe tot parcursul procesului penal;

- E.M. - căsătorit, absolvent de liceu, o familie organizată, doi copii minori, loc de muncă stabil din care îşi câştigă onest existenţa;

- E.I. - necunoscut cu antecedente penale, familie organizată, un copil minor, un loc de muncă stabil din care îşi câştigă în mod onest existenţa, ambii inculpaţi s-au prezentat la termenele de judecată;

- I.R.C. - necunoscut cu antecedente penale, familie organizată, un loc de muncă stabil cu performanţe în cunoştinţe de limba engleză şi menţiune la Sesiunea Ştiinţifică din anul 2005 - Universitatea Creştină "D.C." ca expert în domeniul informaticii;

- R.A. - necunoscut cu antecedente penale, activităţi multiple în domeniul artistic în prezent consilier de imagine la A. şi alte companii, ca fotograf profesionist, participă la competiţii internaţionale, unde a obţinut premii şi a promovat România, participă cu fotografii în multe galerii europene, este în Galeria Premiilor;

- C.F. - fără antecedente penale, familie organizată, are doi copii minori ce sunt în grija sa, fiindcă soţia lucrează;

- C.E. - fără antecedente penale, familie organizată;

- I.I. - fără antecedente penale.

Aceste împrejurări au îndreptăţit Tribunalul să aprecieze incidenţa disp. art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca mijloc de individualizare a executării pedepsei, mai puţin pentru inculpatul E.M., pentru care au fost reţinute disp. art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru a fi incidente disp. art. 81 C. pen. în speţă - a arătat Tribunalul - trebuie să se aibă în vedere prejudiciul existent, ca urmare a săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor.

Astfel, în faza de urmărire penală, nu s-au stabilit cu certitudine persoanele care au suferit un prejudiciu civil cert (mai puţin cele care au formulat plângeri penale) ca urmare a activităţii infracţionale a inculpaţilor, sumele cu care aceste persoane au fost păgubite şi câştigurile realizate de fiecare inculpat în parte ca urmare a activităţii sale infracţionale, perioada de timp certă pentru fiecare inculpat în care acesta a comis fapta. În rechizitoriu nu s-a menţionat criteriile după care persoane care au participat la activitatea infracţională, în aceleaşi împrejurări şi aceeaşi perioadă, unele au fost trimise în judecată în stare de arest preventiv sau în libertate ca inculpate, iar pentru altele s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative sau numai scoaterea de sub urmărire penală sau ca martori, deşi au beneficiat de sume de bani sub toate modalităţile prezentate şi cunoşteau provenienţa ilicită a acestora.

Unii inculpaţi, aşa cum a rezultat din tot ansamblul probator au avut activităţi de organizatori de licitaţii frauduloase pe internet, alţii de racolatori de persoane, alţii de ridicători de sume ce proveneau din străinătate (toţi cunoscând provenienţa ilicită a acestora), iar unii dintre ei au îmbinat toate aceste activităţi pentru care, în afară de sumele de bani ridicate din bănci, primeau şi diverse comisioane, sume variabile, în lei sau dolari SUA.

Pentru aceste motive - a arătat Tribunalul - din suma totală reţinută în rechizitoriu ca prejudiciu de 128.652 dolari SUA, numai suma de 49.303 dolari SUA raportat la valoarea dolari SUA de la data săvârşirii infracţiunilor reprezintă un prejudiciu cert prin constituirile de părţi civile menţionate în rechizitoriu.

Trecerea unei perioade de timp îndelungată (9 - 10 ani) de la data când inculpaţii şi martorii au fost audiaţi în faza de urmărire penală şi de la data săvârşirii faptelor de către inculpaţi, a obligat instanţa, în baza rolului activ, să dea eficienţă dispoziţiei art. 327 C. proc. pen. rap. la art. 325 C. proc. pen. prin citirea tuturor declaraţiilor fiecărui inculpat şi fiecărui martor în parte, fiindcă aceştia nu şi-au amintit faptele şi împrejurările de fapt petrecute cu mult timp în urmă. Declaraţiile au fost menţinute fără a se putea aduce noi lămuriri, mai ales cu privire la latura civilă a cauzei.

Astfel, s-a apreciat că în cauză este imposibilă o concluzie clară, neechivocă, certă, cu privire la cuantumul prejudiciului reţinut de rechizitoriu, probatoriul administrat la acea dată fiind lacunar, imprecis şi imposibil de completat în prezent, după 10 ani.

Acesta a fost considerentul pentru care, Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpaţii C.S.G., C.O.C., E.I.

Răspunderea solidară a inculpaţilor în repararea prejudiciului civil cauzat părţilor vătămate ce s-au constituit părţi civile în cauză este dată de împrejurarea că, fiind o infracţiune continuată cea pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, se produce un rezultat global, prin cumularea câştigurilor şi a prejudiciului specific întregii activităţi infracţionale.

La stabilirea cuantumului pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, Tribunalul a avut în vedere, pe lângă gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi circumstanţele personale ale fiecăruia în parte, aşa cum au fost prezentate, şi împrejurarea că trecerea unei perioade de aproape 10 ani de la data săvârşirii infracţiunii de către inculpaţi, rezonanţa socială în rândul opiniei publice a acestor fapte s-a stins, iar aceştia nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, s-au integrat în societate, sunt familişti, persoane de referinţă în rândul comunităţii, responsabili faţă de ei înşişi, de familiile lor şi faţă de cei din jur.

Pentru inculpatul C.O.C., Tribunalul a reţinut precizarea făcută în declaraţia dată în faţa instanţei coroborată cu probele din dosar cu privire la încetarea activităţii infracţionale, ca fiind vara anului 2002 astfel că prevederile Legii nr. 365/2002, nu i-au fost aplicabile, aşa cum se referă concluziile scrise.

Pentru inculpatul E.M., Tribunalul a apreciat că îi sunt incidente disp. art. 37 lit. a) C. pen. faţă de condamnarea de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1079 din 06 septembrie 2002, Dosar nr. 5611/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, cu aplic. art. 81 C. pen., 82 C. pen., noua infracţiune fiind săvârşită în termenul de încercare. Astfel, în temeiul disp. art. 83 C. pen., rap. la art. 447 C. proc. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării acestei pedepse de 8 luni, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de detenţie. Aceasta deoarece, atunci când suspendarea primei pedepse a fost revocată, nu se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere şi nici executării acesteia la locul de muncă, pentru că toate trei sunt modalităţi distincte de individualizare a executării pedepsei, iar o reindividualizare ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Pentru ceilalţi inculpaţi, suspendarea executării pedepsei închisorii a atras "ope legis" şi suspendarea executării pedepsei accesorii - art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata de încercare.

Pentru ca, în caz de revocare, să nu se ajungă ca cel condamnat să fie ţinut să execute şi partea din pedeapsă echivalentă ca durată cu reţinerea şi arestarea preventivă, Tribunalul, pentru inculpaţii reţinuţi şi arestaţi preventiv - C.S.G., E.I., E.M., I.I., C.F., C.E., a computat din durata pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecăţii reţinerea şi arestarea preventivă.

Trecând la soluţionarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea civilă formulată de părţile civile şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a admis-o şi a obligat pe inculpaţii C.S.G., C.O.C., E.I., E.M., C.F., C.E., I.I., R.A. şi I.R.C. - în solidar - la plata sumei totale de 49.303 dolari SUA despăgubiri civile către părţile civile - sume şi părţi individualizate în dispozitivul sentinţei penale atacate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi apelanţii - intimaţi - inculpaţi E.M., I.R.C., R.A., C.O.C., C.S.G. şi E.I., I.I., criticând-o sub mai multe aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, astfel după cum urmează:

- apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti vizează:

- constatarea greşitei deduceri din pedepsele aplicate inculpaţilor C.O.C. şi I.I.;

- latura civilă a cauzei a fost soluţionată greşit, în sensul că este întemeiată pe dispoziţia privind obligarea tuturor inculpaţilor la plata despăgubirilor către partea civilă (în mod solidar), fără a fi fost făcută distincţie între activitatea infracţională a fiecărui inculpat şi prejudiciul efectiv produs;

- apelantul inculpat E.M. a criticat hotărârea instanţei de fond, prin prisma faptului că cercetările efectuate sunt incomplete, impunându-se restituirea cauzei la Parchet;

- tot astfel, a susţinut că se impune trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea rejudecării, avându-se în vedere că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe mai multe cereri şi probatorii, inclusiv cu privire la situaţia înlăturării disp. art. 37 lit. a) C. pen. la infracţiunea cadru;

- apelantul inculpat E.I. a susţinut că instanţa de fond a greşit cu privire la încadrarea juridică, solicitând schimbarea încadrării juridice din autorat la infracţiunea de înşelăciune în aceea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, aspect ce impune rejudecare cauzei de către instanţa de fond;

- apelantul intimat inculpat I.I. a solicitat restituirea cauzei la Parchet, întrucât cercetarea penală este incompletă "faptele fiecăruia nefiind corespunzător detaliate, conform legii";

- apelantul intimat inculpat R.A. a solicitat aplicarea disp. art. 18¹ C. pen., în considerarea participaţiei minime şi circumstanţelor personale, totodată pe latura civilă, consideră că prejudiciul produs prin infracţiune este unul minim, respectiv 2.549 dolari, în participaţie cu inculpatul I.I.;

- apelantul intimat inculpat I.R.C. a susţinut nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, în raport cu faptul că sunt incomplete cercetările efectuate de către organul de urmărire penală, astfel că se impune restituirea cauzei la Parchet;

- a arătat că nu cunoaşte nimic din activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, iar prejudiciul nici nu a fost determinat;

- apelantul intimat inculpat C.O.C. a susţinut că este greşită soluţia instanţei de fond, sub aspectul încadrării juridice, întrucât la data săvârşirii infracţiunii - primăvara anului 2001/2002 - nu exista reglementarea contractelor încheiate prin mijloace electronice, respectiv Legea nr. 365 din 07 iunie 2002, care a apărut ulterior, astfel încât încadrarea juridică corespunzătoare este cea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., cu consecinţele corespunzătoare;

- apelantul intimat inculpat C.S.G. a solicitat - în principal, restituirea cauzei la Parchet, întrucât urmărirea penală nu este completă, nu a fost reţinută pentru fiecare inculpat fapta - în concret - săvârşită, prejudiciul şi părţile vătămate/părţile civile, reţinându-se, în mod global, în sarcina inculpaţilor săvârşirea acestui gen de infracţiuni, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, a invocat imposibilitatea judecării în condiţiile prev. de art. 320¹ C. proc. pen., atâta timp cât inculpatul nu poate să ştie pe care fapte le-a săvârşit şi le recunoaşte, răspunderea penală fiind personală.

De asemenea, a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la încadrarea juridică, considerând, pe de o parte, că infracţiunea săvârşită este cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. iar pe de altă parte, forma de participaţie este complicitatea şi nu autoratul.

Pe latura civilă, a solicitat să fie obligat doar la acele sume pentru care se face vinovat în mod nemijlocit, în crearea prejudiciului.

În final, a solicitat şi o reindividualizare a pedepsei aplicate, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen., astfel ca pedeapsa aplicată să reflecte concret activitatea infracţională a sa şi, eventual, incidenţa legii de graţiere.

Prin Decizia penală nr. 192 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii E.M., I.R.C., R.A., C.O.C., C.S.G., E.I. şi I.I. împotriva Sentinţei penale nr. 314 din 05 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 35466/3/2005 şi s-au extins efectele apelului şi asupra inculpaţilor C.F. şi C.E.

S-a desfiinţat în parte, Sentinţa penală nr. 314 din 05 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând, s-a dispus:

Pe latură penală:

- în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului E.M., perioada de la 12 octombrie 2002 - 5 iulie 2003;

- în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., aplicată inculpaţilor C.O. şi I.I., perioada arestării preventive de la 14 ianuarie 2003 - 28 ianuarie 2003, respectiv 12 octombrie 2002 - 5 iulie 2003.

Pe latură civilă:

Au fost obligaţi inculpaţii la plata despăgubirilor civile, astfel:

Inculpaţii E.I., E.M., C.S.G. şi C.O.C. la plata sumei de: 1263 dolari SUA - către J.T.; 435 dolari SUA - către M.W.; 400 dolari SUA - către T.C.; 580 dolari SUA - către M.M.Jr., 367 dolari SUA - către C.K.; 724 dolari SUA - către N.S.; 481 dolari SUA - către S.Q.;

Inculpaţii E.I., C.S.G. şi C.O.C. la plata sumei de: 265 dolari SUA - către M.J.; 501 dolari SUA - către R.M.; 1757 dolari SUA - către J.G.L.; 250 dolari SUA - către L.B.; 300 dolari SUA - către D. şi K.B.; 938 dolari SUA - către K.P.; 280 dolari SUA - către D.L.M.; 1200 dolari SUA - către V.J.; 100 dolari SUA - către S.P.; 1075 dolari SUA - către R.N.; 580 dolari SUA - către K.F.;

Inculpaţii E.I., E.M., I.R.C. şi I.I. la plata sumei de: 305 dolari SUA către - R.C.; 756 dolari SUA - către L.C.; 2465 dolari SUA - către S.H.;

Inculpaţii I.I., C.S.G., C.O.C. şi E.I. la plata sumei de: 582 dolari SUA - către S.O.; 600 dolari SUA - către M.P.; 1436 dolari SUA - către B.M.; 917 dolari SUA - către D.B.; 7655 dolari SUA - către R.D.; 1085 dolari SUA - către J.B.; 1260 dolari SUA - către R.R.; 1100 dolari SUA - către T.T.; 329 dolari SUA - către R.T.;

Inculpaţii C.S.G., C.O.C., E.I., E.M. şi C.F. la plata sumei de: 600 dolari SUA - către V.T.; 663 dolari SUA - către C.R.; 633 dolari SUA - către D.P.; 1233 dolari SUA - către J.R.; 862 dolari SUA - către N.Z.;

Inculpaţii E.I., R.A., C.S.G. şi C.O.C. la plata sumei de: 796 dolari SUA - către M.B.; 190 dolari SUA - către R.A.; 542 dolari SUA - către B.T.;

Inculpaţii C.S.G., C.O.C., I.I., R.A. şi C.F. la plata sumei de: 479 dolari SUA - către A. şi R.M.;

Inculpaţii C.S.G., C.O.C., E.I., I.I. şi C.F. la plata sumei de: 260 dolari SUA - către M.M.;

Inculpaţii C.S.G., C.O.C., E.I. şi C.F. la plata sumei de: 523 dolari SUA - către A.Q.; 770 dolari SUA - către B.P.M.; 344 dolari SUA - către J.A.L.; 720 dolari SUA - către M.L.H.; 1183 dolari SUA - către M.H.; 435 dolari SUA - către A.D.; 650 dolari SUA - către A.J.A.; 270 dolari SUA - către B.B.; 2525 dolari SUA - către K.S.M.; 1068 dolari SUA - către T.R.; 702 dolari SUA - către U.G.L.;

Inculpaţii E.I., C.S.G., C.O.C., C.F. şi C.E. la plata sumei de: 1300 dolari SUA - către D.L.; 5000 dolari SUA - către Y.H.; 862 dolari SUA - către K.L.; 625 dolari SUA - către S. şi B.B.;

Inculpaţii C.S.G., C.O.C., E.I. şi C.E. la plata sumei de: 922 dolari SUA - către W.R.Jr.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând apelurile declarate în cauză, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Instanţa de fond nu a avut în vedere perioada arestării preventive a inculpaţilor C.O.C., E.I. şi I.I., se impune a îndrepta această eroare în această cale de atac, situaţie faţă de care apelul Parchetului este întemeiat din acest punct de vedere.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de apel, constând în aceea că - pe latura civilă - inculpaţii trebuie să răspundă doar în măsura în care au participat la săvârşirea faptei şi, chiar mai mult, în raport de contribuţia fiecăruia la crearea prejudiciului, Curtea a constatat că şi acest motiv de apel este întemeiat.

Astfel, potrivit răspunderii civile, oricine a creat un prejudiciu altei persoane este obligat a-l despăgubi, iar în speţă, rezultă că inculpaţii au creat - prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, prejudicii părţilor civile în diferite moduri, grupaţi în diferite componente, raportat la situaţii diferite, astfel că se impune a obliga pe fiecare inculpat să răspundă în raport cu participarea sa şi contribuţia avută la crearea prejudiciului.

- apelul inculpaţilor E.M., E.I. şi I.I.:

Potrivit art. 333 C. proc. pen. (abrogat), în tot cursul judecăţii, instanţa se poate desesiza şi restitui cauza procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Cum, în prezent, dispoziţiile art. 333 C. proc. pen. au fost abrogate prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 - publicată în M. Of., nr. 677/7.08.2006, o cerere de acest tip apare ca fără temei legal.

Cu toate acestea, instanţa de apel a fost în măsură a analiza învinuirea fiecăruia dintre inculpaţi, în raport cu întregul probatoriu administrat, iar în măsura în care probele administrate nu conduc la dovedirea vinovăţiei persoanei inculpate, instanţa a procedat în conformitate cu disp. art. 345 C. proc. pen., inclusiv achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la restituirea cauzei la instanţa de fond, întrucât nu s-a pronunţat pe mai multe chestiuni esenţiale, Curtea a constatat şi acest motiv de apel ca nefondat, în raport de următoarele considerente:

- s-a susţinut că rechizitoriul nu respectă condiţiile cerute de lege pentru sesizarea legală a instanţei.

Potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată, acesta trebuind să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prev. de art. 203 C. proc. pen., datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.

Din analiza rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Parchet C.S.J., secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog) - din 24 decembrie 2002, a rezultat complexitatea deosebită a cauzei (în raport cu noutatea şi specificitatea cazului - licitaţii privind vânzarea unor bunuri hardware şi electronice, numărul mare de persoane inculpate, numărul mare de persoane vătămate, domiciliul acestora din urmă: SUA, etc., lipsa unei legislaţii adecvate fenomenului), actul de sesizare întrunind elementele esenţiale cerute de textul de lege mai sus citat, atâta timp cât din acesta rezultă fapta, persoana, încadrarea juridică etc.

Este adevărat că, în multe cazuri, procurorul prezintă la modul general fapta şi persoana/persoanele inculpate, dar această modalitate este determinată de complexitatea cauzei, aşa cum am enunţat mai sus.

Rezultă astfel că şi acest motiv de apel este nefondat.

- s-a mai susţinut greşita reţinere a recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în cazul inculpatului E.M.

Potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este mai mare de 1 an.

Cum, în speţă, inculpatul E.M. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare (prin Sentinţa penală nr. 1079 din 06 septembrie 2000, Dos. nr. 5611/2000 al jud. sect. 4), suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen. pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, iar faptele reţinute în sarcina sa apar ca fiind săvârşite în perioada termenului de încercare, susţinerea înlăturării aplicării art. 37 lit. a) C. pen. este total neîntemeiată.

Cu privire la greşita încadrare juridică a faptei în cea prev. de art. 215 alin. (3) C. pen., în loc de dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen., aspect/motiv susţinut ulterior de toţi inculpaţii, Curtea a constatat nefondat acest motiv de apel, în raport de următoarele consideraţii:

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracţiune de înşelăciune, fapta constând în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, această dispoziţie reglementând infracţiunea cadru, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text, fiind reglementată infracţiunea de înşelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Cum din analiza probatoriului administrat, a rezultat că, iniţial, între inculpaţi - pe de o parte şi părţile vătămate - pe de altă parte, s-au stabilit relaţii de natură comercială, cu prilejul vânzării/cumpărării pe baza unei licitaţii electronice, fiecare dintre partenerii relaţiei comerciale urmărind vânzarea, respectiv cumpărarea obiectului în cauză, susţinerea inculpaţilor de înlăturare a dispoziţiilor alin. (3) din încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune a fost nefondată, întrucât activitatea infracţională a fiecăruia s-a desfăşurat la încheierea ori derularea contractului.

Faptul că inculpaţii au promis că vor transmite proprietatea asupra unor bunuri în schimbul unor sume de bani, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât aceştia nu au avut vreodată intenţia să facă acest lucru, întăreşte argumentul că infracţiunea de înşelăciune s-a realizat în cadrul încheierii ori derulării contractului de vânzare-cumpărare prin licitaţie electronică.

Apelul inculpatului R.A.:

- s-a susţinut lipsa pericolului concret în raport cu prejudiciul creat de acest inculpat, astfel că se impune o reindividualizare judiciară a pedepsei.

Potrivit art. 18¹ alin. (1) C. pen. "nu constituie infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni".

Cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa, pe motiv că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, a fost nefondată, întrucât probatoriul cauzei a relevat, dimpotrivă, că fapta sa a prezentat un asemenea pericol, conform art. 18 C. pen., astfel că, pentru sancţionarea faptei respective, a fost necesară aplicarea unei pedepse.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma individualizării pedepsei aplicate recurentului R.A., Curtea a constatat că soluţia instanţei de fond, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată acestui inculpat - de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată, pe un termen de încercare de 4 ani - este justificată şi reflectă gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârşite, împrejurările în care au fost comise, pluralitatea de fapte, făptuitori şi părţi vătămate, circumstanţele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, precum şi conduita avută atât anterior, cât şi ulterior comiterii faptelor.

Curtea a considerat că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptelor comise, cât şi circumstanţele personale, ţinându-se cont şi de regimul sancţionator corespunzător concursului între cauzele de agravare şi atenuare, iar pedeapsa aplicată - în cuantum şi modalitate de executare - este aptă să realizeze scopul preventiv educativ, astfel cum este prevăzut la art. 52 C. pen.

Chiar dacă prejudiciul este "modic" - 2450 dolari SUA, pericolul social derivă din conţinutul concret al faptei incriminate, aşa încât Curtea a înlăturat susţinerile apărării şi a respins apelul inculpatului.

Apelul inculpatului I.R.C.

Potrivit art. 333 C. proc. pen. (abrogat), în tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui cauza procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Cu toate acestea, instanţa de apel a fost în măsură a analiza învinuirea fiecăruia dintre inculpaţi în raport de întregul probatoriu administrat, iar în măsura în care probele administrate nu au condus la dovedirea vinovăţiei persoanei inculpate, instanţa a procedat în conformitate cu disp. art. 345 C. proc. pen., inclusiv achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 C. proc. pen.

Din analiza rechizitoriului parchetului, a rezultat complexitatea deosebită a cauzei (în raport de noutatea şi specificitatea cazului; numărul mare de persoane implicate, elementul de extraneitate, lipsa unei legislaţii adecvate fenomenului), actul de sesizare întrunind elementele esenţiale cerute de textul de lege mai sus citat, atâta timp cât din acesta rezultă fapta, persoana, încadrarea juridică etc.

Rezultă astfel că şi acest motiv de apel este nefondat.

- s-a invocat împrejurarea că lipsa intenţiei în săvârşirea faptei, conduce la consecinţa achitării, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din analiza coroborată a probelor administrate a rezultat contribuţia vădită a inculpatului I.R.C., care împreună cu E.M. şi E.I. au organizat, în perioada iulie - septembrie 2002, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe licitaţii prin intermediul unor site-uri specializate, lansate pe internet, folosindu-se de identitatea unor alte persoane, oferind spre vânzare bunuri inexistente, în valoare estimată de cca. 7.500 dolari SUA, astfel că susţinerea unei atare cereri, privind lipsa intenţiei de înşelare a părţilor vătămate este formală.

Apelul inculpatului C.O.C.

Cum din analiza probatoriului administrat, rezultă că, iniţial, între inculpaţi - pe de o parte şi părţile vătămate - pe de altă parte, s-au stabilit relaţii de natură comercială, cu prilejul vânzării/cumpărării pe baza unei licitaţii electronice, fiecare dintre partenerii relaţiei comerciale, urmărind vânzarea, respectiv cumpărarea obiectului în cauză, susţinerea inculpaţilor de înlăturare a dispoziţiilor alin. (3) din încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune, este nefondată, întrucât activitatea infracţională a fiecăruia s-a desfăşurat la încheierea ori derularea contractului.

Faptul că inculpaţii au promis că vor transmite proprietatea asupra unor bunuri în schimbul unor sume de bani, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât aceştia nu au avut vreodată intenţia să facă acest lucru întăreşte argumentul că infracţiunea de înşelăciune s-a realizat în cadrul încheierii ori derulării contractului de vânzare-cumpărare prin licitaţie electronică.

Referitor la criticile vizând latura civilă a cauzei (motiv comun cu cel al Ministerului Public), inculpaţii trebuie să răspundă doar în măsura în care au participat la săvârşirea faptei şi, chiar mai mult, în raport de contribuţia fiecăruia la crearea prejudiciului, Curtea a constatat că acest motiv de apel este întemeiat.

Potrivit principiului răspunderii civile, oricine a creat un prejudiciu altei persoane este obligat a-l despăgubi, iar în speţă, rezultă că inculpaţii au creat - prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, prejudicii părţilor civile în diferite moduri, grupaţi în diferite componenţe, raportat la situaţii diferite, astfel că se impune a obliga pe fiecare inculpat să răspundă în raport cu participarea şi contribuţia avută la crearea prejudiciului.

Apelul inculpatului C.S.G.

Cum, în prezent, dispoziţiile art. 333 C. proc. pen., au fost abrogate prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 - publicată în M. Of., nr. 677/7.08.2006, o cerere de acest tip apare fără temei legal.

Cu privire la motivul de apel vizând restituirea cauzei la instanţa de fond, întrucât nu s-a pronunţat pe mai multe chestiuni esenţiale, Curtea a constatat şi acest motiv de apel ca nefondat, în raport de următoarele considerente:

Din analiza rechizitoriului din data de 24 decembrie 2002, a rezultat complexitatea deosebită a cauzei faţă de pluralitatea de fapte şi făptuitori, de elementul de extraneitate dat de domiciliul părţilor vătămate şi al celor civile, astfel încât actul de sesizare întruneşte elementele esenţiale cerute de textul de lege mai sus citat, atâta timp cât din acesta rezultă fapta, persoana, încadrarea juridică etc.

Este adevărat că, în multe cazuri, procurorul a prezentat la modul general fapta şi persoana/persoanele inculpate, dar această modalitate este determinată de complexitatea cauzei, astfel cum s-a arătat anterior.

Drept urmare, nici acest motiv de apel nu a fost fondat.

- Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracţiune de înşelăciune, fapta constând în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, această dispoziţie reglementând infracţiunea cadru, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text fiind reglementată infracţiunea de înşelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Cum din analiza probatoriului administrat, rezultă că - iniţial, între inculpaţi, pe de o parte, şi părţile vătămate, pe de altă parte - s-au stabilit relaţii de natură comercială, cu prilejul vânzării/cumpărării pe baza unei licitaţii electronice, fiecare dintre partenerii relaţiei comerciale urmărind vânzarea, respectiv cumpărarea obiectului în cauză, susţinerea inculpaţilor de înlăturare a dispoziţiilor alin. (3) din încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune, este nefondată, întrucât activitatea infracţională a fiecăruia s-a desfăşurat la încheierea ori derularea contractului.

Faptul că inculpaţii au promis că vor transmite proprietatea asupra unor bunuri în schimbul unor sume de bani, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât aceştia nu au avut vreodată intenţia să facă acest lucru întăreşte argumentul că infracţiunea de înşelăciune s-a realizat în cadrul încheierii ori derulării contractului de vânzare-cumpărare prin licitaţie electronică.

- încadrarea juridică greşită prin reţinerea dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. în condiţiile în care particularitatea unei atari infracţiuni constă în aceea că nu poate fi săvârşită decât de o singură persoană, respectiv aceea care manipulează/operează pe Internet.

Curtea a constatat acest motiv de apel ca nefondat, întrucât la săvârşirea faptelor reţinute au participat cel puţin câte trei inculpaţi, grupaţi pe categorii de operaţiuni şi calităţi procesuale distincte (complice, instigator etc.), iar infracţiunea de înşelăciune nefinalizându-se la momentul operării pe Internet a tranzacţiei, ci şi ulterior, în final, prin încasarea sumelor.

Cum în cauză ceilalţi inculpaţi s-au raliat acestui motiv de apel, susţinându-l, Curtea a menţinut această motivare şi pentru ceilalţi inculpaţi.

S-a mai solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, însă Curtea - faţă de actele dosarului (inclusiv cele în circumstanţiere) - a constatat că şi în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, judecătorul fondului a făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei aplicate - 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia - şi reţinând şi motivând detaliat cuantumul şi modalitatea de executare, prin aceasta tinzându-se la atingerea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Faţă de aceste considerente, a respins şi acest motiv de apel ca nefondat.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că susţinerea apărării este comună cu cea a Ministerului Public.

Astfel, potrivit răspunderii civile, oricine a creat un prejudiciu altei persoane este obligat a-l despăgubi, iar în speţă, rezultă că inculpaţii au creat - prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, prejudicii părţilor civile în diferite moduri, grupaţi în diferite componenţe, raportat la situaţii diferite, astfel că se impune a obliga fiecare inculpat la a răspunde în raport cu participarea sa şi contribuţia avută la crearea prejudiciului.

Având în vedere că latura civilă a fost greşit soluţionată, prin obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor unor sume pentru care nu se fac vinovaţi, Curtea a constatat în cauză incidenţa disp. art. 373 C. proc. pen. şi a extins efectele apelurilor şi asupra intimaţilor inculpaţi C.F. şi C.E. şi i-a obligat pe aceştia la plata despăgubirilor doar în măsura în care au participat la crearea prejudiciului, prin săvârşirea infracţiunilor.

Împotriva Deciziei penale nr. 192 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal au declarat recurs inculpaţii I.I., E.M., I.R.C., R.A., C.O.C., C.S.G. şi E.I.

Inculpatul I.I. a solicitat recunoaşterea pe cale incidentală a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în Austria şi, pe cale de consecinţă, să se constate ca executată pedeapsa de 3 ani aplicată în prezenta cauză.

Inculpatul arată că a executat în Austria o pedeapsă totală de 3 ani, 6 luni şi 8 zile, iar la judecata cauzei în fond hotărârile prin care i s-au aplicat pedepsele nu erau definitive.

Recurentul inculpat E.I. critică hotărârile recurate pentru netemeinicie sub aspectul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că probele administrate dovedesc participarea sa la crearea unui prejudiciu corespunzător activităţii sale infracţionale însă sub forma complicităţii şi nu ca autor.

În consecinţă, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

Inculpatul E.M. critică hotărârile recurate pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. Ambele instanţe au dat faptelor inculpatului o greşită încadrare juridică, probele administrate dovedind că inculpatul a comis acte specifice complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, motiv pentru care se solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

2. Greşita reţinere a disp. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât pentru condamnarea ce constituie primul termen al recidivei a intervenit prescripţia executării pedepsei.

Astfel, inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 1079 din 6 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 5611/2000, la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 şi 82 C. pen., condamnare ce constituie primul termen al recidivei.

În luna martie 2001, în timpul termenului de încercare, inculpatul a săvârşit o infracţiune de intenţie şi, conform art. 127 alin. (1) teza a II-a, cursul prescripţiei executării pedepsei pentru primul termen al recidivei s-a întrerupt, moment în care a început să curgă un nou termen de prescripţie.

În cauză, sunt aplicabile prevederile art. 126 lit. b) C. pen., termenul de prescripţie al executării pedepsei fiind de 5 ani şi 8 luni, calculat din martie 2001, împlinit în noiembrie 2006.

3. În condiţiile înlăturării disp. art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul solicită reducerea pedepsei spre minimul special şi suspendarea condiţionată a executării acesteia faţă de datele care circumstanţiază persoana sa - căsătorit, cu doi copii minori în întreţinere, având o bună conduită după punerea sa în libertate.

4. În mod greşit în decizia recurată s-a consemnat deducerea perioadei executată de inculpat din pedeapsa de 1 an şi 4 luni aplicată acestuia, în realitate pedeapsa aplicată de tribunal şi menţinută de instanţa de apel fiind de 1 an şi 2 luni închisoare.

Inculpatul I.R.C. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie:

1. Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, respectiv nu se arată în ce constă, în concret, contribuţia inculpatului la activitatea infracţională, nu s-a stabilit forma de participaţie a fiecărui inculpat la comiterea faptelor şi la producerea prejudiciului.

2. Greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea ce i s-a reţinut în sarcină, întrucât probele administrate nu dovedesc săvârşirea faptelor de către acest inculpat.

Pentru aceste motive, inculpatul I.R.C. solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenţia.

Inculpatul R.A. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., întrucât fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Astfel, prejudiciul în valoare de 2450 dolari SUA este modic, a fost recuperat, iar inculpatul este o persoană recunoscută în arta fotografică.

Inculpatul C.O.C. a criticat hotărârile recurate sub două aspecte:

1. Faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică, neputând fi reţinute disp. art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic a intrat în vigoare la 5 iulie 2002, ulterior activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat.

Sub acest aspect, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor reale şi personale conform înscrisurilor depuse la dosar, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special şi să se constate că această pedeapsă este graţiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

2. A doua critică formulată de inculpat vizează latura civilă a cauzei, în sensul că în mod eronat a fost obligat la plata sumei de 49497 dolari SUA alături de ceilalţi inculpaţi, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultând că suma obţinută din licitaţii a fost de 2000 dolari SUA.

Inculpatul C.S.G. a criticat hotărârile recurate sub mai multe aspecte:

1. Instanţa de fond nu a fost legal sesizată, respectiv actul de sesizare nu conţine elemente de fond care să poată contura activitatea infracţională a fiecărui inculpat, impunându-se refacerea acestuia.

2. Instanţele nu au motivat în concret activitatea infracţională desfăşurată de fiecare inculpat în parte.

3. Faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, aceasta întrunind elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, iar instanţa de apel a omis să se pronunţe pe cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.

4. Instanţa de apel, judecând apelul declarat de inculpat, a creat acestuia o situaţie mai grea.

Astfel, iniţial inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 49303 dolari SUA, iar în apel inculpatul a fost obligat în solidar cu alţi inculpaţi la plata sumei de 50.617 dolari SUA.

5. Greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea ce i s-a reţinut în sarcină, în perioada când se reţine că s-au comis infracţiunile acesta fiind plecat din ţară.

Faţă de motivele expuse, inculpatul solicită în principal restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, iar dacă se va trece peste această apărare solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În al doilea subsidiar, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

În drept, inculpaţii şi-au întemeiat recursurile pe disp. art. 2, 9, 10, 12, 14, 17, 17² şi 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Din probele administrate în cauză atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti rezultă fără dubiu că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost condamnaţi, instanţele realizând şi o corectă încadrare a acestora în dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la recursul inculpatului I.I., Înalta Curte nu poate primi solicitarea acestuia de recunoaştere a celor trei hotărâri judecătoreşti penale pronunţate de instanţele penale ale Republicii Austria.

Într-adevăr, potrivit art. 134 din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea se poate face şi pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire penală sau de către instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte.

Inculpatul I.I. a formulat această cerere direct în calea de atac a apelului, or instanţa de control judiciar nu putea proceda la soluţionarea unei astfel de cereri decât în măsura în care aceasta a făcut obiectul judecăţii în primă instanţă, în caz contrar încălcându-se dreptul inculpatului şi procurorului de a folosi căile de atac prevăzute de lege.

Critica formulată de inculpaţii E.M. şi E.I. ce vizează greşita încadrare juridică a faptelor este nefondată.

În fapt, în perioada martie 2001 - august 2002, cei doi inculpaţi au săvârşit acte materiale care se circumscriu complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, însă acestea sunt absorbite în actele de autorat săvârşite de cei doi inculpaţi în perioada iulie - septembrie 2002, când inculpaţii au organizat licitaţii privind vânzarea unor bunuri fictive, prin intermediul unor site-uri lansate pe internet.

În mod corect s-a reţinut că inculpatul E.M., a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. acesta săvârşind infracţiunea din prezenta cauză în cursul termenului de încercare de 2 ani şi 8 luni, aplicat conform art. 82 C. pen., pentru pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1079 din 6 septembrie 2000 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Inculpatul E.M. a susţinut că în speţă s-a împlinit prescripţia executării pedepsei de 8 luni închisoare, condamnare ce constituie primul termen al recidivei.

În cazul pedepsei de 8 luni închisoare, potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani şi 8 luni.

Potrivit art. 128 alin. (2) C. pen. cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală.

În speţă, având în vedere că pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare a fost suspendată condiţionat, faţă de disp. art. 128 C. pen. a fost suspendat şi cursul prescripţiei executării pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului E.M. a fost just individualizată raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, prejudiciul cauzat şi care nu a fost acoperit, datele care circumstanţiază persoana inculpatului - cunoscut cu antecedente penale, căsătorit, cu doi copii minori în întreţinere şi încadrat în muncă.

Ultima critică din motivele scrise de recurs este, de asemenea, nefondată, fiind în prezenţa unei simple erori materiale, aşa cum de altfel, a susţinut şi apărarea inculpatului cu ocazia dezbaterii recursului, din examinarea deciziei recurate rezultând fără echivoc faptul că pedeapsa aplicată acestui inculpat de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este de 1 an şi 2 luni închisoare.

Recursul declarat de inculpatul I.R.C. este nefondat, cazurile de casare invocate de acesta nefiind incidente în speţă.

Astfel, instanţele au descris faptele inculpaţilor, forma şi gradul de vinovăţie, au arătat în considerentele hotărârilor care sunt probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, şi-au motivat soluţia cu privire la latura civilă.

Solicitarea inculpatului I.R.C. de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., urmează a fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.

În speţă, nu suntem în prezenţa unei grave, erori de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de instanţa fondului nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurentul inculpat se face vinovat de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Contrar susţinerilor sale, inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a înşela părţile vătămate, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

Astfel, inculpatul I.R.C., împreună cu inculpaţii E.M. şi E.I. au organizat în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada iulie - septembrie 2002, licitaţii prin intermediul unor site-uri specializate lansate pe internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente şi producând prejudicii însemnate în patrimoniul părţilor civile.

Critica formulată de inculpatul R.A. este nefondată, disp. art. 385⁸ pct. 18 C. proc. pen., nefiind incidente în speţă.

Potrivit art. 18¹ alin. (1) C. proc. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În speţă, în raport de criteriile prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol nu se poate concluziona că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Inculpatul R.A., în mod repetat, a ridicat sume de bani transferate din străinătate de diferiţi cetăţeni străini cunoscând că acestea provin din organizarea unor licitaţii frauduloase prin intermediul reţelei internet şi a racolat persoane pentru ca sub identitatea acestora să fie organizate licitaţii.

Modalitatea de comitere a faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, respectiv crearea unor prejudicii unui număr însemnat de persoane, conduc la concluzia la faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, impunându-se aplicarea unei pedepse.

Circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere de instanţa de fond atunci când a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 81 şi următoarele C. pen.

Recursul declarat de inculpatul C.O.C. este, de asemenea, nefondat.

Faptele săvârşite de acesta au fost corect încadrate în disp. art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul inducând în eroare părţile vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (existenţa bunului, intenţia de a vinde, calitatea produselor), cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de vânzare-cumpărare prin licitaţie electronică.

Fără această inducere în eroare, părţile vătămate nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

În consecinţă, în mod corect au fost reţinute dispoziţiile alin. (3) al art. 215 C. pen., pedeapsa fiind just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

De asemenea, nu sunt aplicabile disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., exceptată de lege de la acordarea beneficiului graţierii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, nu sunt incidente disp. art. 17² C. proc. pen. În raport cu probele administrate, instanţa de apel a procedat la obligarea inculpatului la respectivele sume de bani către părţile civile, în raport de contribuţia pe care a avut-o inculpatul la prejudicierea acestora.

Recursul declarat de inculpatul C.S.G. este, de asemenea, nefondat.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a fost legal sesizată şi nu se impunea trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, acesta fiind întocmit cu respectarea cerinţelor art. 263 C. proc. pen.

Totodată, instanţa de fond a arătat în ce constă activitatea infracţională a fiecărei inculpat, situaţia de fapt fiind însuşită de către instanţa de prim control judiciar, care a răspuns motivat criticilor formulate de către inculpat, astfel că nu sunt incidente disp. art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

De altfel, inculpatul C.S.G. nu a invocat în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. incidenţa cazului de casare prev. la art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Faptele inculpatului C.S.G. de a organiza în mod repetat, în perioada martie 2001 - august 2002, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu C.O.C., mai multe licitaţii, prin intermediul unor site-uri specializate pe internet, oferind spre vânzare bunuri ce nu existau în realitate, cu consecinţa producerii unor prejudicii părţilor vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii şi nu complicitate la această infracţiune, aşa cum susţine inculpatul.

Inculpatul a mai solicitat şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte constată, ca şi în cazul inculpatului I.R.C., că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente, neexistând contradicţii vădite, esenţiale între ceea ce rezultă din probele administrate şi ceea ce au reţinut instanţele ca situaţie de fapt.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a fost învestită şi cu apelul declarat de procuror ce viza greşita obligare a tuturor inculpaţilor în solidar la plata despăgubirilor civile, aceştia urmând să răspundă numai pentru prejudiciul cauzat în funcţie de contribuţia concretă la producerea acestuia.

Astfel, nu se poate reţine că inculpatului i s-a agravat situaţia în propria cale de atac, în speţă fiind admis şi apelul declarat de procuror, ce viza tocmai obligarea inculpaţilor la despăgubiri civile.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

Se va constata că inculpatul E.I. este arestat în altă cauză.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.I., E.M., I.R.C., R.A., C.O.C., C.S.G. şi E.I. împotriva Deciziei penale nr. 192 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Constată că inculpatul E.I. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi I.I., E.M., C.O.C., C.S.G. şi E.I. la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi I.R.C. şi R.A. la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C.E. şi C.F., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2013.

Procesat de GGC - NN

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 2131/2013. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 2155/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2151/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2151/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs