ICCJ. Decizia nr. 2205/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2205/2013
Dosar nr. 3143/89/2012
Şedinţa publică din 21 iunie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 229 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele:
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de către inculpatul H.T. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de către inculpatul H.T. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui formulată în sensul reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante legale a provocării prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul H.T. la pedeapsa de 6(şase) ani şi 2(două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. având în vedere şi prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului H.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 2(cinci) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Inculpatul H.T. a executat pedeapsa de 6(şase) ani şi 2(două) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive a inculpatului H.T.
În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 iunie 2012 la zi.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 161 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 1349 din noul C. civ. a respins pretenţiile civile ale părţilor civile M.G., M.P. şi M.V., constând în obligarea inculpatului H.T. la plata către primele două părţi civile a sumei de 12.000 RON, cu titlu de daune materiale, şi la plata către ultima parte civilă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de daune materiale, constatând faptul că inculpatul a achitat în integralitate daunele materiale cu care M.G., M.P. şi M.V. s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 din Noul C. civ. a obligat pe inculpatul H.T. să achite părţii civile M.G., domiciliat în loc. V., com. V., jud. Vaslui suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, parţii civile M.P. suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale şi părţii civile M.V., domiciliat în mun. Galaţi, str. N. suma de 8.000 RON cu titlu de daune morale.
S-au respins restul pretenţiilor civile ale părţilor civile M.G., M.P. şi M.V., constând în obligarea inculpatului H.T. la plata de daune morale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul H.T. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpaţii să fie informaţi că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În temeiul prevederilor at. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.T. a unui cuţit de vânătoare marca C., cu o lungime de 32 cm depus la camera de corpuri delicate a Tribunalului Vaslui şi înregistrat sub nr. 55/2012 în registrul de corpuri delicte.
S-a dispus conservarea mijlocului de probă constând în D.V.D.-ului, cu inscripţia F., care a conţinut capturi de ecran de pe înregistrarea video efectuată la locul săvârşirii faptei cu camera de supraveghere aparținând SC I. SRL.
În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul H.T. la plata către stat a sumei de 1915 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 RON reprezentând parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, aşa cum a fost acesta stabilit de către organul de urmărire penală, s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept.
Pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 29 august 2012, sub nr. 3143/89/2012, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 454/P/2012 din 22 august 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului H.T. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului H.T. că, la data de 10 iunie 2012, folosind un cuţit de vânătoare, i-a aplicat victimei M.N., lovituri repetate în zona coapselor, între care o lovitură de cuţit a tăiat vena şi artera femurală, ceea ce a condus la o hemoragie puternică, urmată de moartea victimei.
În cursul urmăririi penale numitul M.V., fratele victimei, a precizat faptul că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 10.000 RON cheltuieli de înmormântare, şi cu suma de 450.000 RON cu titlu de daune morale.
Ulterior, în cursul judecăţii, numitul M.V., fratele victimei, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 300 RON cu titlu de daune morale şi cu suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale.
Apoi, tot în cursul judecăţii, părinţii victimei M.G. şi M.P., s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal cu suma de 12.000 RON,cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate de către ei cu privire la înmormântarea victimei şi praznicele ulterioare, dar şi fiecare cu suma de 100.000 RON, reprezentând daune morale.
La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2012 a fost audiat inculpatul H.T., care a recurs la procedura reglementată de prevederile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în integralitate fapta reţinută în sarcina sa de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui. Cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen. a fost admisă la acelaşi termen de judecată.
Totodată, la acelaşi termen de judecată a fost încuviinţată pentru inculpatul H.T., proba cu înscrisuri în circumstanţiere.
Apoi, sub aspectul laturii civile, tot la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2012, a fost încuviinţată atât inculpatului, cât şi părţilor civile M.V., M.G. şi M.P. proba cu doi martori.
La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2012 au fost audiaţi martorii B.I. şi C.G., propuşi de către inculpat sub aspectul laturii civile, precum şi martorii S.M. şi M.G., propuşi de către părţile civile tot sub aspectul soluţionării acţiunii civile.
Urmărirea penală s-a început faţă de inculpatul H.T., conform art. 228 alin. (1) şi alin. (11) C. proc. pen., prin rezoluţia procurorului din data de 10 iunie 2012, orele 18.00, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La data de 11 iunie 2012, împotriva inculpatului a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Inculpatul H.T. a fost reţinut pentru o durată de 24 ore la data de 11 iunie 2012, ora 1,25 prin Ordonanţa nr. 454/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar prin încheierea din data de 11 iunie 2012 s-a dispus arestarea sa preventivă pentru o durată de 29 de zile, măsură care a fost prelungită succesiv până la trimiterea în judecată a inculpatului.
La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2012, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 3201 C. proc. pen. în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., motivat de faptul că, rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei este unul praeterintenţionat, nu unul intenţionat inculpatul acţionând doar din dorinţa de a lovi victima, nu de a cauza moartea acesteia.
S-a arătat că pentru ideea schimbării încadrării juridice pledează împrejurările că înarmarea inculpatului cu un cuţit s-a produs în scop defensiv, în contextul în care el a mers să discute cu victima şi să îi ceară socoteală pentru că îl ameninţă, duşmănia pe care o arăta partea vătămată faţă de inculpat, duşmănie manifestată de-a lungul anilor şi relevată de martori, declaraţia inculpatului în sensul că atunci când se afla la secţia de mecanizare, a trecut victima prin faţa acestuia şi i-a făcut gesturi obscene şi de ameninţare, declaraţia martorului N., care îl avertizase pe inculpat că partea vătămată poartă cuţit şi că îl vorbeşte de rău prin sat, inculpatul fiind preocupat de relaţia cu partea vătămată, confesându-i-se martorului M.G.
Toate aceste elemente, provenite din declaraţiile inculpatului şi ale martorului N.A., care ar putea fi acuzat de o poziţie subiectivă dată fiind relaţia de afinitate cu inculpatul, au fost confirmate de alţi 6 martori: L.M., G.M.M., G.A., P.C., C.I.V., M.C.F.
Martorii, ale căror declaraţii se află în vol. II de urmărire penală, au perceput în mod direct atât faptul că partea vătămată umbla prin sat înarmat cu un cuţit pe care îl purta la bata pantalonilor cât şi faptul că acesta profera ameninţări la adresa inculpatului, spunând că îl va omorî.
S-a arătat că dacă ar fi existat intenţia directă de a ucide, aceasta s-ar fi concretizat într-un alt mod de acţiune a inculpatului. Acesta s-a dus către masa părţii vătămate să îi ceară socoteală pentru că îl ameninţă, s-au apucat de umeri şi au început să se îmbrâncească şi la un moment dat, văzând că atacul celuilalt se înteţeşte, a scos cuţitul mai mult pentru a-l speria. Chiar procurorul spune în actul de sesizare că "a tentat" de mai multe ori cu lama cuţitului către vătămat.
S-a arătat că cea mai relevantă probă în acest sens a fost înregistrarea video din cuprinsul căreia s-a observat foarte clar că inculpatul nu a venit agitând acel cuţit, nu îl avea în mână, ci l-a scos la un moment dat după ce a început încăierarea, că inculpatul a evitat să-l lovească victima în zona abdominală sau în torace, că a plecat imediat după ce victima a căzut, cu toate că avea posibilitatea să-i aplice altă lovitură de cuţit.
Nu a existat nici intenţia indirectă, aşa cum se sugerează în actul de sesizare a instanţei.
S-a arătat că, sub aspectul laturii subiective inculpatul, nu numai că nu a urmărit, dar nici nu a prevăzut rezultat letal al acţiunii sale, aspect care a rezultat având în vedere situaţia personală a autorului, experienţa sa de viaţă, pregătirea profesională.
În acest sens, s-a arătat că inculpatul este o persoană cu studii medii, cu grad de inteligenţă medie, la limita inferioară, este agricultor, cu posibilităţi în mod evident mult mai reduse de a anticipa rezultatul acţiunilor sale decât o persoană cu instrucţie şi un grad de inteligenţă mai ridicate.
Pe de altă parte, s-a arătat că, în ceea ce priveşte caracterul notoriu al rezultatului letal pentru lovitura de cuţit în coapsă ar fi posibil să se reţină o asemenea motivaţie pentru o persoană care lucrează în mediul judiciar şi care ar putea avea cunoştinţe de acest tip din timpul studiilor (medicina legală) sau din cazuistică ori care lucrează în domeniul sanitar.
În ceea ce priveşte amploarea conflictului, s-a arătat că acesta a durat câteva minute şi nu au fost antrenate alte persoane.
În ceea ce priveşte numărul loviturilor, din raportul de necropsie a rezultat că a existat o lovitură la nivelul coapsei stângi, concretizată într-o plagă de 3.9 cm, oblică în jos şi spre înainte. S-a mai evidenţiat o plagă înjunghiată minoră la coapsa dreaptă, fără relevanţă în tanatogeneză. Restul leziunilor s-au putut produce în contextul altercaţiei sau prin cădere.
Totodată, inculpatul a învederat faptul că şi interpretarea prin analogie a prevederilor art. 51 din Legea nr. 17/1996 poate duce la concluzia neprevederii de către inculpat a rezultatului letal.
Potrivit art. 51 din Legea nr. 17/1996 "uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol (III), se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora ."
Prin urmare legiuitorul însuşi recomandă ca în cazul necesităţii uzului de armă, să se tragă la picioare, pentru a se evita, pe cât posibil rezultatul letal.
Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, prin picior se înţelege tot membrul inferior, de la şold până în vârful degetelor.
Sigur că a fost de dorit să nu se facă nici uz de armă şi nici altă acţiune de lovire a piciorului sau coapsei unei persoane însă s-a dorit să se evidenţieze faptul că legiuitorul lasă să se înţeleagă prin modul de reglementare expus, că o lovitură la picioare este mai puţin periculoasă.
Inculpatul avea stagiul militar satisfăcut şi era desigur familiarizat cu aceste chestiuni privind uzul de armă, care au făcut obiectul instrucţiei militare.
În altă ordine de idei, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice privind reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârşită sub imperiul unei puternice tulburări determinată de acţiunea provocatoare a părţii vătămate.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că tabloul evenimentelor derulate, reflectate un anumit crescendo al indignării inculpatului în raport de comportamentul părţii vătămate.
Pe de pe o parte ameninţări şi injurii directe; ameninţări repetate adresate în public, inclusiv faţă de cumnatul inculpatului; ultima picătură care a umplut paharul, relatarea lui D.
Esenţial în cauză a fost motivul acestei stări tensionate între părţi, o relaţie pasageră petrecută în urmă cu 20 de ani între partea vătămată şi soţia inculpatului.
Relaţia a fost una de foarte scurtă durată, inculpatul şi soţia sa care se iubeau foarte mult, s-au reconciliat chiar de atunci, au întemeiat o familie reuşită cum a rezultat din multitudinea actelor în circumstanţiere depuse şi în prezent fiind un exemplu de oameni corecţi, gospodari, în comunitatea locală.
Faptul că inculpatul era echilibrat şi nu dorea escaladarea situaţiei, a fost dovedit de declaraţiile martorilor, care au arătat că părţile s-au mai întâlnit la magazin însă inculpatul nu i-a spus absolut nimic victimei, l-a ignorat pur şi simplu.
Cu toate acestea existenţa, din diverse surse, de la diferite persoane a unor informaţii despre conduita ameninţătoare a victimei în ceea ce îl priveşte pe el şi familia sa a determinat inculpatului starea de puternică tulburare, de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie şi indignare, care l-au condus la hotărârea de a-i cere socoteală victimei şi de a-i cere să înceteze.
Pentru aprecierea stării inculpatului, s-a avut în vedere o serie de elemente, constând în statutul său social, familial şi profesional ireproşabile, faptul că era unul dintre gospodarii fruntaşi ai satului, atingerea adusă demnităţii şi vieţii sale de familiei prin ameninţările şi injuriile proferate, cu referire la viaţa sa intimă, la soţia sa.
Toate aceste elemente raportate la nivelul mediu de instrucţie au fost de natură să amplifice, în conştiinţa inculpatului, consecinţele în plan personal şi social ale acţiunilor părţii vătămate şi să îi creeze acea tulburare care a fost punctul de pornire în comiterea faptei.
Caracterul verosimil al atitudinii provocatoare a părţii vătămate a rezultat din depoziţiile martorilor care a arătat că victima era o persoană violentă, mai ales atunci când consuma alcool, că oamenii se temeau de el întrucât era agresiv şi purta cuţit.
Starea de tulburare în care se găsea inculpatul a fost descrisă de martorii D.D. şi H.I., ca şi de persoanele care, fiind de faţă la terasă au auzit începutul discuţiei dintre părţi, respectiv reproşul şi în acelaşi timp întrebarea adresată de inculpat " Cât ai de gând să mă mai ameninţi prin sat ?"
În contextul descris, inculpatul a reacţionat instinctiv, fiind lezat în demnitatea sa de bărbat, de soţ, de gospodar al satului.
Analizând probele administrate, precum şi actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În fapt, în după-amiaza zilei de 10 iunie 2012, pe terasa unui magazin din satul V., jud. Vaslui, inculpatul H.T., folosind un cuţit de vânătoare, i-a aplicat victimei M.N. lovituri repetate în zona coapselor,dar şi alte lovituri în zona abdomenului şi a feţei, între care o lovitură de cuţit, aplicată în zona coapsei stângi a tăiat artera şi vena femurală, ceea ce a condus la o hemoragie puternică, urmată de moartea victimei.
Victima M.N., în vârstă de 47 de ani, era locuitor al satului V., jud. Vaslui, dar de mulţi ani trăia în străinătate, cu 2-3 săptămâni anterior datei de 10 iunie 2012 revenind în satul V., la locuinţa părinţilor.
Inculpatul H.T., în vârstă de 50 de ani, era locuitor al aceluiaşi sat, cu familie organizată, ocupându-se de exploataţii agricole şi fiind apreciat în comunitate.
După revenirea victimei din străinătate, pe fondul zvonului că în urmă cu foarte mulţi ani, soţia inculpatului ar fi avut o aventură cu victima M.N., acesta din urmă a proferat prin sat ameninţări cu moarte, precum şi cu săvârşirea altor acte de violenţă, la adresa inculpatului.
În ziua de 10 iunie 2012 inculpatul a aflat de la finul său D.D. că victima se afla pe terasa magazinului lui I.I. şi a proferat la adresa sa ameninţări.
Ca urmare, inculpatul s-a supărat, a luat un cuţit de vânătoare, cu lamă zimţată pe o parte, cuţit pe care l-a pus la bata pantalonilor, în partea din spate, şi s-a deplasat la terasa respectivă, unde i-a cerut socoteală victimei pentru cele ce le spunea în public la adresa sa.
În scurt timp conflictul verbal a degenerat în violenţe fizice, victima M.N. şi inculpatul H.T. lovindu-se reciproc cu pumnii.
La un moment dat, după cum a rezultat şi din fotografiile captate de pe înregistrarea video efectuată la locul faptei, inculpatul H.T. a scos de la spate cuţitul de vânătoare şi a tentat mai multe lovituri către victimă, din care două lovituri de cuţit şi-au atins ţinta, în zona coapselor victimei, una din loviturile de cuţit, respectiv cea aplicată la nivelul coapsei stângi, tăind artera şi vena femurală stânga a victimei, ceea ce a cauzat o hemoragie masivă.
Demn de remarcat că din cuprinsul fotografiilor captate de pe aceiaşi înregistrare, precum şi din declaraţiile martorilor oculari, printre care indicăm pe numiţii F.M. şi B., având în vedere şi concluziile raportului de expertiză medico-legală din data de 11.06.2012, rezultă faptul că inculpatul H. l-a lovit, cu cuţitul, şi în zona abdominală, dar această rană este superficială şi l-a lovit, cu mânerul cuţitului, în zona feţei în timp ce victima era la pământ, şi aceste leziuni fiind superficiale, fără relevanţă în tanat-o geneză.
Apoi, inculpatul a plecat între timp la domiciliu, a spălat cuţitul de sânge şi l-a lăsat pe o masă, fiind văzut de soţia sa H.I., care a luat cuţitul şi l-a aruncat în podul casei.
Inculpatul a luat autoturismul şi a plecat către Mănăstirea G., pe terenurile agricole, conversând ulterior telefonic cu alte persoane, de la care a aflat că s-a întâmplat ceva grav, respectiv decesul victimei.
Inculpatul H.T. a revenit la domiciliu, a colaborat cu organele de urmărire penală şi şi-a recunoscut fapta, iar cuţitul - arma crimei, a fost predat de soţia acestuia, la cererea sa, care a indicat unde se afla aruncat.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico - legală (autopsie) al Serviciului Medico - Legal Judeţean Vaslui, prin care s-a concluzionat următoarele că:
1. Moartea numitului M.N. a fost violentă şi s-a putut instala la data de 10 iunie 2012.
2. Moartea a avut drept cauză o hemoragie externă masivă, urmare a unei plăgi înjunghiate cu secţiune de arteră şi venă femurală stângi.
3.Plaga înjunghiată de la nivelul coapsei stângi s-a produs prin lovire activă cu obiect tăietor - înţepător, posibil cuţit cu un singur tăiş, posibil cu marginea netăioasă zimţată.
4.Între plaga înjunghiată de la nivelul coapsei stângi, cu lezarea arterei femurale şi a venei femurale şi moarte a existat legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
5. La examenul necroptic am mai evidenţiat o plagă înjunghiată la nivelul coapsei drepte, cu lezare musculară, excoriaţii şi echimoze minore, plăgi contuze epicraniene şi infiltrate sanguine epicraniene; plaga de la nivelul coapsei drepte s-a produs prin lovire activă cu obiect tăietor - înţepător, posibil acelaşi agent vulnerant (cuţit); celelalte leziuni s-au produs prin loviri cu şi de corp dur, posibil în circumstanţele altercaţiei sau căderii posticale; aceste leziuni nu au avut relevanţă în tanato-geneză.
6. S-a apreciat că victima şi agresorul s-au aflat iniţial faţă în faţă; agresorul a aplicat două lovituri cu cuţitul; a lovit din lateral spre interior, uşor în sus şi spre profunzime, raportat la victimă.
7.Sângele recoltat de la cadavru conţinea 0,65 g‰ alcool, umoarea vitroasă conţinea 0,85 g‰ alcool, iar urina conţinea 1,00 g‰ alcool.
8.Sângele recoltat de la cadavru aparţinea grupei sanguine O(I).
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum şi dispoziţiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora ”declaraţiile părţii vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
Instanţa de judecată a coroborat declaraţiile inculpatului H.T., care a recunoscut în integralitate fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei cu declaraţiile martorilor F.M., S.M., M.N., D.D., N.Ş.A., M.G., R.G., L.M., G.A., S.M.M., P.C., C.I.V., M.C.F., având în vedere şi menţiunile procesului verbal de cercetare la faţa locului cu fotografiile anexate acestuia, dar şi capturile realizate de pe înregistrarea video realizată pe terasa barului SC I. SRL, precum şi luând în considerare concluziile raportului de expertiză medico-legală autopsie a S.M.L. Vaslui, precum şi aspectele reliefate de celelalte înscrisuri depuse în cauză.
În drept, fapta inculpatului H.T., care, la data de 10 iunie 2012, pe terasa unui magazin din satul V., jud. Vaslui, deci într-un loc public, inculpatul H.T., folosind un cuţit de vânătoare, i-a aplicat victimei M.N. lovituri repetate în zona coapselor, dar şi alte lovituri în zona abdomenului şi a feţei, între care o lovitură de cuţit, aplicată în zona coapsei stângi a tăiat artera şi vena femurală, ceea ce a condus la o hemoragie puternică, urmată de moartea victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că atitudinea subiectivă a inculpatului H.T. faţă de fapta reţinută în sarcina sa a fost aceea a intenţiei indirecte, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, deşi nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii lui.
Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a fost corectă şi nu a existat temeiuri de schimbare a acestei încadrări în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. art. 183 C. pen., aşa cum s-a solicitat de către inculpatul H.T. prin apărător.
Omorul se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al activităţii sale, a urmărit sau a acceptat producerea acestui rezultat.
Intenţia de a ucide trebuie stabilită în fiecare caz în parte, în raport de toate împrejurările concrete ale cauzei cum sunt: instrumentul folosit, regiunea corpului lovită, numărul şi intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor şi victimă, atitudinea infractorului după săvârşirea faptei etc.
În speţă, inculpatul H.T. a lovit victima, folosind un cuţit de vânătoare cu dimensiuni impresionante, respectiv 32 c.m. lungimea totală şi lungimea lamei de 19 c.m., vârful fiind ascuţit, cu un singur tăiş şi cu lamă zimţată.
Deci, instrumentul folosit de către inculpat a fost indiscutabil un instrument care este apt să producă moartea.
În ceea ce priveşte regiunea corpului vizată, tribunalul a remarcat faptul că, deşi în limbajul comun, zona coapselor nu constituie o zonă vitală a corpului, în această zonă sunt situate două dintre cele mai mare vase de sânge din organism, respectiv artera şi vena femurală, a căror secţionare are rezultate letale, împrejurare cunoscută de către inculpat în condiţiile în care acesta are stagiul militar satisfăcut, dar, mai mult decât atât, are permis de port armă, ceea ce semnifică că, în prealabil, a fost instruit teoretic şi practic în domeniul armelor şi muniţiilor, mai ales cu privire la consecinţele folosirii acestora asupra a diverse părţi ale corpului uman.
Pe de altă parte, intensitatea loviturilor a fost dovedită atât prin declaraţiile martorilor oculari, cât şi prin menţiunile procesului verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto ataşate acestuia, precum şi prin concluziile raportului de expertiză medico - legală (autopsie) al Serviciului Medico - Legal Judeţean Vaslui, dar şi din capturile de pe înregistrarea video efectuată la data respectivă.
Din coroborarea acestor probe a rezultat faptul că inculpatul, i-a aplicat victimei M.N. două lovituri, folosind cuţitul descris mai sus, una în coapsa stângă, care a fost extrem de puternică, ducând la secţionarea arterei şi venei femurale stângi, urmată de o hemoragie puternică(victima sângerând abundent, după cum rezultă mai ales din fotografii), dar şi una în coapsa dreaptă, care nu a fost tanato-generatore.
Din capturile de pe înregistrarea video, dar şi din declaraţiile martorilor oculari a rezultat faptul că, după ce victima a căzut, sângerând abundent, inculpatul H.T., folosind mânerul cuţitului, i-a mai aplicat şi o lovitură în zona feţei.
Deci, după ce într-o primă fază victima şi inculpatul s-au lovit reciproc cu pumnii, în a doua fază a conflictului, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu cuţitul în zona coapselor şi una, folosind mânerul acestuia, în zona feţei.
În fine, tribunalul a reţinut faptul că după, săvârşirea faptei, inculpatul H.T. a lăsat victima în starea în care se afla, neacordându-i îngrijiri medicale.
Relevată pentru stabilirea formei de vinovăţie a inculpatului în ceea ce priveşte moartea victimei a fost prima declaraţie a acestuia, în cuprinsul căreia a arătat că a sperat că victima nu va muri.
Toate aceste aspecte, au determinat instanţa să ajungă la concluzia că încadrarea juridică a infracţiunii pentru care inculpatul H.T. a fost trimis n judecată este cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, dar a considerat, fără temei, că nu se va produce.
Drept pentru care, instanţa a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Este adevărat că, în practica judiciară, s-a apreciat că ne aflăm în prezenţa infracţiuni de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. şi nu a infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. în ipoteza în care inculpatul aplică victimei o singură lovitură, folosind un cuţit, în zona coapselor, urmată de secţionarea arterei femurale şi instalarea morţii, dar această soluţie este singulară, majoritatea practicii judiciare fiind în sensul contrar.
În ceea ce priveşte cea de a doua cerere de schimbarea a încadrării juridice, respectiv cea constând în reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante legale o provocării prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa a reţinut faptul că în speţă nu sunt întrunite în integralitate condiţiile prevăzute de lege ale circumstanţei atenuante a provocării.
Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă adusă demnităţii persoanei sau prin orice altă acţiune ilicită gravă.
Actul provocator, în oricare dintre modalităţile sale, trebuie să fie de aşa natură încât să fi trezit, în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensă reacţie psihică, o stare de tulburare puternică sau o puternică emoţie.
Practic, infracţiunea săvârşită trebuie să fie o ripostă la actul provocator, care trebuie să aibă o anumită gravitate, în sensul că, ţinând seama de datele şi împrejurările cauzei, actele de provocare au din punct de vedere obiectiv o periculozitate substanţială, fără a se cere o proporţionalitate raportat la infracţiunea comisă.
În cauză, din probe (declaraţia martorului D.D., declarația inculpatului H.T., având în vedere şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către martorii F.M., N.Ş.A., R.G., L.M., G.M.M., G.A., P.C., C.I.V., M.C.F.) a rezultat că realmente, victima M.N., care în urmă cu aproximativ 20 ani a avut o relaţie extraconjugală pasageră cu soţia inculpatului, martora H.I., fiind recent revenit în localitatea de domiciliu a părinţilor, satul V., anterior datei de 10 iunie 2012, a proferat ameninţări cu moartea şi cu săvârşirea altor acte de violenţă împotriva inculpatului, în prezenţa mai multe persoane din comunitatea sătească, de obicei când se afla în incinta barului din localitate, şi, aspecte cunoscute şi anterior datei săvârşirii faptei de către inculpat, după cum chiar el recunoaşte, dar care i-au fost reiterate şi la data de 10 iunie 2012 de către martorul D.D., când, fără a se simţi alarmat, a luat hotărârea de a purta o discuţie cu victima cu privire la comportamentul acesteia.
Astfel, după cum a relatat martorul D.D., după ce inculpatul a aflat, fiind la locuinţa acestui martor de atitudinea victimei, nu s-a deplasat direct spre locul unde s-a aflat victima, ci s-a deplasat la locuinţa sa, unde a luat un cuţit de vânătoare. Înarmat cu un cuţit de vânătoare, inculpatul s-a deplasat pe terasa magazinului din localitate, unde, a cerut explicaţii victimei cu privire la comportamentul său, context în care cei doi, într-o primă fază, s-au lovit reciproc cu pumnii, după care, inculpatul, folosind cuţitul, i-a aplicat victimei două lovituri în zona coapselor, dintre care una letală.
În raport de modul de desfăşurare a faptelor, în condiţiile în care inculpatul cunoştea înainte de data de 10 iunie 2012 comportamentul victimei, şi s-a deplasat la domiciliul său tocmai pentru a se înarma, cum a afirmat martorul D.D., inculpatul chibzuind asupra modului în care urma să reacţioneze, tribunalul a arătat că nu se poate reţine că inculpatul a acţionat spontan sub imperiul unei puternice tulburări, în condiţii de natură să atragă aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
Relevante în acest sens au fost menţiunile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, în cuprinsul căruia, la capitolul privind investigarea personalităţii profunde a inculpatului, s-a arătat că inculpatul, în sfera sentimentelor, a prezentat o acumulare de furie, ură şi dorinţă de răzbunare şi o stare de anxietate de care a încercat să scape prin acte de violenţă.
Mai mult decât atât, tribunalul a reţinut că, chiar şi în contextul relaţiilor anterioare de duşmănie dintre părţi, comportamentul victimei a fost de o asemenea gravitate pentru a fi considerat a fi o acţiune ilicită gravă în măsură a atrage incidenţa prevederilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
Drept pentru care, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul H.T. privind reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a provocări prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
Inculpatul H.T. are vârsta de 50 ani, este căsătorit şi are doi copii majori. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie în comunitatea din care provine, la dosarul cauzei existând o multitudine de declaraţii, precum şi de caracterizări din cuprinsul cărora rezultă faptul că inculpatul era perceput în localitate ca fiind o persoană harnică, onestă, generoasă.
După ce a realizat consecinţele faptelor sale inculpatul s-a întors la locuinţa sa pentru a se pune la dispoziţia organelor de cercetare penală şi, de asemenea, a solicitat celorlalți membrii ai familiei sale să predea procurorului cuţitul de vânătoare pe care l-a folosit la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost expertizat psihiatric din concluziile raportului de expertiză medico-legal din 12 iulie 2012 rezultând faptul că acesta nu a prezentat tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi a avut discernământul păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat.
Acelaşi raport a relevat că la investigarea personalităţii profunde a subiectului s-a evidenţiat faptul că, în sfera afectelor, sentimentelor, acesta a prezentat o stare de anxietate din care acesta a încercat să scape prin acte de violenţă, prezentând, de asemenea, o acumulare de furie, ură şi dorinţă de răzbunare.
Săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanţa a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea pentru infracţiunea comisă, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea pedepsei, care a fost aplicată, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele pedepsei prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (închisoarea de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni), împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, pe fondul atitudinii necorespunzătoare a victimei M.N., care, în contextul în care cu aproximativ 20 ani în urmă avusese o relaţie extraconjugală cu soţia inculpatului, fiind revenit recent în localitatea V., în prezenta mai multor persoane din localitate a proferat ameninţări cu moartea şi cu săvârşirea altor acte de violenţă la adresa inculpatului H.T., gradul concret de pericol social al acesteia, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o conduită ireproşabilă în comunitatea din care face parte, şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La alegerea şi individualizarea pedepsei, care a fost aplicată, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele pedepsei prevăzute de 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (închisoare de la 5 ani şi 8 ani şi 4 luni), împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, gradul concret de pericol social, persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului H.T. circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., motivat de faptul că inculpatul a avut o conduită bună atât în familie, cât şi în comunitate înainte de săvârşirea faptei, aspect care a rezultat din aceea că acesta nu a avut antecedente penale şi o multitudine de martori audiaţi în cursul urmăririi penale l-au caracterizat pe inculpat ca fiind o persoană, onestă, harnică şi generoasă cu un comportament ireproşabil în comunitate, circumstanţa atenuată prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. motivat de faptul că inculpatul a acoperit în integralitate prejudiciul material cauzat, familia sa achitând părţilor civile M.V., M.P. şi M.G. toate daunele materiale solicitate în cadrul procesului penal, în valoare de 15.000 RON, precum şi circumstanţa prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la împrejurarea că, după săvârşirea infracţiunii, s-a prezentat în faţa autorităţii, întorcându-se la domiciliu tocmai pentru a se supune cercetării penale, şi a solicitat soţie şi fiului său să predea reprezentantului Ministerului Public cuţitul de vânătoare pe care l-a folosit la săvârşirea infracţiunii, aspect ce rezultă din declaraţia martorului H.G.
Totodată, în aplicarea prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. instanţa de judecată s-a reţinut ca şi circumstanţă atenuantă judiciară şi împrejurarea că prezenta infracţiune a fost comisă de către inculpatul H.T. pe fondul atitudinii agresive a victimei M.N., care, în contextul în care avusese o relaţie extraconjugală cu soţia inculpatului în urmă cu aproximativ 20 ani, revenind la locuinţa părintească din localitatea V., a proferat ameninţări cu moartea şi cu săvârşirea unor acte de violenţă împotriva inculpatului, în prezenţa mai multe persoane din comunitatea sătească şi, de asemenea, a afirmat în public că intenţionează să reia relaţia extraconjugală cu soţia inculpatului.
Având însă în vedere cele expuse mai sus, instanţa a apreciat o pedeapsă de 6 (şase) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 2(doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale, cu executare în regim de detenţie a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., adică cel preventiv şi cel educativ.
Demn de remarcat a fost şi faptul că, în Noul C. pen., care ar fi intrat în vigoare în anul 2012, săvârşirea faptei în public nu mai era incriminată ca şi omor calificat potrivit prevederilor art. 189 din Noul C. pen., iar fapta inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de omor simplu prev. de art. 188 din Noul C. pen.
Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii şi în baza prevederilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpaţilor pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective, precum şi a dreptului prevăzut la lit. b) acela de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului H.T.
În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, luată şi menţinută în cauză faţă de inculpat, instanţa a constatat că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor iniţiale.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Instanţa a considerat că măsura răspunde exigenţelor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare, precum şi pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 6 ani şi 2 luni închisoare, precum şi pentru a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către acesta.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2012 la zi.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul H.T. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpaţii să fie informaţi că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că, la termenul de judecată din 26 septembrie 2012, având în vedere şi precizările ulterioare, numiţii M.G. şi M.P., părinţii victimei s-au constituit părţi civile cu suma de 12.000 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi praznice ulterioare şi fiecare cu suma de 100.000 daune morale.
Totodată, fratele victimei M.V., s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 RON, daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate de el cu prilejul înmormântării victimei, şi 100.000 RON daune morale.
Pe parcursul procesului, inculpatul H.T. a achitat în integralitate daunele materiale solicitate în cadrul procesului penal de către părţile civile M.G., M.P. şi M.V., cum de altfel, au recunoscut şi aceste părţi civile, drept pentru care instanţa a respins, ca neîntemeiate pretenţiile materiale ale părţilor civile mai sus arătate, constatând că inculpatul a achitat în integralitate aceste daune.
Pe de altă parte, tribunalul a reţinut faptul că în categoria prejudiciilor nepatrimoniale au fost cuprinse, fără excepţie, suferinţele şi durerile de natură fizică şi psihică pe care le încearcă membrii familiei unui fapt ilicit şi culpabil.
Prejudiciul afectiv a vizat afectarea relaţiilor bazate pe legături sufleteşti, legături care sunt specifice vieţii de familie şi se referă la soţ sau la rudele apropiate.
Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecăţii avându-se în vedere poziţia socială a părţilor, calitatea acestora şi gravitatea urmărilor produse. Aşadar, încălcarea acestor valori generează dreptul şi obligaţia la repararea consecinţelor şi chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încălcate pin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensităţii şi gravităţii lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acţiune şi consecinţe. Aşadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situaţia anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, dauna morală având doar menirea de a uşura suferinţele părţilor civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neaşteptat a unor fiinţe foarte dragi.
Instanţa a arătat că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală al infracţiunii, asupra părţilor civile, care sunt părinţii şi unul dintre cei 8 (opt) fraţi ai victimei, fiind aduse în mod real vătămări asupra valorilor şi drepturilor nepatrimoniale. Întregul material probator administrat a demonstrat existenţa faptei ilicite săvârşită de inculpat, a prejudiciului nepatrimonial produs părţilor civile constând în suferinţele psihice apărute ca urmare a decesului fiului, respectiv fratelui, survenit în urma infracţiunii comise de către inculpat.
Suferinţa părinţilor şi a fratelui victimei M.N. nu a fost măsurată şi nici evaluată în bani, însă a fost cert că ei au rămas profund îndureraţi şi că nu au putut să fie consolaţi de pierderea suferită. Deşi timpul o va face să se estompeze, nicicând rana din sufletul părţilor civile nu ar fi putut să fie vindecată, ci ea a continuat în permanenţă să sângereze.
Dimensiunea prejudiciului moral suferit de părţile civile s-a impus a fi stabilită aşadar nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la traumele psihice şi la gradul de lezare a sentimentelor de afecţiune care stau la baza relaţiilor dintre părinţi şi copii, respectiv fraţi şi surorii, dar şi la intensitatea şi profunzimea acestor relaţii, existenţa sprijinului moral, consecinţele înregistrate în planul vieţii familiale, profesionale şi sociale, înregistrarea unor dereglări de ordin psihic.
Totodată, nu a fost ignorat faptul că victima face parte dintr-o familie compusă din părinţi şi aproximativ 9/10 copii, iar aceasta nu a locuit cu părinţii în ultimii aproximativ 20 ani, întreţinerea efectivă a acestora fiind asigurată de o soră a inculpatului, care a plecat şi ea în primăvara anului 2012 în străinătate, victima, în perioada cât a fost plecată în străinătate, contribuia la întreţinerea părinţilor, ca de altfel şi ceilalţi membrii ai familie, trimiţându-le pachete cu bunuri şi diferite sume de bani.
În raport de aceste de aceste proporţii, în baza dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1249 Noul C. civ. a obligat inculpatul să achite părţilor civile M.P. şi M.G. suma de câte 10.000 daune morale, iar părţii civile M.V., fratele victimei, suma de 8.000 RON daune morale,
În baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul H.T. la plata către stat a sumei de 1915 cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 RON, reprezintă parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală.
În termenul prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea a fost apelată de părţile civile M.V., M.G., M.P. şi de inculpatul H.T.
Părţile civile au criticat hotărârea atât sub aspectul laturii penale cât şi a laturii civile solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptei şi consecințele ei cât şi majorarea cuantumului despăgubirilor civile ce le-au fost acordate.
Inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., întrucât rezultatul letal s-a produs din culpă, în contextul altercației, sau, prin cădere. Totodată, inculpatul a susținut că soluția instanței de fond a fost netemeinică, întrucât au fost îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 73 C. pen., în sensul că a existat un act provocator – acțiunea continuă de denigrare şi amenințare a familiei inculpatului de către victimă cât şi o tulburare indusă în psihicul inculpatului de acțiunile victimei, fapta fiind comisă sub imperiul acestei tulburări.
Prin decizia penală nr. 31 din 5 martie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de părţile civile M.V., M.G. şi M.P. împotriva sentinţei penale nr. 229 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi civilă.
Rejudecând cauza a majorat de la 6 ani şi 2 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului H.T. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (2) C. pen., la 9 (nouă) ani închisoare.
A majorat de la 2 ani la 3 ani durata pedepsei complementare aplicate inculpatului.
A majorat la câte 20.000 RON cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile M.G., M.P. şi M.V.
A menţinut starea de arest a inculpatului H.T. şi a dedus prevenţia acestuia de după data de 20 decembrie 2012.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.T. împotriva aceleiaşi hotărâri.
A obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 RON.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor părţilor civile, au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta, însă se impune majorarea pedepsei, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cât şi a daunelor morale la care a fost obligat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul H.T. și de părțile civile M.V., M.G. și M.P., fiind invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Potrivit art. 78 din Constituţia României, „Legea se publică în M. Of. al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Faţă de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzut o dată de intrare în vigoare a acesteia, rezultă, pe cale de consecinţă, că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.
Textul pct. 15 al Art. 1 al secţiunii 1 a Capitolului I al Legii stipulează „La art. 3859 alin. (1), pct. 14-16 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „14 s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Prezentul recurs vizează decizia penală nr. 31 pronunţată la 5 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Trebuie remarcat că în speţă nu are aplicabilitate Art. II din Legea nr. 2/2013: „(1) Dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute de C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului”.
Rezultă, aşadar că, în rigoarea juridică a textelor legale enunţate, motivele subsumate pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., în conţinutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curţi, ca motiv de casare, situaţie identică şi cu privire la motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.
Pentru aceste considerente Înalta Curte, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpatul H.T. și de părțile civile M.V., M.G. și M.P. împotriva deciziei penale nr. 31 din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul H.T. și de părțile civile M.V., M.G. și M.P. împotriva deciziei penale nr. 31 din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 iunie 2012 la 21 iunie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 25 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2155/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2223/2013. Penal → |
|---|
