ICCJ. Decizia nr. 2131/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2131/2013
Dosar nr. 963/39/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, prin Sentinţa penală nr. 158 din 25 septembrie 2012 a condamnat pe inculpatul M.F. (fiul lui G. şi D., subinspector de poliţie, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Suceava - Poliţia municipiului Fălticeni) la 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c)) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani astfel cum este stabilit de art. 82 C. pen.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V.F. (fiul lui G. şi M., inspector de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Fălticeni, ofiţer de poliţie judiciară în I.P.J. Suceava), pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a constatat că suma de 1000 euro a fost restituită Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Suceava.
Pentru a pronunţa sentinţa, s-au reţinut următoarele:
Inculpaţii aveau calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară, încadraţi la Biroul de poliţie ordine publică rurală - Compartimentul de criminalitate judiciară din Poliţia municipiului Fălticeni, judeţul Suceava.
În luna octombrie 2010, din dispoziţia inspectorului de poliţie M.M., din Serviciul de Investigaţii Criminale Suceava, inculpatul M.F. efectua acte de cercetare penală în Dosarul nr. 708/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, acesta vizând plângerea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol, formulată de N.A.F., pretinsa faptă având loc la 01 octombrie 2010, organul sesizat iniţial fiind Postul de poliţie Fântâna Mare. În dosarul amintit, A.A., din comuna Baia, judeţul Suceava, nu avea nici o calitate procesuală, inculpatul M.F. şi coinculpatul V.F. necomunicând vreo extindere a cercetărilor cu privire la noi fapte, ori alte persoane.
Cu toate acestea, inculpatul M.F., după data de 14 octombrie 2010, deşi N.A.F. retractase reclamaţia care-l viza pe B.I., ea susţinând că a întreţinut relaţii sexuale cu acesta de bunăvoie, a considerat că A.A. este suspect pentru infracţiunea de relaţii sexuale cu un minor, prevăzută de art. 198 C. pen. şi prin intermediul agentului de poliţie N.D., la 20 octombrie 2010 l-a chemat pentru audiere pe A.A.
Întâlnirea dintre cei doi a avut loc în sediul poliţiei, locul de muncă al inculpaţilor, cu această ocazie M.F. spunându-i celui audiat că fapta este pedepsită cu închisoare, dar îl poate ajuta să scape contra sumei de 1000 euro.
Pentru a face rost de bani, A.A. s-a adresat unchiului său A.C. În ziua amintită, spre ora 18:00, M.F. l-a apelat pe A.A. pe telefonul mobil şi i-a solicitat să aducă banii la sediul poliţiei.
Seara, în jurul orei 21:00, A.A., telefonic, a contactat M.A.I. - D.G.A. - Linia verde anticorupţie 0800 806 806 şi a denunţat fapta.
La 21 octombrie 2010, în scris, A.A. a arătat că i s-a cerut să se prezinte la Poliţia Fălticeni, Camera 25, la subinspectorul M.F., s-a speriat când acesta din urmă i-a spus că fapta este infracţiune, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani, că va fi dus la parchet şi la judecător pentru a fi cercetat şi judecat. M.F., contra sumei de 1000 euro s-a oferit să-l ajute să scape de dosar, contrar, îl trimite la închisoare. Despre acestea, i-a spus mamei lui, pentru a face rost de bani a mers la unchiul lui, spre orele 18:47 a fost apelat de la postul fix 001 de M.F., acesta i-a cerut să vină în jumătate de oră la post, camera 25, pentru a aduce cei 1000 euro, şi când i-a replicat că nu are bani, M.F. i-a spus ca până la orele 8:00 din dimineaţa de 21 octombrie 2010 să facă rost de bani şi să-i aducă.
A.H., tatăl denunţătorului, a confirmat că fiul lui a fost chemat la audieri de M.F., acesta pretinzându-i 1000 euro pentru a nu dispune măsurile legale.
La 21 octombrie 2010 - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava a emis Ordonanţa provizorie nr. 82/P/2010 de autorizare, cu titlu provizoriu, a interceptării şi înregistrării audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de inculpatul M.F. şi denunţătorul A.A., între ei sau cu alte persoane şi a oricăror alte discuţii în legătură cu fapta ce face obiectul cauzei, a convorbirilor purtate de A.A. de la postul telefonic al acestuia, respectiv 002, precum şi luarea de imagini privind întâlnirile dintre inculpatul M.F. şi A.A. şi între aceştia şi alte persoane.
În 21 octombrie 2010, A.A. s-a întâlnit la ora 8:00, cu M.F. în sediul Poliţiei Municipiului Fălticeni aici discutându-se despre modul de înmânare a banilor. Cei doi au convenit să se întâlnească în acelaşi loc, spre ora 11:00.
Denunţătorului i s-au înmânat 10 bancnote a câte 100 euro, seriile acestora fiind individualizate în proces-verbal şi i s-a spus că trebuie introduse într-un plic "portocaliu".
Denunţătorul a lăsat banii, aceştia au fost văzuţi de inculpatul M.F., chiar el spunând unde să fie puşi, respectiv nu într-un plic, ci în buzunarul unei haine. Banii au fost găsiţi de echipa operativă într-un plic plasat sub biroul ocupat de coinculpatul V.F., acesta, la acel moment neaflându-se în încăpere.
A.A. a declarat că plasarea sumei de bani în plic a fost făcută de inculpatul M.F.
Suma de 1000 euro a fost restituită D.G.A. - S.J. Suceava, prin proces-verbal.
În ce priveşte implicarea, în calitate de complice, a inculpatului V.F., actul de acuzare a descris că acesta, notând în agenda sa de lucru datele de identificare ale lui A.A. atunci când inculpatul M.F. a fost înştiinţat de N.D., ori notarea numerelor de telefon ale denunţătorului, victimei N.A.F., prezenţa sa cu ocazia convorbirilor dintre inculpatul M.F. şi denunţător, la acel moment chiar el aducându-i celui din urmă la cunoştinţă că fapta sa este pedepsită, punerea la dispoziţia coinculpatului a cheii de la biroul unde se găsea instalat telefonul fix de la care acesta l-a apelat, la 20 octombrie 2010, pe denunţător, instanţa de fond a reţinut că nu reprezintă o complicitate la infracţiunea de luare de mită sub forma înlesnirii sau ajutării, cu intenţie, la săvârşirea acesteia, între cei doi nedovedindu-se că ar fi existat o înţelegere referitoare la tăinuirea provenienţei banilor sau favorizare a coinculpatului M.F.
Pretinderea banilor de către inculpatul M.F., primirea acestora au avut loc în lipsa coinculpatului V.F., iar confirmarea tacită a unor acţiuni ale inculpatului M.F. nereprezentând înlesnire, ajutor în sensul cerut de art. 26 C. pen., soluţia adoptată a fost achitarea pe temeiul inexistenţei faptei.
Inculpatul M.F., în apărarea sa, a susţinut că banii erau destinaţi angajării unui avocat pentru situaţia lui A.A.
Împotriva sentinţei, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul M.F.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei achitări a inculpatului V.F. şi pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului M.F., atât ca întindere, cât şi pentru modalitatea de executare aleasă.
La rândul său, inculpatul M.F. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de pct. 18 şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., în cadrul primului susţinând că infracţiunea de luare de mită nu există, astfel că se impune achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în ce priveşte pedeapsa aplicată, în individualizarea acesteia trebuia reţinută incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Recursurile declarate nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.
Cu prioritate, este de arătat că recursurile vizează o hotărâre nesusceptibilă a fi atacată cu apel şi a fost pronunţată înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (...), potrivit acesteia cazurile de casare prevăzute de pct. 18 şi pct. 14 ale art. 3859 C. proc. pen., primul se abrogă, iar al doilea este redactat astfel: s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (art. 11 - M.O. nr. 89/12.02.2013).
Ca atare, potrivit art. 3856 (3) C. proc. pen., instanţa de recurs este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
Pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., invocat în motivarea recursului declarat de parchet în ce-l priveşte pe inculpatul intimat V.F. şi de recurentul inculpat M.F., vizează comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Dar, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică să fi influenţat asupra soluţiei cauzei şi să fie vădită, neîndoielnică, ea neprivind aprecierea probatoriului, ci discordanţa dintre cele reţinute şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente.
Din verificarea probatoriului cauzei în ce-l priveşte pe inculpatul V.F., fapta reţinută prin rechizitoriu nu a existat în materialitate.
Potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte penale. Este, de asemenea complice, persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
În cauză, denunţătorul a arătat că M.F. i-a cerut colegului său V.F., să meargă să aducă un dosar pentru a-i demonstra că o altă persoană fusese arestată tot pentru un caz cu viol. V.F. a ieşit din birou, iar când acesta a lipsit, M.F. i-a spus că el îl poate rezolva, că se va ocupa el, dă nişte telefoane, dacă este dispus să ofere suma de 1000 de euro.
Cu referire la cele întâmplate în ziua de 21 octombrie 2010 orele 11:00, acelaşi, la dosar urmărire penală, a declarat: "eu am scos (...) suma de 1000 euro şi i-am arătat-o lui M.F. În acel moment, am văzut că V.F. s-a ridicat de la birou şi a părăsit încăperea.
(...) M.F. a aşteptat să iasă din birou V. şi atunci a luat banii".
În continuare, descriind ce se derulase după acest moment, respectiv conducerea în camera de amprentare şi fotografiere, cu referire la revenirea în biroul nr. 25, denunţătorul declară: "(...) l-am găsit încuiat (biroul) (...) am constatat că plicul se afla în acelaşi loc, pe tăblia biroului unde-l lăsasem. V. nu era în birou. La 21 octombrie 2010, la prânz, eu nu am rămas nici un moment în birou cu V.F. şi nu este adevărat că M.F. m-ar fi lăsat cu primul pe motiv că merge la toaletă".
Înregistrarea pe suport video a evenimentului, redată la pagina 21 a rechizitoriului, reţine că în biroul nr. 25 V.F. nu se afla în interiorul camerei, fiind găsit într-un alt birou de la acelaşi nivel al clădirii. Înregistrarea convorbirilor ambientale ce au avut loc la 21 octombrie 2010 orele 11:00, reţine: M.F.: "(...) stai un pic să se ducă colegul meu să vadă dacă-i ăsta (...), aici e linişte, dar?"
În declaraţia dată în calitate de învinuit, la 21 octombrie 2010, V.F. a detaliat situaţia de fapt relativ la cele întâmplate, el susţinând: "(...) îmi amintesc cu precizie faptul că am mai văzut în momentul în care am intrat în birou şi i-am găsit pe cei doi în poziţia descrisă mai sus, că pe biroul lui M.F. se afla un singur plic tip MI, aşezat pe colţul biroului în partea dreaptă (privind biroul din faţă). Am sesizat plicul întrucât nu mai era nici un alt plic pe birou, ci doar documente de serviciu şi telefonul din care era scos acumulatorul. Pentru mine, este evident faptul că banii provin dintr-o înţelegere dintre A.A. şi M.F. şi au fost ascunşi sub biroul meu probabil fiind o ascunzătoare mai bună. Dacă eu aş fi fost prezent la discuţiile dintre A.A. şi M.F. (...) nu aş fi fost de acord nici cu ascunderea banilor sub biroul meu, toate suspiciunile se îndreptau asupra mea".
În ce priveşte conţinutul discuţiilor interceptate în mediul ambiental, din acestea rezultă, astfel cum a declarat şi denunţătorul, că M.F. i-a cerut colegului său V.F., să părăsească biroul, deci el nu a fost prezent permanent când M.F. i-a spus că îl poate rezolva dacă este dispus să ofere suma de 1000 euro.
La rândul său, M.F., la 21 octombrie 2010 a declarat că "subinspectorul V.F., nu reţine dacă a fost sau nu de faţă la audierea lui A.A., nu-şi aminteşte ce făcea colegul său V.F. fiind ocupat cu activitatea pe care o desfăşura el, colegul V. nu era înăuntru, sub biroul colegului V.F. s-a găsit un plic, în interiorul căruia se afla o sumă de bani, bănuia că A.A. i-a ascuns în locul în care au fost găsiţi".
În ce priveşte susţinerile parchetului, că inculpatul V.F., deşi nu a determinat şi nici nu a realizat în mod nemijlocit fapta, el a înlesnit autorului, inculpatul M.F., această realizare, astfel el făcându-l pe coinculpat să o săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur, în sensul că i-a înlesnit primirea banilor, acest rezultat decurgând şi din darea cheii unde se afla un telefon fix sau notarea, în agenda sa de lucru, a unor elemente ce ţineau de situaţia lui A.A., sunt de evidenţiat următoarele:
Referitor faptului înmânării acelei chei, materialul probator a reţinut că la momentul octombrie 2010, inculpatul V.F. era împuternicit la comanda biroului de poliţie rurală Fălticeni, cheia aparţinea uşii biroului nr. 32, a fost cerută de către coinculpat, cu motivarea că îi este necesară pentru a folosi telefonul fix pentru activităţile curente. În ce priveşte existenţa unor notări în agenda inculpatului V.F. privitoare la persoane, numere de apel, adrese ce interesau plângerea numitei N.A.F., coinculpatul M.F. a declarat că el personal i-a cerut colegului său, V.F. să le noteze, la fel, acelaşi, i-a solicitat să-i dea Codul penal pentru a-i aduce la cunoştinţă tânărului că fapta sa este de natură penală.
Ca atare, în ce-l priveşte pe inculpatul V.F., prezumţia de nevinovăţie nefiind răsturnată (art. 52 C. proc. pen.) existând îndoială cu privire la vinovăţie, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit acesteia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, soluţia ce se impune fiind achitarea, astfel cum legal şi temeinic a hotărât instanţa de fond.
Referitor cazului de casare invocat de inculpatul M.F., pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., acesta nu este incident, neexistând în cauză o gravă eroare de fapt care să fi determinat condamnarea greşită.
Astfel, verificându-se probatoriul, respectiv denunţul lui A.A., înregistrarea discuţiei ambientale din 21 octombrie 2010, procesele-verbale de constituire a echipei operative, procesul-verbal de înscriere a seriilor bancnotelor euro, procesul-verbal de constatare a infracţiunii, cercetarea la faţa locului, declaraţiile lui A.A., în parte, declaraţiile inculpatului, se reţine că inculpatul M.F. a avut iniţiativa pretinderii banilor, a întreprins acţiuni faptice şi de persuasiune psihică apte să-l determine pe A.A. să-i remită suma de 1000 euro şi a primit-o, disimulată într-un plic, apărarea acestuia, că banii erau destinaţi ajutării lui A.A. de a beneficia de asistenţa juridică a unui avocat ales neavând corespondent în actele cauzei. Din comportamentul inculpatului, astfel cum transpare din probatoriul cauzei rezultă că acesta l-a contactat pe A.A., la acel moment cel din urmă nu avea nicio calitate în plângerea ce viza o infracţiune de viol, inculpatul este cel care, cu obstinaţie, determină să i se dea cei 1000 euro, în această monedă îl "învaţă" pe A.A. să nu spună nimănui pentru ce îi sunt necesari banii, să nu spună nici părinţilor decât că îi sunt necesari pentru achiziţionarea unei maşini, stăruie în a-i fi aduşi la ora fixată, îl timorează în ideea că dacă nu vor fi daţi, va fi dus la procuror şi la judecător, determină şi chiar întreprinde decuplarea acumulatorului telefonului mobil ştiind că în caz contrar se poate înregistra convorbirea ş.a. de acest gen.
Totodată, comportamentul inculpatului este relevat şi de împrejurarea că având cunoştinţă că prin Decizia penală nr. 1076/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu i-a fost interzis dreptul de a lua legătura cu martorii, înaintea reaudierii lui A.A., a încercat să-i determine schimbarea poziţiei (05 iunie 2012).
Ca atare, fapta inculpatului M.F. de a pretinde suma de 1000 euro pentru a nu-şi îndeplini corespunzător atribuţiile de serviciu, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la momentul săvârşirii faptei inculpatului, subinspector de poliţie având atribuţii de constatare şi urmărire a infracţiunilor.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., atât ca întindere, cât şi sub aspectul modalităţii neprivative de libertate, caz de casare invocat şi în recursul declarat de parchet, nici acesta nu este fondat.
Judecătorul fondului, orientându-se la pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare s-a dispus a fi suspendată condiţionat pe termenul de încercare de 5 ani, a acordat semnificaţie tuturor criteriilor generale de individualizare, în cadrul acestora motivând pericolul social concret, fapta fiind săvârşită de un inculpat poliţist, locul de săvârşire fiind în chiar sediul poliţiei al cărui lucrător era, împrejurărilor în care acesta a săvârşit-o, respectiv astfel cum a reţinut situaţia de fapt, textul incriminator prevăzând un minim de 3 ani, iar inculpatul, anterior, nu a avut un comportament neconform domeniului său de activitate. Ca atare, scopul pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen., se apreciază că va fi atins şi fără ca inculpatul să o execute în regim de detenţie.
Pentru considerentele expuse şi neregăsindu-se în cauză alte temeiuri care să atragă casarea sentinţei, recursurile declarate de parchet şi de inculpatul M.F. nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi Cod, inculpatul recurent M.F. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpatul M.F. împotriva Sentinţei penale nr. 158 din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpatul V.F.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 iunie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2126/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2151/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
