ICCJ. Decizia nr. 2183/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2183/2013
Dosar nr. 3325/2/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 26 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l -a penală, a fost respinsă cererea de transferare formulată de persoana condamnată P.G. municipiul Blaj, judeţul Alba, cu obligarea sa la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON onorariu avocat oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa, în temeiul art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, pentru a aprecia asupra recunoaşterii sentinţelor emise de autorităţile spaniole şi punerii în executare a acestora în procedura soluţionării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate P.G. pentru a continua executarea pedepsei.
Prin adresa din 15 ianuarie 2011 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară internaţională în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Regatul Spaniei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate P.G. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanţele spaniole, într-un penitenciar din România.
Cererea formulată de autorităţile spaniole a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respective, copii certificate pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive a hotărârilor, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia persoanei condamnate; s-a ataşat la lucrare şi referatul privind situaţia socială şi familială a persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că persoana condamnată este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, şi de art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, au rezultat următoarele:
Prin sentinţa nr. 00397/2007 din 03 octombrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 11 din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 luni şi 16 zile şi la pedeapsa accesorie a decăderii din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, precum şi privarea de dreptul de deţinere şi de port armă pe o perioadă de 3 ani, iar ca măsură asiguratorie, la interdicţia de a se apropia de minora A.G.P., pentru comiterea infracţiunii de rele tratamente în mediul familial, prev. de art. 153 pct. 2 C. pen., precum şi la pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie de decădere din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârşirea infracţiunii de atentat prev. de art. 56 din C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în data de 27 martie 2007 persoana condamnată a lovit-o pe minora A.G.P. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2 zile de îngrijiri medicale, iar la sosirea organelor de poliţie a lovit şi îmbrâncit cu piciorul pe unul dintre agenţi.
Sentinţa a rămas definitivă la aceeaşi dată prin neexercitarea căilor de atac.
Prin sentinţa nr. 80/2008 din data de 18 februarie 2008 a Judecătoriei Penale nr. 27 din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni şi o zi, precum şi la pedeapsa accesorie de decădere specială din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârşirea unui delict de încălcare a condamnării prev. de art. 468.2 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 04 septembrie 2006, în jurul orei 03:00, deşi prin sentinţa din 08 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Penală nr. octombrie din Madrid i se aplicase interdicţia de a se apropia de soţia şi fiica sa la mai puţin de 500 m timp de 3 ani, s-a îndreptat spre CC din P de A, unde locuiau acestea şi a stat pe o bancă până când a fost reţinut de agenţii de poliţie.
Prin sentinţa nr. 123/2007 din data de 23 martie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 15 din Madrid, definitivă prin sentinţa nr. 931/2007 a Audienciei Provinciale nr. 17 din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni şi la pedeapsa accesorie de decădere din dreptul la sufragiu pasiv, pentru săvârşirea unui delict de încălcare a măsurii cautelare prev. de art. 468 pct. 2 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 23 iulie 2005, persoana condamnată s-a apropiat de soţia sa, deşi ştia că avea interdicţie de a se apropia de aceasta.
Prin sentinţa nr. 353/2008 a Audienciei Provinciale din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi la pedeapsa accesorie a decăderii din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârşirea unui delict de vătămare şi a unui delict de încălcare a condamnării.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 06 februarie 2007, persoana condamnată a încălcat interdicţia aplicată printr-o sentinţă judecătorească de a se apropia de soţia sa şi a înjunghiat-o cu un briceag în zona inimii cauzându-i leziuni care au necesitat 38 de zile pentru stabilizare.
Prin sentinţa nr. 359/2008 a Judecătoriei penale nr. 24 din Madrid din data de 14 octombrie 2008, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni şi o zi, precum şi la pedeapsa accesorie a decăderii speciale din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, privarea de dreptul de a deţine şi port armă pe o durată de 2 ani, precum şi la interdicţia de a se apropia de minora G.S.P. la o distanţă mai mică de 500 m pe o durată de 4 ani pentru săvârşirea delictului de ameninţări uşoare în mediul familial prev. de art. 171.4 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 07 ianuarie 2007, a ameninţat-o pe soţia sa.
Prin sentinţa nr. 55/2007 din data de 12 februarie 2007 a Judecătoriei penale nr. 16 din Madrid, definitivă prin sentinţa nr. 718/2008 a Judecătoriei penale nr. 16 din Madrid numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an şi o zi, precum şi la pedepsele accesorii a decăderii speciale din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, privarea din dreptul de a deţine şi de port armă pe o perioadă de 3 ani, la interdicţia de a se apropia la o distantă mai mică de 500 de m de numita G.S.P. pentru săvârşirea delictelor de ameninţare şi rele tratamente prev. de art. 171 pct. 4 şi art. 153.1 din C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în data de 14 ianuarie 2007 persoana condamnată a ameninţat-o şi lovit-o pe numita G.S.P.
Avându-se în vedere cele de mai sus, s-a constatat că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile spaniole, de către persoana condamnată P.G. se va împlini la data de 13 octombrie 2015, astfel încât este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi de art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, Curtea a constat că nu este îndeplinită, deoarece faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate au doar un corespondent parţial în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2), art. 181, 193 şi 239 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Infracţiunea de încălcare a măsurii cautelare nu are corespondent în legea penală română.
Sub acest aspect s-a reţinut că, persoanei condamnate P.G. i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, prin sentinţa din 03 octombrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 11 din Madrid, precum şi măsura asiguratorie de interzicerea dreptului de a se apropia de partea vătămată la mai puţin de 500 m, interdicţie pe care acesta a încălcat-o, însă această faptă care nu are corespondent în legea penală română.
Întrucât nu se poate face o recunoaştere a parţială a condamnărilor, Curtea, în temeiul art. 149 din Legea nr. 302/2004, cu referire la prev. art. 129 lit. e) din aceeaşi lege, a respins cererea de transferare.
După pronunţarea hotărîrii, la 4 mai 2011 - Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, Biroul Executări Penale a înaintat Ministerului Justiţiei - Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul de cooperare judiciară internaţională în materie penală - o adresă prin care se solicita „ca de urgenţă să ne transmiteţi dovada de notificare a hotărîrii sus - menţionate, semnată şi datată de către condamnat, precum şi dacă înţelege să promoveze sau nu recurs în cauză.".
La 26 octombrie 2012, la 20 noiembrie iar apoi la 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a înaintat Penitenciarului La Moraleja - Regatul Spaniei adrese prin care se aducea la cunoştinţă faptul că nu s-a precizat dacă în cauză condamnatul înţelege să promoveze calea de atac a recursului.
La 7 mai 2013 (data poştei), condamnatul P.G. a înaitat o corespondenţă către Curtea de Apel Bucureşti - o srisoare în limba spaniolă, finalul fiind în limba română „Eu vreau să vin în România".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, Biroul Executări Penale a calificat corespondenţa trimisă de condamnat drept calea de atac împotriva sentinţei penale nr. 178 din 26 aprilie 2011 şi a înaintat această corespondenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde fusese înregistrat Dosarul nr. 3325/2/2011.
Analizând întregul dosar al cauzei, cu precădere corespondenţa înaintată de condamnatul P.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că persoana transferabilă nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva sus - arătatei sentinţe.
Potrivit art. 3854 raportat la art. 366 C. proc. pen., recursul se declară prin cerere scrisă. Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, cod numeric personal, calitatea şi domiciliul, reşedinţă, să indice hotărârea recurată şi numărul dosarului în care a fost pronunţată şi să fie semnată de persoana care face recurs.
Corespondenţa olografă în limba spaniolă, înaintată de condamnatul P.G. Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, preşedintei A.N. şi grefieirei L.A.G., nu conţine nici unul dintre elemetele prevăzute de art. 3854 raportat la art. 366 C. proc. pen.
Aşa fiind Înalta Curte constată că persoană transferabilă P.G. nu a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 178 din 26 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată că persoană transferabilă P.G. nu a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 178 din 26 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2181/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2184/2013. Penal → |
|---|
