ICCJ. Decizia nr. 2189/2013. Penal. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2189/2013
Dosar nr. 55/33/2013
Şedinţa publică din 20 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1184/2007 a Judecătoriei Gherla, inculpatul M.V.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen.
Astfel prima întrevedere cu persoana supravegheată a fost programată la 4 august 2008, când a fost reprogramată pentru data de 19 august 2008, urmând ca membrii familiei să-i transmită adresa de convocare, deoarece din informaţiile primite de la familie a rezultat că M.V.M. se află la muncă în Spania.
Persoana supravegheată a răspuns demersurilor Serviciului de probaţiune Cluj şi s-a prezentat în data de 19 august 2008 la prima întrevedere, ocazie cu care acesteia i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile sentinţei, obligaţiile sale ca persoană condamnată, precum şi consecinţele nerespectării sarcinilor ce îi revin, prin procesul-verbal din 3 iulie 2008 şi planul de supraveghere din 3 iulie 2008. La aceeaşi dată i-a fost înmânat şi programul întrevederilor din 7 iulie 2008, potrivit cu care frecvenţa întrevederilor era trimestrială, în prima zi de joi a fiecărui trimestru, aşa cum este prevăzut în sentinţa penală.
S-a reţinut că M.V.M. a avut o atitudine corespunzătoare faţă de procesul de supraveghere şi a respectat măsurile stabilite în sarcina sa până la data de 5 noiembrie 2009.
Persoana condamnată s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la întrevederile de supraveghere în perioada noiembrie 2009-noiembrie 2010, fiind reţinut pe teritoriul Spaniei, unde era judecat pentru complicitate la infracţiunea de furt. El a fost eliberat pe cauţiune în luna iunie 2010 şi a avut interdicţia de a părăsi statul spaniol până la finalizarea procesului penal. Persoana supravegheată s-a prezentat, în vederea reluării procesului de supraveghere, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 1 noiembrie 2010, deşi situaţia sa juridică pe teritoriul statului spaniol încă nu se clarificase. Astfel, M.V.M. a respectat programul întrevederilor, întorcându-se din străinătate, unde a desfăşurat activităţi lucrative până la data de 5 august 2011.
Raportat la actele dosarului, în mod corect instanţa de fond a constatat că din data de 5 august 2011 şi până în prezent condamnatul M.V.M. nu s-a mai prezentat la sediul serviciului de probaţiune şi nici nu a luat legătura cu serviciul de probaţiune pentru a oferi informaţii despre situaţia sa şi să aducă la cunoştinţă posibile impedimente în respectarea programului de întrevederi, pe care îl avea la cunoştinţă. El a fost convocat prin intermediul Poliţiei Municipiului Gherla la domiciliul din această localitate şi telefonic, prin intermediul surorii sale, P.F., însă nu a dat curs acestei solicitări şi nici nu a contactat serviciul de probaţiune pentru a-şi clarifica situaţia.
În acest context se constată că serviciul de probaţiune a depus diligenţe pentru ca să îl contacteze în vederea continuării programului de supraveghere iniţiat şi de care acesta avea cunoştinţă.
Nu se poate face abstracţie nici de faptul că au fost efectuate demersuri pentru localizarea condamnatului, atât de către organele de Poliţie ale municipiului Gherla şi existând informaţii de la sora persoanei condamnate, în sensul că acesta s-ar afla în străinătate, cât şi pe lângă Centrul de Cooperare Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Biroul Naţional Interpol, pentru comunicarea unor informaţii, respectiv, dacă M.V.M. figurează în evidenţele acestei instituţii ca arestat preventiv sau încarcerat pentru executarea vreunei pedepse în străinătate, iar potrivit informaţiilor obţinute de la această instituţie, persoana condamnată nu se află în evidenta acestora.
Prin sentinţa penală nr. 835 din 15 iunie 2012 a Judecătoriei Gherla, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 1184/2007 a Judecătoriei Gherla, urmând ca această pedeapsă să fie executată în regim de detenţie.
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul a declarat recurs, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Prin decizia penală nr. 1217 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1413/235/2012, a fost respins ca nefondat recursul peste termen declarat de condamnatul M.V.M., împotriva sentinţei penale nr. 835 din 15 iunie 2012 a Judecătoriei Gherla.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON (ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei) reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu, avocat L.M.
A fost obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariul avocaţial.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că sus-numitul condamnat a fost citat la adresa de domiciliu pe care şi-a indicat-o, iar pe de altă parte, că acesta avea obligaţia impusă în categoria măsurilor de supraveghere să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, iar dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. invocate în motivele de recurs se aplică în ipoteza în care nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul, or recurentul are calitatea de condamnat, iar citaţia se afişează la sediul consiliului local unde s-a comis infracţiunea, însă prezenta cauza are ca obiect revocarea suspendării sub supraveghere şi nu soluţionarea fondului cauzei, adică să se fi pronunţat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Împotriva deciziei penale nr. 1217 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1413/235/2012 condamnatul a formulat cerere de contestaţie în anulare.
În motivarea contestaţiei petentul a arătat că a fost programat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj să se prezinte la data de 4 august 2008 şi apoi reprogramat pentru data de 19 august 2008, urmând ca membrii săi de familie să-i transmită adresa Serviciului de Probaţiune, întrucât informaţiile transmise de familia sa arătau că petentul este la muncă în Spania.
Petentul a mai arătat că a fost în imposibilitate să se prezinte la Serviciul de probaţiune în luna noiembrie 2009, şi, respectiv, noiembrie 2010, fiind reţinut pe teritoriul Spaniei, unde a fost arestat pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat şi liberat pe cauţiune în luna iunie 2010, fiindu-i impusă şi interdicţia de a părăsi Spania până la finalizarea procesului penal.
Prin decizia penală nr. 208/R din 13 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 1217 din 14 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj.
Contestatorul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că motivele invocate de contestator în cererea de contestaţie în anulare nu sunt prevăzute în dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul a declarat recursul de faţă
Recursul este inadmisibil şi va fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv , exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Din interpretarea corectă a art. 392 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă recursului, rezultă, indubitabil, că decizia pronunţată în recurs (în această cale extraordinară de atac) nu mai este supusă nici unei căi de atac.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 208/R din 13 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 208/R din 13 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2186/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2198/2013. Penal → |
|---|
