ICCJ. Decizia nr. 2226/2013. Penal. Plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2226/2013
Dosar nr. 2897/2/2013
Şedinţa publică din 21 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 2897/2/2013 (1310/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul învinuit M.D.E. împotriva ordonanţei nr. 435/P/2012 din 16 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 435/P/2012 din 19 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe, infracţiunilor de corupţie s-a impus petentului M.D.E. obligaţia de a nu părăsi localitatea Bucureşti, această măsură fiind luată după ce, prin rezoluţia nr. 435 din 19 februarie 2013, împotriva petentului a fost începută urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi pedepsite de art. 12 lit. b), art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 264 C. pen. şi art. 169 alin. (1) C. pen.; măsura preventivă a fost luată pe o perioadă de 30 zile, adică de la 19 februarie 2013 până la 20 martie 2013, iar învinuitul petent a fost obligat pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte disp. art. 145 alin. (11) lit. a), b),c) şi d) şi alin. (12) lit. c), f) C. proc. pen., respectiv:
- să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secţia de poliţie în raza căreia locuieşte conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus aceasta măsură;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele şi martori şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
I s-a pus în vedere, învinuitului, dispoziţiile art. 1451 C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi i s-a atras atenţia asupra alin. (22) al aceluiaşi articol - în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau a obligaţilor care revin, se va lua măsura arestării preventive a acestuia.
Măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost prelungită succesiv pentru câte 30 zile, prin ordonanţa din 15 martie 2013 şi ordonanţa din 16 aprilie 2013.
Din cuprinsul actelor şi lucrării dosarului, se constată că, de la data luării măsurii preventive, în cauză, organul de urmărire penală a efectuat o serie de acte de urmărire penală cum sunt: audierea învinuiţilor, audierea martorilor, au fost efectuate activităţile de copiere având ca obiect cercetarea sistemelor informatice şi a mijloacelor de stocare a datelor informatice ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, au fost audiaţi/reaudiaţi învinuiţii, precum şi martori, au fost efectuate activităţile de copiere având ca obiect cercetarea sistemelor informatice şi a mijloacelor de stocare a datelor informatice ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, s-a dispus efectuarea unei constatări de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Comisariatul General, s-a dispus efectuarea în cauză de către specialişti din cadrul Serviciului Român de Informaţii Institutul pentru Tehnologii Avansate a unei constatări tehnico - ştiinţifice având ca obiect identificarea înregistrărilor informatice existente în mediile de stocare şi sistemele informatice ridicate de la inculpatul M.D.E. şi învinuitul P.R.V., au fost solicitate şi primite/analizate o serie de documente de la instituţii ale statului.
Curtea, verificând, a constatat că măsura preventivă a fost instituită şi apoi prelungită cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale ce reglementează această materie.
Astfel, în cauză, petentul nu a făcut dovada că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri s-au modificat, ele subzistând în continuare, iar indiciile că acesta ar fi săvârşit faptele pentru care s-a început urmărirea penală s-au conturat cu prilejul efectuării actelor de urmărire penală enumerate mai sus; aceste aspecte au demonstrat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., sub aspectul existenţei de dovezi (art. 63 alin. (1) C. proc. pen.) privind săvârşirea infracţiunilor reţinute în rezoluţia de începere a urmăririi penale, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depăşeşte 4 ani (art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.).
În plus, după cum s-a susţinut din partea parchetului, în cauză urmează să fie efectuate noi acte de urmărire penală care justifică necesitatea prelungirii acestei măsuri, respectiv, audierea unor persoane în calitate de martor, reaudierea unor martori, reaudierea învinuiţilor, solicitarea/ridicarea altor documente, evaluarea şi examinarea acestora, dispunerea efectuării în cauză de către specialişti din cadrul Serviciului Român de Informaţii Institutul pentru Tehnologii Avansate a unei constatări tehnico - ştiinţifice având ca obiect identificarea înregistrărilor „informatice existente în mediile de stocare şi sistemele informatice ridicate de la ceilalţi învinuiţi, faţă de care, de asemenea, s-a început urmărirea penală.”
Cât priveşte criticile avansate de petent - prin apărător - cum că actele procurorului îi îngrădesc dreptul la muncă, la libera circulaţie, la pensionare, aceste critici exced cadrului procesual stabilit prin cererea de faţă, după cum exced şi criticile vizând încălcarea dreptului la apărare, precum şi cele îndreptate împotriva modului în care procurorul de caz efectuează ancheta (acesta nefiind hotărât cu privire la calitatea procesuală a petentului, căruia îi atribuie „când pe aceea de învinuit, când pe aceea de inculpat”).
Aşadar, Curtea a constatat că în cauză nu există probe sau temeiuri care să justifice înlocuirea măsurii preventive instituite faţă de petent cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale şi având-se în vedere toate datele ce derivă din situaţia socială şi juridică a petentului.
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., a declarat recurs petentul M.D.E., fără a fi motivat în scris.
Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1403 C. proc. pen. „Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac”.
Prin urmare, raportând acest text de lege la prezenta cauză, Înalta Curte constată că încheierea din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 2897/2/2013 (1310/2013) nu este supusă nici unei căi de atac, iar recursul formulat împotriva acestei încheieri este, în consecinţă, inadmisibil.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul M.D.E. împotriva încheierii din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 2897/2/2013 (1310/2013).
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2013 .
← ICCJ. Decizia nr. 2222/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2227/2013. Penal → |
---|