ICCJ. Decizia nr. 2202/2013. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.), distrugerea şi semnalizarea falsă (art. 276 C.p.), accidentul şi catastrofa de cale ferată (art. 277 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2202/2013

Dosar nr. 1046/64/2011

Şedinţa publică din 21 iunie 2013

Asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul din 18 noiembrie 2011, emis în Dosar nr. 25/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen., vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1), (3) C. pen.- două fapte, vătămate corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2), (4) C. pen., distrugere şi semnalizare falsă, prevăzută de art. 274 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 277 alin. (2) C. pen.

Ca stare de fapt, în esenţă, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul P.G., în data de 31 octombrie 2011, orele 10:18, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi conducând autobuzul, aparţinând R.A.T. Braşov, a încălcat prevederile legale referitoare la oprirea la trecerea la nivel cu calea ferată fără bariere, a intrat în coliziune cu trenul care circula pe ruta Braşov-Zărneşti cauzând decesul numitei T.M., vătămarea corporală a numiţilor P.M.L. (care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale), P.O.N. (care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale) şi G.V.C. (care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 70-90 de zile îngrijiri medicale), precum şi distrugerea stâlpului pe care erau montate indicatoarele rutiere „Oprire” şi „Trecerea la nivel cu o cale ferată simplă fără bariere” fiind pusă în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate, siguranţa personalului ce deservea trenul şi a călătorilor, precum şi grave perturbări pe sectorul de circulaţie Bartolomeu-Cristian.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. 1046/64 din 19 decembrie 2012.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul P.G. este angajat la R.A.T. Braşov ca şi conducător auto, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă din 7 martie 1988, fiind posesor de permis de conducere a autovehiculelor valabil pentru categoriile B, C, D, şi C+E.

Potrivit fişei postului şi certificatului pentru conducătorii auto, inculpatul era autorizat să efectueze transport rutier public de persoane.

În data de 31 ianuarie 2011, inculpatul avea ca sarcină de serviciu efectuarea curselor de transport public local de persoane prin curse regulate, cu autobuzul din categoria M3, pe care îl avea luat în primire de la societate şi deservea pe traseul Stadionul M.-A.M. din Municipiul Braşov.

Potrivit consemnărilor din licenţa de traseu şi caietul de sarcini al licenţei de traseu, traseul întocmit de R.A.T. Braşov pentru autobuzele care circulă pe traseul liniei nr. X1 este următorul: Stadionul Municipal-Şoseaua Cristianului-Depozite (Calea Făgăraşului)-DN 73-Avicola Măgurele (pentru dus) şi Avicola Măgurele-DN 73-Depozite-Şoseaua Cristianului-Stadionul Municipal (pentru întors).

Staţia de plecare a autobuzelor în curse pentru traseul liniei nr. X1 este Stadionul Municipal situată în cartierul B. din Braşov.

Potrivit foii de parcurs din 31 ianuarie 2011, inculpatul a efectuat cursele de transport public local de persoane prin curse regulate cu respectivul autobuz în intervalul orar 6:29-10:06.

La orele 10:18, conducătorul auto P.G. a plecat în cursă pentru transportul public local de persoane din staţia S.M. către A.M. aşa cum rezultă din caietul de sarcini al licenţei de traseu.

La plecare din staţia Stadionului Municipal în autobuz se aflau în calitate de călători G.V.C., S.S., P.O.N., P.M.L. şi T.M.

Autobuzul a fost condus până în zona km rutier 127+700 pe DN 73 dinspre Braşov spre Cristian, unde urma să efectueze virajul la stânga pentru a traversa pasajul de trecere al autovehiculelor situat la km feroviar 9+275 ce permite accesul acestora din DN 73 pe str. C. din Braşov.

Astfel, inculpatul a oprit autobuzul lângă axul drumului DN 73, după ce a semnalizat intenţia de a vira la stânga, a acordat prioritate autovehiculelor care circulau din sens invers, a virat stânga către trecerea la nivel cu calea ferată fără a mai opri pentru a se asigura, moment în care s-a produs coliziunea cu trenul care circula pe ruta B.-Z. condus de martorul H.G.

Urmare a coliziunii produse autobuzul s-a rupt în două, în acest sens fiind şi fotografiile efectuate la faţa locului şi a rezultat decesul lui T.M., dar şi vătămarea corporală a celorlalţi călători, inclusiv a inculpatului, călători care au suferit leziuni corporale vindecabile într-un anumit interval de timp:

- G.V.C. - 70 - 90 zile îngrijiri medicale;

- P.M.L. - 14 - 16 zile îngrijiri medicale;

- S.S. - 8 - 9 zile îngrijiri medicale;

- P.O.N. - 12 - 14 zile îngrijiri medicale;

- P.G. - 5 - 6 zile îngrijiri medicale.

Potrivit art. 138 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a O.G. nr. 195/2002 republicată privind circulaţia pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să oprească când întâlneşte indicatorul „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere”, „Trecerea la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere” sau „Oprire”.

Faţă de constatările efectuate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de către Poliţia Municipiului Braşov, având în vedere schiţa accidentului, dar şi planşele foto, calea ferată este simplă, iar la o distanţă de 200 m de la pasajul de trecere al autovehiculelor spre Braşov este instalat indicatorul fluier pentru locomotivă, pasajul de trecere al autovehiculelor peste calea ferată era semnalizată cu indicatorul „Oprire”, „Trecere la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere” şi o tăbliţă de avertizare cu inscripţia „Atenţie la tren”, montate pe stâlpi de susţinere în partea dreaptă în ambele părţi de trecere al acestuia, care au fost smulse şi culcate la pământ în timpul producerii evenimentului, aspecte constatate şi prin procesul-verbal de cercetare a evenimentului întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov.

Conform măsurătorilor efectuate la locul producerii evenimentului, stâlpul pe care erau montate indicatoarele de avertizare şi oprire, era amplasat la intrarea peste pasajul de trecere al autovehiculelor din DN 73 pe strada C.

În ambele direcţii de circulaţie din zona pasajului de trecere a autovehiculelor pentru calea ferată, DN 73 este semnalizat cu indicatoare de presemnalizare a faptului că drumul spre stânga (dreapta) se intersectează cu o cale ferată fără bariere.

S-a menţionat, totodată, că vizibilitatea în zonă a fost redusă datorită ceţii, iar partea carosabilă era acoperită parţial cu zăpadă.

Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud a precizat, prin adresa din 22 februarie 2011, că la momentul producerii accidentului, în intervalul orar 6:42-11:18 s-a constatat ceaţă cu vizibilitate orizontală la 50 m.

Potrivit procesului-verbal de constatare întocmit de S.C.R.C.-C.F.T. SRL Braşov, trenul a deraiat de primul boghiu în sensul de mers la o distanţă de 30 cm faţă de ciuperca şinei, fără a prezenţa defecţiuni la aparatul de rulare şi sistemul de frânare, iar autobuzul condus de inculpat a fost distrus în proporţie de 90%.

A.F.R. a precizat că la automotorul aparţinând de R.T. SRL Braşov s-au produs următoarele avarii:

- caroserie partea din faţă deformată;

- faruri duble stânga, dreapta sparte;

- parbriz din 3 părţi sparte;

- caroserie lateral dreapta faţă deformată pe o suprafaţă de 2,10 m.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal datat 1 februarie 2011 în urma verificării pupitrului de comandă la automotorului s-au constatat următoarele:

- în cabina postului nr. 1, întrerupătoarele 2 şi 3 care pun în funcţiune farul central şi lămpile colţare ale automotorului se aflau în poziţia înainte, sens mers ceea ce denotă că în momentul impactului erau aprinse atât lămpile colţare, cât şi farul central;

- ca urmare a impactului au fost sparte lămpile la farurile colţare, iar la farul central ca urmare a deformării părţii frontale a automotorului filamentul a fost rupt.

SC R.T. SRL Braşov prin adresa din 2010, a arătat că în urma accidentului s-a pus în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate, precum şi siguranţa personalului ce deservea trenul şi a călătorilor fiind anulate 8 trenuri, însumând un număr de 101,4 km, linia curentă B.-C. a fost închisă între orele 10:55-13:32, respectiv 157 minute.

Prin urmare, fapta inculpatului P.G. care în data de 31 ianuarie 2011, orele 10:18, conducând autobuzul aparţinând R.A.T. Braşov, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a încălcat dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1391/2006 şi a intrat în coliziune cu trenul ce circula pe ruta B.-Z., împrejurări în care s-a constatat deraierea primului boghiu al trenului, distrugerea stâlpului pe care erau montate indicatoarele rutiere „Oprire” şi „Trecerea la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere”, distrugeri la motor, fiind pusă în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate, siguranţa personalului ce deservea trenul şi a călătorilor, precum şi perturbarea gravă a circulaţiei pe linia B.-C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 277 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în împrejurările anterioare arătate a cauzat moartea numitei T.M., dar şi vătămarea corporală a călătorilor P.M.L. a suferit leziuni traumatice vindecabile în 14-16 zile îngrijiri medicale, P.O.N. leziuni corporale vindecabile în 12-14 zile îngrijiri medicale şi G.V.C. a cărui leziuni au necesitat 70-90 zile de îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din cuplă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen., vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1), (3) C. pen.-două fapte şi vătămate corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen.-o faptă.

Starea de fapt reţinută de instanţă s-a realizat prin coroborarea probelor administrate în cauză.

Audiat fiind, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată inculpatul P.G. a arătat că nu are nicio culpă în producerea evenimentului întrucât a respectat regulile de circulaţie în zonă.

În declaraţia olografă datată 15 februarie 2011, inculpatul P.G. a făcut vorbire despre împrejurările producerii accidentului, cum la trecerea respectivă a oprit pentru a da prioritate vehiculelor care veneau dinspre C., a semnalizat către stânga, la 2-3 m de calea ferată s-a asigurat din dreapta şi stânga, a deschis şi geamul de la şofer, nu a văzut nimic pentru că era ceaţă, autobuzul a fost pus în mişcare, a trecut cu jumătate peste calea ferată, şi patinând a redresat vehiculul, moment în care a auzit o bubuitură, poziţie pe care şi-a menţinut-o şi pe formularul înseriat, precum şi în toate celelalte „apreciind că s-a asigurat corespunzător înainte de trecerea peste calea ferată şi nu se consideră vinovat de producerea accidentului”, „am respectat regulile de circulaţie, deşi trecerea respectivă nu era prevăzută cu bariere, nici chiar cu semnalizare acustică, fiind ceaţă eu nu am auzit şi nici nu am văzut că se apropie trenul, respectiva ceaţă era deasă, foarte deasă”, „traseul respectiv nu răspunde normelor privind circulaţia şi a fost închis”.

Contrar celor susţinute de către inculpat, prezent la producerea accidentului, martorul B.V.A. a precizat că a observat „când autobuzul a efectuat virajul la stânga, deşi se auzea semnalul sonor al unui tren care circula dinspre Braşov, conducătorul nu a oprit la semnalul trecere la nivel cu calea ferată fără bariere şi a continuat deplasarea ajungând pe calea ferată, unde a rămas timp de 2-3 secunde până să fie lovit de tren”.

De altfel, martorul a arătat că inculpatul s-a oprit cu autobuzul doar pe calea ferată şi nu la indicatoarele de oprire montate la trecerea peste acea cale, respectiv a văzut că „şoferul s-a uitat înspre Cristian, apoi spre Braşov”; „în acel moment, întorcând capul după şofer înspre Braşov, a văzut trenul care era foarte aproape de pasaj”.

Martorul a făcut vorbire despre persistenţa unei ceţi dense care împiedica vizibilitatea la o distanţă mai mare de 50-70 m, aspect consemnat de altfel şi în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, încercând să-şi explice chiar de ce autobuzul a oprit pe calea ferată, „după părerea mea, autobuzul putea să treacă, probabil a avut o problemă, a patinat”.

Despre modalitatea în care inculpatul s-a angajat în acea trecere, martorul S.S., călător în autobuzul X1, în data de 31 ianuarie 2011, a sesizat că „s-a asigurat privind în oglinda de la mijloc doar la maşini, s-a asigurat dinspre Cristian şi apoi şi-a întors capul spre Braşov, moment în care trenul a intrat în noi”-„şoferul s-a asigurat în momentul în care autobuzul se afla pe calea ferată la trecere”.

Şi partea vătămată G.V.C., călător al respectivului autobuz, a observat că „şoferul, înainte de a vira la stânga, a oprit şi a acordat prioritate maşinilor care veneau dinspre Cristian, după care a pus în mişcare autobuzul şi până a opri, a început să traverseze calea ferată (...) am auzit o femeie din autobuz strigând „vine trenul”, am auzit un şuierat şi a urmat impactul.

Prezenţa trenului automotor a fost semnalizată corespunzător, aşa cum o dovedesc nu numai declaraţiile mecanicului de locomotivă H.G. audiat în calitate de martor, B.V.A., G.V.C., dar şi cele consemnate în procesul-verbal datat 1 februarie 2011 şi despre care s-a făcut vorbire, în care se menţionează că la momentul impactului cu autobuzul, trenul automotor se afla în regim de frânare rapidă, acţionarea robinetului pentru frânarea de urgenţă, iar viteza scăzuse de la 68 km/h la 58 km/h, conform constatărilor din procesul-verbal de verificare şi citirea datelor înregistrate de vitezometru.

Potrivit art. 69 C. proc. pen. declaraţiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Ca atare, cum în speţă, poziţia inculpatului este una singulară în sensul că a respectat indicatoarele din zonă şi implicit regulile de circulaţie, instanţa de fond a înlăturat-o, toate celelalte mărturii arătate dovedind că acesta a încălcat prevederile art. 138 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1391/2006 pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Potrivit art. 10 din Regulamentul de investigare a accidentelor şi incidentelor de dezvoltare şi îmbunătăţire a siguranţei feroviare pe căile ferate şi pe reţeaua de transport cu metroul din România aprobat prin H.G. nr. 117/2010, faptele produse de terţe persoane fizice sau juridice care au pus în pericol siguranţa feroviară, care au avut ca urmare perturbarea activităţii de transport feroviar, distrugere şi/sau sustragere de piese sau materiale din componenţa vehiculelor ori infrastructurii feroviare nu se încadrează ca accidente/incidente, conform regulamentului, fiind aplicabile prevederile legislaţiei în vigoare.

Astfel, fapta conducătorului de autobuz de a nu respecta obligaţia de a se asigura la trecerea de nivel la calea ferată, care a dus la surprinderea autobuzului de tren şi deraierea primului boghiu al trenului, distrugerea stâlpului pe care erau montate indicatoarele „Oprire” şi „Trecerea la nivel cu o cale ferată simplă fără bariere”, distrugeri la automotor constituie infracţiunea de distrugere din culpă având ca rezultat o catastrofă de cale ferată, deoarece s-au produs consecinţele prevăzute în art. 277 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P.G. a acţionat din culpă, respectiv nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, inculpatul P.G. a fost condamnat.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv:

Se constată că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, şofer profesionist de zeci de ani, cu o conduită rutieră exemplară aşa cum o dovedeşte înscrisul depus în faţa instanţei.

Faţă de conduita procesuală a inculpatului care s-a prezentat în faţa organelor judiciare cooperând în vederea aflării adevărului, dar şi cea socială şi familială, dar fără a face abstracţie de împrejurările concrete în care au fost comise faptele şi forma de vinovăţie cu care a acţionat, curtea apreciază că se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzută de art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a efectelor acestora.

De altfel, circumstanţele personale ale inculpatului demonstrează că săvârşirea faptei pentru care este în prezent judecat apare ca un accident în viaţa sa.

În speţă, sunt suficiente elemente care îndreptăţesc instanţa în a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă, suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu respectarea măsurilor impuse respectând dispoziţiile art. 52 C. pen.

Părţile vătămate ale acestui tragic accident sunt: P.M.L., G.V.C., P.O.N. şi victima T.M. care a decedat, între faptele inculpatului şi leziunile traumatice ale acestora existând legătură de cauzalitate directă.

Potrivit art. 15 C. proc. pen., partea vătămată se poate constitui parte civilă în contra inculpatului şi părţii responsabile civilmente în tot cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei până la citirea actului de sesizare.

Potrivit înscrisului de la dosar instanţă, partea vătămată P.M.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON reprezentând daune morale, ca urmare a prejudiciului nepatrimonial încercat.

Partea vătămată G.V.C., prin note scrise, a precizat constituirea de parte civilă după cum urmează:

- 816 RON, cheltuieli cu spitalizarea şi medicamentele. Cu precizarea că bunurile şi chitanţele depuse la dosar reprezintă o foarte mică parte din cheltuielile efectuate, dar din păcate în starea în care se afla păstrarea bonurilor şi chitanţelor ar fi reprezentat ultima chestiune ce l-ar fi interesat. Astfel, doar câteva chitanţe şi bonuri au fost păstrate de către membrii familiei sale; toată lumea fiind concentrată pe vindecarea sa ci nu pe strângerea unor banale hârtii.

- diferenţa dintre retribuţia pe care trebuia să o primească şi cea pe care a primit-o în perioada concediului medical; ca dovadă va depune la dosarul cauzei o adeverinţă eliberată de către unitatea la care este încadrat;

- 15.000 euro reprezentând cheltuieli ce va trebui să le efectueze pentru înlăturarea cicatricilor rămase pe faţa sa;

- 100.000 euro reprezentând daune morale pentru suferinţa cauzată. În urma accidentului a rămas cu urme foarte vizibile fizice şi psihice. În urma impactului a suferit lovituri puternice în zona craniului; rămânând cu cicatrici foarte evidente la nivelul feţei. În urma accidentului provocat de inculpat şi în urma intervenţiilor chirurgicale la care a fost supus a rămas cu următoarele:

- fronto-temporal drept şi porţiunea externă a pleoapei superioare drepte, pe o suprafaţă totală de 8/6 cm, multiple cicatrici albicioase, arcuate, plane, cu lungime între 1,5 şi 3 cm, cu uşoară sensibilitate la plapare a acestei zone care este îndurerată moderat;

- supraspâncenos stânga: cicatrice liniară, planăm suplă de 7 cm lungime;

- pe faţa dorsală a piramidei nazale: cicatrice albicioasă, arcuată, plană de 1,5 cm lungime;

- faţa anterioară a regiunii carpiene mâna stângă: cicatrice albicioasă, plană suplă de 4/0,6 cm;

- gamba dreaptă anterior în 1/3 medie cicatrice albicioasă de 5/0,5 cm, plană, suplă;

- piciorul stâng, la nivelul plantei, pe concavitate: cicatrice albicoasă, de 7 cm lungime, plană;

- poziţie vicioasă a coloanei cervicale cu înclinarea capului spre dreapta şi uşor în jos;

- limitarea mişcărilor de rotaţie a coloanei cervicale cu contractură musculară uşor dureroasă predominant pe dreapta;

- scăderea forţei musculare la nivelul membrului superior drept în comparaţie cu membrul stâng;

- parastezii membru superior drept şi diminuarea sensibilităţii termice şi tactile;

- spasme musculare la nivelul degetelor mâna dreaptă care survin în cursul unor activităţi manuale ce impun mişcări de fineţe;

- hipoacuzie urechea dreaptă;

- cefalee;

- ameţeli frecvente;

- tulburări de somn;

Toate acestea au fost constatate prin certificatul medico-legal Adresa nr. 316/E/2011 aflat la dosar.

Cum victima T.M. a decedat în cauză a fost introdus încă din faza de urmărire penală soţul său, T.I.

Conform raportului de autopsie medico-legală din 10 februarie 2011, moartea numitei T.M. a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură de splină, contuzii pulmonare şi facturi costale, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă.

Pe parcursul desfăşurării procesului penal, partea civilă T.I. s-a constituit parte civilă atât cu daune materiale, cât şi morale.

La data de 26 ianuarie 2012 şi-a precizat pretenţiile în sensul că solicită a i se acorda doar daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Indiscutabil, probele administrate în cauză pe latură civilă, atât înscrisuri, cât şi depoziţiile de martori dovedesc suferinţele psihice la care au fost şi sunt şi în prezent supuse părţile civile.

Astfel, raportul de expertiză medico-legală din 25 februarie 2011, cu completările ulterioare, cu privire la partea civilă P.M.L. fac vorbire despre diagnosticul la internare apreciindu-se că leziunile traumatice s-au putut produce la 31 ianuarie 2011 prin lovire de corpuri dure-ocupant autobuz ce a fost lovit de un tren, necesitând 14-16 zile îngrijiri medicale.

Martorul N.B.G. coleg de serviciu cu partea civilă a prezentat instanţei în mod amănunţit traumele suferite de P.M.L. după accidentul din 31 ianuarie 2011, inclusiv condiţiile şi împrejurările în care aceasta a fost găsită.

Aşa fiind, faţă de prejudiciul încercat de această parte civilă, curtea a apreciat că se impune acordarea de daune morale în cuantum de 25.000 RON, restul pretenţiilor fiind respinse.

Potrivit documentelor medicale aflate la dosar, G.V.C. a suferit multiple leziuni corporale, şi în prezent necesitând intervenţii chirurgicale.

Astfel, raportul de expertiză medico-legală emis de Serviciul Judeţean de Medicină-Legală stabileşte că partea civilă a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire de corpuri dure posibil în urma unui accident de trafic autobuz lovit de tren, leziuni ce au necesitat 70-90 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată a fost afectată şi estetic, tratamentele medicale au fost de lungă durată şi continuă şi în prezent aşa cum o dovedesc documentele aflate la dosar, dar şi declaraţia martorului N.B.

În raport de înscrisurile ce dovedesc cheltuielile materiale cu medicamentele şi investigaţiile medicale, curtea apreciază că acestea se ridică la suma de 760,79 RON cu titlu de daune materiale.

Nu pot fi acordate în integralitatea lor acestea, întrucât bonurile fiscale de la dosar curte fac vorbire despre „chirii” şi nicidecum despre medicamente. Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, conform art. 1169 C. civ.

Este adevărat, şi o demonstrează prin copiile concluziilor medicale, că această parte civilă a lipsit de la serviciu, este îndreptăţită a primi diferenţa dintre salariul ce i s-ar fi cuvenit şi indemnizaţia de concediu medical, dar cum nu a dovedit aceste împrejurări, instanţa a respins cererea, ca nefondată.

Între pretenţiile părţii civile G.V.C. se află şi cele privitoare la cheltuielile medicale efective pentru refacerea estetică.

Cum înscrisul eliberat de medicul de specialitate face vorbire de suma de 5.100 euro, instanţa a admis această solicitare dovedită.

Stabilirea daunelor morale este atributul instanţei de judecată, care în raport de suferinţele încercate de victimă să admită o compensaţie bănească.

În raport de vârsta părţii civile, traumele nu numai fizice, ci şi psihice încercate, traume care nici până în prezent n-au dispărut, curtea a acordat suma de 10.000 de euro sau contravaloarea în RON la data plăţii cu titlu de daune morale, respingând în rest pretenţiile.

T.I., soţul supravieţuitor al victimei T.M., suferind şi având o vârstă înaintată, a rămas fără sprijinul moral al partenerei de viaţă, care a dispărut intempestiv, astfel că suma de 50.000 RON solicitată cu titlu de daune morale este justificată, împrejurare în care instanţa a admis cererea.

Partea vătămată P.O.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză, aspect arătat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească.

Urmare a faptului că victimele au fost internate la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 14.852,84 RON.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, calitatea de asigurător o are Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA, calitate în care participă la proces în concordanţă cu decizia din 28 martie 2005 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie dată în recursul în interesul legii.

Împrejurarea că accidentul este urmarea săvârşirii unei infracţiuni nu înlătură răspunderea contractuală a asigurătorului care este ţinut să repare prejudiciile cauzate victimelor accidentului în limita plafonului stabilit prin ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

A proceda în alt mod însemnă a vătăma interesele atât ale asigurătorului, cât şi ale victimelor care s-ar vederea în imposibilitatea de a-şi recupera prejudiciul în cazul în care primul ar fi insolvabil, astfel nu pot fi primite concluziile acestuia aflate la dosarul cauzei.

Potrivit dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 998, 999 C. civ., art. 14, art. 346 C. proc. pen. asigurătorul a fost obligat la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- T.I., prin mandatar D.M.A.-50.000 RON daune morale;

- P.M.L.-25.000 RON daune morale;

- G.V.C.-760, 79 RON şi 5.100 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune materiale; 10.000 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune morale;

- Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov-14.852,84 RON daune materiale.

În cauză, calitatea de parte responsabilă civilmente o are R.A.T. Braşov unde inculpatul a fost angajat la momentul săvârşirii infracţiunii.

Aşa fiind, pe calea sentinţei penale nr. 165/F din 21 decembrie 2012 Curtea de Apel Braşov a dispus:

În baza art. 276 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul P.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă.

În baza art. 178 alin.(1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 184 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată P.O.N.

În baza art. 184 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată P.M.L.

În baza art. 184 alin. (2), (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată G.V.C.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹, 86² C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Pune în vedere inculpatului prevederile art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Obligă asigurătorul Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA la plata despăgubirilor civile către părţile civile, după cum urmează:

- T.I., prin mandatar D.M.A.-50.000 RON daune morale;

- P.M.L.-25.000 RON daune morale;

- G.V.C.-760,79 RON şi 5.100 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune materiale; 10.000 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune morale;

- Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov-14.852,84 RON daune materiale.

Respinge în rest pretenţiile părţilor civile P.M.L. şi G.V.C.

Constată că partea vătămată P.O.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Obligă asigurătorul Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA la plata cheltuielilor judiciare către părţile civile, după cum urmează:

- P.M.L.-1000 RON;

- G.V.C.-1000 RON.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente R.A.T. Braşov la plata sumei de 3.050 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal s-au exercitat recursuri de către inculpat, partea responsabilă civilmente, părţile civile T.I., G.V.C. şi de asigurătorul SC O.V.I.G. SA.

Inculpatul P.G. a arătat că nu are nicio culpă în producerea evenimentului întrucât a respectat regulile de circulaţie în zonă. Inculpatul P.G. a făcut vorbire despre împrejurările producerii accidentului, cum la trecerea respectivă a oprit pentru a da prioritate vehiculelor care veneau dinspre Cristian, a semnalizat către stânga, la 2-3 m de calea ferată s-a asigurat din dreapta şi stânga, a deschis şi geamul de la şofer, nu a văzut nimic pentru că era ceaţă, autobuzul a fost pus în mişcare, a trecut cu jumătate peste calea ferată, şi patinând a redresat vehiculul, moment în care a auzit o bubuitură.

A specificat astfel că, în viziunea sa, a respectat regulile de circulaţie, deşi trecerea respectivă nu era prevăzută cu bariere, nici chiar cu semnalizare acustică, fiind ceaţă nu a auzit şi nici nu a văzut că se apropie trenul, respectiva ceaţă era deasă.

A apreciat că în cauză, în aceste condiţii, există un caz fortuit.

S-au pus concluzii şi în subsidiar, în sensul reindividualizării pedepsei aplicate, înlocuirea executării pedepsei sub supraveghere cu dispoziţiile art. 81 C. pen.

Partea civilă recurentă G.V.C. a solicitat amânarea pronunţării în cauză pentru ca în intervalul respectiv să depună înscrisuri din care se desprinde concluzia că sumele cheltuite în urma accidentului sunt mult mai mari decât cele acordate.

S-a invocat aspectul că Societatea de asigurare A. a fost omisă de la plata despăgubirilor civile. S-a solicitat majorarea daunelor morale cu 2.000 euro şi a daunelor materiale cu 3.000 euro, menţinerea restului dispoziţiilor instanţei de fond.

SC O.V.I.G. SA a depus la dosar concluzii scrise, care dincolo de învederările cu caracter teoretic aduse, asupra cărora s-a conformat instanţa de fond, altfel aspecte necontestate, precizează următoarele: partea civilă trebuie să dovedească cu acte toate daunele materiale, în cazul în care nu face aceasta, asigurătorul nu poate acorda despăgubiri; pretenţiile de majorare a sumelor din partea lui G.V.C. sunt neavenite; o parte dintre vătămaţi au fost despăgubiţi deja de către Asigurătorul A.; sumele solicitate sunt prea mari şi nu s-a ţinut cont de criterii obiective, nu au fost motivate; preluarea apărărilor inculpatul pe fondul învinuirilor; obligaţia de plată a despăgubirilor revine inculpatului iar hotărârea este doar opozabilă asigurătorului.

Partea responsabilă civilmente a solicitat obligarea ambilor asigurători la plata despăgubirilor către părţile civile.

Recurentul T.I. a manifestat rol activ în cauză, a precizat în scris că i-a fost admisă în totalitatea acţiunea civilă dar, consideră că între societatea de transport şi inculpat şi asigurător există solidaritate, au trecut doi ani şi trei luni de la eveniment, nu a solicitat actualizarea sumei solicitate, starea sa de sănătate, fiind persoană în vârstă, s-a cronicizat.

Instanţa de recurs, în funcţie de cele invocate, cu examinarea tuturor aspectelor de fapt şi de drept specifice cauzei, calea de atac producând o devoluţie integrală, reţine următoarele:

Aspectele de fapt precum şi încadrarea juridică corespunzătoare, propuse de către instanţa fondului sunt în acord cu întreg ansamblul probator administrat, în litera textelor legale învederate.

Contrar celor susţinute de către inculpat, martorul B.V.A. a precizat că a observat „când autobuzul a efectuat virajul la stânga, deşi se auzea semnalul sonor al unui tren care circula dinspre Braşov, conducătorul nu a oprit la semnalul trecere la nivel cu calea ferată fără bariere şi a continuat deplasarea ajungând pe calea ferată, unde a rămas timp de 2-3 secunde până să fie lovit de tren”. De altfel, martorul a arătat că inculpatul s-a oprit cu autobuzul doar pe calea ferată şi nu la indicatoarele de oprire montate la trecerea peste acea cale, respectiv a văzut că „şoferul s-a uitat înspre Cristian, apoi spre Braşov”; „în acel moment, întorcând capul după şofer înspre Braşov, a văzut trenul care era foarte aproape de pasaj”.

Şi partea vătămată G.V.C., călător al respectivului autobuz, a observat că „şoferul, înainte de a vira la stânga, a oprit şi a acordat prioritate maşinilor care veneau dinspre Cristian, după care a pus în mişcare autobuzul şi până a opri a început să traverseze calea ferată (...) am auzit o femeie din autobuz strigând „vine trenul”, am auzit un şuierat şi a urmat impactul”.

Prezenţa trenului automotor a fost semnalizată corespunzător, aşa cum o dovedesc nu numai declaraţiile mecanicului de locomotivă H.G. audiat în calitate de martor, B.V.A., G.V.C., dar şi cele consemnate în procesul-verbal datat 1 februarie 2011 şi despre care s-a făcut vorbire, aflat la dosarul de urmărire penală în care se menţionează că la momentul impactului cu autobuzul, trenul automotor se afla în regim de frânare rapidă, acţionarea robinetului pentru frânarea de urgenţă, iar viteza scăzuse de la 68 km/h la 58 km/h, conform constatărilor din procesul-verbal de verificare şi citirea datelor înregistrate de vitezometru.

Ca atare, poziţia inculpatului, care în recurs cu totul forţat aduce în discuţie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit, art. 47 C. pen., este una singulară, instanţa de fond a întreprins o justă interpretare juridică şi probatorie în speţă, toate mărturiile arătate dovedind că acesta a încălcat prevederile art. 138 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1391/2006 pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

În considerarea celor dezvoltate în mod corespunzător de către instanţa fondului, inculpatul P.G. a fost condamnat cu deplin temei şi legalitate.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Inclusiv acest palier juridic a fost criticat în motivele de recurs de către inculpat, negăsindu-se însă justificarea necesară pentru acceptarea pretinselor neajunsuri.

S-a constatat că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, şofer profesionist de zeci de ani, cu o conduită rutieră exemplară aşa cum o dovedeşte înscrisul depus în faţa instanţei şi aflat la dosar. Faţă de conduita procesuală a inculpatului care s-a prezentat în faţa organelor judiciare, dar şi cea socială şi familială, fără a face abstracţie de împrejurările concrete în care au fost comise faptele şi forma de vinovăţie cu care a acţionat, Curtea de Apel a apreciat că se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzută de art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a efectelor acestora.

Inclusiv aceste aspecte au îndreptăţit instanţa de fond în a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă, suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu respectarea măsurilor impuse respectând dispoziţiile art. 52 C. pen. constituind totuşi o necesitate, un cadru propice de reeducare a inculpatului, dar în acelaşi timp şi o „portiţă” legală în favoarea sa, persoană aflată altfel la limita pronunţării unei sancţiuni a închisorii cu executare în regim privativ de libertate, orice alte solicitări mai uşoare punitiv pentru inculpat fiind excluse.

Partea vătămată G.V.C., recurent în cauză, a precizat constituirea de parte civilă după cum urmează:

- 15.000 euro reprezentând cheltuieli ce va trebui să le efectueze pentru înlăturarea cicatricilor rămase pe faţa sa;

- 100.000 euro reprezentând daune morale pentru suferinţa cauzată. în urma accidentului a rămas cu urme foarte vizibile fizice şi psihice. În urma impactului a suferit lovituri puternice în zona craniului; rămânând cu cicatrici foarte evidente la nivelul feţei. În urma accidentului provocat de inculpat şi în urma intervenţiilor chirurgicale la care a fost supus a rămas cu următoarele:

- fronto-temporal drept şi porţiunea externă a pleoapei superioare drepte, pe o suprafaţă totală de 8/6 cm - multiple cicatrici albicioase, arcuate, plane, cu lungime între 1,5 şi 3 cm, cu uşoară sensibilitate la palpare a acestei zone care este îndurerată moderat;

- supraspâncenos stânga: cicatrice liniară, planăm suplă de 7 cm lungime;

- pe faţa dorsală a piramidei nazale: cicatrice albicioasă, arcuată, plană de 1,5 cm lungime;

- faţa anterioară a regiunii carpiene mâna stângă: cicatrice albicioasă, plană suplă de 4/0,6 cm;

- gamba dreaptă anterior în 1/3 medie cicatrice albicioasă de 5/0,5 cm, plană, suplă;

- piciorul stâng, la nivelul plantei, pe concavitate: cicatrice albicioasă, de 7 cm lungime, plană;

- poziţie vicioasă a coloanei cervicale cu înclinarea capului spre dreapta şi uşor în jos;

- limitarea mişcărilor de rotaţie a coloanei cervicale cu contractură musculară uşor dureroasă predominant pe dreapta;

- scăderea forţei musculare la nivelul membrului superior drept în comparaţie cu membrul stâng;

- parestezii membru superior drept şi diminuarea sensibilităţii termice şi tactile;

- spasme musculare la nivelul degetelor mâna dreaptă care survin în cursul unor activităţi manuale ce impun mişcări de fineţe;

- hipoacuzie urechea dreaptă;

- cefalee;

- ameţeli frecvente;

- tulburări de somn;

Toate acestea au fost constatate prin certificatul medico-legal aflat la dosar.

Cum victima T.M. a decedat în cauză a fost introdus încă din faza de urmărire penală soţul său, T.I.

Pe parcursul desfăşurării procesului penal, partea civilă T.I. s-a constituit parte civilă atât cu daune materiale, cât şi morale.

La data de 26 ianuarie 2012 şi-a precizat pretenţiile în sensul că solicită a i se acorda doar daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Această persoană a exercitat recurs în cauză.

În ceea ce priveşte pe recurentul G.V.C., acesta a suferit multiple leziuni corporale, şi în prezent necesitând intervenţii chirurgicale.

În raport strict de înscrisurile ce dovedesc cheltuielile materiale cu medicamentele şi investigaţiile medicale, Curtea de Apel a apreciat că acestea se ridică la suma de 760,79 RON cu titlu de daune materiale.

S-a specificat că, nu pot fi acordate în integralitatea lor acestea, întrucât bonurile fiscale de la dosar fac vorbire despre „chirii” şi nicidecum despre medicamente.

Inclusiv în calea de atac acest recurent a manifestat o aceeaşi atitudine pasivă, cu toate că timpul alocat strângerii de probe şi administrării lor a fost unul îndelungat. Recurentul a cunoscut motivarea instanţei, a ştiut întreg contextul judiciar de abordat, fiind asistat de apărător ales, a solicitat inclusiv amânarea pronunţării în vederea depunerii de înscrisuri doveditoare, însă nu s-a conformat.

Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, conform dispoziţiilor regăsite în C. civ., ceea ce nu s-a concretizat în cauză, hotărârea instanţei de fond fiind astfel la adăpost de astfel de critici.

Stabilirea daunelor morale este atributul instanţei de judecată, care în raport de suferinţele încercate de victimă să admită o compensaţie bănească.

Suplimentarea acestor pretenţii „cu suma de 2.000 euro” fără o motivare juridică corespunzătoare, evident că nu poate fi primită.

T.I., soţul supravieţuitor al victimei T.M., suferind şi având o vârstă înaintată, a rămas fără sprijinul moral al partenerei de viaţă, care a dispărut intempestiv, astfel că suma de 50.000 RON solicitată cu titlu de daune morale a fost considerată ca fiind justificată, împrejurare în care instanţa de fond a admis cererea sa.

Promovarea în acest context a unui recurs este o chestiune de principiu lipsită de interes, de altfel în motivele de recurs această persoană şi-a restrâns criticile la invocarea unui aşa-zis „raport de solidaritate” între persoanele implicate în procedura achitării despăgubirilor acordate, aspect juridic ce urmează a fi detaliat.

Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului penal, calitatea de unic asigurător răspunzător o are Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA, calitate în care participă la procesul de faţă în concordanţă cu decizia nr. 1 din 28 martie 2005 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie dată în recursul în interesul legii.

În cauza de faţă proprietarul auto implicat în evenimentul rutier din 31 ianuarie 2011, respectiv partea responsabilă civilmente, avea încheiate asigurări R.C.A. la Banca C.R. Asigurări şi asigurare facultativă a călătorilor care folosesc mijloace de transport în comun la Asigurare Reasigurare A. SA.

Plecând de la aceste aspecte, instanţele investite trebuie să aibă în vedere că în cauză este vorba de o asigurare obligatorie, reglementată de lege, şi, în alt plan, o asigurare facultativă care ia naştere prin semnarea şi însuşirea condiţiilor unui contract de asigurare a cărui încheiere este la latitudinea părţilor.

Or, motivele de recurs ale părţilor civile G.V.C., T.I., părţii responsabile civilmente şi asigurătorului SC O.V.I.G. SA, în sensul obligării ambelor societăţi de asigurare la plata despăgubirilor, aşează într-un plan nerelevant, nesemnificativ natura juridică a acestor asigurări.

Pretinsa solidaritate între asigurători ar încălca dispoziţiile legale care reglementează caracterul obligatoriu al asigurării R.C.A. şi caracterul opţional al asigurării facultative.

Răspunderea civilă a transportatorului rutier pentru pagube produse călătorilor prin accidente de transport se angajează în anumite condiţii în vederea activării poliţei facultative, drept urmare la iniţiativa R.A.T. Braşov s-au şi deschis la Asigurătorul A. patru dosare de daună, s-au acordat anumite despăgubiri pentru două persoane vătămate, raporturile juridice corespunzătoare, în măsura în care apar litigii între părţi, putând şi clarificate într-un spaţiu judiciar adecvat.

În alt plan, raportat la celelalte critici aduse de recurenta SC O.V.I.G. SA , împrejurarea că accidentul este urmarea săvârşirii unei infracţiuni nu înlătură răspunderea asigurătorului, care este ţinut să repare prejudiciile cauzate victimelor accidentului în limita plafonului stabilit prin Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Evident că asigurătorul nu va putea fi obligat la plata unor despăgubiri peste limita prevăzută de normele C.S.A., conform învederărilor făcute inclusiv în motivele de recurs, cu menţiunea că aceste sume au fost cumulate teoretic de instanţa de fond şi s-a constatat o nedepăşire a plafonului respectiv, fapt ce a şi atras o lipsă de implicare efectivă, cu dispoziţie corelativă, şi din partea inculpatului în procesul de obligare la plata sumelor, practica judiciară recentă, inclusiv la nivelul instanţei supreme, fiind în acord cu forma dispoziţiilor astfel stipulate în latură civilă precum cele din sentinţa atacată.

De asemenea, în funcţie de întrunirea condiţiilor legale specifice, nimic nu opreşte asigurătorul în a putea promova o eventuală acţiune în regres.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 998, 999 C. civ., art. 14, art. 346 C. proc. pen. asigurătorul a fost obligat cu deplină legalitate la plata despăgubirilor civile, astfel:

- T.I., prin mandatar D.M.A.-50.000 RON daune morale;

- P.M.L.-25.000 RON daune morale;

- G.V.C.-760, 79 RON şi 5.100 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune materiale; 10.000 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune morale;

- Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov-14.852,84 RON daune materiale.

În cauză, calitatea de parte responsabilă civilmente o are R.A.T. Braşov unde inculpatul a fost angajat la momentul săvârşirii infracţiunii, motivele de recurs din partea acesteia, în funcţie de cele anterior stipulate, fiind înlăturate.

Aşa fiind, pe considerentele art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate toate recursurile iniţiate.

Văzând şi dispoziţiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul P.G., de partea responsabilă civilmente R.A.T. Braşov, de părţile civile T.I., G.V.C. şi de asigurătorul SC O.V.I.G. SA prin SC O.V.I.G. SA, Sucursala Braşov împotriva sentinţei penale nr. 165/F din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente R.A.T. Braşov la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele părţi civile T.I. şi G.V.C. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul asigurător SC O.V.I.G. SA prin SC O.V.I.G. SA, Sucursala Braşov la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2198/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2222/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2202/2013. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.), distrugerea şi semnalizarea falsă (art. 276 C.p.), accidentul şi catastrofa de cale ferată (art. 277 C.p.). Recurs