ICCJ. Decizia nr. 2240/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2240/2013

Dosar nr. 11000/107/2012

Şedinţa publică din 25 iunie 2013

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C., Ţ.P.M., R.F.I., S.E.I. şi de M.I.F. împotriva deciziei penale nr. 49/A/2013 din 08 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 367/2012 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală în Dosar nr. 11000/107/2012 s-a dispus:

E în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen., condamnarea inculpatului Ţ.P.M. la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

- 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 8 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 28 august 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

2. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.C. la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

- 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeaşi durată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86" C. pen. şi anume:

a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) sa anunţe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) sa comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării.

3. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E.I. la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare eu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. l43/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din Legea nr. l43/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 33, 34 C. pen. s-a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86¹ C. pen., precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeaşi durată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86¹ C. pen. şi anume:

a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b sa anunţe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) sa comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării.

4. în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., raportat la art. 320" C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul R.F. la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare, conf. art. 76 alin. (3) C. pen. în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 1 lună închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

5. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M. şi M.I.F. la pedeapsa de:

- 4 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat cantitatea de 0,5 grame rezină de canabis, aflată în custodia I.P.J. Alba.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ţ.P.M. a sumei de 7.500 RON obţinută din vânzarea drogurilor.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind funcţionarea Sistemului Naţional de Date Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus ca inculpaţilor Ţ.P.M., P.C., S.E.I. şi R.F.I. să li se preleveze probele biologice prevăzute de lege, iar confomi art. 5 din aceeaşi lege, instanţa le-a adus la cunoştinţă scopul şi necesitatea acestei măsuri.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului astfel:

Inculpatul Ţ.P.M.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba;

Inculpatul P.C.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba;

Inculpatul S.E.I.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba;

Inculpatul R.F.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente - părinţii R.N.F. şi R.F.M.: 2.500 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba;

Inculpatul M.A.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba;

Inculpatul D.F.Ş.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba;

Inculpatul B.M.A.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba;

Inculpatul M.P.M.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba;

Inculpatul M.I.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente -mama M.I.F..: 2.500 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocaţi Alba.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit în Dosar nr. 81D/P/2012 de Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba lulia, au fost trimişi în judecată inculpaţii: Ţ.P.M., P.C., S.E.I., R.F.I., M.A.. D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., M.I.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. Ţ.P.M. pentru infracţiunile de cumpărare, deţinere, şi vânzare de droguri de risc fără drept, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); complicitate la trafic internaţional de droguri prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. b) C. pen.; cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. P.C. pentru infracţiunile de punerea în vânzare, deţinerea şi oferirea de droguri de risc fără drept, prev. şi ped.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consimt propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

3. S.E.I. pentru infracţiunile de punerea în vânzare, deţinerea şi oferirea de droguri de risc fără drept, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000; cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. R.F.I. (minor) pentru infracţiunile de punerea în vânzare, deţinerea şi oferirea de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

5. M.A. pentru infracţiunea de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

6. D.F.Ş. pentru infracţiunea de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

7. B.M.A. pentru infracţiunea de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

8. M.P.M. pentru infracţiunea de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

9. M.I.F. (minor) pentru infracţiunea de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept. prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-au reţinut, în esenţă, în sarcina acestor inculpaţi următoarele:

În privinţa inculpatului Ţ.P.M. s-a reţinut că în cursul anului 2012, în mod repetat, a ajutat pe inculpatul M.F.S. să introducă în ţară, prin serviciul coletărie, circa 150 grame haşiş, a cumpărat şi deţinut droguri de risc tară drept, a pus în vânzare şi oferit droguri de risc iară drept, în schimbul unor sume de bani, faptă care în drept constituie infracţiunea de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); punerea în vânzare, deţinere şi oferirea de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cumpărare sau deţinere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faţă de inculpat s-au reţinut că sunt incidente prev. art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât acesta a antrenat în activităţile sale ilicite, privind vânzarea şi deţinerea de droguri, pe fiica sa minoră în vârstă de 12 ani, care l-a însoţit atât atunci când s-a deplasat să vândă haşiş, cât şi la pregătirea şi porţionarea dozelor de haşiş.

S-a reţinut în sarcina inculpatului P.C. că în cursul anului 2012, în mod repetat a deţinut, pus în vânzare şi oferit cantităţi de haşiş cumpărate de la inculpatul Ţ.P.M. şi a cumpărat şi deţinut droguri de risc, fără drept pentru consum propriu, faptă care în drept constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului S.E.I., că în cursul anului 2012, în mod repetat a deţinut, pus în vânzare şi oferit cantităţi de haşiş cumpărate de la inculpatul Ţ.P.M. şi a cumpărat şi deţinut droguri de risc, iară drept pentru consum propriu, droguri vândute şi oferite spre consum învinuiţilor R.F., M.I.F. şi P.R., faptă care, în drept, constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/200, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului R.F.I. (minor), că în cursul anului 2012, în mod repetat a pus în vânzare şi oferit spre consum minorilor M.I.F. şi P.R., cantităţi de haşiş cumpărate de la inculpatul Ţ.P.M. şi a cumpărat şi deţinut droguri de risc fără drept pentru consum propriu, faptă care, în drept, constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 99 şi următoarele C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor M.P.M., M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.I.F. (minor), că în mod repetat, în cursul anului 2012, au cumpărat şi deţinut droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, faptă care în drept constituie infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În faţa judecătorului cauzei, inculpaţii Ţ.P.M., P.C., S.E.I., R.F.I., M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., M.I.F., au arătat că optează pentru aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320 C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor şi încadrarea juridică, solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc şi le însuşesc.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Tribunalul a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal administrate, starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpaţi, iar înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar de apărare în cadrul procedurii simplificate sunt de natură să completeze ansamblul probator, ajutând astfel instanţa la individualizarea pedepselor.

În consecinţă, reţinând vinovăţia inculpaţilor în ce priveşte comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii au fost condamnaţi, la stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat au fost avute în vedere disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor, recunoaşterea şi regretul manifestat de aceştia în raport de faptele comise, dar şi contribuţia mai redusă la comiterea acestora, modul în care au fost atraşi în câmpul infracţional de ceilalţi coinculpaţi, faţă de care există doar indicii la acest moment vizând faptele, vârsta tânără a inculpaţilor, minoritatea unora şi faptul că sunt la prima abatere penală, sunt incluşi fie în programe şcolare, fie în alte activităţi socio-educative care îi pot ajuta să conştientizeze gravitatea faptelor lor precum şi limitele de pedepse reduse conform art. 320¹ C. proc. pen.

S-a apreciat că, în ce-i priveşte pe inculpaţii P.C. şi S.E.I., scopul pedepsei poate fi atins şi prin acordarea beneficiului dispoziţiilor art. 86 şi următoarele C. pen., iar în cei priveşte pe inculpaţii R.F.I. (minor), M.P.M., M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.I.F. (minor) că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., respectiv, art. 110 C. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii minori.

Având în vedere starea de arest preventiv a inculpatului Ţ.P.M. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., fiind menţinută starea de detenţie provizorie a acestuia, precum şi dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel în termenul prevăzut de lege D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii M.I.F., R.F.I. şi Ţ.P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În expunerea motivelor scrise de apel D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia a susţinut, în esenţă, că sentinţa penală atacată este nelegală sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpaţilor Ţ.P.M. şi P.C., în cazul primului inculpat pedeapsa aplicată fiind nelegală, în condiţiile în care nu s-au reţinut prevederile art. 74 şi 76 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) raportat la art. 320 C. pen., iar în ce-l priveşte pe inculpatul P.C., pedeapsa este nelegală în condiţiile în care s-au reţinut prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320 C. proc. pen. D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba lulia a mai invocat în motivele de apel şi aspecte de netemeinicie, respectiv neaplicarea pedepsei complementare şi accesorie a interzicerii drepturilor părinteşti, precum şi a dreptului de a fi tutore sau curator faţă de inculpatul Ţ.P.M. şi aplicare unor pedepse prea mici inculpaţilor raportat la gravitatea faptelor comise, iar modalitatea de executare aleasă de instanţa de fond în cazul inculpaţilor, mai puţin pentru inculpatul Ţ.P.M., fiind nejustificată în raport de elementele concrete ale cauzei, impunându-se aplicarea unor pedepse mai aspre şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi următoarele C. pen.

Oral, reprezentantul parchetului a suplimentat motivele scrise de apel cu aspectul de nelegalitate privind omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. în cazul inculpaţilor pentru care s-a dispus acordarea beneficiului dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

În memoriul depus la dosar, apelantul inculpat minor R.F.I. a solicitat, în principal, aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen., cu încredinţarea minorului pe timp de 1 an părinţilor, iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora până la minimul special prevăzut de lege, motivând, în esenţă, că raportat la prevederile art. 99 şi următoarele C. pen. şi la circumstanţele concrete ale cauzei şi personale ale minorului, aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen., cu încredinţarea minorului pe timp de 1 an părinţilor este suficientă pentru îndreptarea acestuia; în ce priveşte subsidiarul cererii se susţine că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta comisă, de persoana inculpatului care este minor, a recunoscut faptele şi le regretă şi nu are antecedente penale.

În memoriul depus la dosar apelantul inculpat M.I.F. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în principal, în baza disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen. achitarea inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, iar în subsidiar faţă de inculpatul minor, luarea măsurii educative a libertăţii supravegheate prev. de art. 103 C. pen. şi încredinţarea acesteia părinţilor inculpatului, motivând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este netemeinică deoarece aceasta nu a făcut aplicabilitatea în cauză a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74, art. 76 C. pen.; arătându-se că în sentinţă nu s-a făcut referire nici la faptul că inculpatul era minor, este elev, nu are antecedente penale, astfel că aplicarea unei sancţiuni cu caracter educativ este suficientă pentru acest minor.

În susţinerea orală a motivelor de apel inculpatul Ţ.P.M., personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului şi reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora, având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., a avut loc de muncă în Spania, are un copil în întreţinere, iar antecedenţa penală a acestuia vizează infracţiunea de tăinuire.

Prin decizia penală nr. 49/A/2013 din 08 martie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii M.I.F. şi R.F. împotriva sentinţei penale nr. 367 din 14 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, şi în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 99 şi următoarele C. pen. la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul M.I.F., a individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor Ţ.P.M., P.C.. M.I.F. S.E.I., R.F.I., M.A.. D.F.Ş., B.M.A. şi M.P.M. şi, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite.

I. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ţ.P.M. în pedepsele componente.

A aplicat inculpatului, alături de pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi lit. e) C. pen. pe durata de 1 an.

A stabilit la 7 ani închisoare pedeapsa principală şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), d) şi e) C. pen. aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) raportat la art. 320¹ C. proc. pen.

A aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate de instanţa de fond cu pedepsele aplicate prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul Ţ.P.M.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza disp. art. 383 alin. (1¹), raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Ţ.P.M.

În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.P.M. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 28 august 2012 şi până la data de 8 martie 2013.

II. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.C. în pedepsele componente.

A stabilit la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin decizie cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul P.C.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen. a stabilit durata termenului de încercare la 4 ani şi 6 luni.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

III. În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.E.I.

IV. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F. în pedepsele componente.

A stabilit la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi următoarele C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedeapsa de 1 lună inchisoare aplicată de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

A stabilit la 1 an şi 8 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

V. A reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin,2 C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. comisă de inculpatul M.I.F., dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen.

A stabilit la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

A stabilit la 1 an şi 2 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

VI. A înlăturat dispoziţiiile art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A. şi M.P.M.

În baza art. 86¹ C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de câte 4 luni închisoare aplicată fiecărui susnumit inculpat pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Desemnează Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba cu supravegherea respectării măsurilor şi obligaţiilor impuse fiecărui inculpat.

A atras atenţia inculpaţilor M.A., D.F.Ş., B.M.A. şi M.P.M. asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul Ţ.P.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul Ţ.P.M. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 400 RON, pentru inculpaţii Ţ.P.M., P.C., S.E.I., M.A., B.M.A. şi M.P.M. se vor avansa din fonduriule Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale în sumă de câte 100 RON, ale apărătorilor desemenaţi din oficiu pentru inculpaţii R.F., M.I.F., D.F.Ş. se vor avasa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa decizia menţionată, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă şi concordantă cu probele administrate în cauză, probe însuşite de către inculpaţi, iar încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor este, de asemenea, justă.

1. Astfel, inculpatul Ţ.P.M. în cursul anului 2012, în mod repetat, a ajutat pe inculpatul M.F.S. să introducă în ţară, prin serviciul coletărie, circa 150 grame haşiş, a cumpărat şi deţinut droguri de risc fără drept, a pus în vânzare şi oferit droguri de risc fără drept, în schimbul unor sume de bani.

În mod corect s-a reţinut că faptele inculpatului Ţ.P.M. constituie infracţiunea de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (denumită în continuare Legea nr. 143/2000), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) punerea în vânzare, deţinere şi oferirea de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cumpărare sau deţinere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, infracţiuni aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

Tot astfel, în mod corect s-a reţinut faţă de inculpat că sunt incidente prevederile art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât acesta a antrenat în activităţile sale ilicite privind vânzarea şi deţinerea de droguri, pe fiica sa minoră în vârstă de 12 ani, care l-a însoţit atunci când s-a deplasat să vândă haşiş, cât şi la pregătirea şi porţionarea dozelor de haşiş.

2. Probele cauzei, necontestate de inculpatul P.C., dovedesc fără echivoc faptul că acesta, în cursul anului 2012, în mod repetat, a deţinut, pus în vânzare şi oferit cantităţi de haşiş cumpărate de la inculpatul Ţ.P.M. şi a cumpărat şi deţinut droguri de risc, fără drept pentru consum propriu.

În mod corect s-a reţinut că faptele inculpatului constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiuni aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

3. Tot astfel, probele cauzei, necontestate de inculpatul S.E.I. îonuţ, confirmă faptul că în cursul anului 2012, în mod repetat a deţinut, pus în vânzare şi oferit cantităţi de haşiş cumpărate de la inculpatul Ţ.P.M. şi a cumpărat şi deţinut droguri de risc, fară drept pentru consum propriu, droguri vândute şi oferite spre consum învinuiţilor R.F., M.I.F. şi P.R.

În mod corect s-a reţinut că faptele inculpatului constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/200, infracţiuni aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

4. Probatoriul administrat în faza de urmărire penală, probatoriu însuşit de către inculpatul R.F.I. (minor la data comiterii faptei), dovedeşte că în cursul anului 2012 numitul inculpat, în mod repetat, a pus în vânzare şi oferit spre consum minorilor M.I.F. şi P.R., cantităţi de haşiş cumpărate de la inculpatul Ţ.P.M. şi a cumpărat şi deţinut droguri de risc fără drept pentru consum propriu.

În mod corect s-a reţinut că faptele inculpatului constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 99 şi următoarele C. pen., infracţiuni aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

5. Probatoriul administrat în faza de urmărire penală, probatoriu însuşit de către inculpaţii M.P.M., M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.I.F. (minor), confirmă fără echivoc faptul că, în mod repetat, în cursul anului 2012, numiţii inculpaţi au cumpărat şi deţinut droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept.

În mod corect s-a reţinut că faptele inculpaţilor constituie infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

I. În ce priveşte apelul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia referitor la aspectele de nelegalitate (A. 1, A. 2):

A.1. O primă critică de nelegalitate invocată de parchet a vizat pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.P.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., susţinându-se că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

Curtea, analizând sentinţa penală atacată prin prisma acestei critici, a constatat că acest motiv de apel este fondat, soluţia instanţei de fond fiind nelegală sub acest aspect.

Astfel, inculpatul Ţ.P.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care se sancţionează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 ani şi 20 de ani. În cauză, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., urmare cererii formulate de inculpat, care a recunoscut fapta. Astfel cum a fost descrisă în actul de inculpare şi a acceptat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Aplicând dispoziţiile legale ale art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator - art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului este de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În speţă, judecătorul fondului a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare, sub limita minimă prevăzută de lege în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., fără a reţine în favoarea acestuia circumstanţe atenuate judiciare, care ar fi avut ca efect, într-adevăr, coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul prevăzut de lege (art. 74 şi art. 76 C. pen.).

Procedând la aplicarea unei atari pedepsei, judecătorul fondului l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, sentinţa atacată fiind nelegală sub acest aspect, aşa cum corect se susţine în recursul Ministerului Public.

Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Ţ.P.M.

Curtea a stabilit la 7 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului Ţ.P.M. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen., la stabilirea acestei pedepse fiind avute în vedere atât dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi ale art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

S-a apreciat că la dozarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu se poate face abstracţie de gradul de pericol social al faptei şi de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, după cum nu poate face abstracţie de persoana inculpatului, care a recunoscut sincer faptele şi le regretă şi are antecedente penale, astfel că aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen.

A.2. Referitor la motivul de apel privind stabilirea greşită a pedepsei aplicate inculpatului P.C. în condiţiile reţinerii prevederilor art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. în cazul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320 C. proc. pen., Curtea a constat că şi acest motiv de nelegalitate invocat de parchet este fondat.

Durata pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în vânzare, deţinerea şi oferirea de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., a fost stabilită greşit.

Astfel, acestui inculpat i-a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare facultative prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., combinat cu art. 76 C. pen.

Infracţiunea de punerea în vânzare, deţinerea şi oferirea de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este sancţionată cu un minim special de 3 ani închisoare, or, în contextul reţinerii dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., combinat cu art. 76 C. pen., instanţa de fond trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator, respectiv o pedeapsă sub 2 ani închisoare.

Curtea a precizat că aplicând dispoziţiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen. la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator - art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului este de 2 ani închisoare, iar potrivit art. 76 lit. d) C. pen. privind efectele circumstanţelor atenuante, când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general.

Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.C. şi a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

Curtea a stabilit la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului P.C. pentru comiterea infracţiunii de punere în vânzare, deţinerea şi oferirea de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 C. pen., la stabilirea acestei pedepse fiind avute în vedere atât dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi ale art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

La dozarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu s-a putut face abstracţie de gradul de pericol social al faptei şi de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, după cum nu poate face abstracţie de persoana inculpatului, care a recunoscut sincer faptele, le regretă şi nu are antecedente penale, prin urmare, faţă de împrejurările concrete în care s-au comis faptele şi faţă de datele care caracterizează persoana inculpatului, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen.

Raportat la împrejurarea că faptele deduse prezentei judecăţi de care se face vinovat inculpatul sunt în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate inculpatului prin decizie cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea prev. de art. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul P.C.

I s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar în temeiul art. 86¹C. pen. şi art. 86 C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare la 4 ani şi 6 luni.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

II. În ce priveşte apelul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia referitor la aspectul de netemeinicie privind neaplicarea pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. în cazul inculpatului Ţ.P.M. (B.l):

Criticile Ministerului Public s-au privit ca fondate sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a aplica inculpatului Ţ.P.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., precum şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen., raportat a gravitatea faptelor comise.

Dreptul de a fi părinte, precum şi dreptul de a fi tutore sau curator nu este un drept absolut, el putând face obiectul unor limitări şi restricţii, cu respectarea, în fiecare caz în parte, a principiului proporţionalităţii.

În cauză, inculpatul a fost condamnat, printre alte infracţiuni, şi pentru săvârşirea infracţiuni prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se că inculpatul s-a folosit de fiica sa minoră Ţ.D.M., de 12 ani, în desfăşurarea activităţii infracţionale. Astfel, s-a dovedit că inculpatul a porţionat şi pregătit spre vânzare mai multe doze de haşiş cu ajutorul fiicei sale şi, mai mult decât atât, s-a dovedit cert că minora l-a însoţit pe inculpat la o parte din tranzacţiile efectuate.

În raport de gravitatea infracţiunilor comise şi de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, se apreciază, în mod rezonabil, că inculpatul Ţ.P.M. este nedemn de a-şi îndeplini drepturile şi obligaţiile părinteşti.

Ca atare, instanţa de apel a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, care are antecedente penale, duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., drepturi ce presupun responsabilitatea, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei, precum şi ca pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului Ţ.P.M., a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ţ.P.M. în pedepsele componente.

S-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate de instanţa de fond cu pedepsele aplicate prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen., pedeapsă pe care o va executa, în final, inculpatul Ţ.P.M.

S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), d) şi e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Faţă de soluţia de condamnare, în baza disp. art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., se va menţine măsura arestării preventive a inculpatului Ţ.P.M.

În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.P.M. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 august 2012 şi până la data de 8 martie 2013.

III. În ce priveşte apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia referitor la aspectul de nelegalitate privind omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. Curtea a reţinut că potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. „Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii."

S-a apreciat că din economia acestor dispoziţii legale rezultă că legiuitorul a prevăzut în mod imperativ că în situaţia aplicării suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În speţă, instanţa de fond i-a condamnat pe inculpaţii P.C. şi S.E.I. la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, potrivit dispoziţiilor art. 86¹ şi următoarele C. pen., iar pe inculpaţii R.F.I. (minor), M.P.M., M.A., D.F.Ş., B.M.A. şi M.I.F. (minor) la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, potrivit art. 81 şi următoarele C. pen. respectiv, art. 110 C. pen. în ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi minori, omiţând a face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. privind pedepsele accesorii.

S-a apreciat că procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, prin urmare Curtea a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în privinţa inculpaţilor P.C., S.E.I. , R.F.I. (minor), M.P.M., M.A., D.F.Ş., B.M.A. şi M.I.F. (minor).

IV. În ceea ce priveşte apelul inculpatului minor R.F.I.: O primă critică invocată de inculpatul minor prin apelul formulat vizează un aspect de nelegalitate, respectiv aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În speţă, inculpatul minor a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi următoarele C. pen., care se sancţionează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 ani şi 15 ani.

Raportat la starea de minoritate a inculpatului, potrivit art. 109 C. pen., limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, astfel că acestea sunt de 1 an şi 6 luni, limita minimă şi 7 ani şi 6 luni, limita maximă.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., urmare a cererii formulate de inculpatul minor, care a recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare şi a acceptat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Aplicând dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator - art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi următoarele C. pen. Curtea a constatat că limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului minor este de 1 an închisoare.

Instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului minor şi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. or, în raport de aceste dispoziţii legale, limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului minor este 1 an închisoare [art. 76 lit. d) ] .

În speţă, judecătorul fondului a aplicat inculpatului minor o pedeapsă de câte 2 ani închisoare peste limita minimă prevăzută de lege [art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen.].

Procedând la aplicarea unei atari pedepse, judecătorul fondului la condamnat pe inculpatul minor la o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, sentinţa atacată fiind suspusă desfiinţării sub acest aspect, aşa cum corect s-a susţinut în apelul minorului inculpat.

Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului minor R.F.I., a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului minor şi a stabilit la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului minor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi următoarele C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen.

Infracţiunile săvârşite de inculpatul minor fiind în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

A stabilit la 1 an şi 8 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Curtea a precizat că la stabilirea sancţiunii penale aplicate inculpatului minor au fost avute în vedere, cu prioritate dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen., care reglementează minoritatea, dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei şi, respectiv, judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, precum şi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. privind circumstanţele atenuante judiciare şi efectele acestora asupra pedepsei principale.

Potrivit art. 100 alin. (1) C. pen., faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ţinându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a crescut şi în care a trăit.

Curtea a reţinut că raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi la datele ce caracterizează persoana inculpatului minor inclusiv debutul infracţional precoce, luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia.

Potrivit acestor date, precum şi în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată minorului, respectiv, pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în vânzare, deţinerea şi oferirea de droguri de risc fără drept formă continuată, sub minimul special prevăzut de legea penală, este proporţională cu gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările săvârşirii lor, dar şi cu persoana minorului, respectiv faptul că a comis faptele la 14 ani, le-a recunoscut şi le regretă.

V. În ceea ce priveşte apelul inculpatului minor M.I.F.: 1. Analizând sentinţa penală atacată prin prisma apelului inculpatului minor, Curtea a constatat, într-adevăr, aspectul de nelegalitate privind omisiunea instanţei de fond de a reţine la încadrarea juridică a infracţiunii comisă de minor a prevederilor art. 99 şi următoarele C. pen. privind starea de minoritate, fapt ce a avut drept consecinţă aplicarea unui tratament sancţionator greşit.

Relativ la aceasta, Curtea a arătat că inculpatului minor i-a fost aplicată o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în cursul anului 2012, în mod repetat, a cumpărat şi deţinut droguri de risc, pentru consum propriu fără drept. Aceeaşi pedeapsă de 4 luni închisoare le-a fost aplicată şi inculpaţilor majori pentru comiterea infracţiunii de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind reţinută aceeaşi stare de fapt. Ori, în acest context, este fără echivoc faptul că judecătorul de fond a încălcat drepturile minorului de a beneficia de dispoziţiile speciale privind minoritate.

Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului minor M.I.F., a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 99 şi următoarele C. pen. la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul M.I.F. şi a reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. comisă de inculpatul, dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen.

Curtea a stabilit la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului minor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 320 C. proc. pen.

Ca o consecinţă, a stabilit la 1 an şi 2 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Curtea a precizat că la stabilirea sancţiunii penale aplicate inculpatului minor au fost avute în vedere, cu prioritate dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen., care reglementează minoritatea, precum şi dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 320 C. proc. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei şi, respectiv, judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, apoi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. privind circumstanţele atenuante judiciare şi efectele acestora asupra pedepsei principale.

Curtea a reţinut că, raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi la datele ce caracterizează persoana inculpatului minor inclusiv debutul infracţional precoce, luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestora.

Potrivit acestor date, precum şi în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată minorului, respectiv, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiuni de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept în formă continuată, sub minimul special prevăzut de legea penală, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârşirii faptei, dar şi persoana minorului, respectiv, faptul că a comis faptele la 16 ani, a recunoscut faptele comise şi, deci, le regretă.

2. În ce priveşte critica inculpatului minor referitoare la adoptarea unei soluţii de achitare urmare a aplicării dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat ia art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 18¹ C. pen., motivat prin aceea că fapta comisă de inculpatul minor nu întruneşte gradul de pericol social al unei infracţiuni, Curtea a apreciat că nu este întemeiată.

Stabilirea gradului de pericol social al infracţiunii este rezultatul verificării modului şi mijloacelor de săvârşire a infracţiunii, a scopului urmărit şi a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, a urmării produse şi a circumstanţelor personale ale făptuitorilor. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut (alin. (2) al art. 18¹ C. pen.).

Examinând actele şi lucrările dosarului, s-a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea prevederilor art. 18¹ C. pen. cu privire la infracţiunea comisă de minor, întrucât fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Activitatea infracţională a inculpatului minor constând, în esenţă, în cumpărarea repetată şi deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, constituie o faptă prin care s-au lezat destul de grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viaţa şi sănătatea populaţiei.

Aşa fiind, Curtea a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul minor M.I.F. prezintă evident pericolul social al infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi următoarele C. pen., pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei sancţiuni penale astfel cum corect s-a considerat în cauză.

VI. În ce priveşte apelul Ministerului Public privind netemeinicia tratamentului sancţionator aplicat inculpatului S.E.I. (B.2.):

Referitor la cuantumul pedepselor aplicate s-a constatat că instanţa de fond a analizat şi evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, este apt să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispoziţiile art. 52 C. pen.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

În consecinţă, la dozarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu se poate face abstracţie de gradul de pericol social al faptei şi de împrejurările concrete în care s-a comis fapta.

Este adevărat că faptele comise de inculpat au o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, împrejurarea ce a fost reflectată în cuantumul pedepsei aplicate; dar nu este mai puţin adevărat că în condiţiile concrete, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), combinat cu art. 76 C. pen. şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin privare de libertate ar însemna o interpretare şi aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen., ignorându-se din acest complex proces al individualizării pedepsei persoana inculpatului şi datele care caracterizează existenţa acestuia.

Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum şi faţă de celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate anterior, a apreciat că pedeapsa stabilită de instanţa de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen.

Curtea a precizat că, raportat la vârsta inculpatului, interesul imediat şi de perspectivă, în spiritul art. 52 C. pen., este recuperarea şi reintegrarea socială a inculpatului şi nicidecum îndepărtarea şi izolarea sa din rândul comunităţii pe o perioadă de timp care nu se justifică raportat la gradul de pericol social al faptei şi al inculpatului.

Aşa fiind, Curtea a constatat că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, context în care a respins recursul Ministerului Public sub acest aspect, ca nefondat, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1. lit. b) C. proc. pen.

VII. În ce priveşte apelul Ministerului Public privind netemeinicia tratamentului sancţionator aplicat inculpatului P.C. (B.2.):

Aşa cum s-a motivat anterior, pedeapsa aplicată inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în vânzare, deţinerea şi oferirea de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 C. pen., este nelegală, în cauză fiind stabilită prin decizia penală a instanţei de apel o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea acestei infracţiuni.

În privinţa individualizării pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., se apreciază că aplicarea unei pedepse de 2 luni închisoare este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispoziţiile art. 52 C. pen.

Probele dosarului relevă în adevăr că inculpatul, în mod repetat a deţinut atât pentru consum propriu, cât şi pentru vânzare şi a pus în vânzare şi oferit cantităţi de haşiş, fără drept, fapte care au o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, împrejurarea ce a fost reflectată în cuantumul pedepsei aplicate; dar nu este mai puţin adevărat că în condiţiile concrete, aplicare unei pedepse într-un cuantum mai ridicat prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a), combinat cu art. 76 C. pen. şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin privare de libertate ar însemna o interpretare şi aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen., ignorându-se din acest complex proces al individualizării pedepsei persoana inculpatului şi datele care caracterizează existenţa acestuia.

S-a apreciat că stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată nu poate eluda atitudinea inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta încă din primele acte de cercetare penală şi o regretă, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat de către organele judiciare, după cum nu se poate omite vârsta pe care a avut-o acesta la data comiterii faptelor, respectiv, 39 ani.

Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum şi faţă de celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate anterior, a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, calculat potrivit art. 86² C. pen., răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen.

Curtea a constatat că nu se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, context în care a respins recursul Ministerului Public, sub acest aspect, ca nefondat, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1, Iit. b) C. proc. pen.

VIII. În ce priveşte apelul Ministerului Public privind netemeinicia tratamentului sancţionator aplicat inculpaţilor M.A., D.F.Ş., B.M.A. şi M.P.M. (B.2):

Curtea de apel, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fapta comisă a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi cu datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.

Curtea a apreciat însă că, în cauză, condamnarea inculpaţilor Ia o pedeapsă de câte 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei este neadecvată sub aspectul modalităţii de executare, impunându-se schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din suspendare condiţionată art. 81 şi următoarele C. pen., în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, tocmai pentru a avea garanţia reintegrării sociale şi reeducării acestora.

Este real că inculpaţii au avut o poziţie procesuală de recunoaştere a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de către judecătorul instanţei de fond, că nu au antecedente penale, însă raportat Ia fapta comisă - cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept în formă continuată, aplicarea unei pedepse de câte 4 luni cu închisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepselor şi cu stabilirea unui termen de încercare prin adăugarea intervalului prev. de art. 86¹ C. proc. pen. de 3 ani, răspunde exigenţelor legii penale şi este de natură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea a apreciat că, raportat Ia natura şi gravitatea faptei comise, recuperarea socială a inculpaţilor şi protecţia socială a comunităţii poate fi asigurată numai în condiţiile stabilirii unor măsuri şi obligaţii stricte şi a căror nerespectare atrage consecinţe severe asupra fiecărui condamnat.

În consecinţă, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza disp. art. 379 pct. 2 Iit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului şi sub acest aspect şi, în baza art. 86 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de câte 4 luni închisoare aplicată fiecărui inculpat menţionat, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 86 C. pen.

A dispus ca pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, Ia datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. A desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba cu supravegherea respectării măsurilor şi obligaţiilor impuse fiecărui inculpat.

A atras atenţia inculpaţilor M.A., D.F.Ş., B.M.A. şi M.P.M. asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

IX. În ce priveşte apelurile D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia, al inculpatului Ţ.P.M. şi al inculpaţilor minori M.I.F. şi R.F.I. sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei:

Se constată că în motivele de apel ale procurorului se critică netemeinicia pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, solicitându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare în cazul inculpatului Ţ.P.M., respectiv, aplicarea unor pedepse mai mari, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare în ce-l priveşte pe minorul R.F.I. şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din suspendarea condiţionată în suspendare sub supraveghere în ce-l priveşte pe inculpatul minor M.I.F., în raport de prevederile art. 52 şi 72 C. pen. şi de gravitatea faptelor comise.

Pe de altă parte, în apelurile proprii, inculpatul major şi inculpaţii minori M.I.F. şi R.F.I. au solicitat, primul reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare cu privire la ambele infracţiuni şi coborârea pedepselor până la minimul prevăzut de lege, iar inculpaţii minori au solicitat aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen., sau reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin valorizarea într-o măsură mai mare a efectelor circumstanţelor atenuante judiciare.

Curtea a procedat la o analiză unică a lor şi a reţinut că instanţa de fond a analizat şi evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a sancţiunii penale prevăzute de art. 100 C. pen., apreciind just că aplicarea unei măsurii educative în cazul inculpatului minor R.F.I. nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia. Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Instanţa de fond a considerat că nu se poate face abstracţie de împrejurarea că minorul a manifestat perseverenţă infracţională, acesta nu numai că a cumpărat şi a deţinut droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, dar a oferit spre vânzare marijuana şi haşiş şi altor minori, fapte destul de grave raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, care necesită o ripostă juridică fermă de natură să asigure reeducarea, în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.

S-a apreciat că faptele comise de minor au o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, împrejurare ce a fost reflectată în alegerea regimului sancţionator prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea; dar nu este mai puţin adevărat că în condiţiile concrete, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare şi privare de libertate ar însemna o interpretare şi aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen., ignorându-se din acest complex proces al individualizării pedepsei persoana minorului şi datele care caracterizează existenţa acestuia. Astfel, s-a apreciat că în speţă, nu se poate face abstracţie de împrejurarea că inculpatul a comis faptele la vârsta de 15 ani, nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptelor pe care le regretă.

Tot astfel, Curtea, în baza propriului examen critic, nu a putut omite în procesul complex al individualizării judiciare constatările şi concluziile referatului de evaluare întocmite în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba privind pe minor, referat în raport cu care se apreciază că prin cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea celor două fapte penale aflate în concurs real, de 8 luni închisoare, s-a asigurat realizarea scopurilor de exemplaritate şi educative, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.

Raportat la comportamentul minorului după comiterea faptelor - s-a prezentat în faţa organelor de anchetă penală, unde a dat declaraţii ample şi a recunoscut faptele, s-a prezentat în faţa judecătorului fondului, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., a renunţat la consumul de droguri, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică narcodependenţă, are suportul afectiv şi material din partea familiei, instanţa de apel a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi scopul pedepsei poate fi atins fără aplicarea unui spor de contopire şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.

Instanţa a aplicat o pedeapsă sub minimul special, de natură să impună concluzia resocializării inculpatului prin executarea pedepsei în stare de libertate.

Aşa fiind, Curtea a constatat că nu se impune nici înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare şi nici reducerea pedepselor aplicate inculpatului minor până la limita minimului prevăzut de lege în condiţiile art. 74 şi 76 C. pen. şi a respins criticile atât ale Ministerului Public sub acest aspect, cât şi ale inculpatului minor, ca nefondate.

În privinţa individualizării judiciare a pedepsei aplicate minorului M.I.F., Curtea a constatat că instanţa de fond a analizat şi evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a sancţiunii penale prevăzute de art. 100 C. pen., apreciind just că aplicarea unei măsurii educative în cazul inculpatului minor nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia. Tot astfel, în mod just au fost reţinute în favoarea minorului circumstanţe atenuante judiciare pentru infracţiunea dedusă judecăţii, considerându-se că modalitatea de executare adoptată de instanţa de fond este aptă să asigure reintegrarea şi reeducarea acestuia.

Fapta inculpatului minor este destul de gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea a ţinut seama că acţiunea minorului a avut impact major asupra acestuia, astfel încât resocializarea Iui viitoare, pozitivă ,nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., care prevăd că „legea penală apără (...) persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordinea de drept".

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că aplicarea unei pedepse de 2 luni închisoare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an şi 2 luni, calculat potrivit art. 110 C. pen., este suficientă şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât aceasta este aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfiinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., chiar şi în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare, având în vedere că minorul nu are antecedente penale, este tânăr, a recunoscut faptele încă din primele acte de cercetare penală şi s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, dând declaraţii ample de recunoaştere a faptelor, care au contribuit la stabilirea adevărului judiciar în cauză.

Este adevărat că fapta pentru care minorul a fost dedus judecăţii afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viaţa şi sănătatea populaţiei, însă în procesul complex al individualizării judiciare a pedepsei nu se poate face abstracţie de celelalte împrejurări ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, de faptul că acesta a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârşirii faptei, că în prezent minorul prezintă atât resurse interne (motivaţie pentru schimbarea comportamentului, este implicat în actul instructiv educativ), dar şi externe (suport afectiv, material al părinţilor, ataşamentul acestora) conştientizând gravitatea faptelor comise, astfel cum a rezultat din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba privind pe minor.

Curtea a constatat că aplicarea unei pedepse egală cu minimul special prevăzut de lege, în condiţiile reţinerii art. 74 şi 76 C. pen., nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.

În consecinţă, s-a considerat că manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.

Aşa fiind, Curtea a stabilit că nu se impune nici înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 86 şi următoarele C. pen., după cum nu se impune nici reducerea pedepsei aplicate inculpatului minor până la minimul special prevăzut de lege, în condiţiile reţinerii art. 74 şi 76 C. pen., context în care a respins atât apelul Ministerului Public sub acest aspect, cât şi apelul inculpatului minor, ca nefondate.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Ţ.P.M., Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen., urmare a contopirii pedepselor aplicate de instanţa de fond cu pedeapsa aplicată prin decizie, astfel cum s-a motivat anterior, este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispoziţiile art. 52 C. pen.

Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, precum şi faţă de celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen. S-a ţinut seama că acţiunea inculpatului a încălcat grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viaţa şi sănătatea populaţiei, astfel încât resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicare unei pedepse ferme, care să garanteze, pe de o parte, recuperarea socială a inculpatului, iar, pe de altă parte, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Constatându-se că inculpatul are antecedente penale, săvârşind faptele deduse prezentei judecăţi în condiţiile recidivei postcondamnatorii, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, ar însemna, însă, o interpretare şi aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen., ignorându-se din acest complex proces al individualizării pedepsei celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului, anume că acesta a recunoscut faptele încă din primele acte de cercetare penală, a colaborat cu organele de anchetă penală, dând declaraţii ample de recunoaştere a faptelor, care au contribuit la stabilirea adevărului judiciar în cauză.

Aşa fiind, Curtea a constatat că nu se impune nici majorarea şi nici reducerea pedepselor aplicate inculpatului prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, context în care urmează a respins atât critica Ministerului Public sub acest aspect, cât şi cea formulată de inculpat, ca nefiind fondate.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C., Ţ.P.M., R.F.I., S.E.I. şi de M.I.F., criticănd-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

I. În motivarea recursului promovat, inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C., Ţ.P.M. şi S.E.I. au invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., considerând că prin decizia penală recurată s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I Recurentul inculpat Ţ.P.M. a considerat că instanţa de apel a aplicat o pedeapsă cu încălcarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că nu a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 74 lit. c) C. pen. deşi, pe de o parte, recurentul inculpat a recunoscut săvârşirea faptei, iar pe de altă parte, a contribuit la realizarea actului de justiţie. A solicitat redozarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege şi al înlăturării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, motivat de faptul că recurentul inculpat şi-a ajutat permanent copilul şi a fost preocupat de creşterea şi îngrijirea acestuia.

Recurenţii inculpaţi M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C. şi S.E.I. au invocat acelaşi caz de casare, prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârea instanţei de apel în sensul că pe de o parte, instanţa a stabilit alte limite de pedeapsă decât cele prevăzute de lege, iar pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei ar fi trebuit să fie cea prevăzută de art. 81 C. pen. şi nu cea a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86 C. pen.

II. Recurentul inculpat R.F.I. a invocat dispoziţiile art. 385⁹pct. 17²C. proc. pen., considerând câ instanţa de apel a realizat o greşită aplicare a legii atunci când a stabilit că inculpatului nu i se poate aplica măsura libertăţii supravegheate, în raport de circumstanţele sale personale, astfel că a solicitat aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate prevăzute de art. 103 C. pen.

În subsidiar, în temeiul cazului de casare indicat, a solicitat reindividualizarea pedepsei, apreciind că instanţa de apel nu a dat eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în privinţa sa.

Recurentul inculpat M.I.F. a invocat în susţinerea recursului declarat cazul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi a susţinut reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 18 C. pen. şi stabilirii unei sancţiuni administrative din cele menţionate în art. 91 C. pen..

În subsidiar, în temeiul aceluiaşi caz de casare, a solicitat aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate, în raport de circumstanţele personale favorabile ce îl caracterizează şi care rezultă din actele depuse la dosar.

Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunţată în cauză de către instanţa de apel este legală şi temeinică şi constată recursurile declarate de către inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C., Ţ.P.M., R.F.I. şi de M.I.F. ca fiind nefondate, iar recursul declarat de inculpatul S.E.I. ca fiind inadmisibil.

1.1. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. 385¹ alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul S.E.I. este inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor anterior arătate, nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute la art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului. Textul mai prevede că aceste persoane pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.

Astfel, s-a consacrat principiul potrivit căruia nu se poate face recurs omisso medio, adică nu se poate recurge Ia o cale de atac sărind peste alta, care are prioritate.

Se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 362 C. proc. pen., inculpatul S.E.I. se numără printre persoanele cărora le este recunoscut dreptul de a exercita calea de atac a apelului împotriva hotărârilor pronunţate de către prima instanţă în fond, atât în ceea ce priveşte latura penală cât şi cu privire la latura civilă.

Cu toate acestea, în prezenta cauză s-a constatat, pe de o parte, că recurentul inculpat S.E.I. nu a uzat de calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, că soluţia pronunţată de instanţa de apel nu a modificat în nici un mod hotărârea pronunţată de Tribunalul Alba în ceea ce priveşte situaţia acestui recurent.

S-a reţinut, în acest sens, că prin sentinţa penală nr. 367/2012 pronunţată de Tribunalul Alba, printre altele, recurentul inculpat S.E.I. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în temeiul art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen. De asemenea, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeaşi durată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Deşi recurentul inculpat S.E.I. nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, instanţa de apel, admiţând apelul declarat în cauză de către parchet, a reluat textul conţinut de dispozitivul sentinţei apelate şi a dispus, întocmai ca şi instanţa de fond, suspendarea executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.E.I., în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen.

Se constată, prin urmare, că în cuprinsul deciziei pronunţate, instanţa de apel nu a modificat soluţia pronunţată de către instanţa de fond, astfel încât, în lumina dispoziţiilor legale anterior menţionate, recursul declarat de către inculpatul S.E.I. este inadmisibil, motiv pentru care instanţa de recurs nu va mai analiza criticile invocate de acesta.

1.2. Sub aspectul criticii întemeiate pe dispoziţiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen. invocat de recurenţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C. şi Ţ.P.M., prin care s-a susţinut că prin decizia penală recurată s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, se constată că prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond, recurenţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.I.F. şi M.P.M. au fost condamnaţi, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 320 C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni. Ulterior, prin decizia penală pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în ce-i priveşte pe inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A. şi M.P.M., în baza art. 86 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale de câte 4 luni închisoare aplicată inculpaţilor menţionaţi, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 86 C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe recurentul M.I.F., instanţa de apel a reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. comisă de inculpatul M.I.F., dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen., a stabilit la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului şi la 1 an şi 2 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen. De asemenea, în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Recurentul Ţ.P.M. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. b) C. pen., raportat la art. 3 20 C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., iar în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

Ulterior, instanţa de apel a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ţ.P.M. în pedepsele componente, a menţinut pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. pe durata de 1 an, a stabilit la 7 ani închisoare pedeapsa principală şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), d) şi e) C. pen. aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen., a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate de instanţa de fond cu pedepsele aplicate prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), d) şi e) C. pen., interzicând inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), d) şi e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Recurentul inculpat P.C. a fost condamnat de către instanţa de fond, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., fiind contopite pedepsele în baza art. 33, 34 C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev, de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeaşi durată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Ulterior, instanţa de apel a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.C. în pedepsele componente şi a stabilit la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin decizia Curţii cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., interzicând inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Recurentul inculpat R.F.I. (minor) a fost condamnat de către instanţa de fond, in baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., fiind înlăturată aplicarea pedepsei complementare, conform, art. 76 alin. (3) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 C. pen. a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen. şi art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Instanţa de apel a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F.I. în pedepsele componente, a stabilit Ia 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 C. pen. iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedeapsa de 1 lună inchisoare aplicată de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, stabilind la 1 an şi 8 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen. De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Potrivit dispoziţiilor incriminatorii din Legea nr. 143/2000, infracţiunea prevăzută la art. 2 alin. (1) (reţinută în sarcina inculpaţilor Ţ.P.M. şi P.C.) este pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din lege (reţinută în sarcina inculpatului Ţ.P.M.) se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, infracţiunea prevăzută la art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege (reţinută în sarcina inculpaţilor Ţ.P.M., P.C., M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.I.F. şi M.P.M.) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, constituind circumstanţă agravantă împrejurarea reţinută în sarcina inculpatului

Ţ.P.M. prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, respectiv folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2-11 din lege.

În considerarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de al cărui beneficiu se bucură toţi recurenţii, fiind reţinut la încadrarea juridică a faptelor pentru care aceştia sunt judecaţi şi condamnaţi, limitele pedepselor anterior menţionate se reduc cu o treime, astfel: în cazul infracţiunii prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (reţinută în sarcina inculpaţilor Ţ.P.M. şi P.C.) limitele pedepsei sunt închisoare de la 2 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din lege (reţinută în sarcina inculpatului Ţ.P.M.) se pedepseşte cu închisoare de la 6 ani şi 4 luni la 14 ani şi patru luni şi interzicerea unor drepturi, iar infracţiunea prevăzută la art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege (reţinută în sarcina inculpaţilor Ţ.P.M., P.C., M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.I.F. şi M.P.M.) are ca limite de pedeapsă închisoarea de la 4 luni la 1 an şi 4 luni sau amendă.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate recurenţilor minori M.I.F. şi R.F.I., se observă că instanţa de apel a făcut, în mod corespunzător, aplicarea dispoziţiilor art. 109 C. pen., limitele pedepselor - reduse potrivit dispoziţilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. - micşorându-se încă o dată, la jumătate.

De asemenea, analizându-se procesul de stabilire a cuntumului pedepselor aplicate de către instanţa de apel, se constată că s-a dat eficienţă, în mod corect, dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. reţinute de către instanţa de apei în favoarea recurentului incuipat P.C., pedepsele stabilite în sarcina acestuia pentru fiecare din infracţiunile săvârşite având cuantumul fixat în mod corespunzător, sub limita minimă prevăzută de lege, potrivit prevederilor art. 76 C. pen.

Similar, pedeapsa aplicată de către instanţa de ape! recurentului inculpat R.F.I. pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 şi art. 99 şi următoarele C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., a fost redusă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator menţionat, în virtutea circumstanţei atenuante reţinute în favoarea acestuia în temeiul art. 74 lit. a) C. pen.

Având în vedere cele anterior menţionate, văzând pedepsele aplicate de către instanţa de fond, aşa cum acestea au fost modificate de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare analizat prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., întrucât cuantumul pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi Ţ.P.M., P.C., M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.I.F., M.P.M. şi S.E.I. sunt situate în interiorul limitelor prevăzute de lege.

1.3. Cu privire la critica invocată de către recurentul inculpat Ţ.P.M., referitoare la greşita manieră de individualizare a pedepsei realizată de către instanţa de apel prin decizia atacată, se constată că potrivit vechiului text al art. 385 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse in alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate in termenul de declarare a recursului.

Per a contraria, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 - 15 februarie 2013 - se aplică dispoziţiile privind cazurile de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speţă, se constată că recurentul inculpat Ţ.P.M. a declarat recurs împotriva unei decizii penale pronunţate de către Curtea de Apel Alba Iulia în apel, la 08 martie 2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conţinutul lor modificat prin art. I din Legea nr. 2/2013.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţa de apel, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen., modificate prin Legea nr. 2/2013.

De asemenea, se are în vedere şi împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunţată în faza procesuală a apelului.

Prin urmare, în raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerea invocată de către inculpat - privind greşita individualizare a pedepsei de către instanţa de apel - nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., precum şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen.

II. Aceleaşi concluzii se impun şi în ceea ce priveşte critica invocată de recurenţii inculpaţi R.F.I. şi M.I.F. - în cadrul căreia se pretinde incidenţa cazului de casare privind greşita aplicare a legii la stabilirea pedepsei aplicată acestor inculpaţi - Înalta Curte constatând că, în realitate, critica susţinută de aceştia nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17² C. proc. pen., atât timp cât ceea ce se învederează instanţei reprezintă solicitări de reindividualizare a pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţii, în sensul aplicării fie a măsurii libertăţii supravegheate, fie a unei sancţiuni administrative din cele menţionate în art. 91 C. pen., precum şi acordarea unor efecte sporite circumstanţelor atenuante ce caracterizează persoana recurenţilor.

Aşa fiind, se constată că aspectele invocate de recurenţii R.F.I. şi M.I.F. privind greşita individualizare a pedepsei de către instanţa de apel nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17² C. proc. pen., nefiind legate de încălcarea unor dispoziţii legale, în consecinţă aceste critici vor fi respinse.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C., Ţ.P.M., R.F.I. şi de M.I.F. împotriva deciziei penale atacate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul S.E.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.P.M., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 august 2012 la 25 iunie 2013.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C., Ţ.P.M., R.F.I. şi de M.I.F. împotriva deciziei penale nr. 49/A/2013 din 08 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul S.E.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.P.M., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 august 2012 la 25 iunie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi M.A., D.F.Ş., B.M.A., M.P.M., P.C., Ţ.P.M. şi S.E.I. Ia plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi pe recurenţii inculpaţi R.F.I şi M.I.F. la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronuriţată, în şedinţă publică, azi 25 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2227/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2241/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2240/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2240/2013. Penal