ICCJ. Decizia nr. 2396/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2396/2013
Dosar nr. 1532/46/2013
Şedinţa publică din 19 iulie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 129/ F din 12 iulie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate R.M., pe o durată de 5 zile începând cu data de 12 iulie 2013 şi până la data de 16 iulie 2013, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 12 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a înaintat instanţei în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen, privind pe persoana solicitată R.M., aflat în Arestul I.P.J. Argeş, faţă de care autorităţile judiciare din Ungaria au emis un mandat european de arestare.
Din conţinutul semnalării internaţionale formulată Biroului S. existente la dosar rezultă că persoana solicitată este suspectă pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de secţiunea 316 C. pen. maghiar, întrucât numitul R. şi complicii săi necunoscuţi au încercat să obţină ilegal combustibil de la un camion din parcare. Aceştia au fost observaţi în timpul acţiunii lor şi au trebuit să fugă cu un autovehicul cu numere româneşti false, către Pince, Slovenia. Aceştia au lăsat furtunurile, canistrele şi alte dispozitive la locul faptei.
Faptele comise de persoana solicitată R.M. sunt încadrate juridic în secţiunea 316 C. pen. maghiar, faptă incriminată şi de legislaţia română în art. 208 şi 209 C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a procedat la identificarea persoanei solicitate şi la audierea acesteia.
În declaraţia existentă la dosarul cauzei şi consemnată la data de 12 iulie 2013, numitul R.M. confirmă că i s-a adus la cunoştinţă de către procuror semnalarea în sistemul informatic Schengen, faptul că autorităţile judiciare din Ungaria au emis un mandat european de arestare împotriva sa vizând infracţiunile menţionate mai sus.
Prin Ordonanţa de reţinere din 12 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus reţinerea pe timp de 24 de ore, începând cu data de 12 iulie 2013, ora 16:00, a persoanei solicitate R.M., în vederea prezentării acestuia în faţa instanţei şi predării autorităţilor maghiare.
Curtea a constatat că, nu există obiecţii din partea persoanei solicitate privind identitatea sa şi de asemenea aceasta a fost informată atât de către parchet cât şi de către instanţă cu privire la acuzaţiile care i se aduc de către autorităţile austriece, respectându-se astfel dispoziţiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În legătură cu stadiul cauzei, instanţa a constatat că la dosar există mandatul european de arestarea, netradus, emis de către autoritatea judiciară din Ungaria, la care se referă semnalarea introdusă de Biroul S. cu adresa nr. cu adresa nr. 356044/ NAT din 10 iulie 2013, de către Autorităţile judiciare din Ungaria.
Această reglementare nouă se aplică însă în cazul când România este stat solicitant, legiuitorul introducând textul nou în capitolul II referitor la emiterea de către autorităţile române a unui mandat european de arestare.
Dispoziţiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată fac referire în mod expres la procedura de executare a mandatului european de arestare, stabilind în cazul sesizării doar prin intermediul unei semnalări condiţii restrictive care privesc atât măsura arestării preventive cât şi orice altă măsură preventivă limitând perioada de timp pe care pot fi luate la maxim 5 zile.
Acelaşi text de lege stabileşte un termen imperativ de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, şi de abia după această etapă judecătorul poate examina în substanţă cererea de predare formulată de statului solicitant.
Curtea a apreciat că semnalarea introdusă în sistemul informatic Schengen nu este suficientă pentru a dispune predarea persoanei solicitate către autorităţile austriece şi are valoarea unui act juridic de urgenţă în raport cu care pot fi dispuse măsuri, inclusiv de restrângere a libertăţii individuale a persoanei solicitate, în vederea posibilei predări a acesteia, pe o perioadă strict determinată şi relativ scurtă de timp.
În raport cu acesta argumente, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind reţinerea şi arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţă.
Împotriva acestei hotărâri persoana solicitată R.M. a declarat recurs.
La termenul din 19 iulie 2013 persoana solicitată R.M., prezent personal şi asistat de apărător din oficiu a declarat că înţelege să-şi retragă recursul ce formează obiectul prezentului dosar.
Potrivit dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs conform art. 368 C. proc. pen. şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 din acelaşi cod, dispoziţii care se aplică în mod corespunzător.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că sunt respectate condiţiile prevăzute de art. 369 C. proc. pen., că cererea de retragere a recursului s-a făcut până la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de manifestarea de voinţă a persoanei solicitate în sensul retragerii recursului declarat împotriva încheierii penale nr. 129/ F din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1532/46/2013.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată R.M. împotriva încheierii penale nr. 129/ F din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1532/46/2013.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iulie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2395/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2422/2013. Penal → |
|---|
