ICCJ. Decizia nr. 2552/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2552/2013
Dosar nr. 2339/63/2012
Şedinţa publică din 3 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 440 din 29 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj a fost respinsă cererea inculpatului C.C.D. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
A fost respinsă cererea părţii vătămate B.S.C. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.C.D. din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.D., fiul lui N. şi G., născut, în Tg. Jiu, jud. Gorj, domiciliat în Craiova, str. I., jud. Dolj, deţinut în Penitenciarul Craiova, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.D. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate privind pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1594 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova şi a dispus executarea acestei pedepse, alături de pedeapsa menţionată mai sus, urmând ca inculpat să execute în final 8 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani."
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la data de 23 ianuarie 2012 la zi şi menţine starea de arest.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.C.D. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea unui tricoului ridicat din autoturismul cu număr de înmatriculare xxx, în baza procesului-verbal din data de 11 mai 2011 numitului D.N.L.
S-a luat act că partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal întrucât prejudiciul a fost recuperat.
În baza art. 14 rap. la 346 C. proc. pen. instanţa a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpatul C.C.D. la plata către partea civilă B.S.C., a sumei de 7.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.C.D. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către partea civilă B.S.C. reprezentând onorariu avocat în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.C.D. la plata sumei de 550 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 593/P/2011 din 23 februarie 2012 a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul C.C.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi port fără drept al unui cuţit, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea pentru cele două infracţiuni a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. reţinându-se că în noaptea de 10/11 mai 2011 în urma unor discuţii contradictorii, l-a lovit cu un cuţit pe B.S.C., provocându-i leziuni ce au necesitat 25 - 30 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Din actele dosarului (procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate în baza Autorizaţiei nr. 37 din 13 mai 2011 emisă de Tribunalul Dolj, coroborate cu declaraţia numitului N.F.) a rezultat că numitul C.N. (tatăl inculpatului C.C.D.) a întreprins anumite demersuri, ulterioare comiterii de către inculpatul C.C.D. a faptei descrisă mai sus, cu scopul îngreunării urmăririi penale, în sensul găsirii unei "relaţii" la un spital de psihiatrie pentru fiul său, inculpatul C.C.D., care să susţină că acesta ar avea probleme psihice. În ceea ce priveşte aceste activităţi ale numitului C.N., ce pot fi asimilate unor acte preparatorii pentru comiterea infracţiunii prev. de art 264 alin. (1) C. pen., s-a constatat că acestea nu sunt incriminate de legea penală română.
Numiţii I.M.B. şi C.F.I. - persoane ce l-au transportat pe inculpatul C.C.D. în perioada de timp când acesta a părăsit mun. Craiova, după agresarea părţii vătămate B.S.C. - s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., sub aspectul laturii subiective. S-a constatat că din probele administrate nu rezultă că numiţii I.M.B. şi C.F.I. ar fi avut cunoştinţă despre împrejurările certe în care s-a produs incidentul din noaptea de 10 din 11 mai 2011.
După comiterea faptei inculpatul C.C.D. s-a sustras urmăririi penale, acesta fiind pus în urmărire la nivel naţional (aspect ce rezultă din Adresa nr. C/555048 din 10 august 2011 emisă de IPJ Dolj - Serviciul de investigaţii Criminale), pe numele său fiind emise, totodată, mandatul european de arestare nr. 19 din 28 septembrie 2011 şi mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării nr. 16 din 28 septembrie 2011.
La data de 04 februarie 2012, inculpatul C.C.D. a fost prezentat la Tribunalul Dolj, fiind adus la această instanţă de judecată după ce a fost predat de autorităţile britanice.
După găsirea inculpatului C.C.D., Tribunalul Dolj a confirmat mandatul de arestare preventivă nr. 53 din 31 mai 2011, durata de 30 de zile începând să curgă de la 04 februarie 2012, conform procesului-verbal din 04 februarie 2012, întocmit în Dosarul nr. 14747/63/2011.
În fapt s-a reţinut că în seara de 10 mai 2011, numiţii V.A.D., D.N.L., C.F.C., E.M.B., inculpatul C.C.D. şi partea vătămată B.S.C. s-au întâlnit la locuinţa numiţilor C.T. şi Z.A.O., locuinţă situată în mun. Craiova, str. R., jud. Dolj unde au jucat o partidă de remmy.
Întâlnirea dintre persoanele sus-menţionate s-a desfăşurat fără incidente până la un moment dat în jurul orei 24,00, când între partea vătămată B.S.C. şi inculpatul C.C.D. a avut loc o discuţie contradictorie.
Urmare acestei discuţii, inculpatul C.C.D. a aruncat conţinutul unui pahar în direcţia feţei părţii vătămate B.S.C. care la rândul său l-a lovit pe inculpat cu pumnul de mai multe ori.
Altercaţia dintre partea vătămată B.S.C. şi inculpatul C.C.D. a fost întreruptă de către V.A.D. care a intervenit şi l-a scos afară pe partea vătămată B.S. Celelalte persoane prezente au ieşit împreună cu C.C.D. din locuinţa lui C.T.
În continuare, atât partea vătămată B.S.C. cât şi inculpatul C.C.D. au părăsit locuinţa numiţilor C.T. şi Z.A.O., deplasându-se fiecare la locuinţa sa.
În faţa imobilului nr. 69 pe strada R. din mun. Craiova se aflau numiţii V.A.D., D.N.L., E.M.B., C.T. şi C.F.C. (acesta din urmă deplasându-se la autoturismul său ce era parcat în zona respectivă).
La un interval de timp de câteva minute, în zonă a revenit partea vătămată B.S.C., iar numitul E.M.B. a plecat din zona respectivă, mergând iniţial în piaţa "V.R.", iar ulterior, deplasându-se la locuinţa sa.
După ce partea vătămată B.S.C. a revenit în zona imobilului nr. 69, numitul C.T. a intrat în locuinţa sa. După scurt timp, inculpatul C.C.D. a revenit în zona unde se afla partea vătămată B.S.C., precum şi numiţii V.A.D. şi D.N.L.
Observând că inculpatul avea un obiect în mână (de circa 20 - 25 cm) şi crezând că-l va lovi pe partea vătămată, martorul V.D.A.s-a interpus între cei doi.
Tot martorul V.A.D., a observat în acele momente că inculpatul C.C.D. avea ascuns în mâneca hainei un cuţit cu care a încercat să o lovească pe partea vătămată B.S.C., lovitura fiind direcţională spre partea superioară a corpului acesteia.
Partea vătămată B.S.C. a reuşit să se ferească de această primă lovitură şi a încercat să se îndepărteze de inculpat.
Fiind ajunsă din urmă de inculpatul C.C.D., care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul, în partea din spate a corpului, zona toracică.
Ulterior, inculpatul C.C.D. a continuat să manifeste o atitudine agresivă faţă de partea vătămată, fiind împiedicat, însă, de martorul V.D.A. să ajungă la aceasta.
Numitul V.A.D. a reuşit să-l îndepărteze pe inculpatul C.C.D. de locul comiterii faptei, deplasându-se cu acesta până în zona blocului în care locuia inculpatul, unde cei doi s-au despărţit.
După ce a fost lovită cu cuţitul de inculpat, victima B.S.C. s-a aşezat pe o bancă aflată în faţa unui magazin amplasat lângă locuinţa numiţilor C.T. şi Z.A.O.
Au venit şi numiţii C.T., C.F.C. şi D.N.L., care se aflaseră în apropierea locului unde victima B.S.C. a fost lovită cu cuţitul de inculpatul C.C.D., cei trei auzind şi larma produsă în timpul desfăşurării incidentului.
Numitul C.T. a apelat telefonic 112, anunţând cele întâmplate şi solicitând deplasarea unei ambulanţe la faţa locului. Observând starea în care se afla victima B.S.C., numiţii C.T. şi D.N.L. au urcat-o pe aceasta în autoturismul marca D., cu numărul de înmatriculare xxx condus de C.F.C., numitul D.N.L. punând tricoul său la plaga suferită de victimă (tricoul respectiv a fost găsit în autoturismul numitului C.F.C. la data de 11 mai 2011, cu ocazia examinării acestui autoturism).
În aceste condiţii, victima B.S.C. a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova cu autoturismul cu numărul de înmatriculare xxx condus de C.F.C., autoturism în care s-a mai aflat şi numitul C.T.
În zona producerii incidentului de pe strada R. a venit şi numita Z.A.O., care împreună cu numitul D.N.L. s-au deplasat cu un autoturism taxi, la unitatea medicală unde a fost transportată victima B.S.C.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.C.D., s-a constatat că, după lovirea victimei B.S.C. cu cuţitul şi, respectiv după ce s-a despărţit de numitul V.A.D., acesta s-a sustras cercetărilor, nemaifiind găsit o mare perioadă de timp.
Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, s-a procedat şi la audierea numiţilor I.M.B. şi C.F.I., din declaraţiile cărora a rezultat că ulterior comiterii faptei de către inculpat, primul l-a transportat cu autoturismul pe C.C.D. până în cartierul Bariera Vîlcii din municipiul Craiova, iar cel de al doilea l-a transportat din cartierul Bariera Vîlcii, până pe raza comunei Mischii, sat Motoci, judeţul Dolj.
Martorii I.M.B. şi C.F.I., s-au întâlnit fiecare cu inculpatul C.C.D., iar acesta le-a relatat faptul că l-a lovit cu cuţitul pe B.S.C.
Inculpatul s-a sustras cercetării judecătoreşti, iar la data de 27 iulie 2012 Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol a comunicat, a învederat faptul că inculpatul a fost arestat în vederea extrădării de către autorităţile judiciare britanice la data de 23 ianuarie 2012, fiind apoi preluat din Londra la data de 03 februarie 2012 şi încarcerat în Arestul D.G.P.M.B.
Din expertiza medico-legală întocmită în cauză a rezultat că partea vătămată B.S.C. a prezentat leziuni de violenţă ce pot data din 11 mai 2011; leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu corpuri tăietoare-înţepătoare, posibil cuţit; loviturile au putut fi aplicate din spate, lateral dreapta; leziunile de violenţă necesită 25 - 30 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Instanţa de fond, faţă de cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., a reţinut că pentru delimitarea infracţiunii de vătămare corporală gravă prin care se pune în pericol viaţa victimei, de tentativă de omor, se impune să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta cum sunt: natura instrumentului folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată, ca şi urmările produse.
Martorul V.A.D. a arătat că inculpatul a încercat să lovească partea vătămată B.S.C., lovitura fiind direcţională spre partea superioară a corpului acesteia, însă a reuşit să se ferească de această primă lovitură şi a încercat să se îndepărteze de inculpat. Nu a reuşit să parcurgă decât o distanţă scurtă, fiind ajunsă din urmă de inculpatul C.C.D., care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul, în partea din spate a corpului, zona toracică.
Ulterior, inculpatul C.C.D. a continuat să manifeste o atitudine agresivă faţă de partea vătămată, fiind împiedicat, însă, de martor să ajungă la aceasta.
Din fişa UPU 31749 din 11 mai 2011 a reieşit că numitul B.S.C. s-a prezentat la Spitalul de Urgenţă pentru sângerare paravertebrală dreaptă, tegumente palide. Prezintă o plagă înjunghiată paravertebral dreapta cu diametrul de aproximativ 3 - 4 cm, palid, transpirat, cu vărsături alimentare. S-a pus dg: plagă înjunghiată toracală (5 cm) penetrantă paravertebral dreapta. Şoc hemoragic. Hemopericard. În acelaşi raport se menţionează: "S-a intervenit chirurgical CO 246 din 11 mai 2011 - s-a pus dg: Hemotorax stâng după plagă înjunghiată penetrantă paravertebral dreaptă. Plagă pulmonară LIS".
De asemenea, a fost respinsă şi cererea părţii vătămate B.S.C. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.C.D. din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
Premeditarea presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârşi omorul şi până în momentul săvârşirii infracţiunii; efectuarea unor acte de pregătire materială în vederea săvârşirii faptei constând în luarea de măsuri, procurarea de instrumente sau mijloace; efectuarea unor acte de pregătire morală, psihică, în vederea săvârşirii faptei, constând în activitatea psihică a făptuitorului de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârşi infracţiunea.
- Instanţa a constatat că nu a fost îndeplinită condiţia trecerii unui interval de timp în situaţia în care, după ce s-au insultat şi îmbrâncit reciproc, fiind despărţiţi de cei prezenţi la faţa locului, inculpatul a plecat spre casă, de unde a luat un cuţit şi s-a deplasat în aproprierea locului faptei unde, găsind victima împreună cu martorii, a lovit-o cu cuţitul, punându-i viaţa în primejdie.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului C.C.D. care în noaptea de 10/11 mai 2011 l-a lovit cu un cuţit pe B.S.C., provocându-i leziunile care au necesitat 25 - 30 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
De asemenea, fapta comisă de inculpatul C.C.D. - constând în aceea că în noaptea de 10/11 mai 2011 s-a deplasat pe strada R. din municipiul Craiova, având asupra sa un cuţit - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port fără drept al unui cuţit, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Din fişa de cazier a rezultat că inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare condiţionată prin Sentinţa penală nr. 1594 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, astfel că la data comiterii faptelor se afla în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
Totodată, s-a apreciat ca fiind oportună aplicarea faţă de inculpat şi a pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 83 C. pen. instanţa a dispus revocarea beneficiul suspendării condiţionate privind pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1594 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, s-a dispus şi executarea acestei pedepse, alături de pedeapsa menţionată mai sus, urmând ca inculpat să execute în final 8 ani şi 8 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute, de gradul sporit de pericol social al faptelor care rezultă din modul de organizare a activităţii infracţionale, de mijloacele folosite, de persoana inculpatului care prin modul în care a organizat săvârşirea infracţiunii, denotă o periculozitate foarte ridicată.
Constatând că cele două fapte sunt în concurs prev. de art. 33 lit. a) C. pen., întrucât cele două infracţiuni au fost săvârşite de aceiaşi persoană, înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele, în baza art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele trei pedepse în pedeapsa cea mai grea.
Instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse ca modalitate de execuţie în regim de detenţie, este de natură a-şi atinge scopul preventiv educativ al pedepsei.
În baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei.
În ceea ce priveşte stabilirea şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., instanţa, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi principiul proporţionalităţii, în raport de natura infracţiunii, modul şi împrejurările de comitere, dar şi persoana inculpatului, a apreciat că este proporţională şi justificată numai interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv interdicţia dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi interdicţia dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la data de 23 ianuarie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.C.D. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea tricoului ridicat din autoturismul cu număr de înmatriculare xxx, în baza procesului-verbal din data de 11 mai 2011 numitului D.N.L.
Instanţa a luat act că partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal întrucât prejudiciul a fost recuperat.
Partea vătămată B.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 RON despăgubiri materiale şi suma de 60.000 RON daune morale.
În baza art. 14 rap. la 346 C. proc. pen., instanţa a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpatul C.C.D. la plata către partea civilă B.S.C. a sumei de 7.000 RON cu titlu de daune morale.
Astfel, existenţa prejudiciului moral în raport de toate împrejurările ce circumscriu fapta inculpatului este incomensurabilă, sub aspectul cuantumului, instanţa a apreciat că suma de 7.000 RON este suficientă pentru acoperirea prejudiciului cu caracter nepatrimonial suferit de către partea civilă.
Cu privire la despăgubirile materiale, partea civilă B.S.C. a învederat instanţei la data de 02 aprilie 2012, că a primit de la părinţii inculpatului C.C.D. suma de 6.500 RON reprezentând despăgubirile materiale şi în consecinţă instanţa a respins acest capăt de cerere.
Prin încheierea din data de 08 noiembrie 2012 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta Sentinţei penale nr. 440 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Dolj în sensul că se va menţiona "În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 83 C. pen. revocă beneficiul suspendării condiţionate privind pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1594 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, dispune şi executarea acestei pedepse, alături de pedeapsa menţionată mai sus, urmând ca inculpatul să execute în final 8 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani."
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut, în raport de obiectul folosit, zona vizată, o singură lovitură, că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. De asemenea, a mai arătat că, relevantă pentru încadrarea juridică a faptei este şi împrejurarea că între părţi a existat un conflict spontan, generat de partea vătămată, care a culminat cu aplicarea unei lovituri de cuţit de către inculpat.
A mai solicitat reducerea pedepsei, prin reţinerea prevederilor art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 133 din 16 aprilie 2013 Curtea de Apel Craiova, a admis apelul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva Sentinţei penale nr. 440 din 29 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2339/63/2012.
A descontopit pedepsele şi a reţinut disp. art. 74 lit. b) şi lit. c) C. pen., art. 76 C. pen. şi a redus pedepsele inculpatului, după cum urmează:
- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 74 lit. b), c) C. pen., art. 76 C. pen.
- 2 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 74 lit. b), c), C. pen., art. 76 C. pen.
A recontopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
A menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1594 din 15 iunie 2010 a jud. Craiova pedeapsă ce se va executa cumulat cu pedeapsa principală din cauza de faţă în total 5 ani şi 8 luni închisoare.
A dedus detenţia în continuare, a menţinut starea de arest şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv pedeapsa complementară.
În timpul judecăţii în apel, inculpatul a fost ascultat conform prev. de art. 378 alin. (2) C. proc. pen., acesta a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată cu cuţitul, negând însă intenţia de a-1 ucide.
A constatat instanţa că este întemeiată critica referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
A reţinut că din actele dosarului rezultă că inculpatul a recunoscut şi regretat faptele (negând doar intenţia de a ucide şi unele circumstanţe privind modul de săvârşire, dar a recunoscut că a lovit cu cuţitul pe partea vătămată), a avut în vedere şi referatul de anchetă socială şi cele două caracterizări depuse la dosar.
Instanţa de control judiciar a reţinut circumstanţe atenuante, respectiv prevederile art. 74 lit. b) şi c) C. pen., în raport şi de împrejurările concrete în care s-au produs faptele - partea vătămată a ripostat exagerat la gestul inculpatului de a-i arunca conţinutul unui pahar în faţă, lovindu-l cu pumnii de mai multe ori, ca şi de împrejurarea că inculpatul, alături de familia sa au achitat cheltuielile de spitalizare şi despăgubirile materiale solicitate de partea vătămată.
A apreciat că se impune reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru ambele infracţiuni, chiar dacă inculpatul este recidivist şi s-a sustras urmăririi penale, însă, coroborând toate împrejurările şi circumstanţele săvârşirii faptelor şi datele personale ale inculpatului, circumstanţele atenuante şi cele agravante.
Prin urmare, a apreciat că pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru "infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., răspund mai bine scopului prevăzut de art. 52 C. pen., fiind corect individualizare prin aplicarea, criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a pericolului social al faptelor, împrejurările săvârşirii şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul C.C.D.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii, arătând că în mod greşit au fost reţinute dispoziţiile art. 74 lit. b) şi lit. c) C. pen. şi în mod greşit s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 76 C. pen. fără sa se raporteze la dispoziţiile legale.
În argumentare a susţinut că legiuitorul a prevăzut că dispoziţiile art. 74 lit. b) C. pen. pot fi reţinute în favoarea inculpatului dacă ar fi acoperit paguba, însă, în speţă din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea vătămată şi către spital, acestea fiind achitate parţial.
A mai arătat cu privire la dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. că în mod greşit s-a reţinut ca inculpatul s-a prezentat în instanţă şi a avut o atitudine procesuală corectă, având în vedere că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, fiind arestat în lipsă, prin emiterea unui mandat european.
A mai susţinut că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen.
Concluzionând, a susţinut că cele două aspecte menţionate sunt contrare legii şi sunt în opoziţie cu actele dosarului şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Inculpatul C.C.D. a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen.
Astfel, a mai susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, iar hotărârile pronunţate sunt nelegale sub acest aspect şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă. Totodată, a mai solicitat şi reducerea pedepsei.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul C.C.D. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alineatul 2 că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Referitor la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova referitor la cazul de casare invocat prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., privind reţinerea greşită a circumstanţelor atenuante referitoare la stăruinţa depusă pentru a repara paguba pricinuită şi atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei şi comportarea sinceră pe parcursul procesului, prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. b) şi c) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de prim control judiciar dispoziţiile menţionate.
Prin Sentinţa penală nr. 440 din 29 octombrie 2012 Tribunalul Dolj a luat act că partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, întrucât prejudiciul a fost recuperat şi, totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B.S.C.
În declaraţiile date partea civilă B.S.C. a susţinut că a primit diverse sume de bani de la inculpat ("într-adevăr, până la acest moment procesual, familia inculpatului mi-a înmânat suma de 6.500 RON. Într-adevăr familia inculpatului mi-a dat această sumă pentru îngrijirea mea. 500 RON mi-au dat în spital, după 1000 RON şi diferenţa după ce am ieşit din spital"), astfel, se apreciază că în mod corect a reţinut instanţa de apel circumstanţele prevăzute de dispoziţiile prev de art. 74 lit. b) C. pen.
Cu privire la reţinerea disp. art. 74 lit. c) C. pen., Înalta Curte constată, de asemenea, că în mod corect au fost reţinute de instanţa de apel, întrucât, ulterior după ce a fost adus în România, inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regretare a faptelor săvârşite, aşa cum rezultă din declaraţia dată aflată la dosar instanţă de fond.
În ce priveşte critica parchetului referitoare la neindicarea alin. (2) al art. 76 C. pen., Înalta Curte constată că este o critică formală, întrucât în realitate instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile respectivului aliniat.
Analizând recursul inculpatului referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen. şi reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că aceste critici nu intră sub incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., având în vedere că potrivit acestui text de lege, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care acestea sunt contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Astfel, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată nu poate fi analizată, deoarece pe de o parte ar presupune o schimbare a situaţiei de fapt, pe care inculpatul C.C.D. a recunoscut-o şi care a fost analizată de instanţa de fond, iar pe de altă parte această critică putea fi analizată în cadrul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3759 pct. 17 C. proc. pen., caz de casare abrogat prin Legea nr. 2/2013.
Referitor la criticile inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei, acestea, de asemenea, nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de apărare, care se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, astfel încât, după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Totodată, Înalta Curte reţine ca nefondată şi critica inculpatului referitor la greşita neaplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât din încheierea din 2 aprilie 2012, aflată la dosarul instanţei de fond, rezultă că inculpatul, în prezenţa apărătorului ales, a declarat că nu recunoaşte fapta astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca decizia atacată intră sub incidenţa noilor dispoziţii legale, nefiind posibilă individualizarea pedepsei, ci numai verificarea legalităţii acesteia, respectiv dacă se situează între limitele minime şi maxime prevăzute de textul incriminator.
Prin urmare, critica privind individualizarea pedepsei formulată de inculpat nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., din actuala reglementare, astfel că este nefondată.
În consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul C.C.D. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 ianuarie 2012 la 03 septembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul C.C.D. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 ianuarie 2012 la 03 septembrie 2013.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 850. RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţata, în şedinţă publică, azi, 03 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2553/2013. Penal → |
|---|
