ICCJ. Decizia nr. 2557/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2557/2013
Dosar nr. 5366/110/2012
Şedinţa publică din 3 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 251/D din data de 02 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 lit. e) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul H.A.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţa a reţinut că petentul H.A.A. a formulat cerere de revizuire privind Sentinţa penală nr. 84D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău definitivă prin Decizia penală nr: 364 din 02 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivând că a fost condamnat prin două sentinţe penale, respectiv prin Sentinţa penală nr. 84D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău şi prin Sentinţa penală nr. 501 D din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău, fiind două hotărâri ce nu se pot concilia, fapt pentru care, în cauză, este îndeplinit cazul de revizuire prev de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
S-a reţinut că Sentinţa penală nr. 501/D din 19 octombrie 2006 prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 - 176 lit. C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 174 raportat la art. 175 lit. d), art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 16 ani închisoare.
Prin decizia Curţii de Apel Bacău nr. 9 din 16 ianuarie 2007, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 175 lit. d) C. pen. şi s-a respins apelul inculpatului.
Prin Decizia nr. 1223 din 6 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul inculpatului, a casat Decizia penală nr. 9 din 16 ianuarie 2007 şi Sentinţa penală nr. 501/2006 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Bacău.
Prin Sentinţa penală nr. 84/D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 174 - 176 lit. c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului H.A.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 februarie 2006 la 15 iunie 2007.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă T.R. privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 70.000 RON.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivarea cererii de revizuire revizuentul condamnat H.A.A. a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., referitor la existenţa a două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia.
A arătat că a fost pus în libertate în temeiul art. 145 C. proc. pen., întrucât nu au existat probe şi indicii temeinice care să demonstreze că este autorul infracţiunilor de care a fost acuzat.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2007 din Dosarul nr. 5921/2006 al Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 3002 raportat la art. 1606 C. proc. pen., art. 139 alin. (2) C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestului preventiv luată faţă de inculpatul H.A.A. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea şi punerea în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză, stabilindu-se şi obligaţii conform prevederilor art. 145 C. proc. pen.
A rezultat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv din data de 22 februarie 2006, apreciindu-se că menţinerea în continuare a arestului preventiv în acel moment procesual în care trebuia reluată cercetarea judecătorească în totalitate şi administrate probe noi încalcă principiul duratei rezonabile a detenţiei preventive a inculpatului.
Întrucât încheierile prin care instanţele judecătoreşti dispun cu privire la starea de arest preventiv au autoritate de lucru judecat, verificarea periodică a stării de arest se face prin raportare la situaţia de fapt existentă în intervalul de timp cuprins de la ultima menţinere a arestului preventiv şi data pronunţării unei noi încheieri prin care se menţine starea de arest preventiv sau, dimpotrivă, se înlocuieşte cu o altă măsură restrictivă de libertate.
S-a apreciat că nu este incident cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în situaţia pronunţării încheierii de şedinţă din 12 iunie 2007, întrucât nu s-a rezolvat fondul cauzei şi nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. e) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 1223 din 6 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 9 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, s-a casat decizia penală sus-menţionată şi Sentinţa penală nr. 501/D/2006 a Tribunalului Bacău şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău. În motivarea soluţiei de respingere a cererii de revizuire a condamnatului H.A.A., instanţa a constatat că în cauză nu au fost pronunţate două hotărâri ce nu pot fi conciliate, prin admiterea căilor de atac, Sentinţa penală nr. 501 din 2006 fiind casată şi desfiinţată.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că motivul invocat de revizuent, nu se regăseşte în cazul prev. de art. 394 lit. e) C. proc. pen., fapt pentru care, instanţa, în baza art. 403 alin. (3) a respins ca nefondată cererea de revizuire.
Prin Sentinţa penală nr. 28/D din 05 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 6636/110/2012 s-a respins în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 pct lit. b) C. proc. pen. ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul H.A.A.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 6636/110/2012 condamnatul H.A.A. a formulat cerere de revizuire privind Sentinţa penală nr. 84D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău definitivă prin Decizia penală nr. 364 din 02 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că a fost condamnat prin sentinţa sus-menţionată, pe baza mărturiei mincinoase a martorului C.S., astfel că, în cauză, sunt aplicabile prev. art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În motivarea soluţiei de respingere a cererii de revizuire a condamnatului H.A.A., instanţa de fond a avut în vedere că mărturia pretins a fi mincinoasă nu a dus la condamnarea nelegală sau netemeinică a revizuentului. S-a apreciat că cererea de revizuire nu este întemeiată, întrucât revizuentul nu a formulat plângere împotriva martorului C.S. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
De asemenea, s-a reţinut că declaraţia martorului este în concordanţă cu materialul probator, C.S., relatând împrejurări esenţiale ale cauzei (împrejurări privind elementul material al infracţiunii, situaţia premisă, cerinţele esenţiale).
Împotriva celor două sentinţe a declarat apel revizuentul şi prin Decizia penală nr. 36 din 5 martie 2013 Curtea de Apel Bacău în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de revizuentul H.A.A. împotriva Sentinţelor penale nr. 251/D din 02 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5366/110/2012 şi nr. 28/D din 05 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6636/110/2012.
S-a apreciat, faţă de împrejurarea că prin sentinţele penale apelate au fost soluţionate cereri de revizuire formulate împotriva aceleiaşi hotărâri, că pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei se impune reunirea cauzelor, chiar dacă cererile de revizuire au fost întemeiate pe motive diferite.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., soluţionată prin Sentinţa penală nr. 251/D din data de 02 octombrie 2012, s-a reţinut că prevederea invocată nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă, având în vedere că prin încheierea de şedinţă din data de 12 iunie 2007 prin care s-a dispus punerea în libertate a revizuentului în cursul judecăţii, nu a fost soluţionat fondul cauzei.
S-a reţinut că incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. este posibilă doar în situaţia existenţei a două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia şi prin care a fost soluţionat fondul cauzei, astfel s-a constatat că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
De asemenea, s-a reţinut cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 394 lit. b) C. proc. pen., că motivul invocat nu se încadrează temeiului legal invocat, având în vedere că nu există o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a martorului C.S.
S-a constatat că nici această cerere nu poate fi primită în cadrul procedurii de judecată a revizuirii, motivând că cererea nu poate fi încadrată în nici unul dintre aceste motive.
Împotriva Deciziei penale nr. 36 din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău a declarat recurs revizuentul H.A.A. şi a solicitat admiterea recursului, arătând că motivul invocat este cel prevăzut de dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât martorul C.S. şi-a schimbat declaraţia şi a dat declaraţii mincinoase în cauză.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul revizuentului H.A.A. este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele cazuri:
a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existenţa unei netemeinice judecăţi de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale. Fiind o cale de atac extraordinară şi care pune în discuţie autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparenţe de temeinicie.
Se constată că motivele invocate de recurentul revizuent nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen. şi corect, cererea sa de revizuire a fost respinsă.
Astfel, pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe acest caz sunt necesare trei condiţii, respectiv mărturia mincinoasă să se fi săvârşit de un martor, expert sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere; mărturia mincinoasă să fi dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice şi cea de a treia condiţie care trebuie îndeplinită priveşte modul în care poate fi dovedită mărturia mincinoasă, sens în care dispoziţiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen. arată că mărturia mincinoasă se dovedeşte prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului.
Cum în cauza dedusă judecăţii nu există o ordonanţă a procurorului sau hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a martorului C.S. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că decizia atacată este legală şi temeinică şi în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul H.A.A.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul revizuentului H.A.A., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă, publică, azi, 03 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2556/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2558/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
