ICCJ. Decizia nr. 2556/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2556/2013
Dosar nr. 5036/1/2012
Şedinţa publică din 3 septembrie 2013
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă:
La data de 12 iulie 2012, contestatorii S.I. şi S.N. au formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 2305 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2971/54/2009, susţinând că motivele contestaţiei le vor depune după redactarea hotărârii contestată.
Contestatorii S.I. şi S.N. nu au depus motivele contestaţiei, iar la data de 3 septembrie 2013, când s-a analizat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. şi a solicitat admiterea contestaţiilor în anulare formulate, arătând că instanţa nu s-a pronunţat pe cereri esenţiale, respectiv pe prescripţie cu privire la infracţiunea de fals.
Prin Decizia penală nr. 2305 din 28 iunie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi de inculpaţii S.N. şi S.I. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A casat, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.N. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. şi interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 litc) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei S.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 4 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate inculpatei S.N., aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
A făcut aplicarea art. 64 lit a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului S.I. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. şi interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 4 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate inculpatului S.I., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
A făcut aplicarea art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 64 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a obligat inculpaţii S.N., S.I. şi B.D.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, la plata sumei de 2.032.410 RON, cu titlu de prejudiciu la care se calculează dobânda legală până la achitarea integrală a debitului către stat prin DGFP.
A obligat inculpaţii şi partea responsabilă civilmente, SC M. SRL, în solidar la plata sumei de 1.157.833 RON, cu titlu de prejudiciu, sumă la care se calculează dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, către statul român prin DGFP.
A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.D.G. împotriva aceleiaşi decizii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanţa de recurs care poate greşi, fie prin nerespectarea unor dispoziţii legale după care se desfăşoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanţă cu materialele aflate la dosar. Contestaţia în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuşi în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în care, calea de atac poate fi primită şi anumite particularităţi în privinţa soluţionării cererii.
Dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi fapta;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) din 1 ori art. 385 din 16 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condiţiilor de formă a contestaţiei în anulare, instanţa admite în principiu contestaţia în anulare numai dacă - îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege - "respectiv dacă cererea de contestaţie este făcută" în termenul "prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.
În speţă, contestatorii au formulat contestaţie, nu au motivat cererea şi nu au depus dovezi la dosar astfel cum prevăd dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, motivul invocat de apărătorul desemnat din oficiu, nu poate fi primit, având în vedere că instanţa de recurs s-a pronunţat cu privire la împlinirea termenului de prescripţie, în sensul că în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor S.N. şi S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de dispoziţiile art. 290 C. pen.
În consecinţă, având în vedere că cererea de contestaţie în anulare nu a fost motivată de contestatori cât şi faţă de motivele invocate de apărătorul desemnat din oficiu, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, urmând a fi respinse în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii S.I. şi S.N. împotriva Deciziei penale nr. 2305 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală pronunţată în Dosarul nr. 2971/54/2009.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi, 03 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2557/2013. Penal → |
|---|
