ICCJ. Decizia nr. 2615/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2615/2013

Dosar nr. 941/90/2009

Şedinţa publică din 6 septembrie 2013

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 78 din data de 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea, s-a admis cererea formulată de procuror, de schimbare a încadrării juridice dată faptei de evaziune fiscală prin actul de sesizare, prin reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., după cum urmează: din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., fiul lui G. şi M., arestat în altă cauză, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibaşi, judeţul Argeş, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe perioada executării pedepsei.

S-a constatat că aceste infracţiuni deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul M.D. a fost anterior condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 123/F din 02 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, pe care le-a descontopit şi le-a repus în individualitatea lor: 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., 5 luni închisoare, 10 luni închisoare, 2 luni închisoare şi 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 114/2003 a Judecătoriei Rm. Vâlcea.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost anterior condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 123/F din 02 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea şi s-a dispus ca inculpatul M.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani, plus un spor de 2 ani închisoare, în total având de executat 10 ani închisoare în regim de detenţie potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului M.D. în pedeapsa complementară cea mai grea, de 4 ani, şi s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 23 octombrie - 29 octombrie 2009 şi de la 24 decembrie 2009 până în prezent.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis anterior şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., fiul lui G. şi E., arestat în altă cauză, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibaşi, judeţul Argeş, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a I-a, b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că aceste infracţiuni deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul S.G. a fost condamnat anterior definitiv, prin Sentinţa penală nr. 375 din 02 martie 2011 a Judecătoriei Tg. Jiu şi Sentinţa penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Tg. Jiu, care au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor: 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 375 din 02 martie 2011 şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost anterior condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 375 din 02 martie 2011 a Judecătoriei Tg. Jiu şi Sentinţa penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Tg. Jiu, inculpatul S.G. având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare plus un spor de 1 an, în total 6 ani închisoare în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului în pedeapsa complementară cea mai grea, de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 01 iunie 2008 la 10 octombrie 2009 şi de la 13 decembrie 2011 până în prezent.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 482 din 12 decembrie 2011 emis anterior de Judecătoria Tg. Jiu şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.O.I., fiul lui I. şi C., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului G.O.I., prin Sentinţa penală nr. 92 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuş şi s-au descontopit pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 807 din 03 aprilie 2008 a Judecătoriei Baia Mare, 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 92 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Tg. Lăpuş şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost anterior condamnat definitiv şi s-a dispus ca inculpatul G.O.I. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenţie potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului G.O.I. în pedeapsa complementară cea mai grea de 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., fiul lui P. şi E., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 şi 82 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor facturi şi chitanţe falsificate: Facturile fiscale emise de S.C. "F." S.R.L. Baia Mare către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "C. C." S.R.L. Tg. Lăpuş, (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "E. C. P." S.R.L. Suceava către S.C. "S." S.R.L. (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.), Facturile fiscale emise de S.C. "D. C." S.A. Iaşi către S.C. "S." S.R.L. (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "S." S.R.L. Vaslui către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "R. C." S.R.L. Bacău către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M. P." S.R.L. Iaşi, către S.C. "S." S.R.L (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "G. M." S.R.L. Rm.Vâlcea către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "U. P. C." S.R.L. Zalău, către S.C. "S." S.R.L. (aflate în fotocopie, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "P." S.R.L. Vâlcea către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); facturile fiscale emise de S.C. "P. A." S.R.L. Tg. Lăpuş către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuş către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanţele fiscale emise de S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuş către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.);Chitanţele fiscale emise de S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuş către S.C. "T." S.R.L., (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanţele fiscale emise de S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuş către S.C. "T." S.R.L., (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "C.C." S.R.L. Baia Mare către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "G.C.M." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanţele fiscale emise de S.C. "G.C.M." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanţele fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanţele fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L., (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "G.P." S.R.L. Craiova către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanţa fiscală emisă de către S.C. "G.P." S.R.L. către S.C. "T." S.R.L., (aflată în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "L.P." (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "L.P." S.R.L. Braşov către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanţele fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanţele fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.).

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 cu referire la prevederile Legii nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive şi în formă legalizată, în vederea efectuării menţiunilor necesare în registrul comerţului.

În baza art. 163 - 166 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului, dispusă prin ordonanţa nr. 67/P/2007 din 21 ianuarie 2009 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de inculpaţii M.D. şi G.O.I., în vederea reparării prejudiciului cauzat părţii civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea.

În baza art. 163 - 166 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor S.G. şi S.G., în vederea reparării prejudiciului cauzat părţii civile Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 şi art. 1003 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea.

Au fost obligaţi inculpaţii M.D., S.G., în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. "S." S.R.L. Rm. Vâlcea şi S.C. "T." S.R.L. Rm. Vâlcea, prin lichidatori judiciari S.C. "G.A." S.R.L., respectiv S.C. "V.C.I." Rm. Vâlcea, să plătească părţii civile suma de 11.010.354 RON despăgubiri civile (TVA şi impozit pe profit) plus majorări de întârziere, până la data achitării integrale a debitului.

Au fost obligaţi inculpaţii G.O.I., S.G. în solidar cu inculpaţii M.D. şi S.G. - ultimii doi în solidar cu părţile responsabile civilmente - să plătească aceleiaşi părţi civile, cu acelaşi titlu, suma de 1.779.390 RON (primul), respectiv 235.255,66 RON (al doilea), sume ce fac parte din prejudiciul total de 11.011.354 RON, plus majorări de întârziere până la data achitării integrale a debitului.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a analizat materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti şi a stabilit că inculpaţii M.D., S.G. şi G.O.I. au fost cercetaţi şi condamnaţi în alte cauze (primii doi fiind condamnaţi la pedepse cu închisoarea, iar cel de al treilea cu suspendarea condiţionată a executării, pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni).

În cursul procesului, cu excepţia inculpatului S.G., ceilalţi inculpaţi au recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Declaraţiile martorilor, coroborate cu documentele şi cu sesizarea formulată de D.G.F.P. Vâlcea, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor şi comunicărilor audio, procesele-verbale de verificare a mijloacelor de transport, facturile şi chitanţele fiscale în original, documentele bancare respectiv cecurile de retragere în numerar, cererile de eliberare numerar, extrase de cont bancare, ordinele de plată, rapoartele de inspecţie fiscală şi alte înscrisuri, precum şi cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi, confirmă pe deplin vinovăţia acestora.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.G., care a negat faptul că i-ar fi dat inculpatului M.D. cele 32 de facturi fiscale şi 34 de chitanţe fiscale, apărarea acestuia nu a putut fi luată în considerare, fiind infirmată de declaraţiile inculpaţilor M.D., S.G., G.O.I. şi de declaraţiile martorului M.D., care au relatat că, la Hotelul S. din Tg. Jiu, inculpatul S. a pus la dispoziţia inculpatului S.G. aceste documente fiscale, dar pentru că era sub influenţa băuturilor alcoolice, documentele au fost completate de inculpatul G. şi martorul M.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii au contestat cuantumul prejudiciului pretins de partea civilă, motiv pentru care s-a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile judiciare.

Împotriva acestui mijloc de probă, inculpaţii au formulat obiecţiuni pe care instanţa le-a admis, având în vedere că inculpatul S.G. a fost trimis în judecată pentru aceleaşi acte materiale (37 facturi fiscale emise de S.C. "S." S.R.L. Rm. Vâlcea către S.C. "S.A." S.R.L.) în două dosare diferite, respectiv 941/90/2009 (prezenta cauză) şi nr. 15807/318/2009 a Judecătoriei Tg. Jiu.

Expertul contabil a stabilit că prejudiciul total produs de societăţile comerciale administrate de inculpatul M.D. (TVA plus impozitul pe profit) este în sumă de 11.010.354 RON, la care inculpaţii M. şi S. au avut fiecare o contribuţie de câte 4.497.859,16 RON, inculpatul G. a avut o contribuţie de 1.779.380 RON, iar inculpatul S. de 235.255,66 RON - echivalentul în euro la cursul monedei naţionale fiind de 2.560.547 euro.

Din materialul probator a rezultat că scopul urmărit de inculpaţi a constat în sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat. S-a remarcat că fiecare participant la activitatea infracţională a obţinut un beneficiu de pe urma acesteia, material concretizat în sumele rămase la dispoziţia societăţilor administrate de inculpatul M.D.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, procurorul de şedinţă a solicitat schimbarea încadrării juridice faţă de toţi inculpaţii, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M. şi S. în condiţiile art. 13 C. pen.

Instanţa de fond a apreciat că cererea este admisibilă doar în parte, respectiv reţinerea dispoziţiilor art. 75 lit. a) şi art. 13 din C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât între momentul săvârşirii faptelor, 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005 şi până la momentul judecăţii s-au succedat două acte normative: Legea nr. 87/1994 şi Legea nr. 241/2005.

A considerat că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este ultimul act normativ, respectiv Legea nr. 241/2005, deşi limitele de pedeapsă, sancţiunea complementară sunt identice în cele două legi, ultimul act normativ este mai favorabil, dacă se are în vedere faptul că prevede cauze de nepedepsire, de atenuare a răspunderii penale, iar prin alin. (3) al art. 9 a fost instituită o cauză de majorare a limitelor de pedeapsă cu 3 ani, dacă prejudiciul produs este mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale. Prioritar este criteriul sancţionator.

De asemenea, s-a apreciat că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 37 lit. a) C. pen. faţă de inculpaţii M. şi S., întrucât infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite anterior rămânerii definitive a sentinţei, fiind concurente cu infracţiunea din prezenta cauză.

În schimb, s-a considerat ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., întrucât faptele au fost săvârşite de trei sau mai multe persoane împreună.

Faţă de inculpaţii M., S. şi G., care în tot cursul procesului au adoptat o comportare sinceră, recunoscând săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., având în vedere Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 320¹ sunt neconstituţionale, în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile; ele se aplică inculpaţilor trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, care la intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 320¹ din C. proc. pen. au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti, dar nu au fost judecaţi definitiv, aşa cum este şi cazul celor trei inculpaţi.

Ca atare, s-a considerat că aceştia beneficiază de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., căci în caz contrar ar fi afectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, precum şi principiul aplicării legii penale mai favorabile.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M.D., care în calitate de administrator al S.C. "S." S.R.L. şi S.C. "T." S.R.L. a înregistrat în evidenţele contabile ale celor două societăţi facturi fiscale nereale, aparent emise de 15 societăţi comerciale, în scopul sustragerii de la plata TVA-ului şi a impozitului pe profit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a), art. 13 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în aceeaşi perioadă, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a ascuns şi a disimulat adevărata natură a provenienţei banilor rezultaţi în modalitatea descrisă mai sus (prin neevidenţierea în contabilitate a banilor intraţi în conturile bancare, prin înregistrarea unor facturi fictive sau transferarea banilor, fără documente justificative, din contul S.C. "S." S.R.L. în contul S.C. "T." S.R.L.) şi a utilizat aceste sume de bani în interes personal, retrăgându-le din societate în baza unor documente care atestă operaţiuni financiare nereale (achiziţii, plata în avans a salariilor, restituire aport patron), constituie infracţiunea de spălare de bani, fiind prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Fapta inculpatului M.D., care în perioada 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, cu intenţie, i-a determinat pe inculpaţii S. şi G. să procure, întocmească în fals facturi şi chitanţe fiscale, pe care le-a înregistrat în evidenţele fiscale ale societăţilor sale, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen. au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii M.D., S.G., G.O.I. şi S.G.

În apelul procurorului a fost criticată sentinţa penală pentru nelegalitate sub aspectul greşitei reţineri a disp. art. 320¹ C. proc. pen., pedeapsa aplicată inculpatului S.G. a fost greşit individualizată, în mod greşit s-a apreciat că inculpatul M.D. nu se află în stare de recidivă, nu s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul M.D., precum şi critici privind soluţionarea greşită a laturii civile.

Inculpaţii au formulat critici de netemeinicie şi au solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus.

Prin Decizia penală nr. 151/A din 21 decembrie 2012 Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, împotriva Sentinţei penale nr. 78 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea - secţia penală în dosarul nr. 941/90/2009.

A desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.D. în pedepsele componente şi a înlăturat sporul.

A repus pedepsele în individualitatea lor.

A reţinut inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de pedeapsa care i-a fost aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 114 din 05 februarie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 540 din 09 decembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele concurente stabilite prin sentinţa penală atacată cu pedepsele aplicate inculpatului M.D. prin Sentinţa penală nr. 123/F din 02 ianuarie 2005 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 1.744 din 12 mai 2009 a I.C.C.J., urmând ca inculpatul M.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 9 ani închisoare.

În baza art. 86⁴ C. pen., a fost revocată dispoziţia de suspendare sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 114 din 05 februarie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 540 din 09 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi a dispus ca această pedeapsă să se execute alături de pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, în total 12 ani închisoare.

A dedus din această pedeapsă perioada arestului preventiv, cuprinsă între 23 octombrie 2003 şi 29 octombrie 2003.

A înlăturat dispoziţia de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpaţilor S.G. şi S.G. şi a dispus menţinerea măsurii asigurătorii luate de procuror prin Ordonanţa nr. 67/P/2007 din 21 ianuarie 2009, asupra bunurilor inculpaţilor sus-numiţi.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.D., fiul lui G. şi M., S.G., fiul lui G. şi E., G.O.I., fiul lui I. şi C. şi S.G., fiul lui P. şi E., împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care i-a obligat la câte 1.200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 300 RON onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că sunt întemeiate doar criticile formulate de parchet referitoare la antecedenţa penală a inculpatului M.D., arătând că în raport cu pedeapsa ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 114 din 5 februarie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea definitivă prin Decizia penală nr. 540 din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, acesta se afla în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit disp. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât activitatea infracţională dedusă judecăţii a fost desfăşurată în perioada 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005, iar ultimul act material a fost comis după rămânerea definitivă a condamnării pronunţate pe numele său de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în termenul de încercare de 5 ani fixat de această instanţă.

Sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei a apreciat instanţa de prim control judiciar că sunt întemeiate doar criticile referitoare la omisiunea instanţei de fond de menţinere a măsurii asigurătorii.

Criticile de netemeinicie formulate deopotrivă de parchet şi inculpaţi au fost apreciate ca nefondate reţinând instanţa de prim control judiciar că pedepsele aplicate de instanţa fondului corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385³ C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii M.D., S.G. şi G.O.I.

Criticile formulate de parchet vizează greşita reţinere a disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., faţă de inculpaţii M.D., S.G. şi G.O.I. - caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., invocând sub acest aspect faptul că inculpaţii nu s-au prevalat de aceste dispoziţii legale la termenul de judecată imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011.

În recursul parchetului este invocat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. cu referire la inculpatul S.G., apreciind că pedeapsa aplicată acestuia este prea blândă în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei.

Este criticat, de asemenea şi modul de soluţionare a laturii civile - caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. - sub acest aspect parchetul susţine că instanţele inferioare trebuiau să dispună obligarea în solidar a inculpaţilor la plata sumei de 12.212.322,96 RON reprezentând TVA plus impozit pe profit adică contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului plus dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului.

Recurentul inculpat M.D. a formulat critici din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. şi a arătat că instanţele inferioare nu au administrat probele solicitate de el în sensul audierii unor martori.

De asemenea, este invocat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., în raport de care inculpatul M.D. susţine că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare. În baza cazului de casare prev. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., inculpatul M.D. solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.

Recurenţii inculpaţi S.G. şi G.O.I. formulează critici din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. cât şi din perspectiva disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. reţine Înalta Curte că doar recursul declarat de parchet este fondat însă numai în anumite limite pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unei analize obiective şi judicioase a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală cât şi în condiţii de oralitate şi nemijlocire, în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect apreciind instanţa de fond să sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor M.D., S.G., G.O.I. şi S.G. sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina fiecăruia.

În urma administrării unui vast ansamblu probator a rezultat, în esenţă, că inculpatul M.D. în calitate de administrator al S.C. "S." S.R.L. şi S.C. "T." S.R.L. a înregistrat în evidenţele contabile ale celor două societăţi facturi fiscale nereale, aparent emise de 15 societăţi comerciale, în scopul sustragerii de la plata TVA şi a impozitului pe profit, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a), art. 13 C. pen.

În sarcina inculpatului M.D. se reţine şi comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. b şi c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în aceeaşi perioadă, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a ascuns şi a disimulat adevărata natură a provenienţei banilor rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi a utilizat aceste sume de bani în interes personal, retrăgându-le din societate în baza unor documente care atestă operaţiuni financiare nereale.

Tot în sarcina inculpatului M.D. se reţine că în perioada 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, cu intenţie, i-a determinat pe inculpaţii S.G. şi G.O.I. să procure şi să întocmească în fals facturi şi chitanţe fiscale, pe care le-a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţilor sale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului S.G. s-a reţinut că acesta în calitate de contabil de fapt al celor societăţi comerciale administrate de inculpatul M.D., în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat pe inculpatul M.D. să identifice şi să procure facturi şi chitanţe fiscale în care personal a consemnat date nereale, în vederea acoperirii vânzărilor efectuate fără documente legale şi care ulterior au fost înregistrate în evidenţele contabile ale celor două societăţi, pentru a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a C. pen., art. 13 C. pen.

Tot în sarcina inculpatul S.G. s-a reţinut că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat a procurat şi a întocmit în fals mai multe documente cu regim special, în scopul de a-l ajuta pe inculpatul M.D. să dea o formă licită vânzărilor efectuate prin cele două societăţi comerciale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din conţinutul probelor administrate în cauză a rezultat că inculpatul G.O.I. în calitate de asociat al S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuş, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pus la dispoziţia inculpatului M.D. documente fiscale, având cunoştinţă că aceste documente nu erau procurate şi puse în circulaţie în mod legal, pentru ca inculpatul M.D. să acopere actele de comerţ efectuate în mod ilicit şi pentru a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a C. pen., art. 13 C. pen.

În sarcina inculpatului G.O.I. se reţine şi infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat a procurat şi întocmit în fals mai multe documente fiscale cu regim special, în scopul de a-l ajuta pe inculpatul M.D. să dea o formă legală vânzărilor efectuate prin cele două societăţi comerciale.

În sarcina inculpatului S.G. se reţine că în calitate de asociat şi de administrator al unei societăţi comerciale a pus la dispoziţia inculpaţilor M.D. şi S.O.I. documente financiar contabile ale societăţii sale, ce au fost completate de martorul M.D., cunoscând că datele consemnate în acestea nu corespund realităţii, pentru a-l ajuta pe inculpatul M.D. să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor şi au fost de acord cu situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei fapt pentru care instanţa fondului a judecat cauza în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Criticile formulate parchet din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. referitoare la greşita reţinere a disp. art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la inculpaţii M.D., S.G. şi G.O.I. nu sunt întemeiate.

Susţinerile parchetului în sensul că cererea formulată de inculpaţi de reţinere a disp. art. 320¹ C. proc. pen. este tardivă, nu sunt întemeiate şi nu îşi găsesc corespondent în actele dosarului.

Potrivit disp. art. V din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 - în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, disp. art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă, imediat intrării în vigoare a prezentei O.U.G.

Aşa cum rezultă din lucrările dosarului primul termen după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 a fost la data de 18 ianuarie 2012, când s-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească.

La termenul din 5 martie 2012, de asemenea, s-au dezbătut aspecte referitoare la latura civilă a cauzei, iar la termenul din 28 martie 2012 inculpaţii au solicitat un termen pentru a se lua cunoştinţă de răspunsul la obiecţiuni.

La termenul din 11 aprilie 2012 au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, ocazie cu care toţi inculpaţii au solicitat a se reţine incidenţa disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Este adevărat că termenul din 11 aprilie 2012 nu este primul termen cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, însă apreciază Înalta Curte că acest aspect nu prezintă relevanţă, cât timp din actele dosarului rezultă că inculpaţii şi-au exprimat voinţa de a beneficia de disp. art. 320¹ din C. proc. pen., încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 202 din 25 noiembrie 2010.

Mai mult decât atât la termenul din 2 martie 2011, când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, apărătorii inculpaţilor M.D., S.G. şi G.O.I. au solicitat a se reţine incidenţa disp. art. 320¹ din C. proc. pen.

Prin Încheierea din 16 martie 2011, instanţa de fond a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se efectua un raport de expertiză contabilă, iar toate termenele ulterioare au fost acordate numai pentru efectuarea expertizei, a formulării obiecţiunilor şi pentru a se răspunde la obiecţiuni de către expert.

Cum între momentul repunerii pe rol a cauzei - 16 martie 2011 - şi judecarea pe fond din data de 11 aprilie 2012, a intervenit O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 şi ca atare deveneau incidente în cauză disp. art. 320¹ C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că în cauză nu se impunea ca inculpaţii să-şi exprime în mod expres punctul de vedere sub aspectul incidenţei acestor dispoziţii legale cât timp poziţia lor sub acest aspect a fost exprimată încă de la termenul din 16 martie 2011 - când apărătorii inculpaţilor au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în această procedură simplificată.

Pentru toate argumentele prezentate apreciază Înalta Curte că în mod corect atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar, au apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 320¹ C. proc. pen., inculpaţii, prin apărători, solicitând judecarea cauzei în această procedură, astfel că toate criticile formulate de parchet sub acest aspect sunt nefondate, neavând suport în actele şi lucrările dosarului.

Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de parchet sub aspectul soluţionării laturii civile însă numai cu privire la modalitatea de obligare a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către partea civilă.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate de instanţa de fond către A.N.A.F., reţine Înalta Curte că în mod corect au fost acordate despăgubiri în cuantum de 11.010.354 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit, aceasta fiind suma de rezultă din expertiza contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească.

În mod justificat instanţa fondului a stabilit că valoarea reală a prejudiciului este cea care rezultă din expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătoreşti care s-a raportat la veniturile obţinute de S.C. S. S.R.L. şi S.C. T. S.R.L. prin întocmirea propriilor facturi de vânzare către alte societăţi.

Sub aspectul aplicării principiului solidarităţii inculpaţilor la plata prejudiciului apreciază Înalta Curte că sunt întemeiate criticile formulate de parchet cât timp în mod greşit instanţa fondului a dispus obligarea inculpaţilor M.D., S.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 11.010.354 RON despăgubiri către partea civilă, iar ulterior i-a obligat pe cei 4 inculpaţi în solidar, inculpaţii M.D. şi S.G. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii civile sumele de 1.779.390 RON (primul), respectiv 235.255.66 RON (al doilea) sume ce fac parte din prejudiciul total de 11.010.354 RON.

Înalta Curte consideră că în mod greşit instanţa fondului a divizat plata prejudiciului cât timp din probele dosarului rezultă răspunderea solidară a inculpaţilor cu privire la prejudiciul în cuantum de 11.010.354 RON, sumă la plata cărora îi va obliga pe inculpaţi în solidar, precum şi în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S. S.R.L. prin lichidator.

Referitor la partea responsabilă civilmente S.C. T. S.R.L., reţine Înalta Curte că prin Sentinţa civilă nr. 604 din 3 martie 2011 a Tribunalului Vâlcea s-a dispus radierea acesteia din registrul comerţului fapt pentru care nu va mai reţine răspunderea acestei societăţi comerciale la plata prejudiciului.

Criticile formulate deopotrivă de parchet referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului S.G. şi de inculpaţii M.D., S.G. şi G.O.I. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 din C. proc. pen. nu sunt întemeiate.

Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, instanţa de fond acordând eficienţa necesară criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Instanţa de fond a stabilit un regim sancţionator diferenţiat celor 4 inculpaţi ţinând seama atât de participaţia efectivă la activitatea infracţională cât şi de circumstanţele personale ale comiterii faptelor dând eficienţa necesară şi disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În mod corect a apreciat instanţa de fond, în cazul inculpatului S.G., că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate şi chiar fără executarea acesteia, având în vedere lipsa antecedentelor penale ca şi contribuţia lui efectivă la comiterea faptei.

Reţinând că pedepsele aplicate inculpaţilor corespund funcţiilor pedepsei, respectiv educativă, coercitivă şi de exemplaritate apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate de parchet şi inculpaţi nu sunt apte să determine modificarea sancţiunilor penale.

Recurentul inculpat M.D. prin apărător a formulat critici din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct.10 şi 18 C. proc. pen., invocând sub acest aspect faptul că instanţa de fond nu a audiat anumiţi martori şi, de asemenea, că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare.

Având în vedere că inculpatul M.D. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. ce presupune recunoaşterea faptelor, iar judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Înalta Curte consideră că nu se impune a fi analizate aceste cazuri de casare.

Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 151/A din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa în parte Decizia penală şi în parte Sentinţa penală nr. 78 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea şi rejudecând în fond:

Va admite pretenţiile civile ale părţii civile A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea şi în consecinţă obligă în solidar pe inculpaţii M.D., S.G., G.O.I. şi S.G., inculpaţii M.D. şi S.G. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S. S.R.L. Râmnicu Vâlcea prin lichidator judiciar S.C. G. A. S.R.L. la plata sumei de 11.010.354 RON despăgubiri civile plus majorări de întârziere până la plata integrală a prejudiciului.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.D., S.G., G.O.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Va constata că inculpatul M.D. este arestat în altă cauză.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 151/A din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte Decizia penală şi în parte Sentinţa penală nr. 78 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea şi rejudecând în fond:

Admite pretenţiile civile ale părţii civile A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea şi în consecinţă obligă în solidar pe inculpaţii M.D., S.G., G.O.I. şi S.G., inculpaţii M.D. şi S.G. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S. S.R.L. Râmnicu Vâlcea prin lichidator judiciar S.C. G.A. S.R.L. la plata sumei de 11.010.354 RON despăgubiri civile plus majorări de întârziere până la plata integrală a prejudiciului.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.D., S.G., G.O.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Constată că inculpatul M.D. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2599/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2622/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2560/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2561/2013. Penal. Cerere de liberare provizorie pe cauţiune (art. 160 ind. 4 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2563/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2599/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2622/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2629/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2720/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2733/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs