ICCJ. Decizia nr. 2717/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2717/2013

Dosar nr.1810/95/2013

Şedinţa publică din 16 septembrie 2013

Asupra recursului penal de faţă:

Prin decizia penală nr. 134 din 16 Aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul B.P.I. împotriva sentinţei penale nr. 62 din 12 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1810/95/2013.

Desfiinţează în parte sentinţa.

Descontopeşte pedepsele.

Reţine disp. art. 74 lit. a), b) C. pen., art. 76 C. pen. pentru toate infracţiunile din prezenta cauză şi reduce pedepsele aplicate inculpatului, astfel:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev, de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi 74 lit. a), b) şi art. 76 C. pen.

- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi 74 lit. a), b) C. pen., art. 76 C. pen.;

- 1 lună închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din L nr. 61/1991 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), b) C. pen., art. 76 C. pen.

Recontopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. Deduce detenţia în continuare şi menţine starea de arest.

În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice pentru a fi introduse în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei."

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele: Prin sentinţa penală nr. 62 din 12 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1810/95/2013, a fost admisă cererea formulată de inculpatul B.P.I. privind judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.P.I. la 5 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.P.I. la 8 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 ore, din 20 ianuarie 2013 până la 21 ianuarie 2013 şi arestul preventiv din data de 22 ianuarie 2013 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen. în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei şi s-a stabilit termen de soluţionare a laturii civile la data de 02 aprilie 2013.

A fost obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 33/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.P.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul B.P.I. domiciliază în Tg. Jiu, are doi copii minori, este în vârstă de 31 ani şi nu a mai suferit alte condamnări între inculpatul B.P.I. şi partea vătămată V.M. exista un conflict mai vechi, iar în ziua de 18 ianuarie 2013, cei doi s-au întâlnit în jurul orelor 16:00 - 17:00 în pizzeria S. de la hotelul Gorj din Tg Jiu. Inculpatul B.P.I. a venit însoţit de martorul P.Ş.. De asemenea, erau prezenţi şi martorii M.D., H.C., F.G. şi B.F., fratele inculpatului.

Din declaraţiile inculpatului a rezultat că s-a deplasat în acel loc pentru a lămuri unele aspecte legate de un alt conflict pe care fratele său B.F. l-ar fi avut cu trei persoane de etnie romă.

Pe fondul acestor discuţii, martorul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul H.V.C. şi l-a chemat să dea relaţii în legătură cu vechiul conflict. în jurul orelor 17, în pizzerie a intrat şi martorul H.V.C. Acesta era însoţit de partea vătămată V.M.

Inculpatul B.P.I. s-a ridicat de la masă, a ieşit din local şi, cunoscând că P.Ş. are un cuţit în maşină, l-a luat din uşa faţă dreapta şi s-a întors. Intrând în local, inculpatul a scos cuţitul de sub haina cu care era îmbrăcat, s-a apropiat de partea vătămată, a prins-o cu mâna stângă de haina cu care era îmbrăcată, iar cu mâna dreaptă i-a aplicat o lovitură în zona pectoralului stâng. Acţiunile inculpatului au fost oprite de martorul P.Ş., care l-a prins de mâna şi astfel l-a împiedicat să mai aplice o altă lovitură.

Fiind audiat, inculpatul B.P.I. a declarat că partea vătămată V.M. l-a insultat, i-a spus „C.", ceea ce i-a produs o stare de nervozitate şi pe fondul conflictului mai vechi, a reacţionat şi i-a aplicat lovitura însă nu cu intenţia de a ucide. Faptul că partea vătămată l-a insultat pe inculpat este confirmat de martorii H.C., M.D., P.Ş. şi F.G.

Pe de altă parte, V.M. a negat că l-ar fi insultat pe inculpat, declarând că nu a avut nici un fel de discuţii cu acesta. Susţinerile părţii vătămate sunt confirmate de martorul H.V.C.

S-a reţinut la urmărirea penală că inculpatul B.P.I. a luat cuţitul din maşina martorului P.Ş., cu intenţia de a ucide partea vătămată, având în vedere zona în care a fost aplicată lovitura, instrumentul folosit şi faptul că a încercat să o ia prin surprindere pe partea vătămată, ascunzând iniţial cuţitul sub haină. Cuţitul avea o lamă de 20-25 cm, aspect confirmat de inculpat, de martorii audiaţi şi martorul P.Ş., care-l deţinea în autoturism.

Camera de supraveghere din local a surprins întregul conflict. După ce i-a fost aplicată lovitura, partea vătămată a căzut iar persoanele prezente au fugit. Realizând ce s-a întâmplat, martorul M.D. s-a întors în pizzerie, a luat partea vătămată care era plină de sânge şi a transportat-o cu autoturismul personal la Spitalul de Urgenţă Tg Jiu. Ulterior, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova.

Din imaginile surprinse de camera de supraveghere a rezultat că intenţia inculpatului B.P.I. a fost de a-i suprima viaţa victimei.

Cuţitul nu a mai fost identificat, fiind aruncat de inculpat pe autostrada A1 Piteşti -Bucureşti. Şi zona vizată de inculpat a dus la concluzia că s-a urmărit suprimarea vieţii părţii vătămate, lovitura fiind aplicată în apropierea inimii.

Din Raportul de constatare medico-legal din 21 ianuarie 2013 a rezultat că numitul V.M. a prezentat leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corp tăietor - înţepător (cuţit), acestea pot data din 18 ianuarie 2013, necesită de la producere 16-18 zile îngrijiri medicale şi nu a pus în primejdie viaţa victimei.

Ori, ceea ce caracterizează infracţiunea de tentativă de omor, se referă la localizarea leziunilor, intensitatea acestora, zona vizată şi urmările produse.

Analizând toate aceste aspecte, s-a reţinut intenţia inculpatului de a ucide victima, iar faptul că această urmare nu s-a produs, nu se datorează nicidecum intervenţiei inculpatului, ci altor persoane care l-au dus în timp util la spital, unde i-a fost salvată viaţa. Partea vătămată a fost transportată iniţial la Spitalul de Urgenţă Tg Jiu, Secţia ATI, fiind diagnosticată cu „plagă înjunghiată la nivelul feţei anterioare, hemitorace stâng, vertebro articular stâng de circa 3 cm, cu traiect de sus în jos, lungă de 7-8 cm".

Inculpatul B.P.I. a deţinut şi folosit în loc public un cuţit şi prin acţiunile sale a tulburat liniştea şi ordinea publică. S-a arătat că pentru existenţa condiţiilor prev. de art. 321 C. pen., trebuie ca fapta să producă opiniei publice, o nelinişte persistentă, să creeze o stare de insecuritate în sfera relaţiilor de convieţuire socială. Or, pe lângă persoanele care făceau parte din grupul inculpatului, în pizzerie se aflau şi alţi consumatori.

Starea de fapt expusă a fost dovedită cu declaraţiile inculpatului B.P.I., declaraţiile martorilor P.Ş., H.C., P.O.M., declaraţie martor E.M., C.R.A., raportul de constatare medico-legal din 21 ianuarie 2012, foaie de observaţie clinică generală, scrisoarea medicală, declaraţie parte vătămată V.M.; planşe fotografice, C.D.-R. cu imaginile surprinse, declaraţii martori H.V., F.G., M.D.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 1810/95/2013 şi la termenul din 05 martie 2013, inculpatul a solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Analizând cererea inculpatului B.P.I., instanţa a constat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal menţionat respectiv: este competentă să judece cauza şi legal sesizată, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Drept urmare, a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei în baza procedurii privind recunoaşterea vinovăţiei.

Instanţa a constatat că faptele deduse judecăţii există, fiind corect stabilite de către organul de urmărire penală, că aceste fapte constituie infracţiuni şi că au fost comise de către inculpat cu vinovăţie.

S-a apreciat că, în mod corect, prin actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide partea vătămată, având în vedere zona în care a fost aplicată lovitura, instrumentul folosit în săvârşirea faptei, un cuţit cu lama de 20-25 cm., împrejurările faptei constând în aceea că inculpatul a încercat să atace partea vătămată prin surprindere şi a ascuns iniţial cuţitul sub haină.

În acest context, trebuie subliniate şi consecinţele faptei, victima suferind o plagă înjunghiată hemitorace stângă penetrantă, plagă tăiată înţepată de 3 cm., cauzând leziuni ce au necesitat pentru vindicare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale, în concluziile raportului de constatare medico legală, precizându-se că la nivelul hemitoracelui stâng sunt organe vitale ale corpului, cum ar fi plămânul stâng, cordul şi vasele mari ale acestuia.

De aceea, instanţa de fond a apreciat referitor la infracţiunea de tentativă la omor calificat, că precizarea din concluziile raportului medico-legal conform căreia nu ar fi fost pusă în primejdie viaţa victimei nu poate fi însuşită, încadrarea corectă fiind aceea din rechizitoriu urmare a analizei susmenţionate şi a coroborării tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.

S-a arătat că nu este lipsită de importanţă în reţinerea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi conduita inculpatului după săvârşirea faptei, care a fugit împreună cu persoanele prezente de la locul faptei, doar martorul M.D. realizând ce s-a întâmplat s-a întors în pizzerie, a luat partea vătămată ce avea sânge pe corp şi a transportat-o cu autoturismul proprietate personală la Spitalul de Urgenţă Tg Jiu.

De asemenea, a reţinut instanţa că inculpatul B.P.I. a deţinut şi folosit în loc public un cuţit şi, prin acţiunile sale, a tulburat ordinea şi liniştea publică creând o stare de insecuritate în sfera relaţiilor de convieţuire socială, întrucât pe lângă persoanele care făceau parte din grupul inculpatului, în local, se aflau şi alţi consumatori.

În drept, prin analiza coroborată a probelor administrate în faza de urmărire penală, a constatat că fapta inculpatului B.P.I. care, în loc public, a lovit cu un cuţit în zona inimii, cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate V.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Totodată, faptele inculpatului B.P.I., care a folosit într-un loc public un cuţit producând scandal public, tulburând în acest mod liniştea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi art. 321 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere cu prioritate dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar şi natura şi gravitatea faptelor, apreciindu-se asupra împrejurărilor de fapt şi a circumstanţelor indicate în dispoziţiilor art. 72 C. pen.

Instanţa de fond a constatat că aspectele care rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei cu aprecierea favorabilă pe care membrii comunităţii o fac la adresa persoanei sale, nu pot fi avute în vedere, întrucât tentativa de omor calificat comisă de inculpat în concret este foarte gravă, vătămând relaţiile sociale ce privesc ocrotirea vieţii persoanei, ca valoare supremă. Ca atare, nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, aşa cum s-a solicitat, motivând că sancţiunea penală trebuie să fie fermă pentru a se asigura în ceea mai mare măsură realizarea scopului procesului penal, aşa cum este consacrat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul B.P.I.

Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât:

- pedeapsa aplicată este greşit individualizată, fiind prea mică faţă de gradul de pericol social al faptelor comise, în sensul că a lovit cu cuţitul, în zona regiunii subclaviculară stângă, urmărind, ca atare, suprimarea vieţii părţii vătămate. Se consideră că stabilirea unei pedepse minime pentru fiecare din cele trei infracţiuni concurente şi nesancţionarea concursului, face ca pedeapsa rezultantă să fie modică;

- s-a omis prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare şi instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la hard-disk-ul ridicat, încălcând astfel dispoziţiile art. 109 alin. (2) şi (5) C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat reţinerea în cauză a stării de provocare, considerând că a săvârşit infracţiunile sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de comportamentul persoanei vătămate, care a fost violentă şi i-a atins grav demnitatea, în altă teză, faţă de datele pozitive ce caracterizează persoana sa, lipsit de antecedente penale, ce a recunoscut şi regretat faptele, stăruind pentru recuperarea prejudiciului şi achitarea cheltuielilor de spitalizare, cere reţinerea de circumstanţe atenuante personale, cu consecinţa reducerii pedepselor în continuare.

Curtea de Apel Craiova a apreciat că apelurile sunt întemeiate sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante şi a prelevării probelor biologice.

Astfel, constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt bazată pe probele administrate în faza de urmărire penală, făcând aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

La încadrarea juridică a faptelor săvârşite, tribunalul a avut în vedere că inculpatul a aplicat lovitura cu un cuţit ce avea lama de 20-25 cm, instrument susceptibil să producă leziuni în cazul lovirii unei persoane, aceasta fiind în speţă aplicată pectoralului stâng, prin surprindere, astfel că a prevăzut posibilitatea decesului părţii vătămate şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea producerii acestuia, fapta fiind astfel săvârşită sub aspectul laturii subiective în forma intenţiei indirecte.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi lăsată la aprecierea acesteia. Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. trebuie apreciate în raport de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Curtea a considerat că se impune a se acorda semnificaţia cuvenită unor împrejurări demonstrate în speţă, respectiv că inculpatul nu posedă antecedente penale, deci aflat la primul conflict cu legea penală, a manifestat deplină sinceritate în faza de urmărire penală şi de judecată, s-a împăcat cu partea vătămată care nu s-a constituit parte civilă, mai mult, a achitat contravaloarea tratamentului medical, dar şi toate cheltuielile de spitalizare aşa cum este demonstrat cu chitanţele şi deconturile de cheltuieli. Prin sentinţa penală nr. 92 din 2 aprilie 2013 a aceleiaşi instanţe, ulterioară sentinţei atacate, se precizează expres că „deşi plătitorul acestor chitanţe este menţionat ca fiind partea vătămată, prin declaraţia luată acesteia de către instanţă, a precizat că sumele plătite cu acest titlu provin din banii primiţi de la rudele inculpatului".

Conduita procesuală a inculpatului demonstrează că acesta a conştientizat consecinţele faptelor sale, de asemenea prin caracterizările depuse la dosar, se arată comportamentul său ireproşabil înainte de săvârşirea infracţiunilor, elemente care luate în ansamblu demonstrează că implicarea sa în fapta penală descrisă poate fi apreciată ca un incident izolat.

În opinia instanţei de apel, toate acestea justifică reducerea pedepselor prin reţinerea de circumstanţe atenuante, şi stabilirea unei pedepse rezultante de 3 ani, acest cuantum fiind suficient pentru a realiza scopul educativ şi preventiv aşa cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen., pedeapsa fiind considerată aptă să asigure reeducarea inculpatului.

Pe de altă parte, instanţa de apel a considerat că reţinerea de circumstanţe atenuante nu justifică şi aplicarea unei pedepse în condiţiile art. 861 C. pen., în raport de faptele săvârşite şi de urmarea produsă, scopul pedepsei putându-se realiza în speţă prin privare de libertate.

De asemenea, Curtea de Apel a apreciat că nu este justifică solicitarea inculpatului de a se reţine starea de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen. întrucât, deşi este real că partea vătămată a avut un conflict cu familia inculpatului şi l-a insultat pe inculpat, această împrejurare relatată de martorii H.C., M.D., P.Ş. şi F.G., nu era de natură a produce făptuitorului o puternică tulburare sau emoţie, care să justifice o ripostă atât de dură, starea conflictuală între părţi fiind, de altfel, preexistentă.

În final, s-a reţinut că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 76/2008, întrucât infracţiunea de omor calificat este prevăzută în anexa acestei legi, instanţa de fond trebuia să dispună prelevarea de la inculpat a probelor biologice în scopul introducerii în Sistemul de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul B.P.I.

Parchetul a criticat decizia pentru nelegalitate în ceea ce priveşte omisiunea indicării cazurilor exprese prev. de art. 76 C. pen. dar şi referitor la omisiunea aplicării disp. art. 76 alin. (3) C. pen. cu privire la pedeapsa complementară în situaţia în care se reţin circumstanţe atenuante. S-a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul parchetului a precizat motivele de recurs prin invocarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., deoarece pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de Legea nr. 61/1991 a fost aplicată în mod nelegal, în sensul că nu a fost coborâtă sub minimul special, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) teza a ll-a C. pen.

Inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. (în acest sens, aşa cum reiese din practicaua prezentei decizii, apărătorul inculpatului a susţinut că au fost depuse motivele de recurs, dar nu a putut dovedi această împrejurare), aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că Înalta Curte nu poate examina decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului şi-a însuşit critica formulată de parchet în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prioritar, având în vedere data pronunţării deciziei atacate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Cazul de casare indicat în motivele scrise ale parchetului, respectiv art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., este prevăzut de noile dispoziţii procedurale, iar cel invocat oral de către procuror şi însuşit de inculpat, mai precis cel prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., face parte din cazurile ce pot fi luate în considerare din oficiu. Criticile de nelegalitate sunt întemeiate.

În primul rând, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, se constată că, deşi s-a făcut aplicarea art. 74 lit. a) şi b) C. pen., instanţa de apel nu a dat eficienţă circumstanţelor atenuante judecătoreşti în condiţiile aplicării procedurii simplificate şi reducerii limitelor de pedeapsă în conformitate cu disp. art. 3201 C. proc. pen.

Astfel, potrivit normei de incriminare, această infracţiune se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Umare a aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă reduse sunt de la 2 luni la 1 an şi 4 luni închisoare sau amendă, iar prin reţinerea circumstanţelor atenuante devin aplicabile disp. art. 76 alin. (1) lit. e) teza a ll-a C. pen., potrivit cărora „când minimul special al pedepsei închisorii este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 RON".

În atare situaţie, instanţa de apel nu mai putea să dispună condamnarea inculpatului B.P.I. la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ci era obligată să aplice o amendă penală.

Drept urmare, se constată incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării „când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În al doilea rând, în corelare cu deficienţa mai sus evidenţiată, se constată lipsa de rigoare a instanţei de apel care, reducând pedepsele aplicate de instanţa de fond şi reţinând dispoziţiile art. 74 lit. a) şi b) C. pen., a făcut aplicarea generică a prevederilor art. 76 C. pen., fără să particularizeze aceste dispoziţii prin indicarea situaţiilor distincte, corespunzătoare fiecăreia dintre cele trei infracţiuni, ce atrăgeau un tratament sancţionator diferit, impunând coborârea pedepselor sub alte limite.

Astfel, Curtea de Apel Craiova trebuia să reţină dispoziţiile:

- art. 76 alin. (1) lit. e) teza a ll-a C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen.;

- art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen.;

- art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen.

În ceea ce priveşte omisiunea aplicării disp. art. 76 alin. (3) C. pen., potrivit cărora „când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită poate fi înlăturată", Înalta Curte apreciază că nu era necesară indicarea expresă a acestor prevederi în cuprinsul minutei şi a dispozitivului deciziei. De altfel, critica nici nu a mai fost susţinută cu ocazia dezbaterilor de către reprezentantul Parchetului. Soluţia atacată evidenţiază că instanţa de apel a ales să acorde acest beneficiu inculpatului, modificând sentinţa prin reţinerea circumstanţelor atenuante judecătoreşti şi dând spre executare doar pedeapsa principală, fără să menţină pedeapsa complementară aplicată de instanţa de fond.

Instanţa de apel era însă datoare să motiveze acest aspect în conformitate cu dispoziţiile art. 383 alin. (1) rap. art. 381 alin. (2) C. proc. pen., ceea ce însă nu s-a întâmplat, Înalta Curte constatând încă o dată lipsa de rigoare a deciziei.

Aceeaşi lipsă de rigoare se constată şi cu privire la aplicarea disp. art. 381, art. 382 şi art. 383 C. proc. pen., căci instanţa de apel dispune: „Deduce detenţia în continuare şi menţine starea de arest" înainte de menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Or, desfiinţând sentinţa şi rejudecând latura penală, instanţa de apel nu a modificat hotărârea atacată sub cele două aspecte, aşa încât trebuia mai întâi să menţină dispoziţiile valabile ale sentinţei şi abia apoi, în virtutea art. 381 alin. (1) teza finală cu referire la art. 383 alin. (11) şi alin. (2) C. proc. pen., să procedeze la menţinerea măsurii preventive şi la deducerea prevenţiei, nefiind vorba despre o modificare a sentinţei în acest sens, ci de o obligaţie proprie instanţei de apel, aşa cum este prevăzută de dispoziţiile legale.

Faţă de cele reţinute, se constată incidente şi dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării când „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".

În consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., nefiind incidente alte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchet şi de inculpatul B.P.I., va casa, în parte, decizia penală mai susmenţionată şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare în cele 3 pedepse componente: de 3 ani închisoare, 6 luni închisoare şi o lună închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza a ll-a C. pen., îl va condamna pe inculpatul B.P.I. la 500 RON amendă penală.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 alin. (1) lit. d) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa caa mai grea, de 3 ani închisoare. Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Conform art. art. 38517 alin (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore din data de 20 ianuarie 2013 până ia 21 ianuarie 2013 şi durata arestării preventive de la 22 ianuarie 20f3 la 16 septembrie 2013.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.P.I. împotriva deciziei penale nr. 134 din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală mai susmenţionată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare în cele 3 pedepse componente: de 3 ani închisoare, 6 luni închisoare şi o lună închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza a ll-a C. pen., condamnă pe inculpatul B.P.I. la 500 RON amendă penală.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 alin. (1) lit. d) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului intimat inculpat durata reţinerii de 24 de ore din data de 20 ianuarie 2013 până la 21 ianuarie 2013 şi durata arestării preventive de la 22 ianuarie 2013 la 16 septembrie 2013.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2708/2013. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 2776/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2717/2013. Penal