ICCJ. Decizia nr. 275/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 275/2013
Dosar nr. 13003/63/2012/a5
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 22 ianuarie 2013 în dosarul nr. 13003/63/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia Penala si pentru Cauze cu Minori, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării inculpatului R.P., şi în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut această măsură. Prin aceeaşi încheiere, instanţa a respins ca neîntemeiata cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a constatat că deşi sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu, pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Instanţa de apel a reţinut că probele administrate nu confirmă existenţa unor date în sensul în care inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar exista riscul comiterii unor noi infracţiuni, existenţa acestora trebuind a fi certă şi nu eventuală, însă acest fapt nu poate conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, în condiţiile în care se constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publica.
În cauză, faţă de natura şi gravitatea faptelor pentru care este judecat inculpatul şi pentru care a intervenit deja o condamnare în primă instanţă la pedeapsa închisorii cu executare în detenţie, ţinând cont de numărul mare de persoane participante la activitatea infracţională, de rolul esenţial pe care l-a avut inculpatul, amploarea fenomenului infracţional, urmările produse ca urmare a prejudiciilor produse unor persoane fizice din România şi din străinătate, Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, iar punerea acestuia în libertate sub control judiciar, chiar sub condiţia respectării obligaţiilor corelative prevăzute de lege, nu oferă suficiente garanţii pentru protecţia ordinii publice, înlăturarea riscului de comitere de noi infracţiuni şi buna desfăşurare a procesului penal.
Prin urmare, cererea formulată de inculpatul R.P. este neîntemeiata, iar menţinerea arestului preventiv este justificată.
Instanţa de apel a constatat că de la data când s-a verificat ultima dată legalitatea şi temeinicia arestării preventive nu au intervenit elemente noi, care să conducă la concluzia că s-ar fi schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public, subzistând temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar durata detenţiei preventive nu a depăşit un termen rezonabil.
În consecinţă, Curtea a dispus în sensul menţinerii arestării preventive, pentru motivele arătate si, având în vedere considerentele expuse, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, de urmările produse, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, aşa cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Craiova.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 522 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Dolj, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
Or, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituie un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia interna şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi sens, Înalta Curte retine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Pe de altă parte, liberarea provizorie constituie o modalitate de individualizare neprivativă de libertate a arestării preventive. Aşadar, liberarea provizorie are caracterul unei masuri subsecvente, ce nu poate fi dispusă în condiţiile în care menţinerea arestării preventive apare ca fiind necesară.
Or, cum instanţa de apel a constatat îndeplinirea condiţiilor menţinerii măsurii legale şi temeinice a arestării preventive, în mod judicios a respins cererea formulată de inculpat.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 13003/63/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 277/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 274/2013. Penal → |
|---|
