ICCJ. Decizia nr. 292/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 292/2013
Dosar nr. 4360/2/2012
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 2 august 2012 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti conţinută în rezoluţia din 23 mai 2012 dată în dosarul nr. 822/11/5/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Italia referitor la transferarea persoanei condamnate S.L. în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.
A recunoscut sentinţa penală nr. 1073 din 12 martie 2009 pronunţată de către Tribunalul din Brescia menţinută prin sentinţa din 07 iulie 2009 a Curţii de Apel Brescia, prin care persoana condamnată S.L. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare, 1000 euro amendă şi interzicerea dreptului de a ocupa funcţii publice pe timp de 5 ani, pentru infracţiunile de tentativă la tâlhărie, furt calificat, port nelegal de armă prevăzute de art. 56, art. 628 alin. (1) C. pen. italian, art. 628 alin. (2) C. pen. italian, art. 628 alin. (3) C. pen. italian, art. 624 C. pen. italian, art. 625 nr. 5 C. pen. italian, art. 625 nr. 7 C. pen. italian art. 61 nr. 2 C. pen. italian, art. 4 din Legea nr. 110/1975, art. 112 alin. (1) şi (2) C. pen. italian;
A dispus transferarea persoanei condamnate S.L. (fost B.) cetăţean român, pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare, 1000 euro amendă şi interzicerea dreptului de a ocupa funcţii publice pe timp de 5 ani, într-un penitenciar din România.
A dedus prevenţia persoanei condamnate de la 21 februarie 2009 la zi, constatând că executarea pedepsei se va încheia la data de 02 decembrie 2013.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că prin adresa nr. 50762/2010 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 12 martie 2012, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Republicii Italiene prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate S.L. ( în prezent deţinut în Penitenciarul Brescia) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare şi 1000 euro amendă aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile italiene a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv, copie de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, ordin de executare a expulzării emis de Direcţia Serviciului pentru Străini şi Poliţiei de Frontieră a Republicii Italiene, document privind situaţia executării pedepsei, precum şi document din care a rezultat acordul la transferare al persoanei condamnate.
A constatat instanţa că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului S.L., având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor tentativă la tâlhărie, furt calificat, port nelegal de armă prevăzute art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi alin. (22) lit. a), b), c) C. pen., art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen.
Totodată, a reţinut că potrivit declaraţiei dată în data de 04 ianuarie 2010 numitul S.L. şi-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Brescia.
A constatat, de asemenea, că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, s-a concluzionat că, în privinţa condamnatului, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva sentinţei penale nr. 305 din 2 august 2012 a Curţii de Apel S.L. a declarat recurs, fără a preciza motivele, fila 9 din dosar, cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4360/2/2012, cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2013.
Înalta Curte, analizând recursul declarat în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 3866 C. proc. pen. a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată, precum şi prevederile Convenţiei asupra transferării persoanelor condamnate ratificată de România prin Legea nr. 76/1996 şi Protocolului adiţional la această convenţie ratificat de România prin O.G. nr. 92/1999, aprobată prin Legea nr. 511/2001, respectiv:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei.
d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unui dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei.
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se,pună de acord asupra acestei transferări;.
Persoana condamnata S.L. este cetăţean român, hotărârea de condamnare este definitivă şi condamnatul mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 1073 din 12 martie 2009 pronunţată de către Tribunalul din Brescia menţinută prin sentinţa din 07 iulie 2009 a Curţii de Apel Brescia, persoana condamnată S.L. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare, 1000 euro amendă şi interzicerea dreptului de a ocupa funcţii publice pe timp de 5 ani, pentru infracţiunile de tentativă la tâlhărie, furt calificat, port nelegal de armă prevăzute de art. 56, art. 628 alin. (1) C. pen. italian, art. 628 alin. (2) C. pen. italian, art. 628 alin. (3) C. pen. italian, art. 624 C. pen. italian, art. 625 nr. 5 C. pen. italian, art. 625 nr. 7 C. pen. italian art. 61 nr. 2 C. pen. italian, art. 4 din Legea nr. 110/1975, art. 112 alin. (1) şi (2) C. pen. italian. S-a reţinut că: „în data de 21 februarie 2009, S.L., în complicitate cu alte patru persoane, au intrat în locuinţa lui Rigamonti Fabrizio, situată în Capriolo (Brescia) şi au tentat să sustragă bijuterii, bunuri şi bani, folosind violenţa şi ameninţarea faţă de proprietar şi persoanele din familie care se aflau în casă. Nu şi-au atins scopul întrucât au intervenit jandarmii din Chiari care îi pândeau şi au reuşit să-i blocheze pe răufăcători. Aceştia pentru a scăpa de arest, i-au ameninţat şi i-au agresat pe lucrători, unul dintre aceştia a fost rănit, Tâlharii ajunseseră la locul infracţiunii cu un camion care provenea dintr-un furt comis în aceeaşi zi." Acesta sentinţă a rămas definitivă la data de 07 octombrie 2009, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeana asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În cauză este îndeplinită şi cerinţa dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, faptele comise de persoana condamnată au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de tentativă la tâlhărie, furt calificat, port nelegal de armă prevăzute art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi alin. (22) lit. a), b), c) C. pen., art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen.
Din actele dosarului, rezultă că persoana transferabilă S.L. a fost arestat preventiv ia data de 21 septembrie 2013, durata condamnării urmând a se împlini la data de 02 decembrie 2013, astfel că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, hotărârea străină de condamnare este definitiva şi executorie, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare mai are de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii, iar faptele care au atras condamnarea sa de către autoritatea judiciară din statul solicitant constituie infracţiuni.
Totodată, prin declaraţia data la data de 7 octombrie 2010 condamnatul S.L. a solicitat să fie finalizat cât mai urgent transferul său în România, pentru a fi mai aproape de familie, manifestându-şi acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, condiţia prev. de art. 143 lit. d), fiind de asemenea îndeplinită.
Înalta Curte, faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana transferabilă S.L. împotriva sentinţei penale nr. 305 din 2 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană transferabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă S.L. împotriva sentinţei penale nr. 305 din 2 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă condamnatul persoană transferabilă la plata sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2013. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 323/2013. Penal → |
|---|
