ICCJ. Decizia nr. 278/2013. Penal

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 278/2013

Dosar nr. 19391/63/2011*/al

Şedinţa publică din 28 ianuarie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată la data de 22 ianuarie 2013 în dosarul nr. 19391/63/2011*, Curtea de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării inculpaţilor C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. şi I.C.Ş., şi în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut această măsură.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, aşa cum au fost reţinute la luarea acestei măsuri, se menţin, în sensul că au fost respectate dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. b), e) şi f) C. proc. pen.

Condiţia pericolului concret pentru ordinea publică este dovedită prin certitudinea că dacă inculpaţii ar fi lăsaţi în libertate, fie şi în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpaţii ar avea posibilitatea de a începe să influenţeze mersul cercetării judecătoreşti şi ar comite noi fapte penale.

Totodată, faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată sunt de notorietate şi au impact asupra mediului social din care provin.

Instanţa a constatat că pericolul concret pentru ordinea publica rezultă nu numai din elementele de fapt cu caracter de probe, ci şi din perseverenţa activităţii infracţionale a inculpaţilor.

Instanţa de apei a constatat că examinarea tuturor acestor date, în acest moment procesual, natura infracţiunii pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, limitele pedepselor prevăzute de textele legale incriminatoare, determină concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Oportunitatea menţinerii măsurii preventive luată împotriva inculpaţilor rezultă din aplicarea criteriilor avute în vedere prin art. 136 alin. (8) C. proc. pen. avute în vedere la stabilirea unei măsuri preventive.

Or, gradul de pericol social al faptelor presupuse a fi săvârşite de inculpaţi rezultă atât din modul în care posibil s-a desfăşurat activitatea infracţională a acestora, cât şi din numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracţională.

De asemenea, Curtea a constatat că în speţă există un interes public care impune privarea în continuare de libertate a inculpaţilor, durata detenţiei preventive nedepăşind până în prezent un termen rezonabil.

În fine, de la data când s-a verificat ultima dată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, nu au intervenit elemente noi, care să conducă la concluzia că s-ar fi schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.

Împotriva acestei încheieri inculpaţii C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. şi l.C.Ş. au declarat recurs, solicitând punerea în libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, motivarea prin referiri generice referitoare la pericolul pentru ordinea publică, fără a preciza concret datele ori probele nemijlocite din care rezultă acesta, precum şi referirea la notorietatea şi impactul faptelor ne mai justificând măsura după un an şi jumătate de detenţie preventivă.

Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de inculpaţi, cat şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

În cauza, Curtea de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

Înalta Curte, în raport de împrejurările în care se reţine că au fost comise faptele, de gravitatea deosebită a acestora, de urmările produse, cât şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, apreciază că lăsarea acestora în libertate, cel puţin la acest moment procesual prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Craiova.

Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaţilor în prima instanţă, prin sentinţa penală nr. 570 din 19 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj, la pedepse cu închisoarea şi interzicerea exercitării unor drepturi ca pedeapsă complementară, pentru comiterea infracţiunilor de prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. La art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., hotărârea de condamnare, apelată de inculpaţi, constituind un temei suficient pentru a concluziona că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile art. 6 din C.E.D.O.

S-a reţinut că în cursul anului 2009 inculpatul C.C. a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat specializat în comiterea de infracţiuni la legea comerţului electronic, punând la dispoziţie inculpaţilor S.N. zis "B.", G.R.I., P.M.I., V.T.G., M.Ş.G. şi V.E.G. o serie de cârduri contrafăcute, cu ajutorul cărora aceştia au efectuat retrageri frauduloase de numerar în perioada octombrie - noiembrie 2009. În sarcina inculpatului I.C.Ş., zis „B." s-a reţinut că în cursul anului 2010, la cererea inculpatului C.C. zis „L."a amplasat dispozitive artizanale de copiere a datelor de pe cârduri la ATM-uri şi POS-uri din Italia, datele culese fiind folosite ulterior în scopul efectuării de retrageri frauduloase.

În acelaşi sens, înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. şi I.C.Ş. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 19391/63/2011*.

Obligă recurenţii inculpaţi P.M.l. şi I.C.Ş. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi C.C., V.T.G., S.N. şi G.R.I. la plata sumei de câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 278/2013. Penal