ICCJ. Decizia nr. 298/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 298/2013
Dosar nr. 506/119/2010
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Covasna, prin sentinţa penală nr. 54 din 23 noiembrie 2011, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (17 acte materiale), precum şi a art. 37 lit. a), a art. 83 C. pen. reţinută în ce-l priveşte pe inculpatul P.L., în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (15 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a), a art. 83 C. pen. şi în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (17 acte materiale) reţinută în ce-l priveşte pe inculpatul P.G., în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (15 acte materiale) şi infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. (două acte materiale).
Inculpatul P.L. a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), art. 83 C. pen. (15 acte materiale), precum şi a art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sus-numitul inculpat a fost achitat pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. (două fapte), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părţi vătămate SC E. SRL şi SC D.S. SRL);
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 698 din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pedeapsa urmând a fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul P.L. având de executat pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Inculpatul P.G., a fost condamnat la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (15 acte materiale).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. (două acte materiale) (părţi vătămate SC E. SRL şi SC D.S. SRL).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 1003 C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor), inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale următoarele sume:
- 61.515 lei părţii civile SC E. SRL Braşov;
-7819,02 lei părţii civile SC D. SRL Braşov;
-14.663,12 lei părţii civile SC D.S. SRL Cristuru – Secuiesc;
-10.572 lei părţii civile SC S. SRL Braşov;
-64.487,06 lei părţii civile SC I. SRL Odorheiu Secuiesc;
-19.337,93 lei părţii civile SC C. SRL Bucureşti;
-8.540,01 lei părţii civile SC A. SRL Braşov;
-89.126 lei părţii civile SC V. SRL;
-13.173,80 lei părţii civile SC R.R. SRL;
-11.786,87 lei părţii civile SC B. SRL Sf. Gheorghe;
-12.584,39 lei părţii civile SC L.S.C.P. SRL Sf. Gheorghe.
Restul pretenţiilor civile s-au respins.
În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna.
Pentru a pronunţa sentinţa, s-au reţinut următoarele:
Inculpaţii, fraţi, au înfiinţat, în asociere, SC G. SRL Târgu Secuiesc, administrator fiind inculpatul P.G. Ambii, împreună, s-au hotărât să achiziţioneze mărfuri industriale şi alimentare, obligaţia plăţii fiind stabilită prin filă CEC, adesea, acestea neavând acoperire bancară sau fiind completate cu date incorecte privind emitentul, astfel urmărind să obţină foloase materiale nejuste.
Beneficiarilor filelor CEC, li s-a comunicat că instrumentul de plată este cert, convenţia urmând a fi scadentă la data emiterii lor.
Inculpatul P.G. a semnat cele 17 file CEC, el cunoscând că nu există provizie bancară, el sau coinculpatul ducându-le furnizorilor. Inculpaţii, în modalitatea descrisă, în perioada noiembrie 2008 – februarie 2009 au produs pagubă în cuantum de 438.117,12 lei, mărfurile achiziţionate fiind anvelope auto, parchet şi accesorii, băuturi alcoolice, calculatoare cu monitoare, laptop, uşi, centrale termice şi accesorii, băuturi răcoritoare (filele 226-227 dosar fond).
Inculpatul P.L., audiat la urmărirea penală la 19 februarie 2009, a recunoscut că a acţionat împreună cu fratele său, coinculpatul P.G. După acel moment, a părăsit România sustrăgându-se urmăririi penale.
Inculpatul P.G. a recunoscut ridicarea produselor în cele 17 ocazii, dar a susţinut fie că le-a depozitat în localitatea Catalina şi nu le-a valorificat, fie că ar fi vândut firma unui cetăţean maghiar, acesta obligându-se să le achite, dar în cauză nu s-a întocmit vreun înscris.
B.C.R., cu adresa din 11 septembrie 2009 a comunicat că în perioada august 2008 – martie 2009, perioadă când s-au emis filele CEC, în contul SC G. SRL nu există disponibil necesar plăţilor.
Administraţia Finanţelor Publice Târgu-Secuiesc, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna, B.C.R. – Sucursala Târgu-Secuiesc (vol. II instanţă fond), au comunicat că SC G. SRL Târgu-Secuiesc nu a depus bilanţuri contabile pentru anii 2008-2009, fişa cu specimen de semnătură din 25 iulie 2008 aparţinând inculpatului P.G. neschimbându-se.
Prin sentinţa civilă nr. 116 S din 15 aprilie 2011 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC G. SRL şi radierea acesteia din Registrul Comerţului.
La 03 februarie 2009, pentru a nu răspunde urmăririi creditorilor, cei doi inculpaţi au cesionat societatea comercială unei persoane, indicată a fi fost J.A., de cetăţenie ungară, comisia rogatorie dispusă la cercetarea judecătorească relevând negăsirea ei la adresa comunicată de inculpaţi. Şi după data menţionată cei doi inculpaţi au continuat să achiziţioneze mărfuri, inculpatul P.G. păstrând dreptul de semnătură în bancă (adresa din 16 august 2011 – fila 187 vol. II instanţă de fond).
Ambii inculpaţi au declarat că nu sunt vinovaţi, inculpatul P.L. motivând că în relaţiile comerciale derulate cu părţile civile el a contactat reprezentanţii acestora, a ridicat mărfurile, convenind ca plata cu file CEC să aibă scadenţa la un termen anterior, o parte din filele CEC fiind numai garanţie a plăţii, semnarea filelor CEC fiind făcută de coinculpat, consemnarea unui alt cont IBAN fiind greşeală, iar în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009, societatea a avut rulaj prin cont, dar nu a putut preciza sumele încasate şi plăţile realizate pentru că de aceste operaţiuni se ocupa fratele lui, inculpatul P.G.
Acelaşi inculpat a mai susţinut că nu a cunoscut dacă la datele predării filelor CEC sau ulterior, societatea avea în cont bani, mărfurile le depozitau în localitatea Catalina, numai o parte fiind valorificate, cele rămase fiind predate de coinculpat acelei doamne „A.”, cetăţean maghiar, necunoscând dacă coinculpatul a încheiat vreun document în acest sens.
În legătură cu achiziţiile de după data cesionării, inculpatul a susţinut că fuseseră comandate anterior, recunoscând însă că nu a adus la cunoştinţa furnizorilor că s-au cesionat părţile sociale şi nici interdicţia bancară.
Acelaşi inculpat a declarat că este de acord cu dezdăunarea părţilor civile până la concurenţa sumelor menţionate pe filele CEC refuzate din lipsa de disponibil sau alte situaţii imputabile.
La urmărirea penală, inculpatul P.G. a declarat că mărfurile furnizate de părţile civile au fost achiziţionate de coinculpatul P.L., au fost depozitate în Catalina şi după aceea, au fost predate către numita J.A. care s-a angajat să le plătească. În legătură cu filele CEC, inculpatul a susţinut că au fost semnate de el, dar le-a predat coinculpatului, acesta le-a dat părţii civile, plata nerealizându-se pentru că nu s-a reuşit valorificarea lor.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a revenit în parte, relatând că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 a fost asociat şi administrator, a dezvoltat relaţii comerciale cu 11 părţi vătămate, el a semnat filele CEC, le-a predat coinculpatului, acesta achiziţionând mărfurile, P.L. fiind cel care a discutat cu furnizorii şi care a convenit ca plata să fie scadentă la termene ulterioare. A mai susţinut că ştia că nu exista disponibil, a vândut o parte din mărfuri, a predat numitei J.A. actele constitutive, actele contabile, nu a întocmit însă documentaţie pentru că notarul i-a spus că cesionarea activelor şi pasivelor este suficientă conform actului notarial.
Din declaraţiile reprezentanţilor legali ai părţilor civile s-a reţinut că după refuzul plăţii filelor CEC, inculpaţii nu au mai putut fi contactaţi, ei nerăspunzând.
Coroborarea probatoriului a condus instanţa la stabilirea relei credinţe a inculpaţilor în încheierea şi derularea raporturilor comerciale, aceştia, direct, inducând în eroare privind plata mărfurilor pentru a obţine foloase materiale injuste, rea-credinţă subliniată şi de neacoperirea, măcar parţial, a vreunui prejudiciu.
Din extrasele de cont aflate în dosarul de urmărire penală (filele 420-424) rezultă că în contul SC G. SRL nu a existat provizia necesară plăţii filelor CEC la termenele convenite.
Pentru toate acestea, instanţa de fond, încadrând în drept faptele celor doi inculpaţi, săvârşite în perioada noiembrie 2008 – februarie 2009 – 11 părţi vătămate – 15 file CEC, pagubă 307.369,01 lei, a stabilit că este infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată (15 acte materiale).
Privind faptele reţinute în rechizitoriu, în ce priveşte două file CEC emise către SC E. SRL, acestea fiind înlocuite cu o alta care a fost refuzată la plată, o alta, pentru SC D.S. SRL, de asemenea, refuzată la plată, iar a doua a fost necompletată şi remisă spre garanţie, nestabilindu-se, concret, dacă ulterior a fost completată şi supusă decontării, faptele nefiind acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum s-a arătat, din (17 acte material în sarcina inculpatului P.L.) în aceeaşi infracţiune (15 acte materiale) şi, la fel, pentru inculpatul P.G. (15 acte materiale) şi infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. (2 fapte).
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpaţii.
Apelul declarat de parchet a fost motivat pe netemeinicia pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, în cadrul acestuia, criticându-se reţinerea circumstanţelor atenuante. La termenul de judecată 24 aprilie 2012, parchetul a suplimentat apelul, criticând greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor, în opinia sa subzistând încadrarea juridică descrisă în rechizitoriu, iar dacă se va considera că în ce priveşte partea vătămată SC D.S. SRL fila CEC în alb a fost remisă drept garanţie, să se reţină 16 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, urmând ca pentru fapta ce a vizat partea vătămată menţionată, să se reţină infracţiunea prevăzută de Legea nr. 59/1934.
Inculpatul P.G. a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei aplicate, el susţinând că în apel a cerut, în ce-l priveşte, aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul P.L. a solicitat admiterea apelului, el susţinând că în ce-l priveşte, nu este îndeplinită latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune, el nu a acţionat cu vinovăţie, filele CEC au fost emise şi remise numai cu titlu de garanţie, rubrica privind preţul mărfurilor fiind completată de reprezentanţii furnizorilor, aspect recunoscut de aceştia, aceştia, la momentul emiterii instrumentelor de plată cunoscând că SC G. SRL nu avea disponibil bănesc, achitarea sa impunându-se în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, acelaşi inculpat a susţinut că achitarea sa este fondată şi pentru temeiul prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc. pen., el s-a aflat în eroare de fapt, nu era administrator, nu a avut acces direct la conturile societăţii şi, ca atare, nu a avut reprezentarea că în contul bancar nu era disponibil suficient pentru plata mărfurilor achiziţionate.
În apel, nu s-au mai administrat alte probe.
Curtea de Apel Braşov, prin decizia penală nr. 56/Ap din 08 mai 2012 a admis apelul declarat de inculpatul P.G., a desfiinţat sentinţa numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestuia şi a redus-o de la 6 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Apelurile declarate de parchet şi de inculpatul P.L. au fost respinse ca nefondate.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de inculpatul P.G., el criticând-o potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului susţinând că hotărârea este contrară legii întrucât nu i s-au aplicat dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. astfel cum solicitase şi declarase la termenul de judecată 24 aprilie 2012, iar în ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta nu este temeinică, 5 ani închisoare fiind individualizată prin neluarea în considerare a datelor ce caracterizează favorabil persoana sa, cooperantă pe tot parcursul desfăşurării procesului penal.
Recursul inculpatului nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că la termenul de judecată din apel, 24 aprilie 2012 (fila 63 dosar Curtea de Apel Braşov), inculpatul P.G. a declarat că doreşte să i se aplice procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., în continuare el arătând că recunoaşte că a participat la constituirea, respectiv înfiinţarea societăţii, că a semnat filele CEC emise de aceasta, însă altceva nu a făcut. Inculpatul a detaliat că atunci când a emis filele CEC, în prealabil verificase dacă exista disponibil în contul firmei, la acele momente nu exista, se ocupa doar de emiterea lor, fratele său tratând afacerile comerciale, el necunoscând ce făcea acesta cu mărfurile achiziţionate, dar ştie că le-a transportat în satul Catalina. Acelaşi inculpat, în cuprinsul celor declarate la acel termen, continuă menţionând că deşi ştia că în cont nu este disponibil, spera că la momentul scadenţei vor avea banii necesari, pe aceştia urmând să-i ia de la potenţialii cumpărători ai mărfurilor, practic, ei operau cumpărare de mărfuri în scopul revinderii acestora. Cu referire la prejudiciu, inculpatul a susţinut că nu l-a achitat. În legătură cu filele CEC, P.G. a continuat să menţioneze că el le semna după ce erau completate fie de fratele lui, fie de un reprezentant, trecerea greşită a codului IBAN fiind realizată de fratele lui, acesta ocupându-se de tratarea afacerilor, în sensul că şi coresponda cu reprezentanţii societăţilor partenere.
Instanţa de apel, procedând la examinarea condiţiilor legale operabile în materia procedurii recunoaşterii vinovăţiei şi implicit aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, a motivat, legal şi temeinic, că termenul la care inculpatul a cerut aplicarea textului este cel prevăzut de lege, dar recunoaşterea nu a fost totală astfel cum s-a statuat prin dispoziţia menţionată introdusă prin Legea nr. 202/2010 în vigoare de la 25 noiembrie 2010.
Potrivit textului, modificat prin O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, în spiritul acestuia fiind şi deciziile Curţii Constituţionale, nr. 1470 şi nr. 1483, ambele din 08 noiembrie 2011, recunoaşterea trebuie să comporte asupra săvârşirii faptelor, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi să se solicite ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând conţinutul recunoaşterii astfel cum a susţinut inculpatul, recunoaştere reiterată şi în recurs (fila 61 dosar ICCJ), de această dată însă P.G. susţinând că înţelege să recunoască toate faptele, să nu conteste şi să îşi asume răspunderea pentru tot ce s-a reţinut în actul de sesizare, necontestând probele, în ce-l priveşte, sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., odată ce la termenul de judecată 24 aprilie 2012, recunoaşterea nu a vizat faptele astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu, în fapt el nerecunoscând starea de fapt astfel cum fusese descrisă, ci doar o parte, dispoziţia legală nedând dreptul inculpatului de a reveni, astfel cum a declarat în recurs, nu i se poate aplica procedura recunoaşterii vinovăţiei şi, ca atare, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, el nerecunoscând total şi fără rezerve faptele reţinute ca fiind săvârşite de el.
Trecând la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. se reţine că instanţa de apel, considerând în integralitate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faptele săvârşite în formă continuată, prejudiciul însemnat adus, neacoperirea acestuia, dat şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, în favoarea sa aplicându-se, încă din faza cercetării judecătoreşti în fond, circumstanţe atenuante, în plus, faptul că el a fost prezent la termenele de judecată şi atitudine manifestată, de a recunoaşte parţial implicarea infracţională, a decis şi reţinerea acesteia ca având relevanţă judiciară, pedeapsa de 5 ani închisoare executabilă în regim de detenţie constituind şi îndeplinirea rolului pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Instanţa de recurs nu are temeiuri care să conducă la o mai mare micşorare a pedepsei sau la dispunerea executării ei fără privare de libertate, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 81 sau ale art. 861 C. pen.
Pentru considerentele arătate, decizia pronunţată în apel fiind legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 56/Ap din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 199/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
