ICCJ. Decizia nr. 2783/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2783/2013
Dosar nr.4571/1/2013
Şedinţa publică din 19 septembrie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor M.V.M., O.M.F. şi F.I.N., urmând ca legalitatea şi temeinicia acesteia să fîe verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În temeiul art. 139 C. proc. pen. s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi în prezent, precum şi pericolul social concret pentru ordinea publică.
S-a arătat că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi a infracţiunii de trafic de minori, inculpatul F.I.N. fiind condamnat de prima instanţă la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, fiindu-i totodată revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsi de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3056/2011 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin decizia nr. 79/2012 a Curţii de Apel Timişoara; inculpatul M.V.M. fiind condamnat de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 15 luni închisoare, fiind revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 15 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală din 22 martie 2012 a Judecătoriei St. Polten din Austria, iar inculpatul O.M.F. fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 9 luni închisoare, fiindu-i totodată revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa din 22 martie 2012 pronunţată de Judecătoria St. Polten din Austria.
S-a avui în vedere perseverenţa infracţională a inculpaţilor care au suferit condamnări de dată recentă în străinătate, precum şi existenţa unor indicii că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu se mai menţin la acest moment procesual. Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi prin sentinţa penală nr. 199/PI din 21 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş la pedepse privative de libertate, 11 ani închisoare inculpatul F.I.N., 8 ani şi 15 luni închisoare inculpatul M.V.M. şi 8 ani şi 9 luni închisoare inculpatul O.M.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi trafic de minori, constând în aceea că în perioada septembrie 2012 şi până în data de 1 noiembrie 2012 s-au asociat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de minori prin racolarea, transferarea, transportarea, cazarea în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei a minorei T.M.L., născută la data de 1 iunie 1995.
S-a reţinut că minora T.M.L. era exploatată în Timişoara, Bld. T.I., clienţii fiind racolaţi prin intermediul anunţurilor postate pe internet, respectiv în ediţiile on line ale publicaţiei P.
Împotriva inculpaţilor s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea nr. H7/CC din 2 noiembrie 2012 a Tribunalului Timiş în baza art. 1491 alin. (9), (10), (11) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi art. 143 C. proc. pen.
Având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, de cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetaţi, mai mare de 4 ani închisoare, de modalitatea în care a fost concepută activitatea infracţională şi valorile sociale afectate, Înalta Curte constată, că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin în continuare.
Pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura şi gravitatea infracţiunilor comise, cât şi cu rezonanţa socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârşirii acestora.
Analizând faptele pentru care inculpaţii sunt cercetat, gradul lor de pericol social concret, împrejurările în care s-au săvârşit şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor, care au mai fost condamnaţi recent prin hotărâri judecătoreşti definitive, dovedind perseverenţă infracţională, se constată că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar faţă de stadiul actual al procesului penal, existând deja o hotărârea judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Din probele dosarului rezultă că luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale cât şi la cele din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând a fi respinse în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTUIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.I.N., M.V.M. şi O.M.F. împotriva încheierii din 4 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 13225/30/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2733/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2787/2013. Penal → |
|---|
