ICCJ. Decizia nr. 2796/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2796/2013
Dosar nr. 27510/3/2007
Şedinţa publică din 20 septembrie 2013
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată şi reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 811 F din data de 26 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K. şi T.F.L. din art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cazul inculpatului E.M.M.A.M.; din art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. 41 alin. (2) C. pen., în cazul inculpatului E.H.M.F.A.K. şi din art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatei T.F.L.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K., E.H.A.F.A., T.F.L. şi H.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
1. În baza art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.M.M.A.M. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului E.M.M.A.M., dispunându-se ca acesta să execute 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
2. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.H.M.F.A.K., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului E.H.M.F.A.K., dispunând ca acesta să execute 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen..
În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
3. În baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.H.A.F.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei; în baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare pentru inculpat de 4 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
4. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2), 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata T.F.L., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a mai condamnat pe aceeaşi inculpată la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei T.F.L., dispunând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art. 862 C. pen., s-a stabilit termen de încercare pentru inculpată de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor masuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să iustifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatei disp. art. 864 C. pen.
5. În baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare pentru inculpat de 4 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
6. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata V.M.S., la 1 an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare pentru inculpată de 3 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatei disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998, 1000 alin. (3) şi (1003) C. civ., au fost obligaţi - în solidar - inculpaţii E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K., T.F.L. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL (fostă SC G.F.I.E. SRL), să plătească, părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., suma de 1.830.587,46 RON (reprezentând impozit pe profit, TVA şi impozit pe venit) şi părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - A.N.V. suma de 579.812 RON (reprezentând taxe vamale, comision vamal şi TVA), precum şi accesoriile aferente sumelor (majorări penalităţi şi dobânzi) calculate potrivit legii, de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitelor.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmării penale după cum urmează:
- sechestrul asigurător instituit la data de 07 august 2006 asupra sumelor existente în conturile SC G.F.I.E. SRL, precum şi poprirea, la aceeaşi dată, a sumei de 500.452 RON din debitele înregistrate de SC F.G.P. SRL faţă de aceeaşi societate;
- poprirea din data de 23 octombrie 2006 a sumei de 76.706 RON din debitele înregistrate de SC E.E.A. SRL faţă de SC G.F.I.E. SRL, poprirea la aceeaşi dată a sumei de 301.320 RON din debitele înregistrate de SC F.G.P. SRL precum şi poprirea la aceeaşi dată a sumei de 97.819 RON din debitele înregistrate de SC L.G.D. SRL faţă de SC G.F.I.E. SRL;
- poprirea la data de 07 noiembrie 2006 a sumei de 15.240 RON din debitele înregistrate de SC E.E.A. SRL faţă de SC G.F.I.E. SRL;
- poprirea la data de 15 noiembrie 2006 a sumei de 17.808 RON din debitele înregistrate de SC V. SRL faţă de SC G.F.I.E. SRL;
- sechestrul asigurător instituit la data de 24 mai 2007 asupra sumelor existente în contul deschis de inculpatul E.H.M.F.A.K. la Banca D. şi asupra sumelor existente în contul deschis de inculpata T.F.L. la Banca D., Banca L., Banca E., Banca U., Banca P.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, după cum urmează:
- declaraţia vamală de import nr. DV1. din 19 septembrie 2005 cu factura aferentă nr. FA1. din 24 august 2005;
- declaraţia vamală de import nr. DV2. din 28 noiembrie 2005 cu factura aferentă nr. FA2. din 17 noiembrie 2005;
- declaraţia vamală de import nr. DV3. din 02 septembrie 2005 cu factura aferentă nr. FA3.;
- declaraţia vamală de import nr. DV4. din 12 septembrie 2005 cu factura aferentă nr. FA4. din 08 august 2005;
- declaraţia vamală de import nr. DV5. din 19 septembrie 2005 cu factura aferentă nr. FA5. rev. din 15 septembrie 2005;
- declaraţia vamală de import nr. DV6. din 12 septembrie 2005 cu factura aferentă nr. FA6. din 08 septembrie 2005;
- declaraţia vamală de import nr. DV7. din 14 septembrie 2005 cu factura aferentă FA7. din 09 septembrie 2005;
- declaraţia vamală de import nr. DV8. din 19 septembrie 2005 cu factura aferentă nr. FA8.;
- declaraţia vamală de import nr. DV9. din 02 noiembrie 2005 cu factura aferentă nr. FA9.;
- declaraţia vamală de import nr. DV10. din 12 august 2005 cu factura aferentă nr. FA10.;
- declaraţia vamală de import din 08 septembrie 2005 cu factura aferentă;
- declaraţia vamală de import din 23 septembrie 2005 cu factura aferentă din 17 august 2005;
- declaraţia vamală de import din 19 septembrie 2005 cu factura aferentă din 08 septembrie 2005;
- declaraţia vamlă de import din 13 decembrie 2005 cu factura aferentă din 16 octombrie 2005;
- declaraţia vamală de import din 25 noiembrie 2005 cu factura aferentă din 15 octombrie 2005;
- declaraţia vamală de import din 18 noiembrie 2005 cu factura aferentă din 27 octombrie 2005;
- declaraţia vamală de import din 27 decembrie 2005 cu factura aferentă din 24 noiembrie 2005;
- declaraţia vamală de import din 21 decembrie 2005 cu factura aferentă din 24 octombrie 2005;
- declaraţia vamală de import din 14 noiembrie 2005 cu factura aferentă din 20 septembrie 2005;
- declaraţia vamală de import din 16 decembrie 2005 cu factura aferentă din 26 septembrie 2005;
- declaraţia vamală de import din 18 iulie 2005 cu factura aferentă din 28 iunie 2005;
- declaraţia vamală de import din 25 iulie 2005 cu factura aferentă din 27 iunie 2005 şi factura pro-formă din 15 iunie 2005;
- declaraţia vamală de import din 26 septembrie 2005 cu factura aferentă din 29 august 2005 precum şi factura pro-formă din 15 iunie 2005;
- declaraţia vamală de import din 15 noiembrie 2005 cu factura aferentă din 27 octombrie 2005;
- declaraţia vamală de import din 05 decembrie 2005 cu factura aferentă din 02 noiembrie 2005 şi factura pro-formă din 30 septembrie 2005.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a sentinţei, să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, o copie a dispozitivului hotărârii.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 11 ianuarie 2011, s-a dispus îndreptarea acesteia, în sensul de a se trece în cuprinsul minutei sentinţei penale nr. 811/F/ 26 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 27510/3/2007, în sensul că la pag. 7 alin. (5) se trece „să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., suma de 1.830.587,46 RON (reprezentând impozit pe profit, TVA şi impozit pe venit) şi părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - A.N.V. suma de 579.812 RON, reprezentând taxe vamale, comision vamal şi TVA, precum şi accesoriile aferente sumelor (majorări, penalităţi şi dobânzi) calculate potrivit legii de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitelor" în loc de „să plătească Ministerului Finanţelor Publice, suma de 1.830.587,46 RON (reprezentând impozit pe profit, TVA şi Impozit pe venit) şi suma de 579.812 RON (reprezentând taxe vamale, comision vamal şi TVA), precum şi accesoriile aferente sumelor (majorări, penalităţi şi dobânzi) calculate potrivit legii, de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitelor".
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut o situaţie de fapt identică cu cea din rechizitoriul parchetului.
Astfel, în perioada infracţională iunie 2005 - aprilie 2006, pe teritoriul statului român s-a constituit un grup infracţional a cărui activitate infracţională a cuprins segmentul importului de mărfuri din România, dar şi acela al comercializării lor pe piaţa internă.
Inculpaţii efectuau importuri pentru firmele pe care le controlau direct, cât şi prin unele societăţi care funcţionau pe principiul firmelor fantomă, iar pentru alte firme cărora le-au prestat activităţi de intermediere a operaţiunilor vamale, le asigurau plata unor taxe vamale minime, prin declararea altor valori decât cele reale.
Ca mod de operare, s-a reţinut primirea unor documente de provenienţă pentru mărfuri ce urmau a fi importate în baza cărora se întocmeau în fals altele cu date diferite, care erau ulterior prezentate în vamă. Acest mod de operare se utiliza deopotrivă în situaţiile în care operaţiunea de comerţ exterior se derula prin intermediul societăţilor - beneficiari reali ai mărfurilor, dar şi în situaţiile în care operaţiunea de vămuire se efectua prin intermediul unei societăţi controlate de membrii asocierii. Ulterior, pentru această din urmă situaţie, marfa ajungea la beneficiarii reali fie în baza unor facturi de vânzare, fie fără a se întocmi documente justificative în acest sens.
În momentul în care mijloacele de transport navale sau terestre soseau în portul Constanţa, respectiv Bucureşti, membrii asocierii erau anunţaţi, pentru a transmite documentele necesare întocmirii declaraţiilor vamale, şi personal sau prin interpuşi care acţionau fără forma de vinovăţie cerută de lege, efectuau toate demersurile pentru scoaterea mărfurilor din punctele vamale.
După efectuarea operaţiunilor de vămuire, marfa era transportată rutier, către diverşi comercianţi care o vindeau la preţurile reale de pe piaţă, cu mult mai mari decât cele declarate la momentul vămuirii.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa fondului a reţinut că SC G.F.I.E. SRL s-a înfiinţat în vara anului 2005, care după cesionarea părţilor sociale de către E.M.M.A.M. şi-a schimbat denumirea în SC T.C. SRL.
În perioada iunie 2005-aprilie 2006, SC G.F.I.E. SRL a desfăşurat activitate de comerţ exterior importând mărfuri alimentare şi nealimentare, dar şi operaţiuni comerciale pe piaţa internă constând în facturarea acestora către diverşi clienţi.
Pentru ţinerea evidenţei contabile a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. PS1./20 iulie 2005 între SC V.V.V. SRL reprezentată de martor S.V. - director general, în calitate de prestator, şi SC G.F.I.E. SRL reprezentata de inculpatul E.M.M.A.M. - administrator, în calitate de beneficiar, având ca obiect executarea lucrărilor de contabilitate aşa cum sunt prevăzute la pct. 5 din contract. Contractul nu este semnat decât de către SC V.V.V. SRL, în dreptul impresiunii ştampilei SC G.F.I.E. SRL nefiind executată nicio semnătură.
La dosarul cauzei s-a aflat anexată balanţa de verificare, întocmită de SC V.V.V. SRL pentru SC G.F.I.E. SRL pentru activitatea lunii iunie 2005. Având în vedere că soldurile de pornire au fost zero, aceasta a fost prima balanţă de verificare întocmită pentru activitatea SC T.C. SRL (SC G.F.I.E. SRL). De altfel, în luna iunie 2005, societatea a efectuat primele importuri şi a emis prima factura fiscala de vânzare mărfuri.
Pentru activitatea desfăşurată de societate, începând cu luna iulie 2005, nu au fost identificate balanţe de verificare şi nici contracte de prestări servicii încheiate cu firme de specialitate pentru întocmirea de evidenţe şi situaţii financiar-contabile (balanţe de verificare, balanţe analitice ale conturilor, jurnale pentru cumpărări, jurnale pentru vânzări, jurnale pentru operaţiuni de încasări şi plăţi, declaraţii fiscale etc).
După cum a rezultat din adresa din 08 martie 2006 emisă de D.G.F.P.M.B.- Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 către I.G.P.R.- Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate (înregistrată sub nr. Q. din 27 martie 2006), în perioada 01 mai 2005 - 08 martie 2006, SC T.C. SRL (fostă SC G.F.I.E. SRL) a depus declaraţii fiscale cod 100 pentru lunile 06, 07, 08, 10, 11/2005 şi declaraţie fiscală cod 300 (decont TVA) pentru luna iunie 2005.
Referitor la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, din înscrisurile transmise de organele financiar-fiscale a rezultat că societatea a depus declaraţia 100 „privind obligaţiile de plata la bugetul general consolidat" doar la 30 iunie 2005, care însă nu este completată cu sume privind cuantumul impozitului datorat, ceea ce conduce la concluzia că SC G.F.I.E. SRL a întocmit doar balanţa de verificare pentru luna iunie 2005, pentru perioada ulterioară nefiind ţinută niciun fel de evidenţă contabilă, nefiind depuse la organele fiscale declaraţiile referitoare la obligaţiile societăţii privind taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Trebuie avut în vedere faptul că atât inculpatul E.M.M.A.M., în calitate de administrator cât şi inculpatul E.H.M.F.A.K., persoană care conducea în fapt activitatea societăţii aveau cunoştinţă de obligaţia societăţii de a plăti impozitul pe microîntreprindere care nu era condiţionat de rezultatul financiar al societăţii, acesta calculându-se în funcţie de veniturile realizate, [„(...) am decis cesionarea SC G.F.I.E. SRL datorită imposibilităţii de refacere a unei evidenţe contabile. Societatea a fost de la început înregistrată în regim de microîntreprindere, trebuind să plătească o cotă din încasări, fapt ce nu reflecta realitatea beneficiului obţinut. M-am sfătuit cu E.H.M.F.A.K. asupra acestui aspect şi am ajuns la concluzia că cesionarea trebuia realizată" - proces-verbal de confruntare din 24 aprilie 2007, declaraţie inculpat E.M.M.A.M. „Cu acest prilej am constatat că evidenţa contabilă nu corespundea realităţii şi nici nu a fost respectată înţelegerea în ceea ce priveşte sortimentele de marfă importate ceea ce implicit a însemnat încălcarea mecanismului iniţial stabilit de funcţionare a firmei. Menţionez că mi-am dat seama de evidenţa contabilă necorespunzătoare motivat de faptul că sunt absolvent al unei facultăţi economice. În aceste împrejurări am considerat că se impune cesionarea părţilor sociale ale firmei".
Intenţionând să creeze o legalitate aparentă a activităţii SC G.F.I.E. SRL, inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M. au încercat să actualizeze înregistrările contabile spre sfârşitul anului 2005, dar acest lucru nu s-a întâmplat datorită refuzului martorei N.E. de a prelua contabilitatea societăţii (martora a arătat că: „am apreciat ca fiind neconcludentă în absenţa unei situaţii analitice şi a unor fişe de cont, astfel încât am hotărât să nu închei acest contract şi să nu mă ocup de această firmă", dar şi datorită faptului că inculpaţii E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K. nu au avut niciodată intenţia de a plăti impozitul pe microîntreprindere (care reprezintă un procent din totalul veniturilor şi se plăteşte în mod obligatoriu indiferent dacă societatea înregistrează profit sau pierdere) sau alte obligaţii fiscale.
În contextul arătat este de remarcat faptul că încercarea de a se reface contabilitatea SC G.F.I.E. SRL a fost făcută în luna noiembrie, după întoarcerea administratorului societăţii de la Caracal, unde lucrase la o fabrică de conservare a legumelor, începând cu luna iunie 2005, la scurt timp după înfiinţarea societăţii.
În toată această perioadă, inculpatul E.H.M.F.A.K., deşi desfăşura activităţi curente prin intermediul SC G.F.I.E. SRL (atât de import, cât şi de comerţ intern) nu a luat nicio măsură pentru întocmirea evidenţei contabile şi plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat. Mai mult, acesta îl asigura periodic pe inculpatul E.M.M.A.M. cu privire la faptul că societatea funcţionează legal şi că nu are nicio problemă.
Inculpatul E.H.M.F.A.K. a continuat să controleze şi să conducă activitatea societăţii şi după ce administratorul din acte s-a întors în Bucureşti. Astfel, cu prilejul confruntării dintre inculpaţi a rezultat că inculpatul E.H.M.F.A.K. a continuat să dispună efectuarea a 23 importuri deşi inculpatul E.M.M.A.M. nu avea cunoştinţă de acestea.
Totodată, la data efectuării acestor operaţiuni, părţile sociale ale societăţii fuseseră cesionate către învinuitul G.K.B. şi numitul S.B., iar inculpatul E.H.M.F.A.K. avea cunoştinţă că pentru activitatea desfăşurată de SC G.F.I.E. SRL nu se întocmeşte niciun fel de evidenţă contabilă şi nu se plătesc impozitele şi taxele aferente, intenţia de sustragere de la plata acestora fiind astfel evidentă.
Mai mult, cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în hard disk-ul calculatorului ridicat din biroul inculpatul E.H.M.F.A.K. a fost identificată o situaţie în care au fost menţionate mai multe plăţi externe efectuate în perioada 06 decembrie 2005 - aprilie 2006 care evidenţiază controlul inculpatului asupra activităţii firmelor ce aparţineau în acte inculpatul E.M.M.A.M. Procedându-se la studierea acestor transferuri se constată că sunt menţionate cronologic, în general, plăţi către furnizori de produse alimentare congelate efectuate atât de SC F.G.P. SRL - în care asociat şi administrator era inculpatul E.H.M.F.A.K., dar şi plăţi efectuate de SC G.F.I.E. SRL, SC L.T. SRL, SC F.G.I. SRL (societate ce a aparţinut iniţial inculpatul E.H.M.F.A.K.) şi SC A.F.I. SRL - societăţi în care inculpatul nu avea nicio calitate oficială.
Tribunalul a constatat că cesionarea părţilor sociale s-a făcut în mod fictiv, doar pentru a nu se mai putea face nicio legătură între inculpaţi şi activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul societăţii, mai ales că plăţile efectuate din conturile SC G.F.I.E. SRL şi evidenţiate.
În această situaţie s-au desfăşurat şi după cesionarea părţilor sociale. Astfel, în această situaţie sunt evidenţiate plăţi efectuate de SC G.F.I.E. SRL către firmele nerezidente SC G.N.I. SRL, SC K.H. SRL, SC K. SRL, SC N. SRL, SC H. SRL, plăţi efectuate de SC F.G.P. SRL către SC A. SRL, SC T. SRL ş.a., plăţi efectuate de SC A.F.I. SRL către SC H. SRL, SC M.H. SRL, SC T. SRL, SC C. SRL, SC G.N.I. SRL, SC N.A. SRL.
Caracterul de fictivitate a cesiunii părţilor sociale deţinute de inculpatul E.M.M.A.M. la SC G.F.I.E. SRL este subliniat şi de următoarele aspecte:
- inculpatul a continuat să aibă drept de semnătură în bancă şi împreună cu inculpatul E.H.M.F.A.K. să dispună operaţiunile bancare derulate de societate, dar şi de sumele încasate în conturi, împrejurare confirmată şi de inculpata T.F.L.;
- documente de evidenţă contabilă ale societăţii au fost identificate în posesia membrilor asociaţiei infracţionale cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate, deşi acestea ar fi trebuit să se afle la noii asociaţi;
- la momentul cesionării, învinuita C.L. a atestat în fals prezenţa lui S.B., deşi acesta se afla în închisoare la data întocmirii înscrisurilor;
- după cesionare, prin intermediul societăţii, s-a continuat comercializarea de mărfuri către firme aparţinând inculpatului E.H.M.F.A.K., dar şi către alte societăţi ai căror administratori au declarat că au discutat numai cu cei doi membrii ai asociaţiei infracţionale (SC J.I. SRL, SC F. SRL, SC E.E.A. SRL). De altfel, din cercetările efectuate a rezultat că numai în cursul anului 2006, prin intermediul societăţii s-au vândut mărfuri în valoare totală de 1.188.684,46 RON;
- documentele juridice aferente cesiunii au fost identificate în posesia inculpatul E.M.M.A.M., deşi acestea ar fi trebuit să se găsească în posesia înv. G.K.B. sau S.B.
Împrejurarea că societatea plătea sume ce reprezentau taxe şi impozite s-a datorat faptului că pentru mărfurile importate, obligaţiile ce trebuiau achitate erau percepute în vamă cu prilejul vămuirii, dar acestea se calculau la valori mai mici decât cele reale, membrii asociaţiei infracţionale prezentând de cele mai multe ori facturi de provenienţă falsificate.
Totodată, aceste obligaţii către bugetul de stat nu erau singurele ce trebuiau plătite, deoarece SC G.F.I.E. SRL a desfăşurat şi operaţiuni de comerţ intern (marfa importată fiind vândută către diferite societăţi rezidente), iar cu privire la această activitate societatea era obligată să evidenţieze şi să plătească taxe şi impozite.
Prin expertiza contabilă s-a stabilit, pe baza documentelor identificate, că SC G.F.I.E. SRL, a achiziţionat în perioada iunie 2005 - ianuarie 2006 mărfuri din import în valoare totala de 3.135.644 dolari SUA şi 86.652 euro, conform situaţiei prezentate în d.u.p.
Importurile în euro în valoare totală de 86.652 euro (echivalent 316.261 RON) au fost efectuate în întregime prin vama Băneasa.
Prin vama Nădlac a fost realizat un singur import, din 01 iulie 2005.
SC G.F.I.E. SRL a efectuat importuri de produse alimentare şi nealimentare din ţări din Europa (Polonia, Irlanda, Spania, Belgia, Olanda, Bulgaria, Franţa, Anglia, Norvegia, Danemarca, Germania, Turcia) cât şi din ţări situate pe alte continente: China, Argentina, Egipt, Liban, Brazilia, SUA, Canada, Iordania, Thailanda.
În perioada analizată, SC G.F.I.E. SRL a emis către clienţi interni facturi în valoare totală de 16.383.445,48 RON (venituri şi TVA), reprezentând contravaloare mărfuri, avans marfa şi prestări servicii, conform situaţiei prezentate.
Din totalul veniturilor realizate de 12.985.754,74 RON aferente facturilor emise în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, s-au identificat ca fiind înregistrate în evidenţa contabilă numai venituri în suma totală de 65.693,12 RON, aferente lunii iunie 2005, care au fost incluse în balanţa de verificare încheiata la 30 iunie 2005.
Pentru celelalte venituri în sumă totală de 11.906.902,03 RON aferente perioadei iulie 2005 - decembrie 2005 şi 1.013.159,59 RON aferente perioadei ianuarie 2006 - aprilie 2006, nu au fost identificate balanţe de verificare în care acestea sa fie înregistrate, singura balanţă de verificare încheiată de societate fiind cea pe luna iunie 2005.
În cauză au fost identificate un număr de 260 facturi fiscale emise de SC G.F.I.E. SRL către clienţi interni. De asemenea, au fost identificate un număr de 13 facturi fiscale neutilizate.
Conform adresei din 25 aprilie 2006, emisă de Compania Naţională „I.N." S.A. către Inspectoratul General al Politiei, SC G.F.I.E. SRL a ridicat un număr de 400 facturi fiscale.
Societatea a emis facturi de vânzare pentru următoarele produse: pulpe pui congelate, sferturi pui congelate, file merluciu, trunchi merluciu, macrou congelat, file Saithe, file Talapia, ficat pui congelat, aripi curcan, pulpe inferioare pui congelate, pui C + P (big chichen), sferturi post SUA, piept pui fără os, ciocănele curcan, carne lucru carne lucru pui, pulpe pui interfoliate, carne lucru vita, alte produse reprezentând diverse sortimente: ciuperci, brichete, lapte diferite sortimente (pentru cafea, pudra, picurător), creveţi, arahide, caramele, ciocolata, alune, gume etc. conform situaţiei prezentate.
Toate produsele menţionate au fost exclusiv produsele pentru care operaţiunile de vămuire, dar şi aspectele legate de achiziţionarea şi vânzarea acestora, s-au efectuat de către inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M.
Din situaţia comparativă a importurilor şi plăţilor efectuate pentru fiecare furnizor extern a rezultat următoarele:
- furnizori externi de la care au fost efectuate importuri de mărfuri fără a fi efectuată vreo plată sau au fost efectuate plăti sub nivelul importurilor;
- furnizori externi de la care nu au fost efectuate importuri, dar au fost efectuate plăţi externe pentru importuri marfa sau ca avans import marfa;
Situaţiile au demonstrat că afirmaţiile inculpaţilor potrivit cărora au continuat să desfăşoare operaţiuni pe conturile societăţii pentru a închide soldurile existente în relaţia cu furnizorii şi clienţii au fost nereale, deoarece acest lucru nu s-a realizat.
O parte din produsele importate au fost facturate la intern către diverşi clienţi, iar pentru o parte din produse nu au fost identificate facturi emise, ceea ce se explică şi prin aceea că o parte din mărfurile importate, şi în special pentru operaţiunile efectuate de inculpatul H.M. şi inculpatul E.H.A.F.A, deşi acestea ajungeau la clienţi, acestora nu li se dădea niciun fel de documente justificative. Aceste aspecte au fost confirmate atât de inculpatul E.H.A.F.A. cât şi de martorii K.R.H., E.Q.E., R.F., S.A.A.A. şi A.A.A.M.
Situaţia învederată a explicat faptul că, deşi societatea în mod scriptic ar fi trebuit să mai aibă mărfuri în stoc la momentul cesionării, în fapt nu a mai existat niciun fel de marfă. Mai mult şi în procesul-verbal de predare - primire din 12 decembrie 2005 se arată că „Drepturile dobândite de societate, decurgând din contractele încheiate cu operatorii de telefonie fixă şi/sau mobilă şi drepturile asupra fondului de marfă existent, se vor reglementa pe cale separată". De asemenea, faţă de acest aspect, inculpatul E.M.M.A.M. a declarat că „în momentul cesiunii nu exista stoc de marfă şi nu a fost predată niciun fel de marfă cesionarului".
Din documentele existente îa dosarul cauzei a rezultat faptul că în perioada iunie 2005 - aprilie 2006 SC G.F.I.E. SRL a emis facturi în valoare totală de 16.417.677,81 RON reprezentând:
15.408.215,36 RON, vânzare mărfuri;
44.832,67 RON, servicii;
964.629,78 RON, avans marfă.
SC G.F.I.E. SRL a încasat prin conturile sale deschise la unităţile bancare de la clienţii cărora le-a emis facturi, dar şi de la alţi clienţi pentru care nu au fost identificate facturi emise, suma totala de 17.928.141,30 RON, astfel:
- 4.306.891,50 RON, în contul deschis la Banca D. Triumf (anexa II) - 2.511.205,33 RON, în contul deschis la Banca P. (anexa I 2) -11.110.044,47 RON în contul deschis la Banca R. (anexa I 3).
Din încasările totale de 17.928.141,30 RON, cea mai mare parte, respectiv 17.056.741,00 RON, a fost utilizată pentru cumpărare valuta, plăti taxe vamale şi ridicări numerar, astfel:
- 11.175.915,00 RON, pentru cumpărare valuta;
- 4.978.436,00 RON, pentru plăţi obligaţii vamale;
- 902.390 RON, ridicări numerar;
După cum a rezultat din declaraţia depusă de societate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, referitor la înregistrarea fiscală, SC G.F.I.E. SRL este plătitoare de TVA şi plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
Potrivit expertizei contabile, SC G.F.I.E. SRL s-a încadrat în sistemul de impunere ca microîntreprindere până la 31 decembrie 2005. începând cu anul 2006, cel puţin una din condiţiile prevăzute de art. 103 din C. fisc., respectiv lit. c) (deoarece a realizat venituri care au depăşit echivalentul în RON a 100.000 euro) nu mai este îndeplinită şi în această situaţie începând cu anul fiscal 2006, nu se mai poate aplica sistemul de impunere ca microîntreprindere.
Situaţia determinării impozitului pe veniturile microîntreprinderilor pentru anul 2005 şi a impozitului pe profit pentru anul 2006 s-a prezentat după cum urmează: Pentru anul 2005, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru mărfurile facturate a fost în suma totală de 359.177 RON, determinat astfel:
- 1.971 RON, stabilit pentru luna iunie 2005, conform balanţei de verificare încheiată pentru aceasta perioada.
- 357.206 RON pentru perioada iulie-decembrie 2005, calculat având ca baza impozabila veniturile realizate din vânzare mărfuri (11.883.493,03 RON) şi prestări servicii (23.409 RON),
- impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, datorat pentru mărfurile importate pentru care nu au fost identificate facturi emise către clienţi interni.
Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă nu a identificat nicio factură emisă la intern, pentru mărfurile importate de SC G.F.I.E. SRL în baza mai multor DVI, valoarea acestor importuri fiind de 1.058.331 dolari SUA, respectiv 3.263.308 RON.
Pentru calculul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, expertiza contabila a utilizat pentru aceste mărfuri procentul mediu de adaos comercial practicat pentru mărfurile care au fost facturate, stabilind că impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferent acestor mărfuri este de 150.637 RON (5.021.252 RON x 3%).
Pentru anul 2006, impozitul pe profit datorat a fost în sumă totală de 133.194 RON.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat s-a prezentat după cum urmează:
Taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise în perioada iunie 2005 - aprilie 2006 este în valoare totala de 2.621.309,78 RON, din care:
- 2.428.809,24 RON, TVA aferenta facturilor emise în anul 2005.
- 192.500,54 RON, TVA aferenta facturilor emise în anul 2006.
- TVA datorată în vamă aferentă importurilor realizate de SC G.F.I.E. SRL în perioada respectiva a fost de 2.374.234 RON, din care:
- 2.364.428 RON, aferenta DVI din anul 2005.
- 9.806 RON, TVA aferenta DVI din anul 2006.
SC G.F.I.E. SRL are de dedus TVA înscrisă în facturile primite de la diverşi furnizori, în valoare totală de 13.534,32 RON, conform situaţiei prezentate în anexa 8.
Astfel, taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat de către SC G.F.I.E. SRL pentru anul 2005 şi 2006 aferenta mărfurilor facturate a fost în sumă totală de 233.541,46 RON.
De asemenea, SC G.F.I.E. SRL a datorat TVA în valoare totală de 954.038 RON, aferentă mărfurilor importate pentru care nu au fost identificate facturi emise la intern (5.021.252 RON x 19%).
În concluzie, pe baza documentelor existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă a stabilit că SC G.F.I.E. SRL datorează bugetului de stat pentru perioada iunie 2005 - aprilie 2006 taxe şi impozite în valoare totala de 1.830.587,46 RON, astfel: 643.008 RON, impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi impozit pe profit şi 1.187.579,46 RON, reprezentând TVA.
În contextul în care nu au fost întocmite balanţe de verificare pentru perioada iulie 2005 - aprilie 2006 şi nu au fost depuse la organele fiscale declaraţiile referitoare la obligaţiile societăţii privind taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, nu au fost respectate prevederile art. 1 al (1) din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, din care rezultă următoarele obligaţii privind tinerea şi conducerea contabilităţii: „Societăţile comerciale societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare - dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice, au obligaţia sa organizeze şi sa conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activităţii".
Potrivit art. 10 al (1) din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1, revine administratorului, ordonatorului de credite, sau altei persoane care are obligaţia gestionarii unităţii respective".
Inculpatul E.M.M.A.M. a declarat că a luat hotărârea de a cesiona părţile sociale deţinute la SC G.F.I.E. SRL, deoarece impozitul pe microîntreprindere depăşea profitul obţinut de societate.
Aceste afirmaţii au evidenţiat intenţia inculpatului de a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor, mai ales că aşa cum rezultă şi din expertiza contabilă dispusă în cauză, societatea nu a înregistrat pierderi aferent activităţii desfăşurate în anul 2005 deoarece veniturile au fost mai mari decât cheltuielile cu suma de 4.239.982,01 RON. De altfel, la momentul cesionării societatea avea de încasat de Ia clienţi (SC E.E.A. SRL, SC V. SRL, SC F.G.P. SRL, SC L.G.D. SRL) sume importante, de peste 10 miliarde ROL ce puteau fi folosite în sensul arătat.
Din declaraţiile martorilor Z.B., N.I., K.A., H.M., R.M., H.A.M., H.B.M., H.U.M., B.M., D.H., D.A., H.R., A.H.A., M.D., D.A.A., H.O.A. (administratori ai unor societăţi având puncte de lucru în Complexul Comercial FL.) au rezultat că marfa achiziţionată de la furnizorul SC G.F.I.E. SRL le-a fost oferită de cetăţeni arabi pe care nu-i pot descrie şi care se prezentau sub numele de „M." sau „M.M.". Martorii au achiziţionat marfa oferită (dulciuri, brichete etc.) justificând „preţurile bune" în comparaţie cu cele de pe piaţă, ceea ce se putea explica tocmai prin utilizarea facturilor externe falsificate şi în consecinţă prin plata unor obligaţii mai mici la bugetul de stat. Chiar dacă martorii nu l-au recunoscut în planşa foto prezentată pe administratorul SC G.F.I.E. SRL, din declaraţiile acestora rezultă legătura şi continuitatea activităţii acestei societăţi cu SC L.T. SRL.
În acelaşi sens au declarat şi martorii H.U.M., B.E.M., D.A.H., H.U.E., D.W.A., H.R., Al H.A.I., M.D., D.A.A., H.O.A.
Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul E.H.M.F.A.K. în cadrul SC G.F.I.E. SRL a rezultat din depoziţiile martorilor A.Z.M., N.N., M.S.B., D.D.M., C.A.H., A.O., S.A.H., R.W.A., B.L.I., A.F.A. care au declarat că acesta le-a oferit marfă în numele societăţii comerciale mai sus menţionate sau a dispus cu privire la activitatea acesteia, convingerea martorilor fiind aceea că inculpatul putea hotărî asupra activităţilor de import şi desfacere.
Aceeaşi activitate infracţională a rezultat şi din proces-verbal de confruntare dintre inculpatul E.M.M.A.M. şi martorul M.B.
Din coroborarea acestor declaraţii, dar şi a celorlalte declaraţii ale administratorilor/ asociaţilor din cadrul societăţilor ce au derulat relaţii comerciale directe cu SC G.F.I.E. SRL s-a constatat că se întâlnesc două situaţii:
- o parte dintre aceste persoane au discutat doar cu inculpatul E.H.M.F.A.K., care a reprezentat societatea;
- o parte dintre aceste persoane nu-i cunosc pe inculpaţi şi din coroborarea probelor se constată că alte persoane au intermediat relaţia cu reprezentanţii societăţii (proces-verbal confruntare dintre inculpatul E.M.M.A.M. şi inculpatul E.H.M.F.A.K., declaraţii martori A.Y.K. şi B.A.W.
Tribunalul a constatat astfel, că nu au fost identificaţi martori care să stabilească aspecte legate de relaţia comercială dintre societăţi cu inculpatul E.M.M.A.M., în mod direct.
Aceste declaraţii sunt „completate" şi de împrejurarea că inculpatul E.M.M.A.M. deşi administrator al unei societăţi cu o respectabilă cifră de afaceri, era angajat al SC M.V. SRL, în calitate de supraveghetor, în perioada iulie - octombrie 2005 locuind efectiv în oraşul Caracal împreună cu soţia sa. Cu referire la această situaţie au dat declaraţii martorii N.G.M., U.N.S., I.T.E., P.A.D., S.U.H., dar şi inculpatul E.H.M.F.A.K. (proces - verbal confruntare), şi martorul A.W.Z., ş.a.
Activitatea infracţională a inculpatul ui E.H.M.F.A.K. a fost reliefată şi de confruntarea efectuată între acesta şi inculpatul E.M.M.A.M., precum şi din confruntarea efectuată între inculpatul E.M.M.A.M. şi înv. T.F.L., dar mai ales din însemnările în limba arabă identificate cu ocazia percheziţiei efectuate în biroul din str. H., în care apare în mod repetat menţiunea „A. - salariu", precum şi însemnări cu privire la operaţiunile şi cheltuielile curente ale SC G.F.I.E. SRL ce apar atât în aceste înscrisuri cât şi în agendele personale ale inculpatului.
Tribunalul a reţinut că la o analiză atentă a acestor înscrisuri, se pune în evidenţă împrejurarea că inculpatul E.H.M.F.A.K. se „îngrijea" atât de activitatea firmelor sale cât şi de cea a SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL. Mai mult decât atât, Tribunalul a reţinut că, în aceleaşi agende, sunt însemnări din care rezultă că inculpatul E.H.M.F.A.K. a finanţat inclusiv cheltuielile legate de înfiinţarea celor două societăţi, de contabilitatea acestora, precum şi toate cheltuielile zilnice ale administratorului de drept.
A reţinut instanţa fondului că activitatea infracţională a inculpatei T.F.L. a constat în aceea că, în calitate de angajat al SC L.G.D. SRL, SC F.G.P. SRL, SC G.F.I.E. SRL, SC A.F.I. SRL, ocupându-se de operaţiunile bancare şi fiind împuternicită să depună/ridice documente şi numerar pentru societăţile comerciale amintite, a întocmit în fals facturile proforme ce se prezentau la bancă pentru efectuarea de transferuri, precum şi de completarea facturilor fiscale emise de societăţi şi a rezultat din următoarele împrejurări:
- la percheziţia domiciliară efectuată la data de 26 aprilie 2006 la domiciliul numitei T.F.L. au fost identificate documente contabile ale SC G.F.I.E. SRL în condiţiile în care societatea fusese cesionată, iar documentele aferente activităţii desfăşurate fuseseră predate (aşa cum susţine inculpatul E.M.M.A.M.) cesionarului. De subliniat că la domiciliul învinuitei cele mai multe documente găsite priveau SC G.F.I.E. SRL, în condiţiile în care, aşa cum am arătat, aceasta avea calitatea de angajat al încă 3 societăţi comerciale. Apărările acesteia în sensul că „documentele au fost uitate într-un dulap (...)" au fost înlăturate, deoarece acestea au fost găsite în tot imobilul, iar unele erau întocmite ulterior cesionării, când nici învinuita şi nici inculpatul E.M.M.A.M. nu mai aveau nicio calitate la SC G.F.I.E. SRL. De altfel, aceste documente (chitanţe de plată, facturi fiscale, documente de import, etc.) ar fi trebuit să se găsească în evidenţa contabilă a societăţii şi nu în posesia învinuitei.
- inculpata proceda la completarea facturilor, emise de SC G.F.I.E. SRL, şi pentru disimularea activităţii sale infracţionale menţiona la rubrica „persoană care a întocmit factura", în fals, datele de identificare ale unei persoane inexistente, respectiv P.D., chiar şi după ce părţile sociale deţinute de inculpatul E.M.M.A.M. au fost cesionate. Din corespondenţa purtată cu Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor a rezultat că actul de identitate menţionat pe facturi a fost eliberat unei alte persoane şi nu lui P.D., iar codul numeric personal, ce a fost de asemenea înscris pe facturi nu a fost atribuit nici unei persoane, ceea ce evidenţiază intenţia învinuitei de a-şi ascunde participaţia la activitatea desfăşurată de prin intermediul SC G.F.I.E. SRL;
- inculpata a continuat să desfăşoare operaţiuni pentru societate, conform dispoziţiilor primite de la cei doi inculpaţi, deşi inculpatul E.M.M.A.M. nu mai avea nicio calitate în cadrul societăţii, aspect de care a luat la cunoştinţă, potrivit declaraţiei olografe a învinuitei, încă din luna ianuarie 2006: „în cursul lunii ianuarie 2006, când E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M. mi-au spus că vor să înfiinţeze altă firmă, respectiv SC A.F.I. SRL, am aflat că acesta cesionase părţile sociale deţinute la SC G.F.I.E. SRL. În aceeaşi perioadă, cei doi mi-au spus că trebuie schimbat specimenul de semnătură în bancă, iar eu le-am precizat faptul că trebuie ca noul administrator să facă modificările în specimenul de la bancă, lucru care nu s-a întâmplat, documentele cu privire la SC G.F.I.E. SRL fiind semnate în continuare de E.M.M.A.M. E.H.M.F.A.K. îmi spunea ce plăţi urmează a fi făcute atât la extern cât şi în ţară, de la E.H.M.F.A.K. primind indicaţii atât la plăţile ce urmau a fi făcute din conturile societăţilor la care acesta era administrator, cât şi din cele aparţinând SC G.F.I.E. SRL sau SC A.F.I. SRL, iar în trecut SC L.T. SRL".
- inculpata proceda la plăsmuirea documentelor în baza cărora se efectuau plăţi externe, fiind demonstrate următoarele situaţii:
- factura proformă din 28 octombrie 2005 ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul Banca D. SA către T.S.G. - Germania la 07 noiembrie 2005;
- factura proformă din 15 iunie 2005 ce a fost prezentată cu prilejul transferurilor efectuate prin intermediul Banca D. către T.S.G. - Germania la 14 septembrie 2005, 15 iulie 2005, 05 iulie 2005, 11 iulie 2005;
- factura proformă din 29 august 2005 ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul Banca D. SA către B. - Spania la 20 septembrie 2005;
- factura proformă fără număr din 25 august 2005 ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul Banca D. SA către S.S. la 13 septembrie 2005;
- factura proformă din 30 august 2005 ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul Banca D. SA către J.V. la 08 septembrie 2005 şi 07 septembrie 2005;
- factura proformă din 06 iunie 2005 ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul Banca P. către S. - Franţa la 27 iulie 2005.
Drept urmare, judecătorul fondului a apreciat că, inculpata T.F.L. a cunoscut că aceste înscrisuri urmau a fi prezentate la bancă şi că erau efectiv folosite în acest scop, deoarece aceasta întocmea inclusiv dispoziţiile de plată externă aferente, iar o parte dintre aceste documente au fost identificate la domiciliul său cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în cauză. Astfel, cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în hard disk-urile ridicate de la inculpată au fost identificate dispoziţiile de plată externă aferente transferurilor realizate către SC B. SA, S.S.B. şi J.V. BV. La percheziţia domiciliară efectuată au fost identificate dispoziţiile de plată externă aferente transferurilor efectuate către J.V.
Cu privire la modalitatea de întocmire a acestora, inculpata a declarat: „Referitor la motivul pentru care pe unele dintre facturile pe care le-am întocmit este menţionat ca obiect „avans marfă", iar pe altele „contravaloare prestări servicii", declar că atunci, din experienţa acumulată, îmi dădeam seama că marfa ce urma a fi livrată nu valora cât suma totală ce mi se spunea să o transfer, pe factura ce o întocmeam menţionam la rubrica „obiect", „contravaloare diferite servicii" constând în ambalare, manipulare, transport, congelare etc. (...) La întrebarea organului de urmărire penală referitoare la primirea altor indicaţii cu excepţia societăţii beneficiare şi a sumei, precizez că nu primeam alte indicaţii, dar în momentul în care se vămuiau mărfurile justificam cu declaraţia vamală şi factura vizată de vamă, la bancă, plăţile efectuate în avans, conform celor consemnate în facturile pro-formă (...) în situaţiile în care întocmeam facturi pro-formă, pentru furnizorii principali ai societăţii menţionam o valoare mai mare, astfel încât să o pot folosi şi pentru alte plăţi în cazul în care nu aveam documentele externe aferente importului. Nu exista o regulă când întocmeam o factură externă sau o factură pro-formă, această titulatură stabilind-o arbitrar, la fel ca şi menţiunile din factură, care erau în funcţie de moment. (...) Cel mai important element la întocmirea facturilor pro-formă era valoarea mărfii care trebuia achitată prin bancă, fără să conteze prea mult cantitatea, calitatea şi preţul unitar, pe care le treceam în general făcând o medie".
În sensul celor arătate, cu prilejul declaraţiei din 01 august 2007, inculpata a arătat că nu s-a ocupat de efectuarea plăţilor prin intermediul Banca D.: „Din câte cunosc eu la deschiderea conturilor a fost E.M.M.A.M., apoi de operaţiunile bancare derulate aici se ocupau E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K. Nu pot preciza cui dădeam facturile proformă pe care le pregăteam deoarece le lăsam la biroul din str. H. pentru a fi folosite în caz de nevoie (eu neocupându-mă de Banca D.). Referitor la dispoziţiile de plată externă îmi amintesc că cele care au fost semnate, în alb, de E.M.M.A.M. erau imprimate pe calculatorul meu, pe formularul deja existent. Ulterior, formularul băncii a fost transferat şi pe calculatorul din str. H. unde le completam şi eu în caz de urgenţă.
Linele dintre exemplarele roşii ale dispoziţiei de plată le găseam ulterior tot la birou".
Tribunalul a reţinut că afirmaţiile inculpatei potrivit cărora de plăţile efectuate de SC G.F.I.E. SRL din Banca D. se ocupa şi inculpatul E.H.M.F.A.K. se coroborează şi cu înscrisurile transmise de această bancă, din care rezultă că din contul societăţii a fost retrasă la 15 noiembrie 2005 suma de 8.000 RON de către inculpat, deşi potrivit fişei cu specimene de semnături depusă la bancă, acesta nu avea drept de semnătură pe contul societăţii, acelaşi gen de operaţiune fiind efectuat şi la 04 noiembrie 2005. Totodată, o operaţiune similară a fost efectuată şi de martorul N.I.N. la 17 martie 2006, persoană care nu deţinea nicio calitate în cadrul societăţii, fiind şoferul personal al inculpatului E.H.M.F.A.K.
- inculpata primea nemijlocit dispoziţii de la inculpatul E.H.M.F.A.K., şi cunoştea perfect activitatea infracţională a acestuia (activitatea pe care o sprijinea) fapt ce rezultă şi din convorbirea purtată la data de 29 martie 2006 dintre inculpat şi învinuită cu privire la cesionarea părţilor sociale deţinute de inculpatul E.M.M.A.M. la SC A.F.I. SRL.
Astfel, judecătorul fondului a reţinut că, SC G.F.I.E. SRL a fost utilizată deopotrivă pentru a introduce mărfuri în ţară în baza unor facturi ce atestau preţuri nereale, dar şi pentru a creşte preţul fiecărui produs până la valoarea de piaţă a produselor importate, fiind comercializate fie direct de această societate, fie prin intermediul societăţilor în care inculpatul E.H.M.F.A.K. deţinea calităţile de asociat şi administrator, respectiv SC F.G.P. SRL şi SC L.G.D. SRL.
Astfel, în baza documentelor puse la dispoziţie, inspectorii de specialitate din cadrul A.N.V. au stabilit că SC G.F.I.E. SRL s-a sustras de la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat cu suma de 759.030,09 RON, reprezentând taxe vamale, comision vamal şi TVA, cu prilejul efectuării unui număr de 25 de operaţiuni de import.
Importurile avute în vedere anterior s-au efectuat prin Biroul Vamal Băneasa - Bucureşti şi Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea.
În contextul probatoriului analizat tribunalul a apreciat că inculpatul E.H.M.F.A.K. a supravegheat şi a urmărit îndeaproape efectuarea importurilor de produse alimentare.
Cu privire la reprezentarea societăţii în faţa funcţionarilor vamali se constată diferenţe referitoare la modul de operare pentru operaţiunile efectuate prin intermediul celor două birouri vamale.
Astfel, persoana care a reprezentat societatea la Biroul Vamal Băneasa a fost martorul N.I.N., care a acţionat fără vinovăţie, necunoscând că facturile pe care le prezenta atestau preţuri diminuate.
Din declaraţiile martorilor M.M.I., funcţionar vamal şi A.F.A. - şeful Biroului Vamal Băneasa a rezultat că la efectuarea vămuirii pentru mărfurile importate de SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL s-a prezentat şi inculpatul E.H.M.F.A.K., motivând „că îl suplineşte pe administratorul societăţii deoarece acesta nu cunoştea limba română", deşi nu prezenta nicio împuternicire din partea inculpatului E.M.M.A.M.
Tribunalul a reţinut că inculpatul E.H.M.F.A.K. a fost cel care a condus activitatea societăţii, motiv pentru care în cazul în care apăreau probleme martorul N.I.N. îl contacta pe acesta şi nu pe administratorul în drept al societăţii, respectiv persoana care îl împuternicise şi care în mod normal trebuia să fie prima care lua la cunoştinţă de eventualele probleme apărute.
Totodată, Tribunalul a reţinut că societatea nu a încheiat niciun contract de prestări servicii cu inculpatul E.H.M.F.A.K. sau societatea SC C.M. SRL (în care inculpatul deţinea calitate de asociat) cu privire la prestarea de servicii vamale pentru importurile desfăşurate prin Biroul Vamal Băneasa. Contractul dintre SC G.F.I.E. SRL şi SC C.M. SRL a fost încheiat la 01 decembrie 2006, iar în baza acestuia au fost prestate servicii vamale doar pentru operaţiunile aferente din 23 decembrie 2005, din 05 ianuarie 2006 şi din 06 ianuarie 2006, activităţile desfăşurându-se exclusiv în Portul Constanţa, deşi societatea a efectuat un număr mult mai mare de operaţiuni de acest gen.
Cu privire la importurile derulate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, Tribunalul a reţinut că, deşi din documentele ridicate de la autorităţile vamale rezultă că persoana care se prezenta şi care semna declaraţiile pentru valoare în vamă a fost inculpatul E.M.M.A.M., în fapt, acest lucru nu s-a întâmplat. Astfel, din declaraţia inculpatul E.M.M.A.M. şi a angajaţilor SC M.V. SRL a rezultat că inculpatul nici nu avea cum să fie prezent la Constanţa deoarece lucra la fabrica de conservare a legumelor din Caracal şi părăsea această localitate doar la sfârşit de săptămână, când nu se putea prezenta la niciun punct vamal deoarece nu era program de lucru.
Mai mult, Tribunalul a reţinut că din raportul de constatare tehnico – ştiinţifică din 10 mai 2007 întocmit de specialişti din cadrul I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică a rezultat că semnăturile efectuate pe o serie de înscrisuri depuse cu prilejul importurilor derulate de SC G.F.I.E. SRL (din 09 august 2005, din 14 noiembrie 2005, din 02 noiembrie 2005, din 21 decembrie 2005, DW din 13 decembrie 2005, etc.) nu au fost efectuate de inculpatul E.M.M.A.M., acestea fiind executate prin imitaţie după modelul unei semnături a titularului. Cele constate se coroborează şi cu declaraţia inculpatul E.M.M.A.M., care a afirmat că „(...) Nu am semnat niciodată documente vamale în alb".
Tribunalul a mai reţinut că, din declaraţiile martorilor B.L.I. şi M.A.D. rezultă că aceştia erau cei care reprezentau societatea în relaţia cu comisionarii vamali, inculpaţii E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K. fiind cei care le puneau la dispoziţie documentele necesare pentru vămuire (conosament, facturi externe, documente de origine etc.). Aceştia, fie primeau documentele în mod direct de la cei doi inculpaţi, fie erau transmise prin microbus sau martorul N.I.N., neprimind niciodată documentele de provenienţă direct de la furnizorii externi (declaraţia martor M.A.D.).
Faptul că inculpatul E.H.M.F.A.K. a fost cel care a coordonat operaţiunile de import realizate de SC G.F.I.E. SRL rezultă atât din declaraţiile făcute de inculpatul E.M.M.A.M., cât şi din cele declarate de inculpatul E.H.M.F.A.K. cu prilejul confruntării celor două persoane.
Tribunalul a constatat că inculpatul E.H.M.F.A.K. a coordonat toate operaţiunile desfăşurate prin intermediul Biroului Vamal Băneasa, precum şi de importurile de produse alimentare (în special produse congelate) desfăşurate prin intermediul birourilor vamale din Constanţa, mai ales că SC C.M. SRL a fost preluată în noiembrie 2005 de către inculpatul E.H.M.F.A.K., contractul cu SC G.F.I.E. SRL fiind încheiat la 01 decembrie 2005.
În contextul arătat s-a menţionat că deşi inculpatul E.M.M.A.M. a declarat că uneori discuta şi el cu clienţii, din declaraţiile acestora din urmă se constată că au purtat toate negocierile cu inculpatul E.H.M.F.A.K., cu administratorul din acte al societăţii discutând numai unele aspecte legate de finalizare plăţilor după întoarcerea acestuia de la Camcal (declaraţii martori, A.W.Z., M.N.M., A.O., M.O.D., A.W.A., S.A.H.), De altfel, din declaraţiile inculpatului E.M.M.A.M. a rezultat că acesta nici nu cunoştea o parte dintre societăţile ce au fost identificate ca fiind clienţi ai societăţii, (proces-verbal de confruntare).
Coordonarea activităţii SC G.F.I.E. SRL s-a continuat şi după ce au fost cesionate părţile sociale către înv. G.K.B. Astfel, inculpatul E.M.M.A.M. a declarat că dintre operaţiunile efectuate după încheierea contractului de cesiune atestat din 12 decembrie 2005 are cunoştinţă doar de 3 containere care au fost importate, în baza contractelor încheiate anterior, deşi au fost derulate nu mai puţin de 23 de operaţiuni, atât prin puncte vamale din Bucureşti cât şi din Constanţa. Tribunalul a reţinut că a fost evident că inculpaţii au efectuat şi aceste importuri, mai ales că plata obligaţiilor vamale s-a realizat prin transferuri bancare efectuate de către inculpata T.F.L., iar cu prilejul percheziţiilor domiciliare autorizate au fost identificate diverse înscrisuri ce privesc operaţiunile în cauză (facturi externe emise de S.I. - Brazilia, P.A., A.N.I.T., L.A.F. - SUA).
Faptul că inculpaţii au continuat să desfăşoare operaţiuni de import şi după cesionarea societăţii se probează şi cu situaţiile identificate cu prilejul percheziţiilor informatice efectuate în hard disk-ul calculatorului folosit de inculpatul E.H.M.F.A.K. în care se regăsesc informaţii cu privire la cheltuielile ocazionate de formalităţile de import pentru operaţiunile aferente din 28 decembrie 2005, din 28 decembrie 2005, din 05 ianuarie 2006 şi din 06 ianuarie 2006.
Din studierea acestor situaţii tribunalul a constatat că cele mai multe plăţi externe erau efectuate din conturile unor societăţi în care inculpatul E.H.M.F.A.K. nu deţinea nicio calitate oficială (SC F.G.I. SRL - după ce a cesionat părţile sociale, SC L.T. SRL, SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL), deşi operaţiunile în RON privesc sume încasate în relaţiile comerciale ale SC F.G.P. SRL - societate în care inculpatul era asociat şi administrator.
Judecătorul fondului a constatat că inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi T.F.L. cunoşteau valorile reale de tranzacţie pentru fiecare operaţiune în parte, care au fost diferite de valorile declarate la autorităţile vamale.
Însemnări privind plăţile sau încasările efectuate prin conturile SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL, în perioada octombrie 2005 - aprile 2006, care reprezintă valorile reale de tranzacţie, au fost identificate şi într-un biblioraft ridicat cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în biroul din str. H., precum şi în agendele şi carneţelele aparţinând inculpatul E.H.M.F.A.K. Faptul că însemnările executate în limba arabă şi identificate în biblioraftul avut în vedere anterior erau cunoscute de inculpatul E.H.M.F.A.K. este neîndoielnic deoarece pe aceste foi apar şi cheltuieli/operaţiuni personale ale acestuia sau ale societăţilor care îi aparţineau şi care nu erau cunoscute de alte persoane.
Faptul că SC G.F.I.E. SRL urma sa fie folosită pentru efectuarea de importuri la preţuri mai mici decât valorile reale de tranzacţie, a fost cunoscut încă de la început de inculpatul E.M.M.A.M., care a arătat: „(...) mecanismul de funcţionare al SC G.F.I.E. SRL urma să fie după cum urmează: facturile de marfă veneau pe o valoare mică datorită valorii reale a produsului în sine, restul costurilor reprezentând servicii (ambalare, congelare, transport etc.) urma să fie facturat separat conform contractului, ca prestare servicii". Administratorul din acte al societăţii a luat la cunoştinţă de preţurile reale şi în urma informărilor privind operaţiunile bancare, care potrivit declaraţiilor acestuia îi erau comunicate de inculpatul E.H.M.F.A.K. deşi, pentru plata, se completau documente de către inculpata T.F.L., documente pe care acesta le semna în alb.
La efectuarea transferurilor externe, inculpata T.F.L. a folosit facturi proforme pe care le întocmea în fals, nu din lipsa documentelor originale, ci pentru a ascunde valoarea reală de tranzacţie, în cazul unor verificări a documentelor depuse la bancă. Apărarea învinuitei potrivit căreia valorile pe care le menţiona pe factura reprezentau preţul produsului efectiv, iar diferenţa reprezenta contravaloarea a diverse servicii prestate de exportator este nereală, mai ales că această primea de la cei doi inculpaţi doar indicaţii cu privire la suma totală ce trebuia plătită, iar preţurile menţionate în înscrisurile pe care le întocmea le trecea oarecum la întâmplare. Mai mult, aceasta ar fi putut afla valorile reale de tranzacţie deoarece cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuată la adresa învinuitei au fost identificate facturi externe, în original, expediate de partenerii externi ai SC G.F.I.E. SRL, facturi care, dacă ar fi fost folosite ar fi dus la descoperirea de către autorităţi a acestor valori.
Totodată, o caracteristică a importurilor ce au avut ca obiect produse alimentare şi care au fost efectuate de inculpatul E.H.M.F.A.K., este faptul că în afara documentelor de provenienţă ce priveau marfa se mai prezentau funcţionarilor vamali şi o serie de documente false (dispoziţii de plată externe, confirmări de plată) ce atestau efectuarea unor transferuri în cuantumul menţionat pe facturile externe. În realitate aceste plăţi nu erau efectuate, sau reprezentau doar o parte din contravaloarea mărfurilor, iar scopul prezentării acestor documente era de a nu se solicita constituirea de garanţii de către funcţionarii vamali ca urmare a declarării unor preţuri foarte mici.
Aspectele menţionate mai sus s-au coroborat şi cu discuţiile telefonice purtate de inculpatul E.H.M.F.A.K. şi care au fost interceptate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti, din care rezultă că preţurile care se declarau cu prilejul vămuirii pentru produsele importate, nu aveau nicio legătură cu preţurile reale ale mărfurilor, fiind stabilite în funcţie de preţurile minime acceptate de vamă. De asemenea, „sfaturile" pe care le dă inculpatul E.H.M.F.A.K., cu prilejul acestor discuţii, sunt aceleaşi pe care membrii asociaţiei infracţionale le-au folosit cu prilejul operaţiunilor desfăşurate de SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL (prezentarea la vamă a unui contract care să aibă ca obiect un volum mai mare de marfă decât cel importat pentru a justifica sumele mai mari plătite, valoarea totală să nu fie o sumă fixă).
Tribunalul a reţinut că ascunderea valorilor reale de tranzacţie ale mărfurilor importate - care constituiau baza de calcul pentru stabilirea obligaţiilor vamale (TVA, taxe vamale, accize etc), precum şi faptul că inculpaţii foloseau acte comerciale falsificate rezultă şi din analiza comparativă a facturilor de achiziţie prezentate funcţionarilor vamali cu facturile externe primite prin A.N.A.F. - A.N.V. de la administraţiile vamale din ţările de origine ale partenerilor externi, cele din urmă fiind în concordanţă cu facturile identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în imobilele folosite de membrii asociaţiei infracţionale, dar şi cu plăţile efectuate prin intermediul SC G.F.I.E. SRL.
Tribunalul a constatat că inculpaţii au prezentat facturi de provenienţă falsificate, ascunzând valoarea reală a mărfurilor, cu prilejul operaţiunilor pentru care au fost întocmite următoarele declaraţii vamale:
nr. DV1. din 19 septembrie 2005, nr. DV3. din 02 septembrie 2005, nr. DV5. din 19 septembrie 2005, nr. DV6. din 12 septembrie 2005, nr. DV8. din 19 septembrie 2005, nr. DV7. din 14 septembrie 2005, DV9. din 02 noiembrie 2005, nr. DV10. din 12 august 2005, din 08 septembrie 2005, nr. DV4. din 12 septembrie 2005, din 23 septembrie 2005, nr. DV2. din 28 noiembrie 2005, din 19 septembrie 2005, din 13 decembrie 2005, din 25 noiembrie 2005, din 27 decembrie 2005, din 21 decembrie 2005, din 18 noiembrie 2005, din 18 iulie 2005, din 25 iulie 2005, din 26 septembrie 2005, din 15 noiembrie 2005, din 05 decembrie 2005, din 14 noiembrie 2005, din 16 decembrie 2005. Operaţiunile pentru care s-au stabilit diferenţe de taxe vamale au avut ca obiect exclusiv produse alimentare.
Tribunalul a reţinut că în paralel cu importurile de produse alimentare anterioare, prin intermediul SC G.F.I.E. SRL s-au realizat şi operaţiunile comerciale având ca partener extern societatea T.S.G. - Germania.
Tribunalul a reţinut că efectuarea de către SC G.F.I.E. SRL a importurilor de la societatea T.S.G. - Germania s-a realizat pe fondul relaţiilor comerciale existente deja între furnizor şi societăţile în care inculpatul E.H.M.F.A.K. era asociat şi administrator şi care asigurau desfacerea produselor pe piaţa românească, în principal în marile lanţuri de supermarket - uri din ţară (C., K., A.).
Tribunalul a constatat că acest aspect este evidenţiat şi prin expertiza contabilă dispusă în cauză, care a stabilit că SC G.F.I.E. SRL a vândut produse importate de la firma din Germania doar către SC L.G.D. SRL şi SC F.G.P. SRL - societăţi al căror asociat şi administrator era inculpatul E.H.M.F.A.K. Tribunalul reţine că în acelaşi sens este şi declaraţia martorei M.M. care a arătat „ (...) după ce marfa era achiziţionată de SC L.G.D. SRL (de regulă întreaga marfă deoarece aceasta era comandată în funcţie de contractele încheiate şi cu un anumit plus) mă ocupam de distribuţia acesteia (...)".
Tribunalul a apreciat că afirmaţiile inculpatul E.H.M.F.A.K. potrivit căreia SC G.F.I.E. SRL efectua importuri de la furnizorul din Germania doar atunci când SC F.G.P. SRL nu dispunea de banii necesari sunt false, deoarece, aşa cum rezultă din tot probatoriul administrat în cauză, inculpatul a fost cel care a asigurat finanţarea activităţii primei societăţi.
Mai mult decât atât tribunalul a reţinut că, deşi, societăţile sale erau cele care asigurau desfacerea şi, în mod normal, ar fi fost interesate să importe direct marfa pentru a-şi asigura preţuri minime, acest lucru nu s-a întâmplat, iar în perioada în care a fost folosită SC G.F.I.E. SRL, această societate a intermediat toate importurile de la T.S.G. - Germania.
Tribunalul a reţinut că în perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională prin intermediul SC G.F.I.E. SRL, cele două societăţi SC L.G.D. SRL şi SC F.G.I. SRL nu au efectuat, de altfel, nicio operaţiune de comerţ exterior (import sau export), nici de la furnizorul din Germania şi nici de la alţi parteneri externi.
Tribunalul a reţinut că inculpatul E.H.M.F.A.K. a fost cel care a coordonat toate operaţiunile comerciale dintre T.S.G. - Germania şi SC G.F.I.E. SRL, acesta fiind implicat în derularea tuturor activităţilor de la comandarea mărfurilor şi plata acestora, până la formalităţile de import.
Tribunalul a apreciat că ocupându-se, fie personal, fie prin angajaţii săi care acţionau potrivit dispoziţiilor primite de la acesta, de toate activităţile descrise, inculpatul E.H.M.F.A.K. a avut cu certitudine cunoştinţă de valoarea reală a mărfurilor, intenţia acestuia evidentă fiind de a-şi asigura câştiguri personale maxime, prin plata unor obligaţii minime la bugetul de stat. Aceste aspecte se probează şi prin însemnările personale efectuate de inculpat în agendele şi carneţele pe care le folosea şi care au fost identificate cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate la domiciliul acestuia şi în imobilul situat în str. H., sector 2, Bucureşti unde se afla biroul său şi sediul firmelor în care era asociat şi administrator.
În contextul arătat, tribunalul a reţinut că printre însemnările efectuate de inculpatul E.H.M.F.A.K. într-un carneţel cu acela de culoare albastră, la ziua de 06 februarie 2006, este înscrisă menţiunea „7300 E T.U.", exact suma ce a fost plătită în contul societăţii din Germania în aceeaşi zi, prin două transferuri efectuate din conturile SC A.F.I. SRL şi SC G.F.I.E. SRL.
Totodată, tribunalul a reţinut că în aceeaşi agendă în dreptul datei de 12 septembrie 20005 apar însemnările „10800 E, 6200 E T.U.", exact sumele plătite de societatea menţionată către exportatorul din Germania în contul mărfurilor pentru care a fost întocmit DVI din 26 septembrie 2005, iar în dreptul datei de 05 decembrie 2005 apare menţiunea „20500 E T.U.", suma ce a şi fost achitată de societate la 12 decembrie 2005.
Tribunalul a apreciatcă inculpatul E.M.M.A.M., cu toate că nu s-a ocupat efectiv de activitatea societăţii, a cunoscut modul de lucru şi a consimţit la modul de derulare a activităţii ilegale, respectiv de prezentare la autorităţile vamale a unor documente ce atestau valori mai mici decât cele reale care să servească ca bază pentru calcularea impozitelor şi taxelor. Astfel, în declaraţia dată, acesta a afirmat că: „mecanismul de funcţionare al SC G.F.I.E. SRL urma să fie după cum urmează: facturile de marfă veneau pe o valoare mică datorită valorii reale a produsului în sine, restul costurilor reprezentând servicii (ambalare, congelare, transport, etc.) urma să fie facturat separat conform contractului, ca prestare servicii". Trebuie totodată să se aibă în vedere că şi în situaţia în care acest lucru ar fi fost real, potrivit normelor legale, inclusiv contravaloarea acestor servicii trebuia declarată deoarece se adăuga la baza de calcul pentru stabilirea obligaţiilor faţă de bugetul de stat.
Tribunalul a reţinut că modul de operare în cazul importurilor efectuate de SC G.F.I.E. SRL de la T.S.G. - Germania era următorul:
- pasul 1: se transmitea comanda;
- pasul 2: firma din Germania întocmea draf-uri ale documentelor în baza cărora urma să fie transmisă marfa, fiind emise două facturi una pentru SC L.G.D. SRL, în care se menţiona valoarea reală a mărfurilor, şi o alta pentru SC G.F.I.E. SRL (iar ulterior SC A.F.I. SRL), cu valori mult mai mici şi care urma să fie prezentată autorităţilor vamale din România.
Celor două facturi li se dădea numere consecutive;
pasul 3: documentele erau verificate de martorul M.M., şi după efectuarea corecturilor necesare, erau transmise în Germania pentru forma finală;
pasul 4: se plătea prin bancă valoarea reală (din factura emisă pentru SC L.G.D. SRL);
pasul 5: marfa era încărcată şi transportată la Bucureşti, la vama din România fiind prezentată factura ce atesta preţuri subevaluate.
Faptul că valoarea reală, cea de tranzacţie a fost mai mare în cazul importurilor efectuate SC G.F.I.E. SRL de la furnizorul din Germania se probează şi cu corespondenţa electronică identificată la percheziţia informatică efectuată în hard disk-ul ridicat din str. H. din care rezultă faptul că se foloseau două facturi: una în care era menţionat un preţ mic şi care era prezentată la vama din România („small invoice") şi una în care se menţiona preţul real („big invoice").
Astfel, prin e-mail-urile din 29 iunie 2005 s-a solicitat să fie transmise facturile emise pentru SC G.F.I.E. SRL şi SC L.G.D. SRL, atrăgându-se atenţia ca declaraţiile de export să fie emise fără valoare.
Tribunalul a reţinut că prin corespondenţa electronică din 13 iunie 2005, pe lângă comanda de marfă, se solicită explicit ca factura mică, în valoare aproximativă de 5000 euro să fie emisă pe numele SC G.F.I.E. SRL. Tribunalul mai reţine că în corespondenţa electronică din 09 noiembrie 2005, reprezentantul T.S.G. - Germania este întrebat dacă poate trimite declaraţia de export, care trebuie să fie cu valoarea reală direct prin poştă şi să-i fie returnată în aceeaşi modalitate.
Faptul că modul de operare al inculpaţilor presupunea ca în primă fază să se emită două facturi cu valori diferite s-a probat şi cu înscrisurile identificate cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în laptopul aparţinând inculpatului E.H.M.F.A.K., respectiv facturile nr. X1./X2. şi X3./X4. S-a constatat că deşi aceste facturi au ca obiect aceleaşi produse ale societăţii din Germania, pe facturile emise pentru SC A.F.I. SRL şi SC F.G.P. SRL sunt menţionate valori mai mici şi nu mai apare menţiunea referitoare la plata în avans a mărfurilor.
Mai mult tribunalul a apreciat că în urma percheziţiei informatice efectuate în hard disk-ul calculatorului ridicat din biroul inculpatului E.H.M.F.A.K. a fost identificată o situaţie privind produsele marca T.U. şi D.O. existente în stoc, în care la rubrica „preţ unitar" (unit cost/euro) sunt avute în vedere valori mult mai mari decât cele declarate la autorităţile vamale. Mai mult aceste valori nu sunt întâmplătoare, deoarece corespund cu valorile menţionate pe facturile emise din Germania pentru SC L.G.D. SRL, facturi care aşa cum am arătat conţin valorile reale ale mărfurilor importate. Astfel, pe factura nr. X4. avută în vedere în paragraful alăturat pentru produsul „T.U. kaffeewlokchen KW 10/20g" este menţionată o valoare unitară de 6,500 euro, aceeaşi valoare fiind avută în vedere şi în situaţia identificată în calculatorul inculpatul E.H.M.F.A.K. în dreptul produsului „praf”. În mod asemănător, valorile din dreptul produselor „T.U. PP UHT 20/10er Riegel" - 3,7800, „D.O. Kaffemilch 3,5% 10x6, 3g 25 bars" - 3,5928, „Family flussiger pfl. KW 25x10/7,65 ml"- 3,200 menţionate pe facturile nr. X2. şi X4. sunt aceleaşi cu cele avute în vedere pe situaţia avută în vedere enterior în dreptul produselor „T.U.", „D.O." şi „vegetal".
În acelaşi context, în mai multe e-mail-uri a fost evidenţiat preţul real al mărfurilor, care corespunde cu valoarea plătită prin bancă.
Tribunalul a reţinut că pentru efectuarea acestor plăţi inculpata T.F.L. întocmea şi folosea facturi pro-forme false, ce aveau ca obiect fie mărfuri (în cantităţi cu mult mai mari decât cele care s-au importat, deoarece menţiona preţuri pe unitate mai mici), fie servicii (care în realitate nu erau prestate fiind incluse în preţul de livrare).
Tribunalul a reţinut că însuşi inculpatul E.H.M.F.A.K. a declarat că în ceea ce priveşte corespondenţa electronică purtată cu reprezentanţii firmei T.U. ce a fost identificată la percheziţia informatică, îi era adresată şi o citea, având astfel cu certitudine cunoştinţă de valoarea de tranzacţie a mărfurilor importate de la furnizorul german în momentul în care îi cerea martorului N.I.N. să efectueze formalităţile vamale necesare pentru introducerea mărfurilor în ţară.
Faptul că inculpaţii au prezentat autorităţilor vamale facturi false ce atestau valori mai mici decât valoare reală a mărfurilor importate de la exportatorul din Germania se probează şi cu situaţiile scrise în limba arabă, ce au fost identificate cu prilejul percheziţiei efectuate la biroul inculpatului E.H.M.F.A.K. Din studierea traducerilor efectuate de interpretul autorizat tribunalul a constatat că acestea conţin descrieri ale cheltuielilor efectuate pentru fiecare import în parte (fiind avute în vedere preţuri cu mult mai mari decât cele declarate, şi cu privire la care se va demonstra în continuare că sunt preţurile reale de tranzacţie), veniturile obţinute din comercializarea mărfurilor şi profitul obţinut de inculpat.
În acelaşi context s-au regăsit şi o serie de balanţe cu cheltuielile şi încasările efectuate de fiecare parte (inc. E.H.M.F.A.K. şi o altă persoană neidentificată), din care se constată că de fiecare dată totalul cheltuielile ocazionate de importul mărfii, taxe vamale, transport, încărcare-descărcare, etc, achitate potrivit documentelor de SC G.F.I.E. SRL, erau trecute în contul inculpatului E.H.M.F.A.K., ceea ce contrazice afirmaţiile sale potrivit cărora SC G.F.I.E. SRL efectua importuri de produse mărcile T.U. şi D. doar atunci când societăţile sale nu dispuneau de banii necesari şi demonstrează, în acelaşi timp, că acesta controla activitatea firmei.
Tribunalul a constatat că din însemnările în care se calculează profitul obţinut din vânzarea unui transport rezultă că o parte a profitului revine inculpatul E.H.M.F.A.K., iar diferenţa celeilalte persoane neidentificate, nefăcându-se nicio referire la SC G.F.I.E. SRL sau asociatul/administratorul din acte al societăţii inculpatul E.M.M.A.M.
Tribunalul a reţinut că din coroborarea conţinutului înscrisurilor avute în vedere anterior, a situaţiilor şi corespondenţei electronice identificate cu prilejul percheziţiilor informatice şi a modului în care se efectuau plăţile externe rezultă că de fiecare dată marfa dintr-un transport era plătită anticipat, iar plata făcută nu acoperea şi contravaloarea altor mărfuri ce urmau a fi livrate cu un alt transport, aşa cum a declarat inculpatul E.H.M.F.A.K.
Declaraţia vamală de import din 18 iulie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL a produselor: lapte pentru cafea, lapte praf, frişca vegetală. Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea T.S.G. - Germania emisă la 28 iunie 2005, valoarea facturii fiind de 5.162,70 EURO.
Tribunalul a reţinut că factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 28.122,06 euro.
Declaraţia vamală de import din 25 iulie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL a produsului lapte pentru cafea marca D.O. Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea T.S.G. - Germania emisă la 27 iunie 2005, valoarea facturii fiind de 5.052,96 euro.
Tribunalul a reţinut că factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 20.872,79 euro.
Astfel, cu prilejul percheziţiei informatice efectuată în hard disk-ul ridicat din str. H. (adresa la îşi au sediul firmele inculpatul E.H.M.F.A.K., şi unde acesta şi salariaţii săi îşi desfăşurau activitatea zilnică) a fost identificată corespondenţă electronică prin care se discută cu privire la plata sumelor avute în vedere anterior şi la detaliile de efectuarea a operaţiunii comerciale.
Tribunalul a reţinut că în corespondenţă electronică aceste valori sunt atribuite facturilor, deoarece, aşa cum s-a arătat, societatea din Germania emitea în draft două facturi, care cuprindeau aceleaşi produse, dar cea care era prezentată în România avea o valoare mai mică, iar cea emisă pe SC L.G.D. SRL, avea menţionată valoarea reală.
Faptul că s-au folosit la vamă documente false, ascunzându-se preţul real al tranzacţiei este susţinut şi prin aceea că SC G.F.I.E. SRL a plătit către T.S.G. - Germania pentru importurile aferente DVI din 18 iulie 2005 şi DVI din 25 iulie 2005 suma totală de 49.042 euro, cu mult mai mult decât valoarea declarată autorităţilor vamale pentru a servi drept bază de calcularea obligaţiilor fiscale, care a fost de 5.162,70 euro şi 5052,96 euro.
Tribunalul a reţinut că din corespondenţa electronică identificată rezultă că transferurile din 05 iulie 2005, 11 iulie 2005 şi 15 iulie 2005 au fost realizate în consideraţia celor două importuri. Astfel, în corespondenţa e-mail din 08 iulie 2005, urmare a mesajului transmis de reprezentantul societăţii din Germania prin care se solicita plata facturilor, în valoare de 28.122,06 şi în valoare de 20.872,79, din România se răspunde că au fost plătiţi 29.000 euro, din contul SC G.F.I.E. SRL, exact suma pe care societatea importatoare a transferat-o la 05 iulie 2005. De asemenea, prin corespondenţa electronică din 11 iulie 2005 se face referire la plata sumei de 2842 euro reprezentând contravaloarea transportului din localitatea Oldenburg până la Bucureşti, suma menţionată fiind plătită în aceeaşi zi din contul SC G.F.I.E. SRL.
Tribunalul a reţinut că pentru plata banilor s-a prezentat funcţionarilor bancari, de fiecare dată, factura pro-formă din 15 iunie 2005 ce are ca obiect produse diferite faţă de cele prezentate autorităţilor vamale.
Tribunalul a constatat că această factură pro-formă este falsă, fiind tehnoredactată de inculpata T.F.L. Acest aspect rezultă atât din declaraţia învinuitei care prezintă modul în care întocmea facturile pe care le folosea pentru efectuarea plăţilor externe, cât şi din faptul că a fost identificată cu prilejul percheziţiei informatice efectuate pe hard disk-ului ridicat de la domiciliul învinuitei.
Declaraţia vamală de import din 26 septembrie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL de produse marca T.U. Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea T.S.G. - Germania emisă la 29 august 2005, valoarea acesteia fiind de 5.238,84 euro.
Tribunalul a reţinut că factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 16.850 euro.
Faptul că acesta a fost preţul real al tranzacţiei s-a probat cu înscrisurile identificate în imobilele folosite de membrii asociaţiei infracţionale şi plăţile externe efectuate de societate.
Tribunalul a constatat că în urma percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul situat la adresa str. H., Bucureşti au fost identificate două facturi ambele emise de furnizorul din Germania şi care au ca obiect aceleaşi produse cu cele menţionate pe factura depusă la vamă. Una dintre facturi, din 29 august 2005, a fost emisă pentru SC L.G.D. SRL (aşa cum s-a arătat societatea aparţine inculpatului E.H.M.F.A.K. şi nu a realizat nici un import în perioada analizată) are menţionată o valoare totală de 16.850,66 euro şi cuprinde valori atât pentru transportul mărfurilor din Zeven la Oldenburg cât şi pentru paleţi. Cealaltă factură este factura prezentată la vamă şi este emisă pentru SC G.F.I.E. SRL.
Tribunalul a mai constatat că au fost identificate două declaraţii de export, în copie, care conţin aceleaşi date, mai puţin valoarea exportului, unul atestând o valoare a mărfii de 16.850,66 euro, iar celălalt o valoare de 5238,84 euro. Datorită conturului existent în jurul valorii „EUR 5.238,84", dar şi a faptului că această menţiune este mai proeminentă rezultă că înscrisul ce atestă această valoare a fost realizat prin xerocopierea primului, ulterior fiind prezentat şi autorităţilor vamale.
Faptul că s-au folosit la vamă documente false, ascunzându-se preţul real al tranzacţiei, este susţinut şi prin aceea că SC G.F.I.E. SRL a plătit către T.S.G. - Germania la 14 septembrie 2005 suma de 10.800 euro, iar la 15 septembrie 2005 suma de 6.200 euro, în total 17.000 euro.
De altfel, într-unui din mesajele e-mail identificate în care s-a făcut referire la facturile aferente importului pentru care s-a întocmit DVI din 15 noiembrie 2005, este menţionat un sold în favoarea SC G.F.I.E. SRL, de 149.34 euro, diferenţa dintre valoarea plătită 17.000 euro şi valoarea reală a importului respectiv 16.850,66 euro.
Tribunalul a reţinut că pentru transferul din 14 septembrie 2005 s-au prezentat funcţionarilor bancari factura pro-formă din 15 iunie 2005 şi factura din 05 august 2005. Pentru transferul din 15 septembrie 2005 a fost prezentată factura nr. FA11. din 31 august 2005.
Tribunalul a mai reţinut că factura din 15 iunie 2005 are ca obiect produse diferite faţă de factura prezentată autorităţilor vamale şi a fost întocmită în fals de inculpata T.F.L. fiind identificată cu prilejul percheziţiei informatice efectuate pe hard disk-ul ridicat de la domiciliul său. Atât factura din 05 august 2005, cât şi factura nr. FA11. din 31 august 2005 au ca obiect diverse prestări de servicii. Cu privire la întocmirea facturilor de prestări de servicii şi efectuarea plăţilor în baza unor astfel de facturi, inculpata T.F.L. a declarat: „Referitor la motivul pentru care pe unele dintre facturile pe care le-am întocmit este menţionat ca obiect „avans marfă", iar pe altele „contravaloare prestări servicii", declar că atunci când din experienţa acumulată, îmi dădeam seama că marfa ce urma a fi livrată nu valora cât suma totală ce mi se spunea să o transfer, pe factura ce o întocmeam menţionam la rubrica „obiect", „contravaloare diferite servicii" constând în ambalare, manipulare, transport, congelare, etc.
La întrebarea referitoare la primirea altor indicaţii cu excepţia societăţii beneficiare şi a sumei, precizez că nu primeam alte indicaţii, dar în momentul în care se vămuiau mărfurile justificam cu declaraţia vamală şi factura vizată de vamă, la bancă, plăţile efectuate în avans, conform celor consemnate în facturile pro-formă (...) În situaţiile în care întocmeam facturi pro-formă, pentru furnizorii principali ai societăţii menţionam o valoare mai mare, astfel încât să o pot folosi şi pentru alte plăţi în cazul în care nu aveam documentele externe aferente importului. Nu exista o regulă când întocmeam o factură externă sau o factură pro-formă, această titulatură stabilind-o arbitrar, la fel ca şi menţiunile din factură, care erau în funcţie de moment. (...) Cel mai important element la întocmirea facturilor pro-formă era valoarea mărfii care trebuia achitată prin bancă, fără să conteze prea mult cantitatea, calitatea şi preţul unitar, pe care le treceam în general făcând o medie."
Totodată, faptul ca valoarea reală este mai mare decât cea declarată şi că transferul în valoare de 17.000 euro a fost realizat în considerarea acestui transport se probează şi cu înscrisurile identificate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la adresa str. H., sector 2, unde în una din situaţiile în care se calculează cheltuielile ocazionate de un import (respectiv pentru transportul cu numărul 10) a fost găsită menţiunea „preţul mărfii transportului" - 17.000 euro X 35.195 = 598.315.000.
Tribunalul a reţinut că însemnările privind efectuarea celor două transferuri au fost identificate şi în agendele inculpatul E.H.M.F.A.K.
Declaraţia vamală de import din 15 noiembrie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL a produsului lapte pentru cafea marca D.O. Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea T.S.G. - Germania emisă la 27 octombrie 2005, valoarea facturii fiind de 5.052,96 euro.
Tribunalul a constatat că în urma percheziţiei factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 20.872,79 euro.
Astfel, cu prilejul percheziţiei informatice efectuată în hard disk-ul ridicat din str. H. a fost identificată corespondenţă electronică prin care se discută cu privire la plata sumei avute în vedere anterior şi la detaliile de efectuare a operaţiunii comerciale.
Tribunalul a reţinut că în corespondenţa electronică aceste valori sunt atribuite facturilor deoarece aşa cum s-a arătat, societatea din Germania emitea în draft două facturi, care cuprindeau aceleaşi produse, dar cea care era prezentată în România avea o valoare mai mică, iar cea emisă pentru SC L.G.D. SRL avea menţionată valoarea reală.
Faptul că s-au folosit la vamă documente false, ascunzându-se preţul real al tranzacţiei este susţinut şi prin aceea că SC G.F.I.E. SRL a plătit către T.S.G. - Germania la 07 noiembrie 2005 suma de 20.700 euro. Transferarea unei sume mai mici nu este întâmplătoare, deoarece aşa cum se arătă în corespondenţa electronică identificată cu prilejul percheziţiei informatice realizate. Înainte de efectuarea acestui transfer se înregistra un sold de 149,34 euro, datorat plăţilor mai mari ale SC G.F.I.E. SRL pentru operaţiunile anterioare.
Faptul că factura care însoţea marfa era diferită faţă de cea care atesta valoarea reală a rezultat din acelaşi mesaj, deoarece se face vorbire, pe de o parte de o factură pro-formă datată 27 octombrie 2005 care va însoţi livrarea de marfă, iar pe de altă parte de o altă „factură originală" în valoare de 20.872,79 euro.
Faţă de corespondenţa electronică identificată Tribunalul a reţinut că transferul din 07 noiembrie 2005 a fost realizat în consideraţia importului analizat. Astfel, în corespondenţa e-mail din 29 noiembrie 2005, transmisă de reprezentantul societăţii din Germania prin care se solicita plata facturii, este prezentată o situaţie a facturile emise şi plăţilor efectuate, din care rezultă că factura a fost achitată prin plata în valoare de 20.700 euro.
Tribunalul a reţinut că pe dispoziţia de plată externă prezentată la Banca D. pentru plata banilor, la rubrica „instrucţiuni ale clientului privind plata" este menţionată factura externă.
Tribunalul a constatat că această factură a fost întocmită în fals de inculpata T.F.L., fiind identificată cu prilejul percheziţiei informatice efectuate pe hard disk -ui ridicat de la domiciliul său. De altfel, această factură are ca obiect produse diferite de cele ce au fost importate în realitate, fiind întocmită în modalitatea prezentată de învinuită în declaraţiile date. Factura folosită pentru transfer are ca obiect produsele JURM PP UHT 10%" şi „Kaffeemilch 4%", iar produsul importat a fost „D.O. Kaffeemilch 3,5%".
Totodată, faptul ca valoarea reală este mai mare decât cea declarată şi că transferul în valoare de 20.700 euro a fost realizat în considerarea acestui import se probează şi cu înscrisurile identificate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la adresa din str. H., sector 2, unde în una din situaţiile în care se calculează cheltuielile ocazionate de un import (respectiv pentru transportul cu numărul 11) a fost găsită menţiunea „preţul mărfii" - 20.700 euro X 36900, iar cheltuială totală aferentă acestui import este preluată în situaţia centralizată în derptul rubricii inculpatul E.H.M.F.A.K.
Declaraţia vamală de import din 05 decembrie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL de produse marca T.U. Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea T.S.G. - Germania emisă la 02 noiembrie 2005, valoarea acesteia fiind de 5.215,90 euro.
Tribunalul a constatat că în urma percheziţiei factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 35.699 euro.
Faptul că acesta este preţul real al tranzacţiei s-a probat cu înscrisurile identificate în imobilele folosite de membrii asociaţiei infracţionale, corespondenţa electronică identificată cu prilejul percheziţiilor informatice efectuate şi cu înscrisurile ce atestă plăţile externe efectuate de societate.
Tribunalul a reţinut că în urma percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul situat la adresa str. H., Bucureşti a fost identificată o declaraţie de export, în copie, care conţine aceleaşi date cu privire la cantitatea aprovizionată şi condiţiile de transport cu documentele prezentate autorităţilor vamale, având menţionată însă o valoare de 35.699,49 euro. De altfel, într-unui din mesajele e-mail identificate, în care se face referire la facturile aferente importului pentru care s-a întocmit DVI din 05 decembrie 2005, este menţionată aceeaşi valoare de 35.699,49 euro, pentru factura (factura, care potrivit modului de operare descris cuprindea valoarea reală).
Faptul că s-au folosit la vamă documente false, ascunzându-se preţul real al tranzacţiei este probat şi prin aceea că SC G.F.I.E. SRL a plătit către T.S.G. - Germania, prin două tranzacţii suma totală de 36.000 euro. În acest sens, la 29 noiembrie 2005, a fost plătită suma de 16.000 euro, iar la 30 noiembrie 2005 suma de 20.000 euro.
Tribunalul a reţinut că pentru transferul din 29 noiembrie 2005 s-au prezentat funcţionarilor bancari factura pro-formă din 30 septembrie 2005 ce a fost întocmită în fals, în modalitatea descrisă anterior de inculpata T.F.L., fiind identificată cu prilejul percheziţiei informatice efectuate pe hard disk-ul ridicat de la domiciliul său. Totodată, faptul ca valoarea reală este mai mare decât cea declarată şi că transferul în valoare de 36.000 euro a fost realizat în considerarea acestui transport - se probează şi cu înscrisurile identificate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la adresa str. H., sector 2, unde în una din situaţiile în care se calculează cheltuielile ocazionate de un import (respectiv pentru transportul cu numărul 12) a fost găsită menţiunea „preţul mărfii" - 36.000 euro X 36800 1.324.800.000.
Tribunalul a reţinut că după cesionarea părţilor sociale deţinute de inculpatul E.M.M.A.M. în cadrul SC G.F.I.E. SRL, inculpaţii şi-au continuat activitatea prin intermediul SC A.F.I. SRL, al cărei asociat unic şi administrator a fost tot inculpatul.
Astfel, declaraţia vamală de import din 10 februarie 2006 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC A.F.I. SRL. De produse marca T.U. Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea T.S.G. - Germania emisă la 19 ianuarie 2006, valoarea acesteia fiind de 1613,76 euro.
Tribunalul a constatat că în urma percheziţiei factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 7.169,10 euro.
Faptul că acesta este preţul real al tranzacţiei s-a probat cu înscrisurile identificate în imobilele folosite de membrii asociaţiei infracţionale, rezultatul percheziţiilor informatice efectuate şi transferurile externe derulate.
Tribunalul a reţinut că în urma percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul situat la adresa str. H., Bucureşti a fost identificată o declaraţie de export, în copie, care conţine aceleaşi date cu privire la cantitatea aprovizionată şi condiţiile de transport cu documentele prezentate autorităţilor vamale, având menţionată însă o valoare de 7.169,10 euro.
Tribunalul a mai reţinut că, într-unui din mesajele e-mail identificate cu prilejul percheziţiilor informatice efectuate, în care se face referire la facturile aferente importului pentru care s-a întocmit DVI din 10 februarie 2006, este menţionată aceeaşi valoare de 7.169,10 euro, pentru factura (factura, care potrivit modului de operare descris cuprindea valoarea reală). Cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul situat la adresa str. H., Bucureşti a fost identificată factura, emisă pentru SC L.G.D. SRL, în care sunt menţionate preţuri unitare mai mari decât cele înscrise pe factura prezentă autorităţilor vamale, iar contravaloarea transportului şi a paleţilor menţionată pe această factură ar fi trebuit, de asemenea, să fie declarată pentru calcularea obligaţiilor fiscale aferente.
Tribunalul a constatat că în mesajul electronic se face referire în mod explicit la faptul că marfa va fi transmisă însoţită de factura din 19 ianuarie 2006 „după cum s-a cerut", dar pentru expedierea mărfii se solicită plata facturii în valoare de 7.169,10 euro, rezultând astfel că acesta este preţul de tranzacţie.
Faptul că s-au folosit la vamă documente false, ascunzându-se preţul real al tranzacţiei, a fost susţinut şi prin aceea că SC A.F.I. SRL a plătit în contul furnizorului din Germania, la 06 februarie 2006 suma de 1.613,76 euro, iar diferenţa a fost achitată din contul SC G.F.I.E. SRL care a plătit, în aceeaşi zi, suma de 5.686,24 euro. Valoarea este mai mare deoarece aşa cum rezultă din corespondenţa electronică identificată, în relaţia dintre societăţile din România şi furnizorul german se înregistra un sold de 95,70 euro.
Tribunalul a reţinut că acest sold a fost preluat ca urmare a achiziţiilor efectuate de SC G.F.I.E. SRL, fiind evidenţiat şi în corespondenţa electronică din 21 decembrie 2005, când sunt transmise instrucţiuni pentru plata ultimului import de produse de acest gen.
Tribunalul a constatat că pe dispoziţia de plată externă depusă la unitatea bancară, inculpata T.F.L. a menţionat la rubrica „instrucţiuni ale clientului privind plata", factura din 19 ianuarie 2006 - acelaşi număr cu cel de pe factura depusă de SC A.F.I. SRL la autorităţile vamale, deşi SC G.F.I.E. SRL nu a mai realizat nici un import în anul 2006 de la firma din Germania.
Tribunalul a apreciat că modul în care s-a efectuat această plată demonstrează, că SC G.F.I.E. SRL a continuat să fie folosită pentru derularea de activităţi infracţionale şi după cesionare, şi nu doar pentru lichidarea soldurilor cu clienţii şi furnizorii, potrivit susţinerilor inculpaţilor. Totodată, faptul ca valoarea reală este mai mare decât cea declarată şi că transferurile în valoare de 7.300 euro au fost realizate în considerarea acestui transport se probează şi cu înscrisurile identificate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la adresa str. H., sector 2, unde în una din situaţiile în care se calculează cheltuielile ocazionate de un import (respectiv pentru transportul cu numărul 14) a fost găsită menţiunea „preţul mărfii" - 7.300 euro X 36.450 = 266.085.000.
Tribunalul a reţinut că aceeaşi sumă a fost înscrisă şi în carneţelul folosit de inculpatul E.H.M.F.A.K. în dreptul datei de 06 februarie 2006.
Tribunalul a constatat că modalitatea de lucru avută în vedere de inculpaţi la constituirea SC G.F.I.E. SRL viza ca aceasta să fie utilizată pe de o parte pentru importul produselor ce erau comercializate de societăţile în care inculpatul E.H.M.F.A.K. deţinea calităţile de asociat şi administrator (respectiv SC F.G.P. SRL şi SC L.G.D. SRL), iar pe de altă parte să asigure doar o intermediere a mărfurilor (între furnizorii externi şi societăţile din România), obţinând profit ca urmare a sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin declararea de preţuri mai mici decât cele reale la autorităţile vamale. Acelaşi mod de operare s-a păstrat şi după înfiinţarea SC A.F.I. SRL.
Tribunalul a reţinut că prin plata unor obligaţii mai mici către bugetul de stat, beneficiarii reali ai mărfurilor achiziţionau produsele la un preţ mai mic decât cel pe care l-ar fi obţinut dacă ar fi importat produsele direct, la preţurile reale. Faptul că acest lucru a fost urmărit încă de la început rezultă din declaraţiile inculpatul E.M.M.A.M.: „(...) din discuţiile pe care le-am avut la înfiinţarea societăţii cu E.H.M.F.A.K., acesta mi-a spus că în ceea ce priveşte clienţii, contractele erau în curs de perfectare, aceştia fiind clienţii lui obişnuiţi, iar în ceea ce priveşte furnizorii externi, erau deja discuţii între viitorii clienţi (clienţi finali ai SC G.F.I.E. SRL) şi aceştia pentru furnizarea de produse", respectiv: „mecanismul de funcţionare al SC G.F.I.E. SRL urma să fie după cum urmează: facturile de marfă veneau pe o valoare mică datorită valorii reale a produsului în sine, restul costurilor reprezentând servicii (ambalare, congelare, transport, etc.).
Tribunalul a constatat că acest aspect este susţinut şi de inculpatul E.H.M.F.A.K., care afirmă că „Au fost situaţii când şi clienţii G. discutau direct cu furnizorii pentru că aveau relaţii mai vechi cu aceştia. În această ultimă situaţie prezentată nu cunosc motivul pentru care aceştia preferau să deruleze operaţiunile prin SC G.F.I.E. SRL. Exemplific acest caz, în care clienţii firmei G. din România discutau/negociau/comandau direct marfa de la furnizorii externi, cu situaţia firmei S. din Germania unde toate detaliile afacerii erau stabilite de B., care era asociat la firma SC J.I. SRL. Tot B. era cel care ţinea legătura cu firma M. şi stabilea toate detaliile (...) în legătura cu firmele P.A. şi S.I., cunosc de la B. că marfa ajungea la o firmă din Arad, care de altfel ţinea legătura (stabilea toate detaliile importului) cu firmele furnizoare. Cunosc că o altă persoană care ţinea legătura direct, în modalitatea arătată, cu firmele A.N. şi W. era A.W.Z. Cu privire la furnizorul extern L.A.F., arăt că toate detaliile importului au fost stabilite de reprezentaţii SC E.E.A. SRL" (declaraţie din 18 mai 2006).
În acelaşi context tribunalul a reţinut că încă de la înfiinţarea SC G.F.I.E. SRL şi ulterior SC A.F.I. SRL, inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M. au urmărit ca cele două societăţi să fie utilizate în paralel ca „societăţi vehicul" de inculpatul E.H.A.F.A. şi inculpata H.M. cu prilejul efectuării formalităţilor vamale pentru mărfuri ce erau destinate (şi aparţineau în fapt) altor persoane fizice care nu doreau să-şi expună propriile societăţi în activităţi ilegale. Din cercetări a rezultat că beneficiarii mărfurilor erau clienţi ai SC G.S. SRL, iar inculpatul E.H.M.F.A.K. primea pentru fiecare operaţiune, un comision de aproximativ 200 - 300 dolari SUA.
Tribunalul a apreciat că apărarea inculpaţilor, în sensul că aceste sume primite erau cu titlul de împrumut este combătută şi prin aceea că în agenda aparţinând inculpatul E.H.M.F.A.K. ce a fost ridicată cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate, au fost identificate o serie de însemnări ce atestă plata unor comisioane de către inculpatul E.H.A.F.A, după cum urmează:
- „ 400 dolari SUA - E.H.A.F.A./plata 2-a containere";
- „de la E.H.A.F.A./comision 6 containere - E.H.A.F.A. 15.000.000 RON în mâna lui N.";
- „1000 dolar SUA - Plata E.H.A.F.A./data lui N."
- „2200 dolar SUA sold nouă E.H.A.F.A. 800 dolar SUA ilizibil (...)
- 3000 dolar SUA, 1000 dolar SUA primit de N. la 28.02 2000 dolar SUA sold pentru noi"
Tribunalul a reţinut că plata unui comision pentru intermedierea importurilor prin SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL rezultă şi din declaraţiile martorilor: K.R.H., E.Q.E., R.F., S.A.A.A. şi A.A.A.M.
Faptul că în cazul operaţiunilor de import ale SC G.F.I.E. SRL pentru care inculpaţii E.H.A.F.A şi H.M. au îndeplinit formalităţile necesare vămuirii, marfa aparţinea de fapt altor persoane se probează şi prin aceea că, în aceste situaţii, banii necesari pentru plata taxelor vamale erau daţi de către inculpat şi învinuit (personal, prin martorul N.I.N. sau prin inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M.) către inculpata T.F.L., care se ocupa de operaţiunile bancare, şi nu erau banii societăţii, aşa cum ar fi fost normal dacă aceasta ar fi fost destinatara reală a mărfurilor. Acest aspect este confirmat şi de martorii K.R.H., E.Q.E., R.F., S.A.A.A. şi A.A.A.M. (care afirmă că au suportat plata acestor obligaţii vamale, banii fiind daţi inculpatul E.H.A.F.A).
Tribunalul a constatat că cele menţionate anterior se coroborează şi cu interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpatul E.H.M.F.A.K. şi inculpatul E.H.A.F.A şi respectiv inculpatul H.M., dintre inculpatul E.H.M.F.A.K. şi martorul B.L.I. dar şi cu declaraţiile inculpatului E.H.A.F.A.
Tribunalul a constatat că cele menţionate sunt confirmate şi de inculpatul H.M.
Tribunalul a constatat că cele menţionate se coroborează şi cu însemnările efectuate de inculpatul E.H.M.F.A.K. în agendele ce au fost ridicate cu prilejul perchiziţiilor domiciliare efectuate în imobilele folosite de membrii asociaţiei infracţionale. În acest sens, exemplificăm menţiunea „155.000.000 RON transfer bancar lui E.H.A.F.A.".
Tribunalul a reţinut că operaţiunile efectuate prin intermediul SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL nu sunt singurele astfel de activităţi ale inculpatului H.M. şi inculpatul E.H.A.F.A, ce au fost realizate prin prezentarea la autorităţile vamale de facturi de provenienţă falsificate.
Astfel, cei doi inculpaţi au folosit documente de provenienţă falsificate şi cu prilejul următoarelor operaţiuni:
- factura externă din 24 ianuarie 2006 emisă de firma chineză Y.E.I.E. pentru SC S.I. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 01 martie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală, factura externă din 31 martie 2005 emisă de firma libaneză U.G.O.S. pentru SC M. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 22 iulie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
Factura externă din 23 mai 2005 emisă de firma libaneză U.G.O.S. pentru SC M. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 05 august 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
Factura externă din 16 ianuarie 2005 emisă de firma libaneză U.G.O.S. pentru SC M. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 22 iulie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
Factura externă din 06 ianuarie 2006 emisă de firma chineză H.Y.T.C. LTD pentru SC S.I. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 08 februarie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
Factura externă din 18 octombrie 2005 emisă de firma chineză H.Y.T.C. LTD pentru SC B.C.I. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 24 noiembrie 2005.
Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
Factura externă din 11 octombrie 2005 emisă de firma chineză H.Y.T.C. LTD pentru SC B.C.I. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 09 noiembrie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă constată că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
Factura externă din 25 septembrie 2005 emisă de firma chineză SC E.F.E.R.A.T.C. SRL pentru SC R.E. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 01 noiembrie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 25 ianuarie 2006 emisă de firma chineză Y.E.I.E. pentru SC P.A. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI nr. 5962 din 09 martie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate şi reţine că diferenţa dintre valorile totale se explică prin aceea că în factura depusă pentru vămuire a fost modificată valoarea produsului de la poziţia 11 („sofa"), în sensul că este menţionat un preţ mai mare cu 29 dolari SUA, decât cel menţionat pe factura identificată cu prilejul efectuării percheziţiei informatice.
- factura externă din 03 ianuarie 2006 emisă de firma chineză Y.L.P.I.T. pentru SC M.M.P. SRL. Tribunalul a reţinut că această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 07 martie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă constată că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate şi reţine că diferenţa dintre valorile totale se explică prin aceea că în factura depusă pentru vămuire a fost modificată valoarea produsului de la poziţia 30 („pointer"), în sensul că este menţionat un preţ mai mare cu 10 dolari SUA, decât cel menţionat pe factura identificată cu prilejul efectuării percheziţiei informatice.
- factura externă din 31 octombrie 2005 emisă de firma chineză W.F.T.C. pentru SC P.T. SRL. Tribunalul reţine că această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 29 noiembrie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă constată că acestea sunt diferite deoarece pe factura prezentată autorităţilor vamale este menţionat în plus produsul „calculator", constatându-se totodată diferenţe şi în ceea ce priveşte valorile unitare ale unor produse şi reţine că aceste diferenţe se explică prin faptul că la percheziţia informatică s-a identificat o primă formă a facturii (aşa cum a fost întocmită de martorul C.C.Ş.), pe care s-a lucrat ulterior de către inculpatul E.H.A.F.A.
- factura externă din 08 ianuarie 2006 emisă de firma chineză W.F.T.C. pentru SC P.T. SRL. Tribunalul reţine că această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 02 februarie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 28 mai 2005 emisă de firma chineză W.F.T.C. pentru SC P.T. SRL. Tribunalul reţine că această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 28 iulie 2005.
Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 23 ianuarie 2006 emisă de firma chineză H.Z.T. CO LTD pentru SC F.S. SRL. Tribunalul a reţinut că această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 27 aprilie 2006.
Din studierea facturii identificată prin percheziţia în sistem informatic a rezultat că aceasta este
incompletă, însă datele menţionate corespund în totalitate cu cele menţionate pe factura folosită la autorităţile vamale.
- factura externă din 28 februarie 2006 emisă de firma chineză C.B. pentru SC V.A.I. SRL. Tribunalul reţine că această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 28 martie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate şi reţine că diferenţa dintre valorile totale se explică prin aceea că în factura depusă pentru vămuire a fost modificată valoarea produsului de la poziţia 66 („sink with mirror"), în sensul că este menţionat un preţ mai mare cu 13 dolari SUA, decât cel menţionat pe factura identificată cu prilejul efectuării percheziţiei informatice.
- factura externă din 23 iulie 2005 emisă de firma chineză C.B. pentru. Tribunalul reţine că această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 29 august 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală. Factura a fost găsită cu ocazia percheziţiei informatice în două forme, cu variante diferite de preţ.
- factura externă din 24 septembrie 2005 emisă de firma chineză A.S.F.E.T.G.C. pentru SC F.P. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 27 octombrie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 12 ianuarie 2006 emisă de firma chineză Z.Y.C.S. CO LTD pentru SC C.I. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 01 februarie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 20 noiembrie 2005 emisă de firma chineză A.G.. pentru SC C.I. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 19 ianuarie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 25 ianuarie 2006 emisă de firma chineză SC E.F.E.R.A.T.C. SRL pentru SC R.E. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 21 februarie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt diferite şi reţine că aceste diferenţe se explică prin faptul că la percheziţia informatică s-a identificat o primă formă a facturii (aşa cum a fost întocmită de martorul C.C.Ş.), pe care s-a lucrat ulterior de către inculpatul E.H.A.F.A.
- factura externă din 22 mai 2005 emisă de firma libaneză U.G.O.S. pentru SC M. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 06 august 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 18 octombrie 2005 emisă de firma chineză libaneză U.G.O.S. pentru SC M. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 18 noiembrie 2005.
Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 20 mai 2005 emisă de firma libaneză U.G.O.S. pentru SC M. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI 05 august 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 03 mai 2005 emisă de firma libaneză U.G.O.S. pentru SC M. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI 27 mai 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 10 noiembrie 2005 emisă de firma chineză Y.G.I.E. CO LTD pentru SC E.C. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 20 decembrie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt diferite. Aceste diferenţe s-au explicat prin faptul că la percheziţia informatică s-a identificat o primă formă a facturii (aşa cum a fost întocmită de martorul C.C.Ş.), pe care s-a lucrat ulterior de către inculpatul E.H.A.F.A.
- factura externă din 16 februarie 2006 emisă de SC M.C.C SRL pentru SC S.C.I. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 20 martie 2006. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă nr. 202 MU din 20 martie 2005 emisă de M.V.T. pentru SC A.C. SRL. Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 21 aprilie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
- factura externă din 31 octombrie 2005 emisă de firma chineză A.S.F.E.T. pentru SC R.E. SRL.
Această factură a fost prezentată autorităţilor vamale cu prilejul îndeplinirii formalităţilor aferente operaţiunii de import pentru care a fost întocmit DVI din 06 decembrie 2005. Tribunalul comparând cele două documente de provenienţă a constatat că acestea sunt identice în ceea ce priveşte produsele, cantităţile, greutate, preţurile unitare şi respectiv valoarea totală.
Tribunalul a reţinut că pentru fiecare dintre aceste importuri au fost prezentate facturi externe ce au fost întocmite de inculpatul E.H.A.F.A sau din dispoziţia acestuia de către martorul C.C. şi nu de furnizorii externi aşa cum ar fi fost normal.
Tribunalul a reţinut că deşi în documentele transmise de autorităţile vamale este menţionat că persoanele care au prezentat documentele erau administratorii/asociaţii societăţii, în realitate acest lucru nu s-a întâmplat, documentele fiind prezentate de către inculpatul H.M. sau inculpatul E.H.A.F.A. în contextul arătat au fost relevante declaraţiile mai multor martori care au confirmat că nu s-au deplasat la vamă pentru efectuarea formalităţilor sau că s-au prezentat doar în prima zi, deşi a durat mai multe zile până ce acestea au fost finalizate, de acest aspect ocupându-se inculpatul H.M. sau inculpatul E.H.A.F.A.
Aspectul învederat s-a probat şi cu discuţia dintre inculpatul H.M. şi inculpata V.M.S.: „V.:Da,da... M.: Buna dimineaţa! V.: "neata
M.:Poti sa vorbeşti, sau eşti ocupata? V.: Acela pot, am ieşit afara.
M.:...alea la P. când poţi sa-mi dai taxele... V.: I-am dat lui Brăila, ... voi când veniţi pe aici? Tu sau A. (...) vreau sa vorbim la modul cel mai serios. M.: Ce s-a întâmplat?
V.: S-a întâmplat ca vreau împuternicire la toate firmele voastre...pentru cine este aici...B., M. (...) P. (...) cine este aici...fara împuternicire nu mai lucrez M.: De ce, cine a spus asta? V.: Eu, eu... M.: De la tine? V.: De la mine, da.
M.: Bun, daca aşa vrei tu...nu mai lucram... V.: Vreti sa lucraţi cu mine in continuare (...) veniţi cu împuternicire...nu vreţi sa veniţi...nu mai lucraţi. M.: da. Nu mai lucram...
V.: Deci atunci de luni...am încheiat orice colaborare... M.: De luni sau de mâine ... sa vorbesc şi cu A ... poftim?... Nu-i nici o supărare ... noi rămânem prieteni... V.: E bine atunci...
M.: Asa voi cereţi... aşa facem şi noi...vedem fiecare ce ne convine, nu...
V.: Foarte bine... de aia ti-am şi spus, vroiam sa vorbim intre patru ochi, daca nu eşti aici vorbim la telefon...
M.: Nici o problema... Vine şi A., discutam şi cu el...
V.: sa terminam ce lucrări avem aici in curs şi va descurcaţi cum vreţi. Bine, pa, pa.
M.: Alo! Dar eu te-am sunat pentru altceva, pentru o factura care sunt astăzi de făcut. R. e acolo?
V.: Nu ştiu, vorbeşti cu R. ... nu este, e ziua ei astăzi şi vine mai târziu
M.: bine, când vine sa facă factura sa mă sune pe mine, ca am trimis banii... sau trebuie sa fac împuternicire pentru azi?
V.: nu, împuternicire pentru astăzi, nu. Nu, nu, de luni
M.: Aşa aveţi decretul?
V.: Nu mă lua la mişto, M., n-am nici un decret, vreţi bine, nu vreţi iar bine, vorbesc româneşte.
M.: Dar de ce?
V.: pentru ca aşa vreau eu. Pentru ca aşa-i normal, nu fac istorie la telefon..."
Tribunalul a apreciat că cele menţionate anterior a demonstrat intenţia inculpatul H.M. de a nu figura în documentele aferente importurilor, deoarece cunoştea modul de lucru al celorlalţi inculpaţi şi că prezentau documente de provenienţă false, acestea coroborându-se şi cu discuţiile dintre inculpatul E.H.A.F.A şi inculpata V.M.S., din care rezultă că una dintre persoanele care semna în fals declaraţiile pentru valoare în vamă era chiar inculpatul E.H.A.F.A.
Totodată, aceste aspecte s-au coroborat şi cu faptul că R.D.Z., în calitate de asociat/administrator la SC M. SRL, figurează că a fost în mai multe rânduri în faţa declarantului vamal pentru a reprezenta societatea la efectuarea operaţiunilor de import (DVI din 22 iulie 2005, DVI din 05 august 2005, DVI din 22 iulie 2005), lucru care nu a fost posibil deoarece această persoană a părăsit teritoriul României începând cu 21 iulie 2005, fără a se mai întoarce.
Tribunalul a reţinut că, atât inculpatul E.H.A.F.A cât şi inculpatul H.M. se ocupau deopotrivă de identificarea şi ţinerea legăturii cu clienţii, dar şi de activităţile din vamă ce ţineau de vămuire şi introducerea mărfurilor în ţară, însă fiecare avea cunoştinţă de activităţile celuilalt. Astfel, potrivit propriilor declaraţii, inculpatul H.M. era cel care se deplasa la vama din Constanţa în general, în fiecare săptămână de luni până joi, iar inculpatul E.H.A.F.A se deplasa în zilele de vineri.
Tribunalul a reţinut că în perioada în care era la Bucureşti, inculpatul E.H.A.F.A, personal sau prin învinuit A.F., primea şi preda clienţilor documentele necesare/rezultate în urma vămuirii şi se ocupa de întocmirea facturilor false ce erau prezentate autorităţilor vamale pentru vămuirea mărfurilor, fie de către acesta personal fie de către inculpatul H.M.
Faptul că inculpatul H.M. avea cunoştinţă de modalitatea de întocmire a facturilor s-a probat şi cu declaraţia martorului C.C., coroborată cu declaraţia învinuitului, a inculpatului E.H.A.F.A, declaraţia inculpatei V.M.S. şi procesul de confruntare dintre aceasta şi inculpatul H.M., declaraţia martorilor audiaţi în baza dispoziţiilor Legii 682/2002 („...vorbeau deopotrivă cu P. şi A.R., flecare dintre cei doi cunoscând modul de stabilire a preţului în modalitatea prezentată mai sus, astfel încât să nu apară probleme la vamă"), dar şi cu rezultatul interceptărilor convorbirilor purtate.
Tribunalul a reţinut că în ceea ce priveşte plata obligaţiilor vamale pentru importurile care se efectuau prin intermediul SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL, această sarcină revenea inculpatei T.F.L., care era împuternicită să depună documentele aferente plăţilor la unităţile bancare şi să depună/ridice numerar, cu excepţia operaţiunilor ce se realizau prin Banca D.
Tribunalul a mai reţinut că deşi inculpata nu avea drept de semnătură în bancă, dispunea de instrumente de plată în alb, semnate de administratorul societăţilor, inculpatul E.M.M.A.M., pe care le completa în funcţie de plăţile pe care trebuia să le efectueze. Potrivit declaraţiei învinuitei, dispoziţiile de efectuare a acestor plăţi le primea fie de la inculpatul E.M.M.A.M., fie de la inculpatul E.H.M.F.A.K.
Tribunalul a reţinut că facturile întocmite în fals de inculpatul E.H.A.F.A sau din dispoziţia acestuia sau a inculpatului H.M. se menţiona o valoare totală aleatorie, în general preţul minim acceptat de autorităţile vamale, valoare care nu era preţul real al mărfurilor.
Tribunalul a reţinut că singurele date de pe facturile prezentate de inculpaţii E.H.A.F.A şi H.M. la autorităţile vamale care cu certitudine erau reale au fost valorile totale de la rubricile gross weight şi net weight, şi aceasta doar din simplul motiv că acestea erau menţionate pe conosament care era prezentat transportatorului pentru a primi liberul de ridicare a containerului, valorile unitare ale acestor rubrici pentru fiecare produs fiind total aleatorii.
Tribunalul a constatat că inculpaţii E.H.A.F.A şi H.M. modificau preţurile pe care martorul C.C. le scria pe situaţiile tabelare, doar în funcţie de nivelul taxelor vamale. Astfel, cu toate că valoarea totală a containerului se păstra aceeaşi, respectiv cea minim acceptată de funcţionarii vamali, fără a fi necesară constituirea de garanţii sau solicitarea de documente suplimentare (contract, documente justificative aferente plăţilor, etc), preţurile unitare ale produselor erau menţionate în aşa fel încât cuantumul taxelor vamale plătite să fie minim. Astfel, pentru realizarea acestui lucru la produsele la care taxele vamale erau mari, inculpaţii treceau valori mici, iar la produsele la care taxele vamale erau mici se treceau valori mari, fiind plătite astfel taxe minime per total, aspect ce este demonstrat şi de convorbirea purtată de inculpatul E.H.A.F.A cu inculpata V.M.S.:
„A.: Avem undeva preţ mare pentru (...) şi are taxă mare? Am băgat undeva aşa?
V.: 940 de dolari la ramă foto şi scrumiere la 35%
A.: îhm ...
V.: Maşina de tocat şi asta de tăiţei e cu 25 şi avem 1.180 de dolari aicea ceainicu e puţin, acela e cu 15, păhărele din sticlă 600 de dolari cu 30%, deci sticla în general e scumpă ... 600 ...200... 200 asta e cu 15, 6 oale inox, asta e bine, cu 15%, 25 masa de călcat cu 25% şi sunt 900 dolari, 200, 1.100 ... asta e bine, 4, 3, deci cam atât.
A.: Calculator ...
V.: Cam atât ... ce ţi-am zis eu ... masa de călcat şi ce e din sticlă
A.: Hai că fac o mică modificare la asta ...
V.: Bine, bine, dacă ... îmi faci un x pe ele ar fi şi mai bine
A.: Bine. Vezi că-ţi trimit mai încolo, aşa cam într-o oră, aşa, trimit altele
V.: Bine
A.: Da.
V.: Bine, bine. Aia de la MSC ce mai am de vorbit cu omuşoru acela ... de la M.P.M. că ieri îmi intra căsuţa poştală, nu am reuşit să vorbesc cu el şi o termin şi pe aia."
În contextul arătat tribunalul a reţinut că inculpatul era interesat de cota taxelor vamale în momentul în care marfa era deja în România şi nu ca informaţie pentru clienţi, ci pentru a fi avută în vedere la stabilirea preţurilor pe care acesta le înscria pe factură externă care era deja redactată într-o primă formă.
Tribunalul a reţinut că în acelaşi sens este şi declaraţia inculpatei V.M.S.: „Au fost cazuri în care E.H.A.F.A. sau H.M. m-au întrebat despre valoarea minimă acceptată în vamă, pe container, în funcţie de mărime şi ţara de expediere. De asemenea, mi-au mai solicitat date cu privire la nivelul taxelor vamale percepute pentru diferite tipuri de marfă. Concret, îmi trimiteau liste cu produse (ca cele prezentate de organele de urmărire penală), prin fax, pe care le indicam nivelul taxei, sau le dădeam indicaţii telefonice.
Au fost cazuri în care E.H.A.F.A. sau H.M. mi-au trimis prin fax, sau personal, când veneau la Constanţa facturi externe solicitându-mi să indic taxa vamală sau valoarea minimă acceptată de vamă. Restituiam facturile externe cu datele avute în vedere, prin fax sau personal, iar în cele mai multe cazuri în aceeaşi zi îmi trimiteam aceleaşi facturi externe, cu modificările operate, în vederea depunerii şi întocmirii DVI - urilor.
Cu privire la nivelul taxelor, cei doi erau interesaţi, în primul rând de produsele cu taxele cele mai mari şi cele mai mici, sens în care am observat că faţă de drafturile trimise iniţial, factura finală externă indica preţuri mai mici la produsele la care taxa vamală era mare şi preţuri mai mari la produsele la care taxele vamale erau mici.", dar şi ale martorilor:
I.G.: „(...) pentru produsele la care taxele vamale erau mai mici punea în factură preţuri mai mari, iar pentru produsele la care taxele erau mari treceau în factură preţuri mai mici".
P.P.: „...Cunosc că A. modifica preturile pentru produse în funcţie de taxele lor vamale in sensul ca produsele cu taxele mari aveau preturile mici şi respective cele cu taxele mici aveau preturi mari, astfel incat valoarea totală sa fie apropiata de preţul minim per container acceptat de vama. Preţurile erau trecute aleatoriu.
O parte din documentele întocmite în acest fel erau trimise pe fax la Constanta pentru verificare la o femeie care le corecta în funcţie de taxele vamale, spunându-i unde era cazul să le modifice. De modalitatea de întocmire a acestor invoice-uri ştia şi A., acesta mergând cu documentele la vama la Constanta, mai puţin în ziua de vineri când se ducea A."
Tribunalul a reţinut că declaraţiile martorilor se coroborează cu documentele identificate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuată în imobilul situat în Bucureşti, Şos. M.B., sector 2 (imobil folosit de către inculpatul E.H.A.F.A şi inculpatul H.M. ca „birou secret" unde se întocmeau facturile false) documente ce reprezintă liste cu nivelul taxelor pe fiecare produs, iar la sfârşit este indicată valoarea totală la care să fie întocmită factura, respectiv „15.500".
În cursul percheziţiei, în acelaşi imobil au fost identificate mai multe ştampile aparţinând unor societăţi nerezidente, dar şi ştampile tip matriţă ce puteau fi folosite pentru a alcătui numele oricărei societăţi comerciale. S-a constatat că societăţile ale căror ştampile au fost identificate se regăsesc printre furnizorii SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL. La locuinţa inculpatul E.H.A.F.A au fost identificate un număr de 10 file tip A4 ştampilate în alb în colţul din dreapta jos a paginii, prezentând impresiunea „Y.E.I." şi o semnătură.
Tribunalul a reţinut că pe lângă modificările care se realizau faţă de forma în care factura era redactată de martorul C.C. în sensul arătat mai sus, membrii asociaţiei infracţionale mai modificau şi unele preţuri care erau vizibil foarte mici, deoarece martorul le trecea la întâmplare, fără nicio legătură cu realitatea economică. Astfel, aceste valori nu se modificau datorită faptului că valoarea reală a mărfii era foarte mică (iar declararea acesteia ar fi creat unele probleme în momentul efectuării formalităţilor vamale), ci datorită faptului că preţurile pe care le crea martorul C.C. erau foarte mici.
Tribunalul a reţinut că inculpaţii E.H.A.F.A şi H.M. erau interesaţi nu numai de valorile minime acceptate de vamă pentru anumite produse ci şi de preţurile minime pe container, precum şi faptul că aceste valori totale erau avute în vedere când erau întocmite facturile, împrejurări ce rezultă şi din discuţiile telefonice purtate de aceştia cu inculpata V.M.S., dar şi cu alte persoane.
În ceea ce priveşte activitatea inculpatei V.M.S., tribunalul a reţinut că aceasta în calitate de angajat la SC M.L. SRL i-a ajutat cu intenţie pe inculpaţii E.H.A.F.A şi H.M. cu prilejul efectuării formalităţilor vamale în baza unor facturi întocmite în fals ce atestau date nereale. Astfel, inculpata le-a indicat celor doi inculpaţi preţuri care să fie menţionate pe facturile externe (preţuri minime pe container acceptate de vamă), a căror justificare să nu necesite solicitarea de către organele vamale a unor documente suplimentare (dovada plăţii, declaraţie de export, contract, etc). Totodată învinuita le-a furnizat şi alte date cu privire la preţurile minime pe produs, astfel încât să fie asigurată efectuarea de importuri cu plata unor obligaţii vamale minime, cunoscând că facturile externe sunt false. Inculpata a acceptat să întocmească înscrisurile necesare pentru vămuire, fără a menţiona cele două persoane în calitate de reprezentanţi ai societăţilor importatoare.
Tribunalul a reţinut că un comisionar în vamă avea ca obligaţii, printre altele, să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare şi să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat, să asigure depunerea declaraţiei vamale la biroul vamal pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, prin procedee informatice, în structura utilizată de sistemul informatic integrat al activităţii vamale.
Tribunalul a apreciat că ajutorul dat este evidenţiat şi de convorbirile purtate de aceasta cu inculpaţii E.H.A.F.A şi H.M., dintre care pe lângă cele deja prezentate sunt relevante următoarele:
„V.M.S.: Mi-ai mâncat un cuvânt de pe factura asta de ciuperci
H.M.: Care, de azi ?
V.M.S.: De azi ...da.
H.M.: intelegibil
V.M.S.: Adică nu scrie FOB (...) mi-ai zis TOTAL PRICE atâta dolari X (...)
H.M.: (...) nu ştiu acela, nu ştiu ce să mai, ce să mai.... Zic ...m-am uitat eu la ea... că e ala tâmpit ...
V.M.S.: Să mai bag eu, să încerc acelaşi scris?... da.., nu pot să bag în locul ală, ....dedesubt undeva şi mai repet odată.
H.M.: Da. Repetăm o dată toate
V.M.S.:Nu chiar toată că... o să zic TERMS OF DELIVERY... FOB X.
H.M.: Da... şi dacă zice ceva ducem altul
V.M.S.: Da
H.M.: Tot timpul să ducem altul ... inteligibil
V.M.S.: Da
H.M.: ..în fine
V.M.S.: Da, păi, da.... N-o să mă mai primească pe copie, ... de asta zic. vedem cum facem
H.M.: Bine
V.M.S.: Bine. Dacă o zice ceva îţi spun" „V.: ai plecat. A venit o gagica fara dinţi in gura, ca ea e de la A.L.G. şi are maine un container prin BSR şi cine ii face
H.M.: daca vrei sa faceţi, faceţi, nu-i nimic ... V.: eu nu vreau sa fac. Adică voi nu va mai ocupaţi? H.M.: nu, nu, nu, aia e pe secretara lui, ca-l trimite el, la trimis de vreo 2 3 ori.
V.: a, atunci sa~şi caute comisionar, bine aia nu ştiam H.M.: nu S., lucrează pentru (inteligibil) V.: de ce? Ca nu vreau, nu cunosc cine este H.M.: nici o problema, deci e de câştigat bani V.: nu ma interesează asta aspectul, M. H.M.: daca iti zic, asta e pe secretara lui, el are arahide.
V.: nu are seminţe. De care seminţe? H.M.: de floarea-soarelui de care aducem noi V.: nu ştiu, vreau contract, vreau extras de cont, vreau plata la extern. Deci, daca nu va ocupaţi voi, eu nu fac aia. Sa se duca unde ştie.
H.M.: Bine trimite-l atunci în alta parte V.: bine M., pa, pa. Stai, stai M., ia-l pe M. Unde ai lăsat facturile?"
Tribunalul a mai reţinut că inculpatul E.H.M.F.A.K. cu ajutorul inculpatului E.M.M.A.M. a procedat la transferul a aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, din conturile SC G.F.I.E. SRL în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani. Iniţial sumele au fost încasate în RON în conturile SC G.F.I.E. SRL după care s-a procedat la schimbarea în valută iar ulterior la transfer în afara ţării, fără a mai exista posibilitatea în acest fel de a se face legătura cu provenienţa ilicită a acestora.
Tribunalul a reţinut că aceste transferuri sunt cuprinse în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză în care se concluzionează printre altele că SC G.F.I.E. SRL a efectuat transferuri către B.H.A. (25.000 euro la 23 august 2005), D.A.G. (5400 euro -26 octombrie 2005), H.B.E. (4.000 dolari SUA - 23 noiembrie 05, 12 decembrie 05, 21 ianuarie 2006), I.T.C.L. (312.500 dolari SUA - 01 august 05 - 17 ianuarie 06), I.M.F. (10.000 euro -17 noiembrie 2005, 28 noiembrie 2005), I.S.B. - Liban (7000 dolari SUA -11 octombrie 05, 31 octombrie 05), J.L.I.C. (41.000 dolari SUA - 08 mai 05, 23 august 05, 23 august 05), M.M.M. (10.000 dolari SUA 16 martie 2006), N.F.L.K.B. - Irlanda (2.774 dolari SUA 28 august 2005), N.C.F.F.I. (8.500 dolari SUA - 17 noiembrie 2005), N.O.L. (5.000 dolari SUA - 14 septembrie 2005), P.V.D. - Olanda (21.921 euro - 15 iulie 05, 28 septembrie 05), Z.T.J. (125.000 dolari SUA 13 septembrie 05 - 24 ianuarie 2006).
Tribunalul a mai reţinut că disimularea originii ilicite a acestor sume de bani rezultă şi din faptul că au fost transferate fragmentat, la diferite intervale de timp pe toată durata de folosire a SC G.F.I.E. SRL, respectiv din august 2005 şi până în martie 2006. Transferurile au fost realizate în contextul operaţiunilor curente ale societăţii, fiind „pierdute" printre operaţiunile obişnuite ce aveau o justificare economică ale societăţii, pe măsură ce societatea realiza profituri ilicite. Totodată se constată că s-au transferat sume mici, de obicei sub nivelul prevăzut de lege pentru raportare la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
Cu privire la aceste aspecte tribunalul a constatat că o parte dintre transferurile efectuate către societăţile susmenţionate sunt evidenţiate în situaţia identificată în calculatorul inc. E.H.M.F.A.K., în care se atestă perceperea unui comision de 2% - 2,5% din valoarea transferată pentru fiecare operaţiune, după cum urmează:
- D.A.G.;
- I.M.F.;
- N.F.L.K.B. – Irlanda;
- N.O.L.;
- P.V.D. - Olanda.
Tribunalul a reţinut că lipsa motivaţiei economice a reprezentanţilor SC G.F.I.E. SRL cu privire la transferul în valoare de 8.500 dolari SUA efectuat către N.C.F.F.I. se probează şi cu înscrisul identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul înv. T.F.L., din care reiese că plata viza operaţiunile comerciale ale altei persoane.
Faptul că au existat furnizori către care nu s-au efectuat plăţi externe se explică şi prin aceea că inculpaţii intermediau importarea unor mărfuri pentru alte persoane, care plăteau personal bani prin diferite modalităţi (declaraţii martori K.R.H., E.Q.E., R.F., S.A.A.A. şi A.A.A.M.).
Participaţia inculpatului E.M.M.A.M. a constat în punerea la dispoziţia inculpatului E.H.M.F.A.K. a societăţii susmenţionate, cu intenţie, în scopul realizării acestor transferuri şi cunoscând că sumele de bani provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, mai ales că acesta a declarat că era informat de către inculpatul E.H.M.F.A.K. periodic cu privire la toate operaţiunile efectuate în conturile SC G.F.I.E. SRL, iar după întoarcerea sa de la Caracal s-a implicat direct în această activitate.
Faptul că, pentru unele dintre aceste transferuri s-au prezentat funcţionarilor bancari, facturi pro forme sau notificări din partea unor parteneri externi de a transfera contravaloarea mărfurilor în contul altor societăţi, se explică prin aceea că acestea erau întocmite de inculpata T.F.L. în modalitatea prezentată în declaraţia acesteia. În sensul arătat sunt relevante, înscrisul identificat în hard disk-ul inculpatei privind efectuarea transferului către Z.T.J. şi factura din 04 octombrie 2005 aferentă plăţii către D.A.G. identificată în acelaşi context.
În raport cu motivele expuse, tribunalul a apreciat că vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea faptelor deduse judecăţii, mai puţin fapta de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, este probată cu certitudine, solicitarea acestora de achitare, fiind neîntemeiată, susţinerile sub acest aspect fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, tribunalul a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:
1) în cazul inculpatului El Maasri M. E.M.M.A.M.:
a. infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în acea că, în calitate de administrator de drept.
În perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a ascuns sursa impozabilă şi nu a evidenţiat în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale);
b. Infracţiunea de spălare a banilor în forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul E.H.M.F.A.K. să transfere aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, în urma schimbării sumelor încasate în RON din conturile SC G.F.I.E.SRL, în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării, fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani);
c. infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, i-a ajutat pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale falsificate);
2) în cazul inculpatului E.H.M.F.A.K. a. infracţiunea de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul E.M.M.A.M. să ascundă sursa impozabilă şi să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale);
b. Infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a transferat aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, în urma schimbării sumelor încasate în RON din conturile SC G.F.I.E. SRL, în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării, fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani);
c. Infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, l-a determinat pe martorul N.I.N. să folosească, la autoritatea vamală documente comerciale despre care nu cunoştea că sunt falsificate);
În cazul inculpaţilor E.H.A.F.A. şi H.M. infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceelaişi rezoluţii infracţionale, în mod repetat au folosit la autoritatea vamală documente falsificate);
În cazul inculpatei T.F.L. infracţiunile de evaziune fiscală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat l-a ajutat pe inculpatul E.M.M.A.M. prin falsificarea unor documente comerciale (facturi externe) să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale); 5. în cazul inculpatei V.M.S. infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, i-a ajutat pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale falsificate);
Pentru a reţine că inculpaţii E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K. şi T.F.L. au săvârşit infracţiunile de evaziune fiscală în încadrările juridice menţionate, tribunalul a dat eficienţă în cauză prevederilor art. 334 C. proc. pen., procedând la schimbarea încadrării juridice dată acestor fapte prin actul de sesizare, având în vedere că prin faptele comise s-a. produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale.
Tribunalul a apreciat că prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul învederat, fără ca aceasta să fie pusă în discuţie, nu s-a creat o vătămare a dreptului la apărare al inculpaţilor, întrucât aceştia şi-au formulat apărările cu privire la aceste infracţiuni.
În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală săvârşită în formă continuată, tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 13 C. pen., reţinând numerotarea dată textului de lege incriminator prin Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, în vigoare la data săvârşirii ultimului act material al infracţiunii.
În cazul inculpaţilor E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K., E.H.A.F.A., H.M. şi T.F.L., tribunalul a apreciat că, în cauză, nu s-a probat existenţa faptei de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Potrivit textului de lege arătat „fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii".
Între infracţiunea prevăzută de acest text şi participaţia penală există deosebiri fundamentale pornind de la pericolul social al fiecăreia dintre ele.
Astfel, în cazul participaţiei penale, pericolul social provine, exclusiv, din comiterea infracţiunilor (pluralitatea reprezentând un element de accentuare al acestui pericol), iar în cazul asocierii, îşi are originea chiar în constituirea pluralităţii, care, tocmai prin organizarea sa, prin obligaţiile asumate de cei ce o constituie, prin solidaritatea dintre aceştia, poate oricând, cu mai multe şanse de reuşită, să treacă la săvârşirea faptelor penale proiectate.
Pe de altă parte, în timp ce pluralitatea de subiecţi ai unei infracţiuni se absoarbe, în însăşi activitatea infracţională cu care se contopeşte, actele comune anterioare executării infracţiunii fiind simple acte pregătitoare, asocierea presupune o activitate autonomă de constituire şi organizare a unui nucleu cu un scop determinat, activitate care rămâne distinctă de săvârşirea infracţiunilor.
În sfârşit, participaţia presupune pentru fiecare dintre participanţi un rol în săvârşirea infracţiunii, în timp ce în cazul asocierii, membrii acesteia pot să nu participe toţi la săvârşirea infracţiunii proiectate, pot stabili ca infracţiunea să fie comisă numai de unul sau de cinci dintre aceştia, mai mult decât atât, pot recruta pentru săvârşirea infracţiunii executanţi din afară, creânduse astfel un organism autonom, distinct de cei ce vor avea rolul de autori sau participanţii la săvârşirea infracţiunii, organism menit să organizeze, să delibereze şi să hotărască cu privire la infracţiunea ce urmează să fie comisă.
În contextul arătat asocierea, iniţierea, aderarea, sprijinirea, ca modalităţi de acţionare ce caracterizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii trebuie să se raporteze la înţelesul noţiunii de asociere la care s~a făcut referire mai sus.
În lumina considerentelor expuse mai sus, tribunalul a apreciat că, în cauză, nu s-a probat existenţa unei activităţi autonome a inculpaţilor de constituire şi organizare a unui nucleu cu scopul determinat de săvârşire a mai multor infracţiuni, activitate care să rămână distinctă de săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, acuzaţia adusă inculpaţilor, prin rechizitoriu, de săvârşire a infracţiunilor prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., fiind fundamentată pe participaţia fiecăruia dintre aceştia la comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani, folosire de acte falsificate la autoritatea vamală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinută în sarcina lor, situaţie în care pluralitatea de subiecţi ai acestor infracţiuni se absoarbe în însăşi activitatea infracţională cu care se contopeşte.
În consecinţă, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpaţii menţionaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana inculpaţilor, care sunt necunoscuţi cu antecedente penale având un comportament bun în familie şi societate şi care au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal. În raport cu criteriile arătate mai sus, tribunalul a apreciat că în favoarea inculpaţilor se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 C. pen. şi având în vedere disp. art. 76 C. pen., s-a orientat la pedepse cu închisoarea sub cuantumul minimului special prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a reţinut că Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., s-a constituit parte civilă în cauză solicitând suma de 11.830.587,46 RON (reprezentând impozit pe profit, TVA şi impozit pe venit) plus accesoriile aferente sumei.
De asemenea, Ministerul Finanţelor publice - A.N.V. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând suma de 579,812 RON (reprezentând taxe vamale, comision vamal şi TVA) plus accesoriile aferente sumei.
Tribunalul a reţinut că prin săvârşirea faptelor s-a produs bugetului de stat un prejudiciu total de 2.589.617,55 RON din care 1.830.587,46 RON reprezintă impozit pe profit, TVA şi impozit pe venit, iar suma de 759.030,09 RON, taxe vamale, comision vamal şi TVA.
Tribunalul constatând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăţia inculpaţilor E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K. şi T.F.L. în săvârşirea faptelor ilicite, raportul de cauzalitate între aceste fapte şi prejudiciul cauzat şi având în vedere împrejurarea că inculpatul E.M.M.A.M. a comis faptele în exercitarea atribuţiilor de administrator al fostei SC G.F.I.E. SRL (în prezent SC T.C. SRL), în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 1000 alin. (3) şi (1000) C. civ. i-a obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL, la plata sumei de 1.830.587,56 RON către partea civilă Ministerului Finanţelor Publice - A.N.A.F. şi la plata sumei de 579.812 RON către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice -A.N.V., cu accesoriile aferente acestor sume (majorări, penalităţi şi dobânzi) calculate potrivit legii de la data scadenţei până la data achitării integrale a debitelor.
Sub aspectul învederat mai sus, tribunalul a avut în vedere, că în cazul A.N.A.F. s-a probat existenţa prejudiciului în cuantumul sumei menţionate, iar nu în cel solicitat de aceasta, iar în cazul A.N.V. s-a acordat numai suma solicitată de aceasta în situaţia dată operând principiul disponibilităţii.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel:
1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, criticând soluţia fondului pentru nelegalitate, vizând greşita achitare a inculpaţilor E.H.M.F.A.K.; E.H.A.F.A.; T.F.L., E.M.M.A.M. şi H.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 323 alin. (1) C. pen. şi pentru netemeinicie - privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, în sensul majorării lor.
S-a precizat că acest ultim motiv de apel, parchetul nu l-a mai susţinut pentru coinculpatele T.F.L. şi V.M.S.
2. Apelantul inculpat E.H.A.F.A. a criticat soluţia pentru nelegalitate - solicitând achitarea sa, în temeiul prev.de art. 11, pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 lit. c) din C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.,
În subsidiar, pentru netemeinicie - în sensul redozării pedepsei aplicate.
3. Apelantul inculpat E.H.M.F.A.K. a criticat soluţia pentru nelegalitate – vizând greşita sa condamnare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 9, alin. (1), lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând achitarea, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., aceeaşi cerere şi pentru infracţiunea prev.de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În subsidiar, a solicitat, sub aspectul netemeiniciei, redozarea pedepsei aplicate, dând eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante şi aplicarea art. 86 C. pen. - ca modalitate de executare.
4. Prin apelul formulat inculpata T.F.L. a criticat soluţia pentru nelegalitate - sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptei, respectiv în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1), lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aspect ce nu a fost supus dezbaterii în fond a cauzei, încălcându-se dreptul la apărare.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
A învederat că a fost soluţionată greşit latura civilă, fiind obligată în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata sumei de 579.812 RON către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.V.
5. Apelanta inculpată V.M.S. a criticat soluţia fondului pentru nelegalitate, vizând greşita sa condamnare, solicitând în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea sa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 42 alin. (2) C. pen. A învederat că, în mod greşit, instanţa fondului nu a făcut aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, acordându-i astfel beneficiul reducerii pedepsei aplicate, întrucât a denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor.
6. Prin apelul formulat, inculpatul H.M. a criticat soluţia fondului pentru nelegalitate, vizând greşita sa condamnare, solicitând - în temeiul prev.de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. - achitarea sa, în subsidiar aplicarea unei amenzi administrative (art. 181 C. pen.).
7. Apelanta-parte responsabilă-civilmente SC M.L. SRL a criticat, prin apelul formulat, soluţia fondului sub aspectul nelegalităţii - omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la obligativitatea răspunderii în solidar cu inculpata V.M.S., întrucât, neexistând nicio menţiune, a apreciat că hotărârea pronunţată este lipsită de efect juridic.
Curtea de Apel Bucureşti - examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse soluţiei instanţei fondului, cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că doar apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală este fondat.
Curtea a constatat că instanţa fondului a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului, căreia în parte i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
S-a reţinut că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, inculpaţii, în urma unei înţelegeri prealabile, au luat hotărârea infracţională, ca, în urma înfiinţării SC G.F.I.E. SRL, să încheie o serie de acte comerciale interne şi externe, direct sau ca societate intermediară cu alte societăţi comerciale şi, în baza aceleiaşi rezoluţii unice infracţionale, în mod repetat, să ascundă sursa impozabilă, să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile societăţii, cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale către stat, cauzând un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, apoi să concure la transferarea a peste 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro proveniţi din evaziune fiscală, fie în conturile unor societăţi nerezidente, fie ale unor persoane fizice din afara ţării, fără a exista vreo motivaţie economică, scopul însă fiind cunoscut, constând în disimularea ilicită a respectivelor sume de bani.
Disimularea originii ilicite a diferitelor sume de bani rezultă din faptul că au fost transferate fragmentat, la diferite intervale de timp pe toată durata de folosire a SC G.F.I.E. SRL - august 205 - martie 2006. Aceste transferuri se realizau în cadrul operaţiunilor curente ale societăţii, fiind „pierdute" printre operaţiunile obişnuite ce aveau justificare econiomică. Transferurile se făceau cu sume mici, sub nivelul prevăzut de lege pentru raportare la Oficiul Naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor.
Participaţia inculpatului E.M.M.A.M. a constat în punerea la dispoziţia inculpatului E.H.M.F.A.K. a societăţii a SC G.F.I.E. SRL, cu intenţie, în scopul realizării acestor transferuri şi cunoscând, de altfel, că sumele proveau din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. De menţionat că, în declaraţia sa, a susţinut că era informat de către coinculpat.
Fără a relua expunerea exhaustivă a întregii situaţii de fapt, cauza fiind destul de complexă, din probele administrate s-au desprins următoarele aspecte:
Inculpaţii din cauza dedusă judecăţii desfăşurau activităţi de importuri direct sau prin societăţi de tip fantomă, cât şi pentru alte societăţi comerciale, cărora le-au prestat activităţi de intermediere a operaţiunilor vamale, ajutându-le pentru a obţine taxe vamale minime, prin declararea unor valori diferite de cele reale, dar care să nu conducă la solicitarea autorităţilor vamale a unor acte suplimentare.
După aceea, mărfurile ce erau importate se comercializau la valorile reale (preţuri mai mari decât cele din vamă), fie prin societatea importatoare, fie prin intermediul altor societăţi, care puteau fi chiar fictive, dar care aveau scopul să majoreze preţul.
Din probele administrate s-a desprins ideea conform căreia se utiliza un mod de operare constant, adică se primeau documentele de provenienţă pentru mărfuri ce urmau a fi importate, în baza acestora se întocmeau în fals altele cu date diferite care erau prezentate la vamă.
Acelaşi mod de operare se utiliza şi în cazul în care operaţiunea de comerţ exterior se derula prin intermediul societăţilor - beneficiari reali ai mărfurilor, cât şi în situaţia în care operaţiunea de vămuire se efectua prin intermediul unei societăţi controlate de membrii asocierii. Marfa ajungea la beneficiarii reali fie pe baza unor facturi de vânzare, fie fără documente justificative.
Când, fie în portul Constanţa, respectiv Bucureşti soseau mijloacele de transport navale sau terestre, inculpaţii erau anunţaţi pentru a transmite documentele vamale.
Marfa se transporta cu maşini către diferiţi comercianţi care o vindeau la preţurile de piaţă reale cu mult peste cele declarate la momentul vămuirii.
Prin mijloacele de probă administrate a fost dovedită cu certitudine şi fără echivoc vinovăţia inculpaţilor, astfel că faptele lor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor:
1) în cazul inculpatului E.M.M.A.M.:
a. infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în acea că, în calitate de administrator de drept, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a ascuns sursa impozabilă şi nu a evidenţiat în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL – în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale);
b. infracţiunea de spălare a banilor în forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul E.H.M.F.A.K. să transfere aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, în urma schimbării sumelor încasate în RON din conturile SC G.F.I.E. SRL SRL, în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării, fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani);
c. infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, i-a ajutat pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale falsificate);
2) în cazul inculpatului E.H.M.F.A.K.
a. Infracţiunea de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul E.M.M.A.M. să ascundă sursa impozabilă şi să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale);
b. Infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a transferat aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, în urma schimbării sumelor încasate în RON din conturile SC G.F.I.E. SRL, în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării, fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani);
c. Infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, l-a determinat pe martorul N.I.N. să folosească, la autoritatea vamală documente comerciale despre care nu cunoştea că sunt falsificate);
3. În cazul inculpaţilor E.H.A.F.A. şi H.M. infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceelaişi rezoluţii infracţionale, în mod repetat au folosit la autoritatea vamală documente falsificate);
4. În cazul inculpatei T.F.L. infracţiunile de evaziune fiscală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat l-a ajutat pe inculpatul E.M.M.A.M. prin falsificarea unor documente comerciale (facturi externe) să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale);
5. În cazul inculpatei V.M.S. infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, i-a ajutat pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale falsificate).
Cât priveşte schimbarea de încadrare juridică - critică adusă în apel - Curtea a apreciat că inculpaţii nu au fost vătămaţi în dreptul lor la apărare, dat fiind faptul că aceştia au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului cu aceste încadrări, deci nu sunt altele care, într-adevăr, ar impune acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, iar în caz contrar ar aduce o vătămare interesului părţilor, faptele - în materialitatea lor - sunt aceleaşi.
În alt plan, conform art. 323 alin. (1) C. pen., „fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate la art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 - 15 ani, fără a putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii."
Asocierea presupune o activitate autonomă de constituire şi organizare a unui nucleu bine determinat, o activitate distinctă de săvârşire a infracţiunilor.
Curtea a apreciat că inculpaţii E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K.; E.H.A.F.A. au săvârşit infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., sub forma asocierii - ca modalitate de acţionare ce caracterizează elementul material al infracţiunii.
Asocierea inculpaţilor a presupus un plan, fiecare având un rol, conform înţelegerii stabilite.
Astfel, ei s-au asociat în jurul unei societăţi comerciale, înfiinţată cu scopul de a asigura intermedierea de operaţiuni de import, prin utilizarea unor documente de provenienţă false, ce atestă preţuri nereale, cu consecinţa fraudării bugetului statului.
Împrejurarea că inculpaţii au urmărit de la început să creeze o societate „de sacrificiu" este pusă în evidenţă şi de depoziţiile martorilor Z.B., N.I., K.A., H.M., R.M., H.A.M., H.B.M., H.U.M., B.M., D.H., D.A., H.R., A.H.A., M.D., D.A.A., H.O.A. (administratori ai unor societăţi având puncte de lucru în Complexul Comercial FL.), care au declarat că marfa achiziţionată de la furnizorul SC G.F.I.E. SRL Ie-a fost oferită de cetăţeni arabi pe care nu-i pot descrie şi care se prezentau sub numele de „M." sau „M.M.". Martorii au achiziţionat marfa oferită (dulciuri, brichete etc.) justificând „preţurile bune" în comparaţie cu cele de pe piaţă, ceea ce se putea explica tocmai prin utilizarea facturilor externe falsificate şi, în consecinţă, prin plata unor obligaţii mai mici la bugetul de stat.
Acţiunea esenţială de coordonare, desfăşurată de către inculpatul E.H.M.F.A.K. în cadrul SC G.F.I.E. SRL a rezultat din depoziţiile martorilor A.Z.M., N.N., M.S.B., D.D.M., C.A.H., A.O., S.A.H., R.W.A., B.L.I., A.F.A., care au declarat că acesta le-a oferit marfa în numele societăţii comerciale mai sus menţionate sau a dispus cu privire la activitatea acesteia, convingerea martorilor fiind aceea că inculpatul putea hotărî asupra activităţilor de import şi desfacere.
Totodată, acţiunile de coordonare ale inculpatului E.H.M.F.A.K. au fost reliefate şi de confruntarea efectuată între acesta şi inculpatul E.M.M.A.M., precum şi din confruntarea efectuată între inculpaţii E.M.M.A.M. şi T.F.L., dar mai ales din însemnările în limba arabă identificate cu ocazia percheziţiei efectuate în biroul din str. H., în care apare în mod repetat menţiunea „E.M.M.A.M. - salariu", precum şi însemnări cu privire la operaţiunile şi cheltuielile curente ale SC G.F.I.E. SRL, ce apar atât în aceste înscrisuri, cât şi în agendele personale ale inculpatului.
În fapt, o analiză atentă a acestor înscrisuri a pus în evidenţă că inculpatul E.H.M.F.A.K. se „îngrijea" atât de activitatea firmelor sale, cât şi de cea a SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL.
Mai mult decât atât, în aceleaşi agende au fost însemnări din care a rezultat că inculpatul E.H.M.F.A.K. a finanţat inclusiv cheltuielile legate de înfiinţarea celor două societăţi, de contabilitatea acestora, precum şi toate cheltuielile zilnice ale administratorului de drept.
Referitor la activitatea desfăşurată de inculpatul E.M.M.A.M. în cadrul grupării, a fost de observat că acesta a pus la dispoziţia coinculpaţilor societăţi în care a deţinut calităţile de asociat şi administrator (SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL), pentru realizarea operaţiunilor de import, de operaţiuni comerciale cu alte firme rezidente, dar şi pentru efectuarea transferurilor bancare externe, prin care era plătită contravaloarea reală a mărfurilor importate. Totodată, spre sfârşitul anului 2005, acesta a fost implicat în încasarea contravalorii mărfurilor livrate de clienţi şi plata furnizorilor externi.
Pentru inculpatul E.H.A.F.A., asociat în cadrul SC G.S. SRL, s-a menţionat că, din probele administrate în cauză, rezultă fără dubiu că acesta a coordonat activitatea de îndeplinire a formalităţilor vamale în baza unor documente de provenienţă falsificate, atât prin intermediul societăţilor comerciale puse la dispoziţie de inculpaţii E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K., dar şi pentru alte firme care funcţionau „la vedere".
Pentru inculpatul E.H.M.F.A.K., s-a reţinut că acesta a fost cel care a condus activitatea societăţii SC G.F.I.E. SRL, acesta fiind administratorul de fapt al societăţii, inculpatul E.H.M.F.A.K. a fost coordonatorul operaţiunilor de import realizate de SC G.F.I.E. SRL, împrejurare confirmată atât de inculpatul E.M.M.A.M., cât şi de inculpatul E.H.M.F.A.K., cu prilejul confruntării celor două persoane.
Cât priveşte raporturile bine determinate dintre inculpatul E.M.M.A.M. şi inculpatul E.H.M.F.A.K., acestea rezultă din declaraţiile în acest sens date de E.M.M.A.M., care a arătat că „atât înainte de cesionare, cât şi după aceasta, gestionarea şi dispoziţia de efectuare a plăţilor îi apaţinea lui E.H.M.F.A.K. Eu nu am adus nici un ban în societate, iar E.H.M.F.A.K. decidea cu privire la plăţi, achiziţii, destinaţia acestora, preţuri etc. practic, SC G.F.I.E. SRL era societatea lui E.H.M.F.A.K., iar eu figuram în acte cu semnătura."
Tot astfel, a fost reţinut că inculpatul E.H.M.F.A.K., cu prilejul confruntării cu inculpatul E.M.M.A.M. a arătat „ (...) Eu am supravegheat activitatea SC G.F.I.E. SRL, în sensul livrării mărfii la clienţi, efectuării de plăţi externe, efectuării formalităţilor vamale, de care se ocupa firma mea", fiind evidentă înţelegerea prealabilă dintre cei doi inculpaţi în îndeplinirea scopului stabilit iniţial -sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat pentru veniturile realizate din importuri.
Aşadar, Curtea, în raport de cele expuse, a dispus condamnarea inculpaţilor E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K. şi E.H.A.F.A. şi pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 323 alin. (1) C. pen., menţinând circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplicând o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzurt de lege, sens în care a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 811/F/26.X.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.
Cât priveşte pe inculpatul H.M., ca asociat şi administrator al SC G.S. SRL, s-a ocupat de îndeplinirea formalităţilor vamale şi introducerea mărfurilor în ţară prin intermediul societăţilor comerciale ale inculpaţilor E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K. Nu rezultă că ar fi primit dispoziţii de la inculpatul E.H.M.F.A.K., ceea ce conduce la ideea conform căreia nu se afla în vreun raport de subordonare.
S-a apreciat că există aceeaşi situaţie şi în cazul coinculpatei T.F.L.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea de Apel a redat că, prin cuantumul de pedeapsă aplicat, instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare, făcând aplicarea prevederilor art. 72 C. pen., referitoare la „Criteriile generale de individualizare a pedepselor", vizând limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social în concret pe care-l prezintă săvârşirea unor astfel de infracţiuni, împrejurările şi modalitatea în care ele (faptele) au fost comise, circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor. Se apreciază că, prin cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora, în raport de fiecare inculpat în parte, inculpaţii beneficiind şi de aplicarea circumstanţelor atenuante, poate fi atins scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, pedeapsa ca mijloc de reeducare şi constrângere. În consecinţă, pedepsele aplicate fiecărui inculpat în parte sunt just individualizate, atât ca întindere, cât şi ca mod de executare, iar critica parchetului pe acest aspect este neîntemeiată.
Cât priveşte celelalte cereri din partea apelanţilor, acestea au fost apreciate ca fiind nefondate.
În consecinţă, pe calea deciziei penale nr. 261 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus:
Admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura centrală.
A casat în parte, sentinţa penală nr. 811/F din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti - secţia I-a penală şi, rejudecând, în fond:
1. în baza art 9 alin. (1) lit. a), b şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.M.M.A.M. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă şi 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.M.M.A.M. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului E.M.M.A.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 -art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă şi 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
2. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.H.M.F.A.K. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă şi 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 -art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.H.M.F.A.K., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului E.H.M.F.A.K., urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă şi 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
3. În baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.H.A.F.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.H.A.F.A., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului E.H.A.F.A., urmând ca acesta să execute 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), teza a Il-a şi b) C. pen.
A înlăturat aplicarea art. 81 şi următoarele C. pen. şi a art. 359 C. proc. pen., respectiv a art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate. A respins apelurile inculpaţilor E.H.A.F.A., E.H.M.F.A.K., şi H.M., precum şi apelurile declarate de inculpatele V.M.S. şi T.F.L., ca nefondate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC M.L. SRL.
Împotriva acestei decizii în termen legal s-au exercitat recursuri de către Parchet, inculpaţii T.F.L., E.H.M.F.A.K., V.M.S., H.M., E.M.M.A.M. şi partea responsabilă civilmente.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.CO.T. - Structura Centrală a criticat soluţia vizând greşita achitare a inculpatei T.F.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Inculpatul E.H.M.F.A.K. deşi în apel a promovat critici ce au impus o reexaminare în fond a aspectelor de vinovăţie - vizând greşita sa condamnare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 9, alin. (1), lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând achitarea, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., aceeaşi cerere şi pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; iar în subsidiar, a solicitat, sub aspectul netemeiniciei, redozarea pedepsei aplicate, dând eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante şi aplicarea art. 861 C. pen. - ca modalitate de executare; în calea de atac a recursului s-a rezervat în critici de ordin procedural, ce au urmărit cu preponderenţă dispunerea punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii ce îi fusese emis în cauză, din 6 noiembrie 2012.
Aceste solicitări principale din partea recurentului au primit satisfacţia juridică cuvenită, Înalta Curte constatând, la termenul de judecată din 10 mai 2013, că recursul său a fost declarat în termen, dispunându-se astfel punerea sa în libertate de sub puterea mandatului de executare emis prematur.
Inclusiv prin apărător ales, recurentul s-a mulţumit în continuare cu invocarea doar a cazului de casare de la pct. 21 al art. 3859 C. proc. pen., respectiv că nu a fost citat niciodată la nivelul instanţei de apel, solicitând rejudecarea pricinii.
Prin recursul formulat, inculpata T.F.L. a criticat soluţia pentru nelegalitate:
- sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptei, respectiv în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1), lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aspect ce nu a fost supus dezbaterii în fond a cauzei, încălcându-se dreptul la apărare.
- sub aspectul omisiunii instanţelor de a se pronunţa cu privire la restituirea bunurilor, valorilor şi înscrisurilor ridicate în vederea cerecetărilor şi indisponibilizate.
- neaplicarea şi nernotivarea sentinţei privind neaplicarea dispoziţiile art. art. 18 din Legea nr. 508/2004.
În subsidiar a solicitat achitarea sa, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
A învederat că a fost soluţionată greşit latura civilă, fiind obligată în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata sumei de 579.812 RON către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.V.
Recurenta inculpată V.M.S. a criticat soluţia fondului pentru nelegalitate, vizând greşita sa condamnare, solicitând în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea sa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 42 alin. (2) C. pen.
Prin recursul formulat, inculpatul H.M. a criticat soluţia privitor doar la pedeapsa aplicată, cazul de casare de la pct. 14.
S-a formulat recurs şi din partea inculpatului E.M.M.A.M. ce a vizat, de asemenea, strict cazul de casare de la pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. privitor la procesul de individualizare a sancţiunii, respectiv reducerea pedepsei rezultante aplicate.
Partea responsabilă-civilmente SC M.L. SRL a menţionat că a criticat soluţia fondului sub aspectul nelegalităţii - omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la obligativitatea răspunderii în solidar cu inculpata V.M.S., întrucât, neexistând nicio menţiune în acest sens, a apreciat că hotărârile pronunţate sunt lipsite de efect juridic. Instanţa de apel nu ar fi analizat această critică deloc, astfel că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. Ambele hotărâri au fost pronunţate în contradictoriu cu o persoană juridică care nu mai există, respectiv SC T.C. SRL, nu au fost administrate probe în cauză în condiţii de legalitate -cu referire la un raport de expertiză contabilă ce a fost întocmit.
Inculpata V.M.S. nu se afla la data săvârşirii faptei în raport de prepuşenie cu SC T.C. SRL, după cum s-a reţinut, ci cu societatea recurentă, parte responsabilă civilmente. În măsura în care instanţele ajungeau la concluzia că nu se impune obligarea societăţii recurente la repararea prejudiciului, trebuia să se respingă pretenţiile faţă de aceasta, altfel acţiunea civilă apare ca nefiind soluţionată în raport de toate persoanele chemate în judecată. Deşi soluţia ar fi favorabilă recurentei, cele două hotărâri sunt flagrant nelegale.
Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor aduse, cât şi din oficiu raportat la cazurile de casare ce pot fi abordate astfel, în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se va constata că acestea sunt nefondate.
Instanţa fondului, iar ulterior instanţa de apel a reluat, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
S-a reţinut cu deplină obiectivitate că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, inculpaţii, în urma unei înţelegeri prealabile, au luat hotărârea infracţională, ca, în urma înfiinţării SC G.F.I.E. SRL, să încheie o serie de acte comerciale interne şi externe, direct sau ca societate intermediară cu alte societăţi comerciale şi, în baza aceleiaşi rezoluţii unice infracţionale, în mod repetat, să ascundă sursa impozabilă, să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile societăţii, cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale către stat, cauzând un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, apoi să concure la transferarea a peste 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro proveniţi din evaziune fiscală, fie în conturile unor societăţi nerezidente, fie ale unor persoane fizice din afara ţării, fără a exista vreo motivaţie economică, scopul însă fiind cunoscut, constând în disimularea ilicită a respectivelor sume de bani.
Disimularea originii ilicite a diferitelor sume de bani rezultă din faptul că au fost transferate sumele fragmentat, la diferite intervale de timp, pe toată durata de folosire a SC G.F.I.E. SRL - august 2005 - martie 2006. Aceste transferuri se realizau în cadrul operaţiunilor curente ale societăţii, fiind „pierdute" printre operaţiunile obişnuite ce aveau justificare economică. Transferurile se făceau cu sume mici, sub nivelul prevăzut de lege pentru raportare la Oficiul Naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor.
Inculpaţii din cauza dedusă judecăţii desfăşurau activităţi de importuri direct sau prin societăţi de tip fantomă, cât şi pentru alte societăţi comerciale, cărora le-au prestat activităţi de intermediere a operaţiunilor vamale, ajutându-le pentru a obţine taxe vamale minime, prin declararea unor valori diferite de cele reale, dar care să nu conducă la solicitarea autorităţilor vamale a unor acte suplimentare.
După aceea, mărfurile ce erau importate se comercializau la valorile reale (preţuri mai mari decât cele din vamă), fie prin societatea importatoare, fie prin intermediul altor societăţi, care puteau fi chiar fictive, dar care aveau scopul să majoreze preţul.
Din probele administrate se desprinde ideea conform căreia se utiliza un mod de operare constant, adică se primeau documentele de provenienţă pentru mărfuri ce urmau a fi importate în baza acestora se întocmeau în fals altele cu date diferite care erau prezentate la vamă.
Acelaşi mod de operare se utiliza şi în cazul în care operaţiunea de comerţ exterior se derula prin intermediul societăţilor - beneficiari reali ai mărfurilor, cât şi în situaţia în care operaţiunea de vămuire se efectua prin intermediul unei societăţi controlate de membrii asocierii. Marfa ajungea la beneficiarii reali fie pe baza unor facturi de vânzare, fie fără documente justificative.
Când, fie în Constanţa, respectiv Bucureşti soseau mijloacele de transport navale sau terestre, inculpaţii erau anunţaţi pentru a transmite documentele vamale.
Marfa se transporta cu maşini către diferiţi comercianţi care o vindeau la preţurile de piaţă reale cu mult peste cele declarate la momentul vămuirii.
Prin mijloacele de probă administrate a fost dovedită cu certitudine şi fără echivoc vinovăţia inculpaţilor.
Evident că cele consemnate mai sus reprezintă doar esenţa celor evidenţiate în fapt în cadrul dosarului de faţă de către instanţa fondului, ce a înfăţişat o largă expunere, dezvoltată în preambulul hotărârii de faţă, însuşită întocmai de către instanţa de recurs.
Nu lipsit de importanţă este însă şi contextul derulării dosarului de faţă în căile de atac, criticile concrete aduse, care vin şi ele să confirme, suplimentar, cele anterior menţionate.
Astfel, în cazul inculpatului E.M.M.A.M. care, în calitate de administrator de drept, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a ascuns sursa impozabilă şi nu a evidenţiat în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale şi care, îri perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul E.H.M.F.A.K. să transfere aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, în urma schimbării sumelor încasate în RON din conturile SC G.F.I.E. SRL, în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării, fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani; totodată, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, i-a ajutat pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale falsificate;
- este de consemnat că acesta nu a promovat calea de atac a apelului, mulţumindu-se cu o cerere de repunere în termenul de apel, respinsă altfel de către instanţă, pentru ca în recurs, în mod inadecvat procesual, să se rezume la invocarea pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen.
În mod cert abordarea cazului de casare invocat nu se poate realiza în concret în contextul în care inculpatului nu i s-a analizat la modul efectiv calea de atac anterioară, ordinară a apelului. Singura solicitare juridică din recursul său putea viza o reinstrumentare a cererii de repunere în termenul de apel - corect însă respinsă de Curte în conjunctura în care aşa-zisa cauză temeinică de împiedicare privea o simplă învederare organelor judiciare a unei adrese de reşedinţă a inculpatului.
Astfel, în cadrul motivelor de recurs, ca notă de detaliu, se specifică că sentinţa fondului nu i-ar fi fost comunicată la reşedinţa sa din Germania deşi la termenul de judecată din 30 noiembrie 2009 instanţa de judecată de fond a fost informată despre această nouă adresă, unde ar fi trebuit să fie citat şi să-i fie comunicate actele procedurale. În acest fel a fost împiedicat să depună apelul în termen legal.
Însă, într-o atentă analiză a celor constatate la termenul de judecată din 30 noiembrie 2009, se evidenţiază că niciun moment nu a fost informată instanţa despre această nouă adresă de către inculpat, persoană ce avea termen în conoştiinţă în cauză, fusese prezent la primele termene de judecată, era funcţională faţă de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, şi care altfel, pe tot parcursul procesului penal a fost asistat de apărători aleşi.
În cazul inculpatului E.H.M.F.A.K. s-a reţinut că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul E.M.M.A.M. să ascundă sursa impozabilă şi să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzănd astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale); în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a transferat aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, în urma schimbării sumelor încasate în RON din conturile SC G.F.I.E. SRL, în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării, fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani; în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, ha determinat pe martorul N.I.N. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale despre care nu cunoştea că sunt falsificate.
Deşi în apel inculpatul a criticat aspectele de fond specifice cauzei, în prezentul recurs s-a mulţumit, prin apărător ales, a invoca cazul de casare de la pct. 21 al art. 3859 C. proc. pen., respectiv că la instanţa de apel nu a fost citat niciodată.
Afirmaţia sa este însă contrazisă de actele şi lucrările dosarului, respectiv faptul că inculpatul a fost citat legal în cauză.
Astfel, la nivelul instanţei de fond acesta a fost citat, s-a prezentat, a fost asistat de apărător ales.
A promovat în consecinţă în termen legal apel. Deşi citat în apel de la o adresă asupra căreia instanţa de recurs a constatat anumite inadvertenţe (încheierea din 10 mai 2013 raportată la aspectul procesual al exercitării în termen a căii de atac), acesta însă a confirmat cunoaşterea datelor de derulare a procesului penal.
Astfel, a purtat o corespondenţă cu Curtea de Apel, solicitând eleberarea de copii a sentinţei şi a unor înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală, în două rânduri. Relaţiile respective s-au manifestat sub forma unor adrese, sub proprie semnătură, cu indicarea de către inculpat a primului termen de judecată fixat în cauză, 27 aprilie 2011, cea de-a doua adresă survenind şi ulterior acestui termen, respectiv la 25 mai 2011.
Mai mult, inculpatul a fost citat în apel de la adresa indicată, prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor, învedrându-se pe parcursul judecăţii anumite date în acest sens, cât şi expres prin afişare, încă de la termenul din 30 noiembrie 2011.
În cazul inculpaţilor E.H.A.F.A. şi H.M. s-a reţinut că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceelaişi rezoluţii infracţionale, în mod repetat au folosit la autoritatea vamală documente falsificate.
E.H.A.F.A. a achiesat la cele imputate în fapt şi în drept nedeclarând recurs (inclusiv la condamnarea dispusă pentru art. 323 C. pen. din Apel), pentru ca H.M. să se prevaleze doar de cazul de casare de la pct. 14.
În ce priveşte critica recurentului H.M., ce s-a prevalat aşadar doar de cazul de casare de la pct. 14, aceasta este de înlăturat, procesul de individualizare a sancţiunii precum şi cel al executării acesteia fiind pronunţaţi în parametri de deplină obiectivitate.
În această situaţie, singurele persoane ce au înţeles a aduce critici de fond, substanţiale în cauză, sunt cele mai puţin implicate în ansamblul infracţional creat, respectiv T.F.L. şi V.M.S., coroborat în acest sens cu recursul părţii responsabile civilmente SC M.L. SRL.
În cazul inculpatei T.F.L. s-au consemnat infracţiunile de evaziune fiscală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat l-a ajutat pe inculpatul E.M.M.A.M. prin falsificarea unor documente comerciale, facturi externe, să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T.C. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale.
În cazul inculpatei V.M.S. - infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, i-a ajutat pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale falsificate).
Cât priveşte critica procedurală formală vizând schimbarea de încadrare juridică - critică reiterată în recurs de T.F.L., în contextul în care aceasta a avut inclusiv posibilitatea judiciară ca anterior să surmonteze în substanţă eventualele probleme de încadrare juridică - este de subliniat că inculpaţii nu au fost vătămaţi în dreptul lor la apărare, dat fiind faptul că aceştia au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului cu aceste încadrări juridice, faptele în materialitatea lor fiind aceleaşi, încadrarea juridică adecvată survenind pentru acurateţe, cu trimitere la o formă calificată, alftel explicitată în cadrul expunerii faptice a infracţiunii; nefiind caz de reluare a judecăţii de la nivelul instanţei de fond, după cum s-a solicitat.
Cât priveşte cererile substanţiale ale inculpatelor de achitare, în ceea ce o priveşte pe inculpata T.F.L., probele administrate au demonstrat că aceasta primea diferite sume de bani sau documente de la contabila lui E.H.M.F.A.K., pe care i le aducea inculpatul H.M. Aceste sume de bani reprezentau plăţile către vamă sau transporturi pentru SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL
Inculpata T.F.L. era angajată la SC L.G.D. SRL, SC F.P. SRL, SC G.F.I.E. SRL, SC A.F.I. SRL şi efectua operaţiuni bancare şi era împuternicită să depună ori să ridice documente şi numerar pentru societăţile comerciale menţionate mai sus. Această inculpată întocmea în fals facturi proforma pentru bancă, în vederea efectuării de transferuri, se ocupa şi de completarea facturilor fiscale emise de societăţi.
Apărările inculpatei, reluate şi în recurs, cum că documentele societăţilor găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare „au fost uitate în dulap" nu au suport probator pentru că pe de o parte ele au fost găsite în tot imobilul, iar pe de altă parte s-au dovedit că erau întocmite ulterior cesionării, ele trebuind a fi găsite (chitanţe, facturi fiscale, documente de import) în evidenţa contabilă a societăţii respective, unde aceasta nu avea nicio calitate şi nici inculpatul E.M.M.A.M. (SC G.F.I.E. SRL) şi nu în posesia acesteia.
Susţinerea finală, că din analiza mijloacelor de probă, într-o corectă interpretare, în contextul în care doar probele în acuzare care au un caracter cert pot conduce la condamnare, că se lasă loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei sale, că se impune astfel a se da eficienţă regulii in dubio pro reo, este o simplă forţare juridică de natură teoretică, ce nu capătă valenţe reale raportat la ansamblul faptic deja prezentat şi probat.
Activitatea infracţională a inculpatei V.M.S. constă în aceea că, în calitate de angajat al SC M.L. SRL, i-a ajutat cu intenţie pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M., cu prilejul efectuării formalităţilor vamale, folosind facturi întocmite în fals (la computer), dar care atestau şi date nereale.
Inculpata îi sfătuia ca pe facturile externe să treacă preţuri minime pe container, ce erau acceptate de vamă şi care nu conduceau la necesitatea solicitării de către organele vamale a unor documente suplimentare (dovada plăţii, declaraţie de export, contract etc).
De asemenea, le-a furnizat şi date minime pe produs, astfel încât obligaţiile vamale să fie minime, deşi ea cunoştea că facturile sunt false.
Inculpata întocmea şi înscrisurile pentru vămuire, fără a menţiona şi persoanele ce se prezentau în calitate de reprezentanţi ai societăţii.
Deşi obligaţia ei era de a asigura completarea coectă a documentelor vamale, respectând toate datele cerute de formularul ce trebuie să fie completat, să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului statului, să asigure depunerea declaraţiei vamale la biroul vamal pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, totuşi, a ales să nu-şi respecte obligaţiile ce decurgeau din fişa postului, desfăşurând, astfel cum a rezultat din amplul material de urmărire penală şi cercetare judecătorească, o complexă activitate infracţională, pe perioada iunie 2005 - aprilie 2006.
Aşadar, cererile formulate de către aceste inculpate, privind achitarea lor, ori că în mod greşit au fost condamnate, sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente SC M.L. SRL, recursul acesteia frizează inadmisibilitatea, întrucât deşi instanţa de fond în soluţionarea laturii civile nu s-a pronunţat în vreun fel cu privire la acesta societate, nu a fost obligată la repararea vreunui prejudiciu, în consecinţă lipseşte vreun interes în demararea unor demersuri judiciare din partea acesteia, SC M.L. SRL insistă că ar exista totuşi un raport de prepuşenie care naşte obligaţii în sarcina sa, se contestă efectiv raportul de expertiză întocmit în cauză, se contestă inclusiv existenţa unei alte persoane juridice care a fost obligată în cauză (care altfel nici nu a făcut recurs); totul sub adagiul - „soluţia ne este favorabilă, dar cele două hotărâri sunt nelegale". Practica judiciară este constantă în a promova soluţii de respingere ca nefondată a căii de atac şi în contextul lipsei de justificare a interesului juridic.
Raportat la recursul Parchetului, specificăm doar că asocierea presupune o activitate autonomă de constituire şi organizare a unui nucleu bine determinat, o activitate distinctă de săvârşire a infracţiunilor.
Inculpaţii E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K.; E.H.A.F.A. au săvârşit infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., sub forma asocierii - ca modalitate de acţionare ce caracterizează elementul material al infracţiunii, fără însă a implica în acest sens şi pe inculpata T.F.L. (procurorul restrângându-şi altfel artificial recursul doar cu privire la aceasta).
Asocierea inculpaţilor a presupus un plan, fiecare având un rol, conform înţelegerii stabilite. Doar cei expres menţionaţi s-au asociat însă în jurul unei societăţi comerciale, înfiinţată cu scopul de a asigura intermedierea de operaţiuni de import, prin utilizarea unor documente de provenienţă false, ce atestă preţuri nereale, cu consecinţa fraudării bugetului statului.
În final, răspunzând şi celorlalte învederări din partea recurentei T.F.L., subliniem că instanţa de apel este cea care a tratat juridic critica referitoare la omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, cu consecinţa reducerii la jumătate a pedepselor aplicate, Curtea constatând expres că aceasta nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a se aplica. Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă întrunirea acestor cerinţe, în cauză nu s-a făcut dovada că în timpul urmăririi penale ar fi denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunilor. Pe de altă parte, inculpatele V.M.S. şi T.F.L. au beneficiat de aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen.
În acelaşi plan juridic se regăseşte şi critica vizând omisiunea instanţelor de a se pronunţa cu privire la restituirea unor bunuri, neconstatându-se de către instanţa de recurs vicii ce să atragă soluţii de anulare şi rejudecare a pricinii.
Anumite incoerenţe raportat la decizia din apel sunt de constatat, trecând peste terminologia inadecvată a „casării" sentinţei în calea de atac a apelului; cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea de Apel a redat că, prin cuantumul de pedeapsă aplicat, instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare, făcând aplicarea prevederilor art. 72 C. pen., referitoare la „Criteriile generale de individualizare a pedepselor", vizând limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social în concret pe care-l prezintă săvârşirea unor astfel de infracţiuni, împrejurările şi modalitatea în care ele (faptele) au fost comise, circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor, se apreciază că, prin cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora, în raport de fiecare inculpat în parte, inculpaţii beneficiind şi de aplicarea circumstanţelor atenuante, poate fi atins scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 din C. pen., de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, pedeapsa ca mijloc de reeducare şi constrângere, în consecinţă, pedepsele aplicate fiecărui inculpat în parte sunt just individualizate, atât ca întindere, cât şi ca mod de executare, pentru ca în final faţă de inculpatul E.H.A.F.A., în mod inexplicabil, să se dispună tocmai înlăturarea aplicării art. 81 şi următoarele C. pen.; pe lângă aspectul respingerii apelului său în mai multe rânduri; însă în contextul neatacării hotărârii de către singura persoană vizată, instanţa de recurs nu are cadru juridic ce să permită intervenţia.
Cât priveşte modul de soluţionare al laturii civile, se constată că aceasta a fost corect rezolvată şi, în mod corect, instanţa de fond a obligat pe inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL (fostă SC G.F.I.E. SRL), să plătească, părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., suma de 1.830.587,46 RON (reprezentând impozit pe profit, TVA şi impozit pe venit) şi părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - A.N.V. suma de 579.812 RON (reprezentând taxe vamale, comision vamal şi TVA), precum şi accesoriile aferente sumelor (majorări penalităţi şi dobânzi) calculate potrivit legii, de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitelor.
Aşadar, în raport de toate cele invederate mai sus, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile promovate.
În conformitate cu soluţia ce urmează a se pronunţa, Înalta Curte va face aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cu privire le la cheltuielile judiciare efectuate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., de inculpaţii T.F.L., E.H.M.F.A.K., V.M.S., H.M., E.M.M.A.M. şi de partea responsabilă civilmente SC M.L. SRL împotriva deciziei penale nr. 261 din 03 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E.H.M.F.A.K. perioada executată de la 27 aprilie 2006 la 24 mai 2006 şi de la 06 noiembrie 2012 la 10 mai 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi T.F.L., E.H.M.F.A.K., V.M.S., H.M., la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat E.M.M.A.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limba arabă se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2792/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2816/2013. Penal → |
|---|
