ICCJ. Decizia nr. 2857/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2857/2013
Dosar nr. 8419/108/2012
Şedinţa publică din 25 septembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 15 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală, în dosarul nr. 8419/108/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cerere formulată de apărătorul părţilor civile.
În consecinţă inculpatul G.M. a fost condamnat la:
- 13 ani închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzut de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 29 octombrie 2012, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.
S-a constatat că, prin dispoziţia din 26 noiembrie 2012 a Primarului municipiului Arad, doamna B.E.D. a fost numită curator al minorului B.A.A.
În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile B.M. şi B.E.D., în nume propriu ca reprezentant al minorului B.A.A.
Inculpatul a fost obligat la plata către părţile civile a sumei de 7.124 RON daune materiale şi a sumei de câte 15.000 euro, sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, către părţile civile B.M. şi B.E.D., în nume propriu şi a sumei de 30.000 euro, sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, către partea civilă B.E.D., ca reprezentant al minorului B.A.A., pe seama şi în beneficiul acestuia, daune morale.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii civile formulate în cauză.
Inculpatul a fost obligat, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei 1.000 RON de către partea civilă B.E.D., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că în perioada 22-27 octombrie 2012, inculpatul G.M. a discutat la telefon cu fosta sa concubină, victima B.M.A., şi a convenit cu aceasta ca în 27 octombrie 2012, să iasă împreună undeva în oraş, sens în care i-a cerut să „se facă frumoasă, să se aranjeze, să se îmbrace frumos dar nu prea elegant şi nici de stradă, să meargă la coafor întrucât are o surpriză pentru ea”. Datorită acestui fapt, victima a crezut că, în seara respectivă va fi cerută de soţie, astfel că s-a conformat cerinţelor inculpatului.
În ziua de sâmbătă, 27 octombrie 2012, victima l-a sunat pe inculpat şi i-a cerut să vină prima dată acasă la ea pentru a sta puţin şi cu copilul, după care să iasă împreună în oraş. Astfel, în jurul orei 18:00, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca X, la domiciliul victimei din cartierul A.V., rămânând la locuinţa acesteia împreună cu fiul său, victima B.M.A. şi sora acesteia, partea civilă B.E.D., aproximativ o oră, după care s-a întors la locuinţa lui pentru a se schimba şi aranja şi el.
În jurul orei 21:00, inculpatul a mers iarăşi la domiciliul victimei cu autoturismul, nu înainte însă de a discuta cu aceasta la telefon, când i-a şi cerut să iasă în faţa blocului. B.M.A., după ce a discutat cu inculpatul, ea fiind cea care a iniţiat convorbirea telefonică, şi-a luat rămas bun de la copil şi de la sora ei, căreia i-a spus că întârzie, după care a ieşit din apartamentul situat la parter, în faţa blocului. De acolo, a luat-o inculpatul, în autoturism, victima urcând pe scaunul din dreapta faţă, după care a început să conducă pe strada P. înspre centura NV a oraşului.
Potrivit declaraţiei inculpatului, de când a urcat în autoturism, victima a început să reia vechile discuţii prin care îi cerea să se mute împreună cu ea şi copilul, ameninţându-l că în caz contrar nu va mai putea să-l vadă pe Z. în această perioadă inculpatul rula cu autoturismul pe drumul judeţean care duce spre localitatea Iratoş. Totul a culminat în momentul în care victima i-a jignit familia, motiv pentru care inculpatul a tras autoturismul pe dreapta carosabilului şi a oprit. Acolo, în autoturism, între cei doi s-a iscat un conflict spontan, astfel că inculpatul a lovit-o cu mâinile în zona feţei, mai precis a gurii şi ochilor. Pentru a se apăra de agresiunea exercitată de inculpat asupra ei, victima l-a muşcat de degetele 3 şi 4 de la mâna dreaptă, precum şl de două ori de antebraţul stâng, producându-i leziunile traumatice descrise în raportul de constatare medico-legală, cu examinarea persoanei din 31 octombrie 2012. Cu toată opoziţia victimei, inculpatul a reuşit să o prindă cu mâinile din zona cervicală şi să-i comprime gâtul până în momentul în care a decedat datorită asfixiei mecanice, rupându-i totodată osul hioid.
A mai reţinut prima instanţă că în momentul în care inculpatul a realizat că victima este moartă şi „nu mai mişcă” fiind şi speriat de cele întâmplate, a încercat să scoată cadavrul de pe scaunul din faţă însă, acesta fiind greu, a alunecat cu el în şanţul din marginea carosabilului. L-a ridicat de pe iarbă şi i-a pus apoi în portbagajul autoturismului, pe o pătură de culoare gri, acoperindu-l cu o alta de culoare roşie. În acel moment inculpatul a realizat că a omorât un om astfel că a hotărât să scape de cadavru. A întors autoturismul şi l-a condus apoi spre centura de NV a oraşului, virând la intersecţia cu aceasta înspre stânga şi rulând pe şoseaua de centură. La intersecţia cu DJ 709 A, inculpatul a virat iarăşi stânga îndreptându-se spre oraşul Curtici. După ce a parcurs însă câţiva kilometri, a intrat în dreapta pe un drum agricol, spre linia de tren, în zona unei bălţi despre care cunoştea că este un loc puţin frecventat. Acolo, într-o zonă cu vegetaţie, a scos cadavrul din portbagaj, după care l-a târât până în mărăcini, unde l-a abandonat.
Inculpatul a urcat apoi la volan şi s-a îndreptat spre strada M.E. unde, în faţa Spitalului TBC, a oprit şi a aruncat într-un tomberon bunurile victimei care au rămas în autoturism, respectiv, geaca de culoare roşie, o geantă de culoare argintie, în care se aflau cele două telefoane mobile, cheile şi în care a pus şi pantofii, precum şi o umbrelă de culoare verde închis. Înainte să arunce bunurile victimei, inculpatul a scos bateria din telefoane, închizându-le astfel, apoi Ie-a pus în poşetă pe care a aruncat-o în tomberon.
Din faţa spitalului, inculpatul s-a deplasat la locuinţa surorii sale, martora K.G., unde a ajuns în jurul orei 22:45, şi l-a găsit acasă doar pe cumnatul său, martorul K.I. Acesta din urmă a observat când inculpatul a intrat în casă că este murdar de noroi şi ud, astfel că l-a întrebat ce a păţit. Inculpatul i-a relatat că s-a împiedicat şi a căzut precum şi faptul că a avut probleme cu radiatorul maşinii, apoi, în jurul orei 23:15, când a ajuns acasă şi sora sa, a cerut haine de schimb după care a băut bere şi au jucat cărţi până în jurul orei 02:00, rămânând peste noapte în locuinţa acestora.
Dimineaţa, duminică 28 octombrie 2012, în jurul orei 09:00, după ce a servit cafeaua, inculpatul a mers la locuinţa fostei sale concubine de unde şi-a luat copilul şi s-a întors cu el la locuinţa surorii sale, apoi, împreună cu acesta şi fiul său Z., au mers la domiciliul părinţilor de pe strada G.D.
Prima instnţă a reţinut că partea civilă B.E.D., de jenă, nu l-a întrebat unde este victima, fiind convinsă că aceasta a rămas peste noapte cu inculpatul, după care acesta a condus-o la serviciu ca altă dată. Peste zi, însă, a început să-şi facă griji când a constatat că sora ei avea telefonul închis, dar şi acest aspect a fost pus pe seama descărcării bateriei. Abia seara, în jurul orei 19:00, când inculpatul a adus acasă copilul, B.E.D. a constatat că sora ei nu este cu ei, dar inculpatul a negat că au fost împreună în noaptea anterioară şi a început să-şi facă griji ceea ce a determinat-o să meargă la poliţie pentru a sesiza dispariţia surorii sale.
În dimineaţa zilei de 29 octombrie 2012, fiind audiat Ia poliţie ca principal suspect, inculpatul a condus organele de urmărire penală la locul unde a abandonat cadavrul. A fost necesară intervenţia lucrătorilor ISU pentru defrişarea locului şi scoaterea cadavrului dintre mărăcini.
Prin raportul medico-legal de necropsie, din 21 noiembrie 2012, s-a stabilit că moartea victimei B.M.A., a fost violentă, a putut data din data de 27 octombrie 2012 şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului.
Din constatările preliminare din data de 30 octombrie 2012 ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Arad, a rezultat că moartea victimei B.M.A. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului. S-a mai arătat că leziunile de violenţă tanatogeneratoare localizate la nivel cervical s-au putut produce prin comprimarea gâtului cu corp dur, posibil cu mâna şi degetele, precum şi faptul că alcoolemia victimei a fost zero. Audiat de către instanţă, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, dorind să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen.
Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul părţi civile, instanţa a constatat că aceasta este nejustificată. Astfel, a arătat instanţa de fond, pe lângă activitatea psihică a inculpatului, de reflectare, de chibzuire a modului cum va săvârşi infracţiunea, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracţionale şi momentul începerii executării acestei hotarâri, premeditarea mai presupune să se fi trecut la săvârşirea unor acte de pregătire, de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei, aceste cerinţe trebuind întrunite cumulativ. Or, raportat la starea de fapt mai sus reţinută, instanţa a considerat că altercaţia dintre inculpat şi victimă a avut un caracter spontan, legat de neînţelegeri mai vechi existente între ei, în speţă nefiind întrunite, condiţiile premeditării.
La individualizarea judiciară a pedepsei, ce a fost aplicată inculpatului pentru fapta săvârşită, instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reţinându-se şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei privind comiterea faptei deduse judecăţii, precum şi conţinutul referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Arad.
Analizând acţiunile civile exercitate în cauză de părţile civile, instanţa a constatat că sunt întemeiate doar în parte. Astfel, în privinţa daunelor materiale solicitate de către părţile civile, acestea au dovedit prin înscrisurile depuse la dosar suma de 7.124 RON, constând în cheltuieli cu înmormântarea, taxă medicină legală, capelă, sicriu şi alte cheltuieli specifice înmormântării victimei, în conformitate cu ritualul religios adoptat de aceasta.
Referitor la daunele morale, instanţa a constatat însă că în cauză suma de 100.000 euro solicitată este nejustificat de mare.
La aprecierea cuantumului sumelor de bani, reprezentând daune morale, în măsura în care acestea pot duce la o atenuare a suferinţei cauzate aparţinătorilor victimei, instanţa a avut în vedere aspecte care rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în acest sens şi care au relevat cu toţii afecţiunea deosebită care o lega pe victimă de fiul său minor, de sora şi de mama sa, precum şi aspecte legate de suferinţele cauzate minorului în urma dispariţiei victimei. Astfel, a rezultat că atât victima cât şi sora şi mama sa alcătuiau o familie armonioasă, axată pe interesul superior al creşterii şi îngrijirii în bune condiţii a minorului B.A.A. Raportat la persoana minorului, martorii au reliefat faptul că acesta, chiar la vârsta sa fragedă, resimte în mod conştient lipsa mamei sale de lângă el, solicitând tot timpul prezenţa acesteia. Totodată, din fişa de evaluare psihologică a minorului a rezultat că este necesară monitorizarea de către personal de specialitate, respectiv psiholog, a copilului şi acordarea de sprijin psiho-social pentru a-l ajuta să depăşească pe termen lung suferinţele cauzate de decesul mamei sale. În acest context, a arătat instanţa fondului, este evident faptul că inculpatul, prin comiterea acestei infracţiuni, a afectat pe termen lung viaţa atât a minorului, cât şi a surorii şi mamei victimei, tragismul dispariţiei acesteia fiind resimţit de către fiecare dintre membrii familiei în diverse modalităţi, mama victimei îmbolnăvindu-se după moartea acesteia iar sora victimei acuzând în continuare suferinţe morale.
Împotriva sentinţei au declarat apel părţile civile B.M. şi B.E.D. aceasta din urmă în nume propriu şi în reprezentarea minorului B.A.A.,şi inculpatul G.M.
Părţile civile au criticat sentinţa în latura penală, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită infracţiunea, solicitând reţinerea circumstanţelor agravante prevăzute de art. 75 C. pen.
Pe latura civilă, s-a solicitat majorarea daunelor morale, de la 60.000 de euro la 100.000 euro, pentru compensarea suferinţelor afective ale mamei, surorii şi copilului victimei, cauzate de inculpat prin uciderea acesteia.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, buna comportare în familie şi societate, recunoaşterea faptei, care justificau aplicarea unei pedepse minime.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a criticat sentinţa în ce priveşte cuantumul ridicat al daunelor morale acordate părţilor civile, solicitând reducerea acestora la un cuantum de 7.500 euro pentru fiecare parte.
Prin decizia penale nr. 75/A din 8 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost admis apelul declarat de părţile civile B.M. şi B.E.D. în nume propriu şi în reprezentarea minorului B.A.A.
A fost casată, în parte, sentinţa sub aspectul soluţionării laturii civile şi, în rejudecare , au fost majorate despăgubirile morale pe care inculpatul G.M. a fost obligat să le plătească părţilor civile B.M. şi B.E.D., de la câte 15.000 euro la câte 25.000 euro pentru fiecare, precum şi de la 30.000 euro la 100.000 euro, despăgubirile morale acordate celorlate părţii civile B.E.D. în reprezentarea minorului B.A.A.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile B.E.D., pe seama minorului B.A.A., o pensie funară de întreţinere de 425 RON, începând cu data de 27 octombrie 2012 până la majoratul minorului.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 381 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia, de la 15 ianuarie 2013 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către părţile civile apelante.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că, în privinţa pedepsei, instanţa de fond a evaluat în mod corespunzător periculozitatea deosebită a faptei comisă, având în vedere împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârşită şi a avut în vedere, la aplicarea pedepsei, atât comportamentul avut anterior, cât şi conduita procesuală a inculpatului, care a recunoscut fapta şi a solicitat să fie judecat după procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., neputând fi reţinute nici circumstanţele agravante prevăzute de art. 75 C. pen. şi nici circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că pedeapsa de 13 ani închisoare s-a apreciat că răspunde cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art. 52 C. pen.
În ce priveşte daunele morale, Curtea a reţinut că, deşi o cuantificare a întinderii prejudiciului nu poate fi stabilită pe baza unor criterii matematice şi economice, deoarece moartea unei persoane dragi cauzează suferinţe profunde, totuşi, suma acordată cu acest titlu trebuie să asigure victimei sau aparţinătorilor acesteia o reparaţie de ordin moral de natură a compensa traumele psihice suferite, iar pe de altă parte, să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză.
Faţă de suferinţele psihice cauzate aparţinătorilor: mama, sora şi fiul minor a victimei, prin decesul acesteia, Curtea a apreciat că suma acordată de instanţa de fond nu este suficientă pentru acoperirea întregului prejudiciu moral cauzat, astfel că a dispus majorarea daunelor.
În ce priveşte fiul minor al victimei, s-a apreciat că suma de 100.000 euro sumă este destinată să aline într-o oarecare măsură suferinţele psihice cauzate de pierderea mamei.
De asemenea, din oficiu, Curtea a dispus şi cu privire la o pensie de întreţinere lunară cuvenită minorului, iar câtimea acesteia a fost stabilită avându-se în vedere veniturile obţinute de victimă în ultima lună de la locul de muncă şi împrejurarea că minorul beneficiază de o pensie de urmaş de 289 RON.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.M. şi părţile civile B.M. şi B.E.D., aceasta din urmă în nume propriu şi ca reprezentant al minorului B.A.A.
Inculpatul, prin recursul declarat la 12 aprilie 2013, invocând drept caz de casare art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei şi înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. d) C. pen. Referitor la latura civilă a cauzei, a solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs, reducerea cuantumului daunelor morale „cel puţin la jumătatea celor acordate de instanţa de fond, întrucât acestea au fost majorate din oficiu de instanţa de apel şi sunt exagerate”.
Părţile civile B.M. şi B.E.D., aceasta din urmă în nume propriu şi ca reprezentant al minorului B.A.A., au solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs formulate la 11 septembrie 2013 (data poştei), prin reţinerea circumstanţei agravante legale prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. (asupra unei membru al familiei) majorarea pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă care să fie orientată spre maximul special, la care să fie adăugat un spor.
Examinând recursurile declarate de părţile civile B.M., B.E.D. în nume propriu şi ca reprezentant al minorului B.A.A. şi de inculpatul G.M. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la 8 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind, unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, (pe 15 februarie 2013) situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepsei (în sensul reducerii) şi cea a părţilor civile (în sensul majorării), nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct 14 al aceluiaşi articol.
Or, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât, netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi analizată în recurs.
Nici cererea de reducere a cuantumului daunelor morale formulată de inculpatul G.M. nu poate fi examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanţă a prejudiciului moral cauzat prin infracţiunea săvârşită de către inculpat.
Faţă de considerentele expuse, recursurile declarate de părţile civile B.M. şi B.E.D., în nume propriu şi ca reprezentant al minorului B.A.A., şi de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 75/A din 8 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părţi civile vor fi obligate la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTfVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.M., B.E.D. în nume propriu şi ca reprezentant al minorului B.A.A. şi de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 75/A din 8 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2012 la 25 septembrie 2013.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2849/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2864/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
