ICCJ. Decizia nr. 2910/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2910/2013

Dosar nr. 2494/116/2012

Şedinţa publică din 30 septembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă constată că:

Prin Sentinţa penală nr. 26 din 22 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.I.A. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a) , f), h) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

Au fost respinse cererile de achitare formulate de inculpaţii P.Ş.A. şi P.B.D.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1) lit. a) , f), h) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ş.A. - fiul lui C. şi C., născut în mun. Bucureşti, sector 6, cetăţean român, studii 6 clase, domiciliat în com. Frăsinet, sat Frăsinet, jud. Călăraşi, la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 23/2008 cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi 35 C. pen., inculpatul P.Ş.A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.I.A. - fiul lui C. şi C., născut în mun. Bucureşti, sector 5, cetăţean român, domiciliat în com. Frăsinet, sat Frăsinet, jud. Călăraşi, la 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 23/2008 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi 35 C. pen., inculpatul P.I.A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.B.D. - fiul lui C. şi C., născut la data de 20 aprilie 1976 în mun. Bucureşti, sector 7, cetăţean român, domiciliat în com. Frăsinet, sat Frăsinet, jud. Călăraşi, la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 23/2008, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul P.B.D., va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei pentru fiecare.

În baza art. 350. alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D., iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele rezultante ale acestora durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2012 la zi, pentru fiecare inculpat.

S-a luat act că părţile vătămate SC F. SRL Valea Argovei şi Spitalul Orăşenesc Lehliu Gară nu au formulat pretenţii civile în cauză.

Au fost obligaţi inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D., în solidar, la plata sumei de 13.377,312 RON către Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată A.A.V.).

A fost admisă - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată A.A.V. şi au fost obligaţi inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D., în solidar, la plata de despăgubiri civile către această parte, în cuantum de 35.000 RON daune materiale şi 100.000 RON daune morale.

În baza art. 66 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpaţi a uneltelor folosite la braconaj şi depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Călăraşi cu dovada din 02 august 2012 şi, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpaţi a două brichete folosite la săvârşirea infracţiunii, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Călăraşi cu dovezile din 02 august 2012.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpaţii P.Ş.A. şi P.B.D. la 1320 RON (din care 900 RON, onorariul apărătorilor din oficiu la urmărire penală şi judecată se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei); iar inculpatul P.I.A., la 1420 RON (din care 1000 RON, onorariile apărătorilor din oficiu la urmărire penală şi judecată, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei).

În baza art. 193 C. proc. pen., au mai fost obligaţi inculpaţii către partea civilă A.A.V. la câte 620 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât şi în faza de judecată, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 17 iulie 2012, inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D., au hotărât să braconeze la japca pe balta aparţinând SC F. SRL din comuna Frăsinet şi, întrucât inculpatul P.Ş.A. fusese depistat la braconaj în ziua precedentă şi i se întocmise dosar penal, au hotărât să ia de la domiciliu câte un recipient tip PET conţinând benzină, pentru a-l stropi şi incendia pe paznic, în ipoteza în care ar fi prinşi. Având asupra lor lansete cu mulinete şi monturi tip ancoră, inculpaţii au mers pe un plaur acoperit cu vegetaţie de stuf, unde au pescuit cu japca 3,68 kg peşte specia şalău, iar în momentul în care au fost surprinşi braconând de către paznicul A.A.V., l-au stropit cu un lichid inflamabil şi i-au dat foc cu o brichetă, producându-i arsuri în zona feţei, a gâtului şi a toracelui. După comiterea faptei, inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D. au fost prinşi, imobilizaţi şi loviţi de paznicii C.I.C., M.D., D.D. şi de numitul I.L.M.

Probele şi actele de mai sus, coroborate cu probele administrate, inclusiv în faţa instanţei, duc la concluzia că, în ziua de 17 iulie 2012, inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D., au plecat la pescuit cu japca pe balta SC F. SRL din com. Frăsinet, sat Frăsinet, însoţiţi fiind sau urmând să se întâlnească pe plaur cu martorul M.M., socrul inculpatului P.Ş.A.

Din declaraţiile martorilor şi actele depuse în dosar, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii erau braconieri obişnuiţi ai locului, ultima dată paznicii societăţii comerciale concesionară a locului, prinzându-i cu o zi înainte de incident.

Acest aspect dovedit este de natură a îndepărta apărările inculpaţilor făcute în sensul că nu făceau nimic ilegal şi aşteptau lucrătorii părţii civile F. să vină la ei să încaseze taxa de pescuit (poziţia inculpaţilor fiind aceea de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii de braconaj prin pescuit cu japca).

În raport de faptul că, la locul săvârşirii faptei, au fost găsite trei sticle de plastic de 0,5 l (două conţinând cantităţi de lichid inflamabil), cum şi faptul că locul respectiv nu este accesibil pentru pescuit sportiv, fiind frecventat de pescarii braconieri, infirmă şi susţinerea apărătorilor şi a inculpaţilor, că aceştia din urmă nu au premeditat săvârşirea infracţiunii, găsind pur şi simplu trei sticle cu benzină în locul ales pentru pescuit.

S-a mai reţinut că patru paznici au confirmat faptul că, şi cu alte ocazii când au fost prinşi (dar mai ales noaptea), inculpaţii au ripostat.

Faţă de cele de mai sus, judecătorul fondului a apreciat că se poate reţine că inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D. au plecat pregătiţi să evite să mai fie prinşi (cum se întâmplase în ziua precedentă, când au fost predaţi poliţiei de către paznicii SC F. SRL) şi că, auzind că vin partea vătămată şi subalternii săi, cu intenţie i-au stropit cu benzina adusă în pet-uri de 0,5 l, incendiind-o pe partea vătămată.

A remarcat tribunalul lipsa de sinceritate şi seriozitatea apărărilor inculpaţilor care, până la audierea în faţa instanţei, au avut timp să se pună de acord asupra declaraţiilor pentru că, în condiţiile în care partea vătămată şi martorii îl indică pe P.Ş.A. drept persoana care a aprins bricheta, incendiindu-l pe A.A., fratele lui, P.I.A. "recunoaşte" că a avut doar el benzină, cu care l-a stropit pe partea vătămată, acesta luând foc de la ţigara pe care o avea în gură (ceilalţi doi inculpaţi menţinând această variantă).

Chiar dacă probele administrate în procesul penal nu au valoare prestabilită, conform art. 63 alin. (1) C. proc. pen. şi contribuie la aflarea adevărului prin coroborare cu celelalte probe, tribunalul a apreciat că nu poate reţine chiar reflectând realitatea, declaraţiile inculpaţilor, considerând că, la momentul săvârşirii actelor materiale de către toţi cei trei inculpaţi, aceştia au acţionat cu intenţie indirectă (în forma prevăzută de art. 19 alin. (2) pct. 1 lit. b) C. pen.), prevăzând rezultatul faptelor lor şi, chiar acceptând posibilitatea producerii lui, chiar dacă nu l-au urmărit.

S-a apreciat de către instanţa de fond că, prin declaraţiile date la urmărire penală de martorul M.M., a fost dovedită premeditarea faptei şi pregătirile făcute de inculpaţi pentru a răspunde acţiunii legitime probabile a paznicilor.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii (a cărei existenţă a fost contestată de toţi apărătorii inculpaţilor), tribunalul a apreciat-o îndeplinită, chiar dacă concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2528/11/263 ale S.M.L. Călăraşi la 17 septembrie 2012, concluzionează că leziunile constatate la examinarea obiectivă a părţii vătămate nu au pus în primejdie viaţa acestuia (acelaşi act estimând la 70 zile durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea părţii vătămate A.A.V.).

Astfel, s-a arătat că, în concordanţă cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stropind pe partea vătămată cu benzină şi apoi dându-i foc, inculpaţii au urmărit suprimarea vieţii acestuia sau măcar au acceptat producerea acestui rezultat (mai cu seamă că zonele vizate au fost capul, gâtul şi toracele, iar arsurile au acoperit 15% din suprafaţa corpului victimei).

De altfel, nu se poate ignora că rezultatul letal a fost evitat şi de partea vătămată care a avut prezenţa de spirit să se arunce în apă, limitând efectele incendierii şi întinderea leziunilor.

În raport de cele de mai sus, tribunalul a apreciat ca nefondate cererile de achitare formulate pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a) , f), h) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru toţi inculpaţii, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru inculpaţii P.B.D. şi P.Ş.A. (pentru că fapta a fost săvârşită de P.I.A.), participaţia tuturor inculpaţilor, în forma autoratului prev. de art. 24 C. pen., fiind dovedită şi întrunind elementele constitutive ale infracţiunii, chiar dacă numai P.Ş.A. a aprins bricheta dându-i foc părţii vătămate.

A considerat tribunalul că se pot reţine şi situaţiile care califică tentativa de omor, privind calitatea părţii vătămate şi faptul că se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu (art. 174 lit. f) C. pen.), dar şi faptul că tentativa la omor au comis-o pentru a înlesni/ascunde săvârşirea infracţiunii prevăzută de legea specială (pescuit cu japca).

Drept urmare, tribunalul a respins şi cererea de schimbare a încadrării juridice formulată pentru inculpatul P.I.A., din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) ,f), h) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în principal, pentru că în cauză s-a dovedit că inculpatul P.I.A. (la fel ca şi ceilalţi doi inculpaţi) a prevăzut că fapta lui poate produce moartea victimei şi a acceptat acest rezultat, fiind exterioară voinţei şi actelor sale neproducerea rezultatului letal.

Problema provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi care provocare s-ar fi produs prin atitudinea agresivă a paznicilor, este foarte simplu de tranşat prin simpla raportare a situaţiei de fapt la condiţiile textului de lege sus amintit, cererea urmând a fi respinsă pentru că inculpaţii au săvârşit infracţiunea înainte să fie agresaţi de paznici şi partea vătămată, deci înainte să fie sub stăpânirea emoţiei/tulburării provocată de această agresiune colectivă.

Pentru considerentele de mai sus, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpaţilor P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D. - care în data de 17 iulie 2012 au pescuit cu japca în incinta bazinului piscicol, aparţinând S CF SRL, situaţi pe raza comunei Frăsinet, judeţul Călăraşi, capturând cantitatea de 3,68 kg peşte specia şalău în valoare de 44,16 RON şi fiind surprinşi de paznicii unităţii, l-au stropit cu lichid inflamabil pregătit în acest scop şi i-au dat foc părţii vătămate A.A.V., paznic al bazinului piscicol aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, producându-i acestuia arsuri pe 15% din suprafaţa corporală, respectiv în zona feţei, a gâtului şi a toracelui, leziuni care au necesitat pentru vindecare cca 70 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală din 17 septembrie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Călăraşi - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi pescuitul cu japca prev. de art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, privind pescuitul şi acvacultura, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen., tribunalul a arătat că au fost avute în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor şi în aprecierea faptei de violenţă extremă reţinută în sarcina inculpaţilor; circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite (infracţiunea de pescuit cu japca s-a repetat la o zi diferenţă, după o altă infracţiune descoperită şi reclamată; infracţiunea de tentativă la omor calificat s-a comis după o înţelegere şi pregătire prealabilă, inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D., aşteptându-se parcă să fie depistaţi de agenţii de pază; contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la săvârşirea faptei - P.Ş.A. a dat foc, P.I.A. a declarat mincinos că el e autorul, P.B.D., i-a susţinut; circumstanţele personale: inculpaţii P.Ş.A. şi P.I.A. sunt recidivişti postexecutorii, P.Ş.A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 18 din 04 februarie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, definitivă prin neapelare; inculpatul P.I.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă şi 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată pentru infracţiuni de braconaj piscicol, iar prin Sentinţa penală nr. 6 din 11 ianuarie 2007 a Judecătoriei Lehliu Gară, definitivă prin neapelare, suspendarea condiţionată a fost revocată, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, fiind arestat la 07 februarie 2007 şi liberat la 18 aprilie 2008, cu un rest de executat de 294 zile, iar după considerarea acestei pedepse ca executată, inculpatul a săvârşit noi infracţiuni cu intenţie. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.B.D., prin Sentinţa penală nr. 35 din 04 iulie 1996 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 07 octombrie 1996 a C.A.B., acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de viol, fiind arestat la data de 15 februarie 1996 şi eliberat la 09 aprilie 1999, cu un rest de 1072 zile. Această condamnare nu atrage recidiva, conform art. 38 alin. (2) C. pen., având în vedere că până la data săvârşirii infracţiunilor care fac obiectul prezentului act de inculpare s-a împlinit termenul de reabilitare. De asemenea, inculpatul P.B.D. a mai fost condamnat prin sentinţa penală din 03 iulie 2003 a tribunalului Caen la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru furt şi furnizarea unei identităţi imaginare, iar prin sentinţa penală din 13 iunie 2003 a Tribunalului Nanterre, la pedeapsa de 1 lună închisoare cu suspendare şi 300 euro amendă pentru furt, faptă săvârşită la 21 decembrie 2002, condamnări care nu atrag starea de recidivă întrucât privesc pedepse mai mici de 6 luni închisoare, nefiind îndeplinite condiţiile legale prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. referitoare la condamnările ce constituie primul termen al recidivei, dar care prezintă relevanţă la caracterizarea persoanei.

A avut în vedere tribunalul că, prin conduita lor procesuală, niciunul dintre inculpaţi nu a contribuit la aflarea adevărului în cauză, dar şi atitudinea lor faţă de infracţiuni şi urmările lor, pe care nu se poate reţine că le regretă.

În ceea ce priveşte cererea de despăgubiri civile, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată şi dovedită, în parte, conform art. 1357, 1370 C. civ., inculpaţii fiind obligaţi, în solidar, conform art. 1382 C. civ., la plata sumelor rezultând din actele depuse în cauză şi declaraţiile de martori.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, tribunalul a considerat că partea civilă A.A.V. este îndreptăţit să fie despăgubit pentru suferinţa fizică provocată prin infracţiune, urmare faptei partea fiind supusă unor intervenţii chirurgicale şi manevre medicale care au produs suferinţă fizică şi au afectat partea, din perspectiva activităţii profesionale a vieţii sociale şi a modificării aspectului fizic, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1385 C. civ.

Cum daunele morale nu trebuie să constituie un supliment de pedeapsă pecuniară, tribunalul a apreciat că suma de 100.000 RON este de natură să reprezinte o compensaţie în bani a prejudiciului nepatrimonial provocat prin infracţiune.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cu ocazia dezbaterilor orale, dar şi prin motivele scrise - în esenţă - Parchetul a criticat individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, iar inculpaţii - în principal - (reiterând cererile formulate în faţa judecătorului fondului) au arătat că sunt nevinovaţi (P.Ş.A. şi P.B.D.), solicitând achitarea, precum şi schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanţei (P.I.A.).

Prin Decizia penală nr. 96 din 16 aprilie 2013 Curtea de Apei Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva Sentinţei penale nr. 26 din 22 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în Dosarul nr. 2494/116/2012.

A desfiinţat, parţial, sentinţa şi, în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.Ş.A. în pedepse componente.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) şi art. 75 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.I.A. în pedepse componente.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) şi art. 75 lit. a) C. pen. de la 9 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.B.D. în pedepse componente.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi. A dedus prevenţia inculpaţilor de la 18 iulie 2012 la 16 aprilie 2013 pentru fiecare inculpat şi a menţinut starea de arest a acestora.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 600 RON cheltuieli judiciare statului din care câte 300 RON onorariu avocat oficiu pentru fiecare, inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor invocate de apelanţi, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 teza finală C. proc. pen., Curtea a reţinut în considerente următoarele argumente:

Dând sens dispoziţiilor art. 3 C. proc. pen., pentru aflarea adevărului, judecătorul fondului a reţinut - în mod corect - vinovăţia inculpaţilor din speţa dedusă judecăţii, cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Curtea a constatat că, în cauză, situaţia de fapt este concordantă cu faptele şi împrejurările ce rezultă din probele testimoniale şi materiale administrate şi apreciate în conformitate cu dispoziţiile art. 62, art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

În acest sens, s-au avut în vedere: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, declaraţii parte civilă, adrese de prejudiciu, foi de observaţie clinică, planşe conţinând fotografii judiciare, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză criminalistică, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

a) Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi:

Referitor la critica din apelul Ministerului Public, Curtea a arătat că, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faţă de aceste dispoziţii şi având în vedere că din probele administrate în cauză, astfel cum au fost ele reţinute, în ambele faze ale procesului penal (urmărire + cercetare judecătorească), Curtea a apreciat că modul de săvârşire a infracţiunilor este unul grav, iar faţă de rezultatul extrem de periculos al acestora, se constată că pedepsele aplicate sunt insuficiente şi ineficiente, fiind inapte să ducă la reeducarea inculpaţilor şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, cu atât mai mult cu cât toţi trei inculpaţii sunt cunoscuţi cu antecedente penale: inculpaţii P.Ş.A. şi P.I.A. fiind recidivişti postexecutoriu, din fişele de cazier judiciar, rezultând condamnările acestora pentru infracţiuni de furt calificat, violare de domiciliu, loviri şi braconaj piscicol, iar inculpatul P.B.D. a fost condamnat pentru viol calificat în România şi pentru furturi şi identităţi false în Franţa, conform datelor din cazierul judiciar.

De altfel, în ziua precedentă comiterii infracţiunilor deduse judecăţii inculpatul P.Ş.A. fusese depistat în aceeaşi zonă piscicolă braconând, având asupra lui 54,2 kg şalău - conform proceselor-verbale, declaraţiei inculpatului şi dovezii, întocmirea dosarului penal nefiind de natură să-l intimideze ci, dimpotrivă, a doua zi, inculpatul a continuat activitatea infracţională cu ceilalţi doi fraţi, plănuind cum să scape în situaţia în care vor fi depistaţi braconând.

Astfel, circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite (infracţiunea de pescuit la japca s-a repetat la o zi diferenţă după o altă infracţiune descoperită şi reclamată; infracţiunea de tentativă la omor calificat s-a comis după o înţelegere şi pregătire prealabilă, inculpaţii P.Ş.A., P.IA. şi P.B.D. aşteptându-se parcă să fie depistaţi de agenţii de pază; contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la săvârşirea faptei); circumstanţele personale, reţinând condamnările care prezintă relevanţă la caracterizarea persoanei, în procesul de stabilire a pedepselor nu au fost reflectate aceste elemente, existând - practic - o disproporţie între caracterizarea gravităţii faptelor şi sancţiunile aplicate, apreciate de Curte ca fiind modice, ele nereliefând periculozitatea inculpaţilor.

Curtea a constatat că se impune aplicarea unor pedepse majorate, cei trei inculpaţi săvârşind infracţiunile, astfel cum au fost trimişi în judecată. Cei trei inculpaţi au plănuit faptele, luând de acasă fiecare câte o sticlă PET cu capacitatea de 0,5 litri pline cu benzină, precum şi brichete cu care hotărâseră să îi incendieze pe paznici dacă vor fi depistaţi la braconaj piscicol. Martorul ocular M.M. a confirmat în declaraţiile sale premeditarea faptelor şi plănuirea în amănunt de către inculpaţi a metodei de incendiere a paznicilor, plan de care martorul s-a dezis, refuzând să ia şi el o sticlă cu benzină.

Cu ocazia cercetării la locul faptei s-au găsit cele trei sticle PET în locul în care au fost depistaţi inculpaţii, loc în care a fost incendiat paznicul A.A.V., în procesul-verbal constatator consemnându-se următoarele: "o sticlă PET cu capacitate de 0,5 litri ce conţine un lichid alb gălbui ce miroase a benzină (1/3 din capacitate este acel lichid); o sticlă de PET cu capacitate de 0,5 litri conţine un lichid alb gălbui ce miroase a benzină (2/3 din capacitate este acel lichid)". Aceste aspecte confirmă că cei trei inculpaţi au folosit lichidul din cele trei sticle PET pentru incendierea paznicilor, nu numai unul dintre ei. De altfel şi instanţa de fond a reţinut în mod corect că inculpaţii P.Ş.A., P.I.A. şi P.B.D. au plecat pregătiţi să evite să mai fie prinşi (cum se întâmplase în ziua precedentă, când au fost predaţi poliţiei de către paznicii SC F. SRL) şi că, auzind că vin partea vătămată şi subalternii săi, cu intenţie i-au stropit cu benzina adusă în pet-uri de 0,5 l, incendiind-o pe partea vătămată.

Leziunile cauzate victimei, respectiv pe 15% din suprafaţa corporală prezentând arsuri: pe pavilioanele auriculare, pe regiunea facială, pe braţul stâng, pe hemitoracele posterior stâng, lombar stâng, scapular şi subscapular drept, multiple zone hiperpigmentate - denotă gravitatea deosebită a faptei, inculpaţii acţionând cu premeditare, cu intenţie directă şi dovedind astfel periculozitate ridicată.

Drept urmare, faţă de circumstanţele reale, Curtea a constatat că pedepsele aplicate sunt mult prea mici, prin raportare şi la infracţiunile săvârşite, impunându-se, aplicarea unor pedepse mai severe - în ceea ce priveşte cuantumul, care să fie apte să conducă la realizarea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

b) Privitor la apelul inculpaţilor:

În ceea ce priveşte solicitarea de achitare, cu motivarea că nu au săvârşit fapta, această solicitare este neîntemeiată raportat la probele aflate la dosarul cauzei şi, în mod special, la procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului, dar şi la declaraţiile numeroşilor martori oculari, acestea coroborându-se în întregime, cu declaraţia părţii vătămate - victimă la acel moment.

Curtea nu a primit susţinerea inculpaţilor că unui pescar îi trebuie puţină benzină pentru a face focul ori pentru a folosi la un felinar, întrucât atunci când se merge la braconaj nu se face focul.

A mai fost invocată diferenţa de greutate şi înălţime între inculpaţi şi victima acestora, însă aceasta ar fi putut fi o împrejurare care să dea de gândit în ipoteza unui alt mod de săvârşire a faptei, într-o luptă, însă inculpaţii au acţionat în modul mai sus reţinut, în sensul că au aruncat benzină pe acesta, ceea ce poate face oricine cu acelaşi efort (minim), dar acelaşi efect.

În cauză nu poate opera niciun fel de schimbare a încadrării juridice, în mod corect, fiind respinsă această solicitare şi de instanţa fondului, întrucât modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta, modul în care au gândit-o şi rezultatul la care a condus săvârşirea acestei fapte, scot în evidenţă intenţia indirectă a inculpaţilor, în sensul că nimeni nu susţine că s-a dorit neapărat să-l omoare pe paznicul respectiv, însă când se procedează la incendierea unei persoane, este acceptată posibilitatea ca acea persoană să şi moară.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpaţii P.I.A., P.Ş.A. şi P.B.D.

Recurenţii inculpaţi P.Ş.A. şi P.B.D. au arătat, în esenţă, că nu au contribuit la comiterea infracţiunii de omor, reţinută în forma tentativei şi au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul P.I.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Recurenţii inculpaţi şi-au întemeiat recursurile pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar şi a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţii P.Ş.A. şi P.I.A. sunt fondate sub aspectul greşitei reţineri a stării de recidivă, iar recursul declarat de inculpatul P.B.D. este nefondat.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 17 teza a II-a C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Înalta Curte constată că în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpaţilor P.Ş.A. şi P.I.A. recidiva postexecutorie, în condiţiile în care în privinţa condamnărilor anterioare ale acestora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Din fişele de cazier ale celor doi inculpaţi rezultă că aceştia au suferit mai multe condamnări după cum urmează:

Prin Sentinţa penală nr. 162 din 09 mai 2003 a Judecătoriei Lehliu Gară, fiecare dintre inculpaţi a fost condamnat la câte 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată în condiţiile art. 81 C. pen.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 18 din 04 februarie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară s-a dispus condamnarea acestora la pedepse de câte 3 luni închisoare, 1 an închisoare, respectiv 3 luni închisoare. Conform art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei aplicată prin hotărârea anterioară menţionată, dispunându-se executarea pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare, cu privire la care s-a dispus din nou suspendarea condiţionată.

Prin Sentinţa penală nr. 6 din 11 ianuarie 2007 a Judecătoriei Lehliu Gară, aceeaşi inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse de câte 450 RON amendă şi 6 luni închisoare. Conform art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei aplicată prin hotărârea anterioară, inculpaţii urmând să execute în final câte 2 ani închisoare. Recurentul inculpat P.I.A. a început executarea pedepsei la data de 07 februarie 2007 fiind liberat condiţionat la data de 18 aprilie 2008, iar inculpatul P.Ş.A. la data de 25 ianuarie 2007, fiind liberat condiţionat la 01 iulie 2008.

Având în vedere considerentele Deciziei pronunţate în interesul legii nr. 3/2009, Înalta Curte constată că raportat la datele la care au luat sfârşit executarea pedepselor inculpaţilor - 24 ianuarie 2009 pentru recurentul P.Ş.A., respectiv 6 februarie 2009 pentru recurentul P.I.A., s-au împlinit termenele de reabilitare pentru fiecare dintre inculpaţi.

Astfel, prin decizia menţionată anterior s-a stabilit de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că deşi termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale (chiar stabilită prin cumul), calculul acestuia se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intră în componenţa pedepsei rezultante, fără a avea în vedere faptul că acesteia i-a fost aplicat şi un spor, alcătuind astfel o pedeapsă finală.

În aceste condiţii, întrucât pedeapsa cea mai grea aplicată recurenţilor inculpaţi P.Ş.A. şi P.I.A. a fost de 1 an închisoare, iar conform art. 13.4 C. pen. termenul de reabilitare, raportat la cuantumul pedepsei, este de 3 ani, termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 24 ianuarie 2012 pentru recurentul P.Ş.A. şi 6 februarie 2012 pentru recurentul P.I.A.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte va înlătura dispoziţiile privind recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. reţinută în sarcina recurenţilor inculpaţi P.Ş.A. şi P.I.A.

Raportat la împrejurarea că starea de recidivă a fost reţinută în sarcina celor doi recurenţi menţionaţi anterior, prin greşita interpretare a legii, în cauză este incident cazul de casare prev. de 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Însă, motivele invocate de către recurenţi privind schimbarea încadrării juridice, respectiv solicitarea de achitare, ambele prin trimitere la greşita interpretare a probelor de către instanţele de fond şi de apel nu se circumscriu noţiunii de "greşită aplicare a legii" şi nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare prev. de 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Motivele recurenţilor inculpaţi vizează modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel.

Aceasta în condiţiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen.

Ori, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Motivul recurentului inculpat P.I.A. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă s-ar fi circumscris cazului de casare prev. de pct. 17, care însă nu mai constituie motiv de casare conform Codului de procedură penală în vigoare la data pronunţării deciziei curţii de apel.

Totodată, motivele recurenţilor inculpaţi P.Ş.A. şi P.B.D. ce vizează achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen, s-ar fi circumscris, teoretic, cazului de casare prev. de pct. 18, care dădeau dreptul instanţei de recurs de a cenzura modul în care au fost reţinute faptele şi împrejurările de fapt ale cauzei. Însă, chiar şi sub imperiul legii de procedură, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prev. la pct. 18 presupunea o eroare gravă de fapt, care nu echivala cu o apreciere greşită a faptelor, astfel cum solicită, la acest moment, cei doi recurenţi.

La acest moment, prevederile pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen. au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât netemeinicia deciziei penale atacate nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.

Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.

Fată de cele arătate, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurenţii inculpaţi nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17² C. proc. pen., precum şi niciunuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) rap. la art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii P.Ş.A. şi P.I.A., va casa, în parte, hotărârile, atacate, numai cu privire la starea de recidivă reţinută în sarcina inculpaţilor P.Ş.A. şi P.I.A. şi rejudecând, va înlătura dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.Ş.A. şi P.I.A.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.B.D.

În baza art. 385¹⁶ alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 27 septembrie 2013.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi 3 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii P.Ş.A. şi P.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 96 din data de 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în parte, Decizia penală nr. 96 din data de 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi Sentinţa penală nr. 26 din 22 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, numai cu privire la starea de recidivă reţinută în sarcina inculpaţilor P.Ş.A. şi P.I.A. şi rejudecând:

Înlătură dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.Ş.A. şi P.I.A.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.B.D. împotriva deciziei penale anterior menţionate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 27 septembrie 2013.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii P.Ş.A. şi P.I.A. rămân în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 400 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Obligă inculpatul P.B.D. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2869/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2911/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2910/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2910/2013. Penal