ICCJ. Decizia nr. 2911/2013. Penal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2911/2013
Dosar nr. 4767/1/2012/a8
Şedinţa publică din 30 septembrie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4767/1/2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 139 alin. (1) rap. la art. 145 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi ţara, tară încuviinţarea Curţii de Apel Iaşi.
În baza art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (11) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul B.M. ca, pe durata măsurii, să se supună minatoarelor obligaţii:
- să nu depăşească limitele teritoriale ale României;
- să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Poliţia municipiului Galaţi, jud.Galaţi, organ de poliţie desemnat cu supravegherea inculpatului conform programului de supraveghere şi ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa decât cu încuviinţarea organelor judiciare;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie şi sa nu comunice in mod direct sau indirect cu inculpaţii: P.E.E., L.U.A., V.R.T., M.S.L., M.I.C., B.A.S., P.O.E., B.B.A., L.A.Ş., V.A.C., B.M.C., T.Ă.P., D.U.F., C.A.C., A.X.N., D.O.I. şi A.N.N., cu părţile civile: G.U.M., F.R.T., S.T.I., B.O.I., T.V.G., SC A.C. SA., Oficiul De cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi, Primăria Municipiului Galaţi, (pentru ultimele trei prin reprezentanţii lor), precum şi cu martorii: M.O.I., B.O.L., R.A.C., A.I.A., M.A.C., C.E.G., S.C.R., B.Ă.M., G.H.G., M.A.S., Z.M.G., M.A.M., R.C.A., P.I.M., L.U.M., L.U.L., G.O.P., P.A.M., B.Î.A., M.I.D., G.H.E., C.O.I., G.H.C., R.O.P., B.Ă.T., R.A.G., B.Ă.G., A.D.V., T.O.D., P.O.A., C.Ă.M., B.A.Z., T.S.M., M.T.C., M.B.O., O.N.R., R.C.A., B.G.V., T.I.G., H.A.M., M.C.C., C.H.L., P.Ă.T., B.A.S., A.N.I., M.A.R., V.V.I.S., M.I.G., D.R.P., T.A.F., R.U.I., T.O.D., S.T.D., J.O.M., O.L.L., C.I.V., S.T.M., B.R.A., D.F.A., R.O.L., C.H.R., C.O.C., V.L.C., B.O.L., D.U.S., D.V.G., D.R.C., O.A.A., J.E.K., R.A.I., B.O.G., S.T.M., H.R.N., M.F.S., M.A.F., S.G.C., G.A.V., B.U.N., B.M.G., P.I.B., M.I.B., G.L.G., T.Â.I., F.R.M., H.S.B., S.T.A., T.Â.M., C.I.N., L.U.N., M.A.J., T.L.G., T.Ă.M., S.C.M., L.U.G., B.I.M., A.Z.A., B.E.S., C.R.G.
În baza art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce îi revin se poate lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului B.M., la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
De asemenea, a admis cererea formulată de inculpatul B.B.A. privind revocarea măsurii preventive şi în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara dispusa de Î.C.C.J., secţia penală, prin decizia penală nr. 3349 din 18 octombrie 2012.
Pentru a dispune astfel, Curte de Apel a avut în vedere că în ceea ce pliveşte starea de arest preventiv a inculpatului B.M., se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen. aceasta se impune a fi analizată în cursul judecăţii prin raportare la dispoziţiile art. 160b C. proc. pen.
A precizat că în temeiul acestei proceduri instanţa este ţinută să verifice dacă temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă şi în prezent.
Potrivit art. 160 alin. (2) C. proc. pen. dacă instanţa constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată - revocarea arestului preventiv şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În cauza de faţă, susţine Curtea de Apel, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B.M. le-au constituit dispoziţiile art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, că există date că inculpatul B.M. s-a sustras de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, că infracţiunile pentru care a fost cercetat sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Dinamismul procesului penal precum şi faptul că măsura arestării preventive are drept scop asigurarea bunei desfăşurări a activităţii procesuale impun în mod firesc, ca aceasta măsura să fie adaptată permanent în raport cu împrejurările concrete legate atât de cauza penală, deci şi de stadiul procesual, cât şi de persoana inculpatului, respectiv, perioada petrecută în arest preventiv şi posibilitatea acesteia de a fi conştientizat repercusiunile negative ale unei conduite procesuale ostile.
O astfel de schimbare a temeiurilor arestării preventive în dinamica procesuala poate atrage înlocuirea celei mai severe măsuri preventive cu o măsura restrictiva de libertate, însă neprivativă de libertate conform art. 139 alin. (3) C. proc. pen. Aceeaşi soluţie se impune, însă, şi în cazul în care, temeiurile luării măsurii preventive se menţin dar durata arestării preventive a depăşit un termen rezonabil, aspect ce trebuie analizat în raport cu circumstanţele fiecărui caz în parte.
Curtea de Apel a reţinut că inculpatul B.M., a fost arestat preventiv la data de 27 martie 2012, nu are antecedente penale, iar la termenul de judecată din 17 aprilie 2013, a fost audiat cu privire la faptele menţionate in rechizitoriu.
Potrivit art. 5 parag. 3 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului , persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea acesteia la audiere.
În cauză, susţine Curtea de Apel, stabilirea limitelor rezonabile şi respectiv, depăşirea acestora se analizează în raport de faptul ca inculpatul B.M. este arestat preventiv din martie 2012, instanţa de judecata s-a considerat legal sesizată, l-a audiat pe inculpat şi mai are în vedere complexitatea cauzei care va necesita timp pentru audierea celorlalţi coinculpaţi şi pentru gestionarea probatoriilor, acest aspect putând conduce la o prelungire in timp a măsurii arestării preventive din motive neimputabile lui.
Curtea de Apel a mai avut în vedere că inculpatul B.M. nu are antecedente penale şi ca el, chiar dacă a încercat să se sustragă urmăririi penale iniţial, după ce a conştientizat urmările la care se supune s-a prezentat de bunăvoie la organele de anchetă.
Indiferent de cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) C. proc. pen., ce a constituit temeiul de drept al arestării inculpatului, Curtea de Apel a apreciat că după un an şi aproximativ 6 luni de detenţie preventivă, consistenţa acestor temeiuri - art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen. se diluează impunându-se înlocuirea arestării cu o alta măsura preventivă.
A apreciat că depăşirea acestui termen de un an şi 6 luni, printr-o nouă prelungire ar duce la încălcarea termenului rezonabil de privare de libertate, mai ales în condiţiile în care de la săvârşirea faptelor reţinute în actul de inculpare, a trecut o perioadă semnificativă de timp, perioadă care a făcut ca rezonanţa socială negativă a acestor fapte să se estompeze şi pericolul social reprezentat de inculpat să nu mai fie actual.
Pericolul sustragerii de la judecata şi al influenţării martorilor şi părţilor vătămate din dosar, se reduc considerabil ca urmare a deducerii probabile a duratei arestării preventive din pedeapsa închisorii la care inculpatul se aşteaptă a fi condamnat (cauza Neumeister contra Austriei - Hotărârea C.E.D.O. din 27 iunie 1968).
S-a mai reţinut că, chiar dacă la momentul luării măsurii arestării preventive, au existat probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, după trecerea unei perioade îndelungate de timp, acesta se risipeşte ca şi riscul de presiune asupra martorilor (Hotărârea din 27 august 1992 a C.E.D.O. - cauza Tomasi contra Franţei).
A arătat Curtea de Apel că o bănuială puternică privind comiterea de inculpat a unei infracţiuni grave poate justifica iniţial detenţia, însă, după o anumită perioadă, ea nu mai este suficientă, fiind necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate (Hotărârea Hass contra Poloniei din data de 07 noiembrie 2006).
În acest caz, potrivit şi jurisprudenţei C.E.D.O., trebuie ca instanţa să motiveze dacă celelalte motive avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv continuă să legitimeze privarea de libertate şi dacă acestea se dovedesc „pertinente” şi „suficiente” (Hotărârea Calleja contra Maltei din data de 07 aprilie 2005). Instanţele au obligaţia de indica motivele specifice pentru menţinerea în detenţie (Hotărârea Khudoyorov contra Rusiei din 08 noiembrie 2005).
Relativ la riscul presiunii asupra martorilor, Curtea de Apel a făcut trimitere la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret, iar pe de altă parte, influenţarea unor subiecţi ai procesului penal, trebuie să se sprijine pe date reale şi nu pe bănuieli extrase din interferenţele pe care prezenta cauză le-ar avea asupra persoanelor denunţătoare, a celorlalţi inculpaţii şi chiar a martorilor.
În ceea ce priveşte asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, Curtea de Apel a arătat că aceasta nu trebuie privită ca având o prioritate absolută în raport cu dreptul inculpatului de a beneficia de judecarea în stare de libertate, mai ales în condiţiile în care există măsuri procesuale menite să asigure garanţii suficiente pentru aceasta.
A mai precizat Curtea de Apel că este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că durata raţională a detenţiei se apreciază de la caz la caz, în funcţie printre altele de complexitatea procesului şi de comportamentul inculpaţilor însă, tot într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că menţinerea detenţiei preventive a acuzatului nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun apărarea unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida prezumţiei de nevinovăţie, faţă de regula libertăţi individuale fixată de Convenţie, ceea ce nu este cazul în speţă.
Tot astfel a reţinut ca fiind adevărat, că împotriva inculpatului B.M. planează o puternică „bănuială” de participare la comiterea faptelor de care este acuzat prin actul de inculpare şi pentru care a fost trimis în judecată, însă, Curtea de Apel a apreciat că existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăşi o lungă detenţie provizorie, în contextul în care la dosar nu exista nicio probă din care să rezulte că eliberarea inculpatului ar constitui în mod real un pericol pentru ordinea publică sau că odată eliberat procesul penal nu s-ar putea desfăşura în bune condiţii.
Curtea de Apel a menţionat că nu este de neglijat a se preciza că înlocuirea măsurii preventive a arestării a inculpatului cu o măsură preventivă mai puţin drastică nu are relevanţă asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei inculpatului, aceasta urmând a fi stabilită de către instanţa în urma administrării întregului probatoriu în cauză.
Concluzionând, Curtea de Apel a reţinut că, nici un act al dosarului, în raport de stadiul procesual în care se află, de intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului B.M. nu confirmă o conduită perturbantă a acestuia în desfăşurarea procesului penal sau din partea sa; împrejurări şi deducţii juridico-logice determinate nu numai de lipsa de antecedenţă penală ci şi de atitudinea sa cooperantă, precum şi de faptul că în acest moment procesual raportat la numărul mare de inculpaţi care au fost trimişi în judecată în acest dosar, inculpatul B.M. este singurul cercetat în stare de arest atribuindu-i-se în mod nejustificat şi oarecum părtinitor un rol determinant şi decisiv în desfăşurarea cercetării judecătoreşti este nejustificat.
Curtea de Apel a arătat că nu există nici un indiciu că inculpatul B.M. va mai comite fapte penale sau că s-ar crea în rândul opiniei publice sentimentul de nesiguranţă, insecuritate.
A mai arătat că pericolul concret pentru ordinea publică, aşa cum a fost descris, ce ar justifica menţinerea stării de arest presupune existenţa la dosar a unor probe care să convingă instanţa că pentru siguranţa publică se impune lipsirea de libertate, adică probe din care să rezulte fără putinţă de tăgadă că pentru o întreagă colectivitate există o stare de primejdie prin lăsarea inculpatului B.M. în stare de libertate.
Cu referire la cererea inculpatului B.B.A. privind revocarea măsurii preventive, Curtea de Apel a constatat că este întemeiată, cu motivarea că, buna desfăşurare a activităţii de judecată poate fi realizată şi în condiţiile revocării măsurii obligării de a nu părăsi ţara, în speţă neexistând nici un argument de fapt sau de drept care să concluzioneze că prin lăsarea libertăţii totale de mişcare a inculpatului s-ar crea vreo stare de insecuritate publică, rezonanţa socială a faptelor luată în considerare s-a atenuat prin trecerea perioadei mari de timp de la luarea acestei măsuri (18 octombrie 2012), iar alte riscuri pentru buna desfăşurare a procesului penal nu au fost identificate, respectiv nu rezultă şi nu există date care să concluzioneze sustragerea de la judecată sau de la executarea unei eventuale pedepse.
Curtea de Apel a menţionat că inculpatului B.B.A. i s-a permis pe parcursul procesului să se deplaseze în Bulgaria şi în Republica Moldova, în interes de serviciu şi de fiecare dată a revenit în ţară şi a fost prezent la toate termenele de judecată. Un alt argument menţionat a fost acela că inculpatul are un job stabil şi este nevoit să se deplaseze periodic în afara graniţelor ţării şi o menţinere în continuare a acestei măsuri restrictive de libertate i-ar aduce prejudicii pe plan profesional.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi şi a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Iaşi şi în rejudecare să fie menţinută măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., şi respinsă ca nefondată cererea inculpatului B.B.A. de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Ministerul Public, a motivat recursul cu privire la inculpatul B.M., în esenţă, în sensul că încheierea de şedinţă este nelegală, deoarece nu cuprinde vreo referire la prevederile art. 300 C. proc. pen., astfel încât s-a eludat punctul de plecare al verificărilor sale şi a trecut ex abrupto la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
De asemenea, Ministerul Public a mai motivat că încheierea de şedinţă este netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara în privinţa inculpatului B.M., deoarece Curtea de Apel trebuia să reţină că în cauză interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecaţi în libertate. În condiţiile speţei, interesul public impune menţinerea măsurii preventive faţă de inculpatul B.M. pentru a se asigura protecţia cetăţenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează încrederea publicului Injustiţie şi autorităţi.
Cu privire la inculpatul B.B.A., Ministerul Public a susţinut că în cuprinsul motivării Curtea de Apel nu ar fi indicat vreun argument credibil de natură a justifica decizia sa, respectiv motivele pentru care nu mai este necesară menţinerea unui control judiciar asupra inculpatului, considerentele fiind că, în prezent, nu ar mai exista anumite temeiuri (sentimentul de insecuritate publică, rezonanţa socială a faptelor săvârşite), dar care nu au fost avute în vedere de Î.C.C.J. la momentul când s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi ţara (deoarece, altfel, s-ar fi menţinut măsura arestării preventive), astfel încât acestea nu sunt de natură a justifica revocarea măsurii.
Examinând recursul declarat, în raport de actele şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă prealabil că în privinţa stării de libertate a inculpatului B.M., Curtea de Apel Iaşi s-a mai pronunţat, însă în mod diferit.
Din examinarea încheierilor pronunţate de către judecătorul fondului începând cu data de 19 aprilie 2013, se observă că la unele termene, la care a avut loc şi verificarea din oficiu a stării de arest (potrivit art. 3002 C. proc. pen.), a fost înlocuită măsura preventivă a inculpatului B.M., pentru argumentare fiind indicate mai multe decizii C.E.D.O. (cauza Jaworski c. Polonia - hotărârea din 28 martie 2006; cauza Witold Lilwa c. Polonia - hotărârea din 4 aprilie 2000; cauza Calmanovici c. României, cauza Scundeanu c. României, cauza Neumeister c. Austriei - hotărârea C.E.D.O. din 27 iunie 1968, hotărârea din 27 august 1992 a C.E.D.O. cauza Tomasi c. Franţei, Hotărârea Hass c. Poloniei din data de 07 noiembrie 2006, Hotărârea Calleja c. Maltei din data de 07 aprilie 2005, Hotărârea Khudoyorov c. Rusiei din 08 noiembrie 2005), iar la alte termene, la care s-au analizat cererile formulate de către inculpat pentru înlocuirea aceleaşi măsurii preventive, judecătorul fondului le-a respins ca neîntemeiate, în motivare fiind indicate alte decizii C.E.D.O. (D., 28 octombrie 1994, Murray c-S. V).
Aşadar, judecătorul fondului, în abordarea aceleaşi chestiuni juridice, adică dreptul inculpatului B.M. de a fi judecat pe parcursul procesului penal în stare de libertate cu impunerea anumitor condiţii (art. 5 parag. 3 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului - persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea acesteia la audiere), utilizează practica instanţei de la Strasbourg în sensul dorit, diametral opusă de la un termen la altul, fie pentru a justifica înlocuirea măsurii preventive a inculpatului, fie pentru a justifica respingerea cererilor inculpatului de a-i fi înlocuită măsura preventivă, toate fiind pronunţate la intervale de aproximativ 30 de zile.
Astfel, la termenul din 19 aprilie 2013, considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, Curtea de Apel a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului B.M., cu măsura obligării de a nu părăsi ţara în condiţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 145 alin. (1) şi alin. (11) C. proc. pen., constatându-se că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment, fiind proporţională cu nevoile concrete ale procesului penal, asigurându-se suficiente garanţii pentru buna desfăşurare a procesului penal, precum şi pentru eliminarea riscului săvârşirii unor noi infracţiuni. La termenul din 24 mai 2013, Curtea de Apel Iaşi a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive, fiind constatat că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea inculpatului, respectiv există probe şi indicii temeinice că a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Printre argumente s-a menţionat că s-a avut în vedere un aspect esenţial şi, anume acela că prin decizia penală nr. 1470 din 26 aprilie 2013 pronunţată de I.C.C.J., secţia penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a5 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi, împotriva încheierii de şedinţa din 19 aprilie 2013, fiind înlăturată dispoziţia privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi menţinută măsura arestării preventive a acestuia.
La termenul din 12 iunie 2013, concluzionând, judecătorul cauzei arată că are convingerea că şi cu inculpatul B.M. aflat în stare de libertate, aşa cum sunt şi ceilalţi inculpaţi (cu excepţia celor arestaţi în alte cauze), va gestiona bine parcursul procesului penal în faza cercetării judecătoreşti, în speţa de fata, în aşa fel încât să nu fie afectată buna sa desfăşurare, amintindu-se că în cauza au fost audiaţi un număr de 11 inculpaţi, aşa încât pericolul influenţării lor a dispărut, iar cu privire la martori, inculpatului i-a fost impuse obligaţia de a nu se apropia sau a comunica cu aceştia în mod direct sau indirect şi a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara în condiţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 145 alin. (1) şi alin. (11) C. proc. pen.
La termenul din 03 iulie 2013, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că examinând actele şi lucrările dosarului cauzei, a constatat că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea inculpatului B.M., respectiv există probe şi indicii temeinice că a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive. De asemenea, judecătorul fondului a menţionat că s-a avut în vedere şi faptul că prin decizia penală nr. 2201 din 20 iunie 2013 pronunţată de I.C.C.J., secţia penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a6 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi, împotriva încheierii de şedinţa din 12 iunie 2013, fiind înlăturată dispoziţia privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi menţinută măsura arestării preventive.
La termenul din 25 iulie 2013, concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că, nici un act al dosarului, în raport de stadiul procesual, de intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului B.M. nu confirmă o conduită perturbantă a acestuia în desfăşurarea procesului penal sau din partea sa; împrejurări şi deducţii juridico-logice determinate nu numai de lipsa de antecedenţă penală ci şi de atitudinea sa cooperantă precum şi de faptul că în acest moment procesual raportat la numărul mare de inculpaţi care au fost trimişi în judecată în acest dosar, inculpatul B.M. este singurul cercetat în stare de arest atribuindu-i-se în mod nejustificat şi oarecum părtinitor un rol determinant şi decisiv în desfăşurarea cercetării judecătoreşti este nejustificat şi a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara în condiţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 145 alin. (1) şi alin. (11) C. proc. pen.
La termenul din 18 septembrie 2013, când au avut loc dezbaterile asupra cărora Curtea de Apel Iaşi s-a pronunţat prin încheierea din 20 septembrie 2013 (ce formează obiectul prezentului recurs), s-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat, printre altele, că este al unsprezecelea termen după înaintarea cauzei spre competentă soluţionare, urmare admiterii cererii de strămutare formulată de inculpatul B.M., prin sentinţa penală nr. 1475 din 05 noiembrie 2012 pronunţată de I.C.C.J., precum şi faptul că prin încheierea de şedinţă din data de 25 iulie 2013 a Curţii de Apel Iaşi a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului B.M., iar, prin decizia penală nr. 2451 din 07 august 2013 pronunţată de I.C.C.J., secţia penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a7 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi, fiind înlăturată dispoziţia privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
Analizând recursul declarat atât potrivit susţinerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor din dosar, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Asupra inculpatului B.M. există bănuiala legitimă că ar fi săvârşit infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 teza. I şi II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în declaraţii, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
În concret faptele pentru care s-au conturat aceste bănuieli legitime şi în privinţa cărora inculpatul B.M. a fost plasat în detenţie preventivă se referă la comiterea unor infracţiuni grave, aşa cum sunt ele definite de art. 2 lit. b) pct. 5 şi 14 din Legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalităţii organizate, respectiv la aceea că:
1. Începând cu anul 2006, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii P.E.E., T.Ă.P. şi L.U.A., grup care a acţionat pe perioada 2006 - 2008 şi la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata B.M.C., în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii asupra unui număr de 9 imobile pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane inteipuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrate ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON şi 747.000 euro.
2. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat, pe martorul L.U.M. să inducă în eroare, asupra calităţii sale de proprietar, pe reprezentantul legal al părţii vătămate SC A.S.C. SRL Galaţi, prin folosirea unei hotărâri judecătoreşti şi a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii la data de 04 octombrie 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părţii vătămate imobilul din Galaţi, strada T., cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 de euro, precum şi i-a determinat pe inculpaţii T.Ă.P. şi P.E.E. să-l ajute pe martorul L.U.M. la inducerea în eroare a reprezentantului părţii vătămate SC A.S.C. SRL Galaţi prin falsificarea hotărârii judecătoreşti şi a raportului de expertiză; a indus-o, în mod direct, în eroare pe martora B.Â.A. cu privire la calitatea de proprietar a făptuitorului M.M.G., prin folosirea unei hotărâri arbitrale prin care acesta a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului din Galaţi, str. O. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv, autentificat din 01 iunie 2006, contra sumei de 70.000 RON; în cursul lunii septembrie 2008 i-a determinat pe martorii C.A.C., H.A.M. şi B.G.V., la încercarea acestora de o induce în eroare pe partea vătămată R.A.G. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galaţi, str. M. contra sumei de 230.000 euro, prin utilizarea unei procuri obţinute în mod fraudulos prin care martorul B.G.V. era împuternicit să vândă, sens în care a efectuat şi personal anumite manevre de inducere în eroare a părţii vătămate, oferindu-i acestuia spre vânzare imobilul; i-a ajutat pe inculpaţii M.S.L. şi M.I.C., la inducerea în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false - a părţilor vătămate S.T.I. şi S.T.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Galaţi, str. C.L., încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. „C. şi Asociaţii", producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON; l-a determinat pe martorul B.M.G., prin intermediul martorei G.L.G., să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe părţile vătămate T.V.G. şi T.O.V., cu ocazia încheierii la data de 09 august 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părţilor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. A.I., cauzându-le acestora un prejudiciu de 175.000 RON.
3. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 1020 din data de 06 aprilie 2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 3201/2005 asupra imobilului din Galaţi, str. T. în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată precum şi a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 320 din data de 15 februarie 2006, pretins întocmit de către martora R.A.C. în calitatea sa de expert tehnic judiciar şi a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătoreasca - sentinţa civilă nr. 125 din data de 11 ianuarie 2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 52041/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada T. în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată şi a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 620 din data de 18 octombrie 2005, pretins întocmit de către martora R.A.C. în calitatea sa de expert tehnic judiciar, precum şi a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. la falsificarea certificatului din 23 septembrie 2008, pretins emis de Ministerul de interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului - Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, document având ca obiect imobilul din Galaţi, str. M., pretins semnat de martorul P.O.A. în calitate de director şi de numita S.O.V. în calitate de referent de specialitate precum şi la falsificarea chitanţei din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul B.A.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON; i-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. şi învinuita V.A.C. la falsificarea a cărţilor de identitate pe numele fictive de M.V. şi M.I. şi l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. la falsificarea copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv de M.P., a copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv, a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de M.V. şi a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de M.I., documente utilizate în încercarea de dobândire frauduloasă a imobilului din Galaţi, str. D.; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice, prin plăsmuirea documentelor şi a ştampilelor de pe acestea, două înscrisuri oficiale -adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria mun. Galaţi prin care se atesta în fals că imobilul din Galaţi, str. A.I.C. nu figura în evidenţele respectivelor instituţii; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 29/CC/09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. C.L. în materialitatea, precum şi a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. A.I., în materialitatea sa şi a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc."
4. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe făptuitorul M.M.G. la falsificarea antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. O., pretins încheiat între făptuitor şi persoana decedată N.V., document fals ce a fost ulterior la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi; l-a determinat pe învinuitul B.A.S. la falsificarea, fără vinovăţie a antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. M., pretins încheiat între partea vătămată B.Ă.G. şi învinuitul B.A.S., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanţei de judecată, prin intermediul martorului M.T.C., precum şi a determinat-o pe inculpata P.E.E. să întocmească o cerere în numele învinuitului B.A.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefa, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea notării litigiului dintre învinuit şi partea vătămată B.Ă.G. şi să redacteze un înscris, în numele învinuitului B.A.S., depus la dosarul cauzei prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată B.Ă.G.; l-a determinat pe făptuitorul C.O.C. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, b-dul G.C., pretins încheiat între partea vătămată M.M. şi făptuitor, document fals, ce a fost ulterior utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi şi la Judecătoria Galaţi; l-a determinat pe inculpatul L.A.Ş. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. C.L., pretins încheiat între inculpat şi numitul T.A.M., document fals, ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.
5. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitei M.O.I., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al învinuitului D.U.F. asupra imobilului situat în Galaţi, str. T., precum şi a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitului C.D., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului C.D. asupra imobilului situat în Galaţi, str. T.; a determinat-o pe inculpata L.U.A. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra imobilului situat în mun. Galaţi, str. O.; a determinat, mediat, cu intenţie, notarii publici G.H.E., S.T. şi M.C. să întocmească, în fals, fără vinovăţie, declaraţia autentică din 04 decembrie 2007, procura din 12 decembrie 2007 şi declaraţia autentică din 18 decembrie 2007, în condiţiile în care s-a stabilit că persoanele înscrise în documentele respective - numiţii M.V. şi M.I. - nu există pentru a dezbate succesiunea asupra imobilului situat în Galaţi, strada D.; a determinat, cu intenţie, pe judecătorul D.M.I., să pronunţe, fără vinovăţie, o hotărâre judecătorească conform unei situaţii juridice şi de fapt nereale - sentinţa civilă nr. 6323 din 28 august 2007 în Dosarul nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. A.I.C.; a determinat-o, cu intenţie, pe inculpata L.U.A. să întocmească hotărârea arbitrală din 01 august 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al făptuitorului C.O.C. asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul G.C.; a determinat-o cu intenţie, pe inculpata L.U.A. să întocmească hotărârea arbitrală, cu nr. 62/2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al numitului T.A.M. asupra imobilului situat în Galaţi str. C.L., precum şi a determinat, mediat, cu intenţie, un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al făptuitorului M.R., asupra imobilului situat în Galaţi, str. A.I., drept intabulat din 12 iulie 2007.
6. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, a determinat-o pe martora M.O.I. să utilizeze, fără vinovăţie, o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. T.; l-a determinat, pe numitul C.D. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. T.; i-a determinat pe învinuitul C.A.C. şi martorii H.A.M. şi B.G.V. să utilizeze certificatul din 23 septembrie 008, pretins emis de Ministerul de Interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului - Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, documentul fiind încredinţat, în acest sens martorilor H.A.M. şi B.G.V. l-au determinat pe martorul M.T.C. să depună, fără vinovăţie, la dosarul instanţei de judecată chitanţa falsificată din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul B.A.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON precum şi să depună, fără vinovăţie, la dosarul cauzei a antecontractului de vânzare-cumpărare fals, pretins încheiat între partea vătămată B.Ă.G. şi învinuitul B.A.S.; le-a încredinţat cărţile de identitate, copia legalizata după certificatul de deces al numitei M.G., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului M.V., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului M.I. făptuitorilor ce s-au prezentat sub numele de M.V. şi M.I., documente false ce au fost utilizate la Biroul Notarului Public M.C. în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului M.P., asupra imobilului situat în Galaţi, str. D.; l-a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul făptuitorului M.R., pe av. C.H.L. să folosească, iară vinovăţie, în faţa instanţei de judecată o întâmpinare pretins întocmită de decedata B.L.; a folosit în faţa instanţei de judecată, în acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. A.I.C. - Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, la termene succesive, a unui înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare şi a două înscrisuri oficiale falsificate - adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria mun. Galaţi; a încredinţat sentinţa judecătorească falsificată nr. 29/CC/09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi, inculpatului M.S.L., care a utilizat-o, la data de 10 septembrie 2007, la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului din Galaţi, str. C.L. şi l-a determinat pe făptuitorul M.R. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. A.I.
7. I-a sprijinit, prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul C.A.C. şi martorul H.A.M., care l-au racolat şi determinat pe învinuitului D.O.I. să facă afirmaţii şi declaraţii mincinoase la datele de 01 septembrie 2008 şi 05 septembrie 2008 în faţa notarului public - Biroul Notarului Public B.A.Z. B., jud.Galaţi, acesta din urmă substituindu-se în persoana părţii vătămate B.Ă.G. în demersul infracţional legat de vânzarea imobilului situat în Galaţi, str. M.
8. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, i-a sprijinit prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul C.A.C. şi martorii H.A.M. şi B.G.V. să-l racoleze şi să-l determine pe învinuitului D.O.I. să se prezinte drept partea vătămată B.Ă.G. la datele de 01 septembrie 2008 şi 05 septembrie 2008 în faţa notarului public - Biroul Notarului Public B.A.Z. B., jud.Galaţi şi a determinat doi făptuitori, rămaşi neidentificaţi, să se prezinte sub identităţile false de M.V. şi M.I. în faţa notarului public, cu ocazia solicitării dezbaterii succesiunii defunctului M.P.
9. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, i-a determinat, cu intenţie, pe învinuiţii B.A.S. şi P.O.E. să facă afirmaţii mincinoase referitor la împrejurările esenţiale ale cauzei, cu ocazia audierii în calitate de martori, într-o cauză privind procedura succesorală notarială asupra imobilului din Galaţi, str. D., deschisă la Biroul Notarilor Publici „M.C. şi S.V.A.L." Galaţi; în cursul anului 2007, i-a determinat pe făptuitorul H.A.M. şi pe învinuitul A.N.N. să facă afirmaţii mincinoase, fiind ascultaţi ca martori într-o cauză civilă - acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. A.I.C. - Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi şi l-a determinat pe învinuitul A.X.N. să facă declaraţii neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat.
10. L-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul L.A.Ş. în a-şi păstra folosul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea, respectiv în ajutorul dat în vederea radierii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Galaţi str. C.L. (fostă B.) şi ulterior în vederea valorificării acestuia.
11. L-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul L.A.Ş. să schimbe şi să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galaţi, Bdul. G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea de infracţiuni de trafic de fiinţe umane de genul infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienţei ilicite a acestuia.
12. În anul 2010, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.B.A. şi B.M.C., grup care a acţionat pe parcursul anului respectiv, în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare.
13. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18 iunie 2010 a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între inculpatul B.B.A. şi partea vătămată SC A.C. SA. la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care, ulterior, l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată.
14. Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanţele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 al Tribunalului Galaţi, prin folosirea unui contract falsificat şi a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care partea vătămată SC A.C. SA. să fie obligată la plata sumei trecute în contract, respectiv 4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.
Aşadar, o analiză a acuzaţiilor în coroborare exhaustivă cu actele şi lucrărilor dosarului oferă indicii puternice că inculpatul B.M. a avut un rol important în desfăşurarea activităţii infracţionale pentru care este în prezent cercetat în stare de arest preventiv, astfel:
- începând cu anul 2006 a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii P.E.E., T.Ă.P. şi L.U.A., grup care a acţionat până în anul 2008 şi la care au aderat şi alte persoane printre care şi inculpata B.M.C., în scopul obţinerii unor beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune, având ca scop dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii unui număr de 9 (nouă) imobile situate pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse şi folosirea de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea unor hotărâri, arbitrale sau judecătoreşti, neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON şi 747.000 euro.
- activitatea infracţională derulată de grupul infracţional, al cărui lider a fost era circumscrisă şi comiterii unor infracţiuni de spălare a banilor, respectiv în ajutorul dat unor terţe persoane pentru a ascunde ori a disimula proprietatea unor imobile sau drepturi asupra unor astfel de bunuri cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracţiuni legate de traficul de fiinţe umane cât şi în ajutorul pentru dobândirea unor bunuri imobile (terenuri, clădiri şi apartamente) cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracţiuni.
- în anul 2010, ulterior dobândirii calităţii de deputat în Parlamentul României, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.O.M. şi B.B.A. în vederea obţinerii unor importante foloase materiale prin întocmirea în fals a unor documente oficiale ori sub semnătură privată în scopul pretinderii existenţei unor convenţii comerciale, documente care ulterior au fost folosite în fata instanţelor de judecată în vederea obligării părţii vătămate SC A.C. SA. Galaţi la plata unei sume de 4.000.000 RON.
Înalta Curte reaminteşte că potrivit prevederilor din Recomandarea nr. R(80)ll a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, detenţia provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi că există motive serioase de a se crede că există cel puţin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucţionare a cursului justiţiei şi pericol de a comite o nouă infracţiune gravă. În mod excepţional, când se comit infracţiuni deosebit de grave, recomandarea stipulează că se poate recurge la detenţia provizorie.
Este evident că potrivit art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului starea de deţinere a unui individ nu poate fi menţinută pe o perioadă nedeterminată, deoarece „motivul verosimil" nu poate să constituie unicul element care să permită justificarea menţinerii în detenţie, deoarece arestarea preventivă este o măsură vremelnică.
Raportarea acestor principii speţei şi situaţiei inculpatului B.M. conduce Înalta Curte la concluzia fermă, că în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală şi ar genera un climat de insecuritate socială şi de neîncredere al cetăţenilor în actul de justiţie.
Potrivit legislaţiei naţionale, arestarea preventivă a unei persoane se poate dispune de către judecător dacă sunt întrunite condiţiile art. 143 C. proc. pen. şi dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., când se consideră că este în interesul urmăririi penale.
Condiţia art. 143 C. proc. pen. este îndeplinită, după cum rezultă din cele expuse mai sus.
Temeiurile juridice ce fundamentează măsura arestării preventive a inculpatului B.M. sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. a) şi lit. f) C. proc. pen., respectiv, că există date că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, că infracţiunile pentru care este trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Art. 148 lit. a) C. proc. pen. - cerinţă întrunită la momentul luării măsurii arestării preventive se menţine şi în prezent.
Înalta Curte apreciază că este peste orice dubiu rezonabil că inculpatul B.M. a fugit, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau judecată.
Susţinerile apărării că la data de 16 martie 2012, când i s-a adus la cunoştinţa inculpatului învinuirea, nu i s-a pus în vedere să se prezinte la organul de urmărire penală la o anumită dată şi nici nu s-a instituit în sarcina sa interdicţia de a părăsi ţara, sunt inconsistente şi contrazise de actele dosarului.
Inculpatului nu îi este analizată încălcarea vreunei obligaţii impuse de către organele judiciare pentru a se aprecia comportamentul în raport de aceste obligaţii, ci comportamentul inculpatului este examinat în raport de propriile demersuri realizate după începerea urmăririi penale.
De aceea, este de domeniul evidenţei că inculpatul B.M. cunoştea despre derularea procedurilor judiciare în cauză şi se arăta chiar contrariat cum de anumite acte de urmărire penală au fost autorizate de către Curtea de Apel Galaţi, când ar fi fost necesar ca aceste autorizaţii să fie emise de către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, întrucât era deputat: „...trebuie să mă ducă la Înalta Curte...” Şi mai spune-le cum s-a dat autorizaţie de către Curtea de Apel când e B. implicat... şi du-ne la Înalta Curte că acolo suntem de competenţă... " - proces-verbal de redare Ordonanţă provizorie nr. 17/AP/2012, aspecte reluate şi în altă discuţie: „... Da mă, dar spune-le; „Eu am terminat dreptul. Autorizaţia nu trebuia emisă de Înalta Curte de Casaţie, căci voi îl căutaţi pe d-l B.? Şi să consemnaţi chestiile acestea în procesul-verbal. D-le, autorizaţia este ilegală pentru că în dosar este cercetat de fapt d-l B., care e deputat şi atrage competenţa Înaltei Curţi... "
În evidenţa acestor aspecte apare ulterior comportamentul inculpatului de a fugi din ţară, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, părăsirea teritoriului naţional fiind subsumată unei preocupări de a-şi ascunde sursele financiare necesare asigurării subzistenţei pe un alt teritoriu:
- „.... am o urgenţă. A început circul... plimbă ce e la mine şi la M. ... plimbă aşa şi o să vină ea. Că până la 10 o să-ţi spun eu ce mişcare, da? ... la 10. Da. Plimbi tot, tot odată, nu ... " - discuţia din dimineaţa datei de 16 martie 2012 cu şefa agenţiei Banca R.;
- „mama hai intra sa vb , Ui dau datele băncii şi adresa in 30 min, vb cu C. sa trimiteţi acoperit, azilnic, aici nu vor fi probleme, e o banca privata, şi banii se mişca, prin germania, şi de acolo nu se transmit informtii unde au plecat banii, e o arăboaica.. " - mesaj din 20 martie 2012, ora 11:23;
- „datele de cont, Beneficiary Name. S.A.A., Beneficiary Account NO: A1., Beneficiary Bank: D.T.B. LTD, F. N. Center - L. Road - MLD, Beneficiary Bank Swift Code (BIC): W1 - mesaj din 20 martie 2012, ora 16:53.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, toate acestea se petreceau în condiţiile în care inculpatul B.M. avea cunoştinţă despre procedurile judiciare iniţiate împotriva sa de către organele de urmărire penală, respectiv solicitarea avizelor de la Camera Deputaţilor necesare formulării propunerilor de efectuare a percheziţiilor şi de arestare în lipsă: „ai primit datele pt contul bancar...sa ii dai lui C. şi sa trimit încet, incet, euro aia., eu ma interesz sa merg la scoală aici, fac un an şi poi sunt avocat., am vb cu F. sa aibă grija de acte sa le trimită când voi avea nevoie ... percheziţie cred ca for face mâine dimineaţa asa ca de scandal" - mesaj din 20 martie 2012, ora 19:41 (n.n. - conţinutul comunicaţiilor purtate prin intermediul adresei de e-mail R.D., au fost interceptate în baza Ordonanţei provizorii confirmată prin încheierea de şedinţă din 23 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Art. 148 lit. f) C. proc. pen. - cerinţă întrunită la momentul luării măsurii arestării preventive se menţine şi în prezent.
Înalta Curte constată că legea prevede pentru infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Înalta Curte are în vedere la evaluarea pericolului pentru ordinea publică elementele de fapt relevate cu privire la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi observă că bănuielile existente asupra faptelor pentru care este judecat inculpatul B.M. evidenţiază suspiciunea introducerii de către acesta în circuitul civil a numeroase hotărâri judecătoreşti inexistente în realitate.
Inculpatul B.M. are calitatea de avocat, iar o parte dintre fapte le-a comis şi în perioada când avea calitatea de deputat în Parlamentul României.
Aşadar inculpatul B.M., în virtutea calităţilor profesionale şi de înalt demnitar, este suspectat că a comis numeroase fapte penale într-o asociere infracţională specifică crimei organizate, fapte penale îndreptate împotriva dreptului de proprietate - unul dintre cele mai importante drepturi civile reglementat de Constituţia României ca un drept fundamental.
Subsumat acestor fapte, inculpatul B.M. a contribuit la introducerea în circuitul civil a unor hotărâri judecătoreşti nereale, ceea ce creează un puternic sentiment de insecuritate cu privire la raporturile juridice civile şi cu privire la aparenţa de legalitate şi forţa autorităţii lucrului judecat a hotărârilor judecătoreşti în general, aspecte ce relevă gravitatea sporită a infracţiunilor de care este suspectat.
Toate acestea constituie, aşa cum s-a mai spus, în mod cert, împrejurări care tulbură profund şi grav ordinea publică, alimentând temeri justificate de insecuritate şi un accentuat sentiment de neîncredere faţă de sistemul judiciar şi chiar faţă de actul de justiţie.
Pe de altă parte, comportamentul inculpatului B.M. după plasarea sa în detenţie preventivă, când prin „bileţele" (declaraţie inculpat L.A.Ş.,) încerca influenţarea actului de justiţie, completează tabloul pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă şi justifică şi în acest moment procesual pe deplin temerea că, odată pus în libertate, va încerca să fugă pentru a scăpa de judecată ori că va săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
De aceea, Înalta Curte reţine că sunt identificate pericolele care justifică menţinerea arestării preventive a inculpatului B.M., din punctul de vedere al stipulaţiilor referitoare la pericolului de fugă şi al pericolului perturbării judecăţii, iar faptele penale de care este acuzat au un caracter deosebit de grav.
Măsura este necesară, la acest moment al judecăţii, pentru buna desfăşurare a procesului penal, acesta fiind unul dintre scopurile măsurilor preventive enumerate în art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că au fost respectate cerinţele art. 5 parag. 3 din Convenţie, conform cărora orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de parag. 1 lit. c), are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Potrivit dispoziţiilor art. 300, C. proc. pen., rap. la art. 160 C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Este neîndoielnic faptul că organele judiciare au obligaţia soluţionării cu celeritate a cauzelor, în special a acelora cu arestaţi preventiv, totuşi aceasta nu poate impieta asupra eforturilor de lămurire a cauzelor sub toate aspectele.
Practica Curţii Europene a Drepturilor Omului a evidenţiat în privinţa criteriilor de apreciere a caracterului rezonabil al arestării preventive, existenţa unor temeiuri relevante şi suficiente pentru a justifica privarea de libertate şi diligenta specială în desfăşurarea procedurii, şi a arătat că nu poate fi apreciat în abstract caracterul rezonabil al unei perioade de detenţie, ci de la caz la caz.
De aceea Înalta Curte consideră eronate argumentele Curţii de Apel Iaşi potrivit cărora depăşirea acestui termen de un an şi 6 luni, printr-o nouă prelungire ar duce la încălcarea termenului rezonabil de privare de libertate, mai ales în condiţiile în care de la săvârşirea faptelor reţinute în actul de inculpare, a trecut o perioadă semnificativă de timp, perioadă care a făcut ca rezonanţa socială negativă a acestor fapte să se estompeze şi pericolul social reprezentat de inculpat să nu mai fie actual.
Înalta Curte apreciază că arestarea inculpatului B.M. este legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat şi consideră că durata totală a arestării preventive până la acest moment nu poate fi apreciată ca fiind excesivă şi nu poate justifica punerea în libertate a acestuia, având în vedere natura şi gravitatea deosebită de gravă a faptelor săvârşite.
Aşadar, Înalta Curte consideră că măsura arestării preventive dispuse faţă de inculpatul B.M. este necesară şi justificată, iar o altă măsură preventivă, mai puţin restrictivă de libertate, nu este suficientă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Asupra inculpatului B.B.A. există bănuiala legitimă că ar fi săvârşit infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În concret faptele pentru care s-au conturat aceste bănuieli legitime şi în privinţa cărora inculpatul B.B.A. a fost plasat în detenţie preventivă şi ulterior se află sub interdicţia de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organelor judiciare se referă la aceea că:
- în anul 2010, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.M. şi B.M.C., grup care a acţionat pe parcursul anului respectiv, în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare;
- Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18 iunie 2010, a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între el şi partea vătămată SC A.C. SA. la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care ulterior l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată;
- Acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanţele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 al Tribunalului Galaţi, prin folosirea unui contract falsificat şi a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care partea vătămată SC A.C. SA. să fie obligată la plata sumei trecute în contract - 4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., măsura preventivă se revocă atunci când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei pentru menţinerea sa. Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara a fost luată faţă de inculpatul B.B.A. prin decizia penală pronunţată la data de 18 octombrie 2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Înalta Curte apreciază că şi în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii, respectiv existenţa unor indicii temeinice, cel puţin cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; necesitatea impunerii unor garanţii procesuale (sub forma unor măsuri şi obligaţii, inclusiv de a se prezenta la instanţa de judecată de fiecare dată când este chemat, de a respecta un plan de supraveghere şi de a nu lua legătura cu ceilalţi inculpaţi şi martori); cauza penală este încă pe rolul primei instanţe, în condiţiile în care nu au fost audiaţi toţi inculpaţii şi nici nu s-a început măcar audierea martorilor.
În acest sens este de observat atitudinea inculpatului B.B.A. în legătură cu demersurile organelor de urmărire penală, prealabil datei de 24 octombrie 2011 când urma să se desfăşoare un termen de judecată în cauza nr. 13.223/121/2010 al Tribunalului Galaţi privind acţiunea în anularea Ordonanţei nr. 3735 pronunţată în Dosarul nr. 6967/121/2010, formulată de partea vătămată SC A.C. SA. Galaţi la data de 23 octombrie 2011.
În dialogul cu inculpatul B.M. afirmă „Şi ţi-am zis cu plângerea aia să mă bagi şi pe mine acolo, că-mi bag ..., nu mai ...eu nu sunt aşa sperios, mă ...pe faţa lor. Mă duc şi-i zic Iu" fraierul ăla, „Băi, ..., vrei să-ţi duci copilu" cu bodyguard la şcoală, du-te-n ..., de-aici!"... Eu ies după patru ani, da" ăla nu mai iese. Dă-l în morţii..”.
Aşadar, cum această măsură preventivă a fost luată cu respectarea prevederilor legale şi există temeiuri suficiente care justifică menţinerea acesteia, nu se impune revocarea măsuri obligării de a nu părăsi ţara.
Sunt corecte susţinerile Ministerului Public potrivit cărora împrejurarea că inculpatului B.B.A. i-a fost încuviinţată, punctual, solicitarea de a se deplasa în afara teritoriului României, iar ulterior s-a prezentat la termenele de judecată nu prezintă relevanţă în condiţiile în care, dacă nu s-ar fi prezentat, ar fi fost luată măsura arestării preventive, astfel că măsura obligării de a nu părăsi ţara este necesară, la acest moment al judecăţii pentru buna desfăşurare a procesului penal, acesta fiind unul dintre scopurile măsurilor preventive enumerate în art. 136 aiin. (1) şi (8) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi este fondat astfel că, în temeiul art. 38513 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., îl va admite, va casa în întregime încheierea atacată şi rejudecând, în temeiul art. 300 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., măsură pe care o va menţine.
Va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, formulată de inculpatul B.B.A.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi împotriva încheierii din 20 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în întregime încheierea atacată şi rejudecând:
În temeiul art. 300 raportat la art. 160 alin. (3) C. proc. pen., constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., măsură pe care o menţine.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, formulată de inculpatul B.B.A.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.M. şi B.B.A., în cuantum de câte 25 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 2910/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2933/2013. Penal → |
---|