ICCJ. Decizia nr. 2933/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2933/2013
Dosar nr. 7178/121/2012
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea tentativei la infracţiunea de viol simplu, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1)-175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33-34 lit. b) şi 35 C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul T.I. să execute pedeapsa mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani şi 4 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului T.I., iar în conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de la 21 iunie 2012 la zi, respectiv 25 ianuarie 2013.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a constatat că numita C.C., fiica victimei C.M., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauza penală.
În baza art. 189 şi 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.I. la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 468/P din 3 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.I. pentru comiterea infracţiunilor de tentativa la viol prevăzută de art. 20 C. pen. cu referire la art. 197 C. pen. şi respectiv omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. h) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarele:
La data de 8 iunie 2012 martorul C.A. a mers în municipiul Tecuci şi întâmplător s-a întâlnit cu victima C.M., s-a împrietenit cu aceasta şi a chemat-o în localitatea sa, comuna D. pentru a locui împreună, ca şi concubini.
Victima a fost de acord şi a locuit cu martorul aproximativ o lună de zile, după care a părăsit domiciliul martorului C.A. locuind temporar la diferite persoane din sat C., comuna D., judeţul Galaţi.
La data de 18 iunie 2012 inculpatul T.I. a mers la o rudă a sa din localitatea C. şi s-a întâlnit cu victima C.M., care locuia efectiv pe stradă şi era în stare de ebrietate.
Întrucât inculpatul era despărţit în fapt de soţia sa, a invitat-o pe victimă să locuiască cu el, la un domiciliu comun din satul C., comuna D., judeţul Galaţi, în prealabil victima făcând cunoştinţă şi cu părinţii inculpatului, iar aceştia, de principiu, au fost de acord ca aceasta să locuiască cu fiul lor.
În continuare, în aceeaşi zi, inculpatul T.I. a mers cu victima C.M. la domiciliul său şi a încercat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, dar victima s-a opus, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii şi picioarele, după care aplecat la locuinţa părinţilor săi aflată în apropiere.
După ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a reîntors la locuinţa sa unde era victima, a încercat din nou să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, dar victima s-a opus categoric.
Văzând atitudinea de opunere a victimei C.M., inculpatul a lovit-o din nou cu pumnii şi picioarele în diferite părţi ale corpului, după care a sugrumat-o, victima decedând la scurt timp, după care inculpatul a plecat la domiciliul părinţilor săi.
A doua zi, martora T.E. a mers la locuinţa fiului său şi a văzut-o pe victimă căzută pe pat şi fără suflare, motiv pentru care şi-a dat seama ca este decedată şi a anunţat organele de poliţie.
După începerea cercetărilor, în faza de urmărire penală inculpatul T.I. a recunoscut că a săvârşit fapta, precizând că a lovit victima de mai multe ori, după care a sugrumat-o.
Raportul de expertiză medico-legală a constatat că moartea victimei C.E. a fost violenta şi s-a datorat asfixiei mecanice produsă prin sugrumare, dar şi numeroaselor leziuni constatate pe diferite părţi ale corpului victimei.
S-au mai constatat pe corpul victimei leziuni de lovire activă produse cu diferite corpuri contondente, unul de comprimare produs cu mâinile şi degetele în zona gâtului victimei, echimoze şi excoriaţii pe membrele superioare şi inferioare contuzii cervicale şi mandibulare produse prin lovire sau comprimare.
Rezultatul expertizei medicale a mai relevat că decesul victimei s-a produs cu maxim 48 de ore în urmă, leziunile grave au cauzat decesul, iar agresorul s-a aflat faţă în faţă cu victima când i-a aplicat loviturile active.
La data de 21 iunie 2012, inculpatul T.I. a fost arestat preventiv şi ulterior starea de arest a fost prelungită şi respectiv menţinută în faza de judecată.
Din probele existente la dosar şi în urma investigaţiilor efectuate de instanţa de fond, s-a constatat că victima C.M. are o singură fiică pe nume C.C. născută în anul 1991, dar care este căsătorită şi locuieşte în Italia şi nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
La termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2013, în prezenţa apărătorului său, inculpatul T.I. a precizat că nu doreşte să mai dea declaraţii în cauză, se prevalează de aplicarea art. 3201 C. proc. pen., recunoaşte şi regretă faptele comise şi doreşte soluţionarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La acelaşi termen de judecată, reprezentantul parchetului a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracţiunile reţinute prin rechizitoriu cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., iar apărătorul inculpatului T.I. a solicitat şi reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului conform art. 74 C. pen. şi aplicarea unei pedepse principale reduse.
În aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că în faza de urmărire penală s-au respectat toate drepturile procesuale ale inculpatului T.I., iar mijloacele de probă administrate dovedesc situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, atât pentru tentativa la viol, cât şi pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 C. pen.
Inculpatul T.I. a recunoscut ambele fapte penale, arătând că în luna iunie 2012 a încercat să întreţină relaţii sexuale cu victima C.M., a lovit-o de mai multe ori pentru ca victima să accepte întreţinerea de relaţii sexuale, a încercat să o dezbrace de mai multe ori, după care a continuat să o lovească puternic în diferite părţi ale corpului şi în cele din urmă a strangulat-o cu mâinile.
Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului T.I. este dovedită şi prin declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, planşele foto, declaraţiile date de inculpat, raportul de expertiză medico-legală, procesul-verb al de cercetare la faţa locului coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului T.I. care la data de 18 iunie 2012, prin violenţă fizică şi psihică a încercat să întreţină relaţii sexuale cu victima C.M. fără să reuşească, datorită opunerii acesteia, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol simplu prevăzută de art. 20 C. pen. cu referire la art. 197 alin. (1) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care la aceeaşi dată şi pe fondul consumului de alcool, pentru a ascunde fapta de tentativă la viol, a aplicat victimei lovituri puternice în zone vitale ale corpului, după care a strangulat-o, victima C.M. decedând la scurt timp, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. h) C. pen.
La individualizarea pedepsei inculpatului, au fost luate în considerare în primul rând cerinţele prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., dar şi dispoziţiile art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptelor, împrejurările şi condiţiile în care s-au comis, dar şi persoana inculpatului T.I.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, consecinţele acestora, instanţa de fond a apreciat că nu este justificat să se reţină în cauză circumstanţe atenuante judiciare, dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul, prin apărător.
Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că pedepsele principale aplicate şi pedeapsa rezultantă trebuiesc orientate către limite mai reduse, deoarece inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, nu are antecedente penale, are trei copii minori în creştere şi îngrijire, are un grad redus de pregătire şcolară şi profesională şi provine dintr-o familie cu multiple probleme sociale şi economice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul T.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, solicitând majorarea acestora, faţă de modalităţile în care au fost comise infracţiunile, gravitatea acestora, urmarea socialmente periculoasă.
Inculpatul T.I. a criticat hotărârea tot pe motive de netemeinicie, solicitând reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor, avându-se în vedere circumstanţele sale personale, respectiv faptul că se află la primul impact cu legea penală, a recunoscut şi regretat faptele, are trei copii minori.
Prin decizia penală nr. 105/A din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul T.I. împotriva sentinţei penale 36 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Galaţi.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 21 iunie 2012 la zi, respectiv 11 aprilie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, analizând cauza, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat că apelurile sunt nefondate, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Astfel, s-a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului T.I. pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale, coroborat cu declaraţia inculpatului dată în faza cercetării judecătoreşti urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a constatat că în sarcina inculpatului se reţine săvârşirea infracţiunilor de tentativă la viol prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 197 alin. (1) C. pen., respectiv omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. h) C. pen., iar probatoriile administrate în cauză, coroborate cu declaraţiile inculpatului, confirmă împrejurările că faptele există în materialitatea lor, sunt prevăzute de legea penală (încadrate în dispoziţiile legale mai sus arătate) şi au fost comise cu vinovăţie de inculpat, soluţia de condamnare a inculpatului, prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., fiind legală.
Totodată, s-a apreciat că instanţa de fond a realizat şi o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispoziţiile art. 72 C. pen.
Astfel, pedepsele aplicate inculpatului, în cuantum de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de tentativă la viol, respectiv de 12 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat, apropiate de limita minimului special (de 2 ani închisoare, respectiv 10 ani închisoare), sunt legale şi temeinice.
S-a apreciat că nu se impune majorarea celor două pedepse şi nici reducerea acestora, ci menţinerea acestora, având în vedere gravitatea celor două infracţiuni, modalităţile şi împrejurările săvârşirii, aşa cum au fost arătate mai sus, urmarea produsă şi în special atingerea adusă relaţiilor sociale ce ocrotesc viaţa persoanei, comportamentul inculpatului manifestat ulterior comiterii faptelor constând în atitudinea sinceră, circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului, în sensul că acesta se află la primul impact cu legea penală.
S-a constatat însă, că în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 [lit. a) şi c)] C. pen., întrucât aspectele favorabile acestuia intră în concurs cu celelalte criterii de individualizare (gravitatea faptelor, urmarea produsă). Mai mult, atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a considerat, prin raportare şi la dispoziţiile art. 52 C. pen., că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se pot realiza în condiţii bune doar prin executarea efectivă a pedepsei rezultante în cuantumul stabilit de prima instanţă.
Totodată, s-a constatat că pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 4 luni închisoare, stabilită urmare a operaţiunii de contopire (prin aplicarea unui spor de 1 an şi 4 luni la pedeapsa cea mai grea) este legală şi temeinică, respectând dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.I., criticând hotărârile pronunţate sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Examinând recursul declarat de inculpat, prin prisma-criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin dispoziţiile legii menţionate, s-a realizat o nouă limitare a efectului parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge doar la chestiuni de drept controlul judiciar realizat prin intermediul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel.
Inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., aşa încât, potrivit art. 38510 alin. (21) cu referire la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va putea avea în vedere decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.
Prin concluziile orale ale apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a invocat unul dintre aceste cazuri de casare, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile pronunţate fiind criticate sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitându-se reducerea cuantumului pedepsei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Analizând critica formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu se încadrează în cazul de casare invocat, faţă de modificările aduse acestui caz de casare, în actuala sa reglementare dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. fiind incidente „când sau aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege” şi vizează, deci, numai criticile referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate, nu şi la netemeinicia acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, întrucât critica privind greşita individualizare a pedepsei nu mai poate face obiectul analizei în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii date în apel, individualizarea pedepsei fiind o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire în concret a sancţiunii, şi nu verificarea aspectului dacă instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Din oficiu, analizând hotărârile pronunţate în cauză, prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor legale, în limitele prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. şi art 174 alin. (1)-175 lit. h) C. pen., ambele cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna din situaţiile încadrate în celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere din oficiu, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2012 la 1 octombrie 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 105/A din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori,
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2012 la 1 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2911/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2936/2013. Penal → |
|---|
