ICCJ. Decizia nr. 2954/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Nerespectarea obligaţiilor de a nu transmite informaţii privind operaţiuni ce intră sub incidenţa Legii 656/2002 (Legea 656/2002 art. 24), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2954/2013
Dosar nr. 1067/63/2006
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Deliberând asupra recursurilor, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată:
Prin sentinţa penală nr. 165 de la 30 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1067/63/2006, în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.B.O., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., iar în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul de mai sus la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare - cu executare în regim de detenţie, cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 13 martie 2006 până la 6 iunie 2006.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul P.C.T. şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C.T. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C.pen raportat la art. 215 alin. (1), (2), şi (5) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., ca pedeapsă complementară; în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) şi art 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656 /2002 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare; în baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 363 din 16 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Harghita şi, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de administrator al societăţii comerciale), ca pedeapsă complementară.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 13 august 1999, până la data de 26 august 1999 şi de la 13 martie 2006 până la 6 iunie 2006.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.M., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) din C. pen.,ca pedeapsă complementară; în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656 /2002 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de administrator al societăţii comerciale), ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M.S.C., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen., ca pedeapsă complementară; în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656 /2002 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) , 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (interzicerea funcţiei de consilier juridic), ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.V., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., iar în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., text de lege, în baza căruia, cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul de mai sus la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară; în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, cu aplic. art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 - 999 şi 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii, iar inculpaţii G.M. şi M.S.C. în solidar şi cu partea responsabil civilmente SC M.G.G. SRL Craiova, respectiv P.C.T. în solidar şi cu partea responsabil civilmente SC O.U. SRL Craiova, la plata sumei de 555.592,6754 RON reprezentând TVA rambursat, precum şi la dobânzi legale de la data de 12 august 2004 şi penalităţi de întârziere aferente, conform C. fisc., calculate până la data achitării integrale a debitului în favoarea Statului Român reprezentat de A.N.A.F Bucureşti, prin D.G.F.P. Dolj; s-a respins cererea formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj, de luarea măsurilor asigurătorii în cauză.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, respectiv: contract de vânzare -cumpărare datat 28 iunie 2004 între SC M.G.G. SRL Craiova şi SC O.U. SRL Craiova, facturile fiscale FF1. nr. F1., F2., F3., F4., F5., note de recepţie, aferente facturilor de mai sus, cinci (5) contracte de creditare societăţi, 85 chitanţe fiscale emise de SC O.U. SRL Craiova de la seria CC1. nr. C1. la nr. C2., excepţie făcând chitanţele nr. C3., C4., C5. şi C6., cincizeci (50) de dispoziţii de încasare aferente perioadei 1 august 2004 - 31 august 2004, bilanţ datat decembrie 2001 al SC O.U. SRL Craiova.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi, iar pe inculpaţii G.M. şi M.S.C., fiecare în solidar cu partea responsabil civilmente SC M.G.G. SRL, iar inculpatul P.C.T. în solidar cu partea responsabil civilmente SC O.U. SRL Craiova, la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, incluzând şi onorariile apărătorilor din oficiu; onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de 150 RON (delegaţie D1. din 04 mai 2006), 100 RON (delegaţie D2. din 08 februarie 2007), 200 RON (delegaţie D3. din 14 noiembrie 2008), s-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Dolj. Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T - S.T. Craiova, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii: B.B.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., spălare a banilor, prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) din C. pen.; P.C.T. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., în final cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., spălare a banilor, prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţări actelor de terorism, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) din C. pen. şi, în stare de libertate, inculpaţii: G.M., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., spălare a banilor, prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţări actelor de terorism, în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) din C. pen.; M.S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., spălare a banilor, prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţări actelor de terorism, în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) din C. pen. şi D.V. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) din C. pen.
În fapt, instanţa de fond a constatat că, la data de 26 august 2004, s-a depus pentru SC M.G.G. SRL decontul de taxă pe valoare adăugată pentru luna iunie 2004, înregistrat sub nr. A. din 26 iulie 2004 de la D.G.P.P. Dolj, pentru suma de 5.555.926.754 ROL, însoţit de anexe şi documentaţie formală.
Societatea SC M.G.G. SRL având ca obiect principal de activitate activitatea ziarelor administrată de către inculpatul G.M. a solicitat rambursarea de TVA în suma de mai sus, ca urmare a achiziţionării unor utilaje tipografice prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 28 iunie 2004 între SC O.U. SRL, reprezentată de inculpatul D.V., în calitate de vânzător şi SC M.G.G. SRL, reprezentată de G.M., în calitate de cumpărător, preţul stabilit în contract fiind de 28.151.260.504 ROL fără TVA având un TVA aferent de 5.348.739.496 ROL , valoare totală de 33.500.000.000 ROL, fiind întocmite facturile seria FF2. nr. F6., F7., F8., F9., F10. la data de 28 iunie 2004 semnate de inculpaţii G.M. şi D.V. Aferent celor 5 facturi fiscale s-au dispus şi 5 note de recepţie semnate tot de către inculpatul G.M., administratorul firmei.
Controlul financiar pentru decontul de TVA înregistrat la data de 26 august 2008 la A.F.P. Craiova a fost efectuat de către consilier G.S. în perioada 3 august 2004 - 5 august 2004 sens în care s-a întocmit procesul verbal din 05 august 2004 înregistrat la D.G.P.R. Dolj sub nr. P1. din 6 august 2004 nerezultând nereguli în documentaţia depusă, procesul verbal de control fiind semnat pentru firma beneficiară de jurista societăţii, inculpata M.S.C., în baza unei procuri generale autentificate sub din 18 iunie 2004 la B.N.P. T.M.D., rectificată la data de 25 iunie 2004 de acelaşi notar prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, din care rezultă că inculpata era împuternicită de către administratorul G.M.
La efectuarea controlului s-a avut în vedere şi declaraţia pe proprie răspundere semnată de inculpatul G.M., că maşinile tipografice şi componentele acestea cumpărate de la SC O.U. SRL , la data de 28 iunie 2004 se află depozitate în Bucureşti într-o magazie a Cooperativei de Invalizi „C." şi acestea nu au putut fi mutate la Craiova, datorită timpului scurt de la cumpărare, fiind necesară găsirea unor maşini de încărcat (macarale) şi de transport adecvate, precum şi o hală de depozitare în bune condiţii a tipografiei achiziţionate. S-a mai reţinut în raportul de control întocmit, că nu s-a efectuat plata integrală a furnizorului.
În urma controlului s-a emis de către A.N.A.F. -D.G.F.P. Dolj - decizia de rambursare TVA din 9 august 2004 pentru suma de 5.555.926.754 ROL - SC M.G.G. SRL.
Probatoriul administrat în cauză relevă fără dubii că inculpaţii, cu forme de participaţie penală diferite, au indus în eroare Statul Român în scopul însuşirii pe nedrept a TVA prin prezentarea ca adevărată a situaţiei achiziţiei utilajelor tipografice, prin întocmirea fictivă de documente.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că utilajele tipografice în speţă au făcut obiectul contractului de colaborare din 15 iunie 1995 încheiat între Cooperativa de Invalizi „C." din Bucureşti şi Firma SC I.A. SRL din Bucureşti, constând în realizarea în comun a unor lucrări de poligrafiere şi legătorie, contract în baza căruia această din urmă societate asigura utilajele, montarea şi punerea lor în funcţiune în termen de o lună de la sosirea lor în România, rezultând din probatoriul testimonial că acestea au fost aduse în ţară, însă nu au lucrat niciodată.
În cursul anului 1998, în baza contractului din 8 septembrie 1998, SC I.A. SRL -reprezentată de N.G. a solicitat societăţii Generale a Experţilor Tehnici SA să efectueze evaluarea acestor utilaje şi accesorii tipografice în vederea vânzării prin licitaţie publică.
Conform raportului de expertiză tehnică din 21 octombrie 1998, cele 14 utilaje şi accesorii tipografice aparţinând SC I.A. SRL se aflau la punctul de lucru din str. V.L., rezultând o valoare actuală de piaţă, la data de 15 septembrie 1998 de 962.858 DEM, curs leu/marcă de 5.350.
Conform contractului de donaţie autentificat, din 20 august 1998, SC I.A. SRL a donat numitului D.A. din Corabia aceste utilaje cu accesorii.
La trei zile după donaţie la 23 august 1999 conform contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC D.A. SRL şi numiţi O.V. din comuna J. şi P.I. domiciliat în Bucureşti, aceştia din urmă cumpără utilajele tipografice şi accesorii cu suma de 200.000 de dolari, fiind menţionat că preţul a fost achitat integral de cumpărători.
Ulterior, la data de 15 noiembrie 1999, conform contractului de vânzare - cumpărare numitul O.V. vinde lui P.I. partea ce i se cuvenea din cumpărarea utilajelor, pentru preţul de 100.000 dolari.
În cursul anului 1999, D.A. din Corabia a solicitat la Cooperativa de credit Populară Banca R., cu sediul în Craiova, reprezentat legal la acea dată fiind martorul D.S. un împrumut în sumă de 100.000.000 RON pentru a pune în funcţiune nişte utilaje tipografice. La acordarea împrumutului s-a încheiat contractul de gaj cu deposedare din 3 septembrie 1999 autentificat sub nr. X1. din 3 septembrie 1999 între Cooperativa de Credit Populară Banca R. reprezentată de D.S. -în calitate de creditor garant şi D.A. în calitate de debitor gajist, având ca obiect constituirea în favoarea creditorului a unui gaj cu deposedarea utilajelor tipografice.
La data de 28 martie 2001, numitul D.A. a decedat, împrumutul de 100.000.000 ROL rămânând neacoperit, însă este cert că nici martorul D.S. nu a reuşit să intre în posesia utilajelor, aşa cum rezultă din probatoriul administrat.
La data de 20 septembrie 2001, conform contractului de cesiune din 20 septembrie 2001, a fost încheiat contractul între Asociaţia F.P.P. Oltenia - reprezentată de martorul D.S. în calitate de cedent şi SC A.I. SRL Craiova - împrumutată de inculpatul P.C.T. - în calitate de cesionar, obiectul constituindu-l cesionarea de către cedent a unei creanţe în sumă de 100.000.000 ROL, împreună cu garanţia aferentă, respectiv bunurile mobile ale tipografiei respective, individualizate în contract.
În legătură cu împrejurările încheierii acestui contract, s-a reţinut că inculpatul P.C.T. şi martorul O.M. - ambii asociaţi la SC A.I. SRL Craiova au solicitat martorului D.S. să-i sprijine financiar pentru a cumpăra o tipografie, în vederea editării unui ziar iar martorul a oferit o tipografie sub forma unor utilaje tipografice, înţelegere materializată în contractul de cesiune menţionat mai sus.
S-a menţionat expres în contract că revenea obligaţia cesionarului să facă executarea pentru intrarea în posesie a garanţiilor pe cheltuială proprie iar din declaraţiile martorilor D.S. şi O.M. rezultând că inculpatul P.C.T. a fost informat cu privire la situaţia juridică a utilajelor, că acestea se află depozitate în Bucureşti, că trebuie să se ocupe de aducerea lor la Craiova. Şi la data de 13 aprilie 2004, SC A.I. SRL a chemat în judecată alături de cele două pârâte de mai sus şi pe numitul P.I., proprietarul utilajelor, pentru a-şi ridica utilajele tipografice, prin decizia civilă nr. 466 din 8 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă constatându-se că pârâtul P.I. a dobândit în proprietate aceste bunuri prin contractul din 15 noiembrie 1999 menţionat mai sus.
Ca atare, aceste ultime acţiuni în justiţie - din cursul lunilor martie - aprilie 2004 - deşi situaţia juridică a cesiunii de creanţă şi a utilajelor cunoscuse scriptic o altă evoluţie - au fost constituite la acea dată tot pro causa, în vederea justificării unui titlu asupra acelor bunuri şi a ascunderii scopului infracţional urmărit.
Astfel, la 6 zile de la înfiinţarea SC O.U. SRL Craiova - aceeaşi asociaţi O.M. şi P.C.T. - au cesionat utilajele tipografice de la SC A.I. SRL Craiova, către această nouă societate, reprezentată prin inculpatul P.C.T. în calitate de administrator în baza contractului de cesiune din 05 decembrie 2001 având însă ca obiect cesionarea unei creanţe în sumă de 100.000 dolari, împreună cu componentele unei tipografii, cele 13 utilaje individualizate expres. Contractul nu a fost înregistrat în contabilitatea societăţilor comerciale, ceea ce relevă în plus scopul infracţional urmărit, Activitatea tranzacţiilor.
Deşi se efectuase scriptic această cesiune, acţiunile în instanţă au fost formulate tot de către SC A.I. SRL Craiova şi nu de către cedent.
În cursul lunii iunie 2004 la solicitarea inculpatului B.B.O. - care se comporta în societate ca administrator al SC M.G.G. SRL- şi în urma discuţiilor şi cu inculpatul P.C.T., inculpata M.S.C. a întocmit un contract de vânzare -cumpărare datat 28 iunie 2004, încheiat între SC O.U. SRL Craiova, reprezentată de D.V. persoană fără calitate în firmă - în calitate de vânzător şi SC M.G.G. SRL împrumutată de administrator G.M. având ca obiect utilajele tipografice menţionându-se un preţ de 33.500.000.000 ROL stabilit de către inculpatul B.
Conform înţelegerii cu inculpatul P.C.T., inculpata M.S.C., la data de 14 iunie 2004 întocmise o procură simplă din partea acestui inculpat, semnată şi ştampilată de acesta pentru D.V., persoana care a semnat ulterior contractul de vânzare-cumpărare în numele firmei SC O.U. SRL.
Pe lângă acest contract de vânzare-cumpărare, inculpatul D.V. a semnat şi facturile aferente precum şi notele de recepţie întocmite însă, ulterior în perioada controlului, în urma depunerii dosarului de rambursare. Mai mult, inculpata M.S.C. a relatat detaliat împrejurările întocmirii acestor acte, care au stat la baza rambursării, din care rezultă fără echivoc şi implicaţia inculpatului D.V. care a acceptat să semneze actele respective, atestând în mod mincinos existenţa acestei tranzacţii şi a utilajelor vândute respectiv încasarea preţului.
Această procură, nici nu a fost depusă la dosarul de rambursare, inculpatul D.V. a dobândit calitatea de administrator la SC O.U. SRL, ulterior, la data de 22 august 2004.
Pentru întocmirea contractului de vânzare cumpărare, inculpata M.S.C. s-a folosit de datele din înscrisurile puse la dispoziţie de inculpatul P.C.T., respectiv contractele de cesiune a creanţei realizate mai sus , contractul de vânzare - cumpărare al numitului D.A. , un raport de expertiză tehnică şi evaluare utilaje tipografice în care moneda de evaluare era dolarul, ordonanţă preşedinţială de ridicare a unor utilaje tipografice.
După ce a întocmit contractul, inculpata l-a prezentat inculpatului B.B.O., acesta solicitându-i să însereze şi celelalte clauze de la drepturi şi obligaţii din contractul de cesiune de creanţă existent. Tot acest inculpat, i-a confirmat că este bine că la trecut la rubrica vânzător SC O.U. SRL pe D.V. în calitate de administrator, asigurând-o că această persoană va semna zilele următoare contractul alături de G.M., ceea ce dovedeşte în plus implicarea inculpatului B. şi înţelegerea lui cu inculpatul P.C.T. inclusiv cu privire la persoana lui D.V.
Acelaşi inculpat a trimis-o pe juristă la inculpatul P.C.T. pentru a-i da facturi şi chitanţe pe SC O.U. SRL Craiova, iar acesta din urmă a pus-o în legătură cu martora M.E., angajată tot la SC M.G.G. SRL care i-a adus un chitanţier şi facturier , aspect confirmat de către martoră.
Întrucât contractul de vânzare - cumpărare întocmit de către inculpată era deja datat 28 iunie 2004 a inserat în cuprinsul lui seriile şi numerele facturilor fiscale, deşi acestea fuseseră ridicate două zile mai târziu, în acest sens fiind şi adresa din 8 februarie 2006 prin care SC N. SRL a comunicat că facturile în speţă, FF3. nr. F11., F12., F13., F14. şi F15. fac parte din carnetul ridicat la data de 30 iunie 2004 de SC O.U. SRL prin delegatul M.S.C.
La solicitarea inculpatului B.B.O., inculpata a scris conform dictării acesteia pe facturi preţul pe fiecare produs şi a antedatat facturile. Contractul şi facturile au fost semnate de D.V. şi G.M. la sediul SC M.G.G. SRL.
Probatoriul testimonial a confirmat că, la momentul semnării contratului de vânzare cumpărare, inculpatul P.C.T. se afla în ţară, aspect ce rezultă şi din lissting-ul intrării -ieşirii persoanelor din ţară, ceea ce dovedeşte în plus implicarea inculpatului D.V.
Tot la solicitarea inculpatului B., martora D.E., contabilă la SC M.G.G. SRL a întocmit acte contabile şi pentru SC O.U. SRL Craiova, în perioada în care era administrator inculpatul P.C.T., firmă înfiinţată în 2001 care nu desfăşurase nici un fel de activitate şi nu depusese nici un document privind obligaţiile la stat, la Administraţia Financiară.
În aceste condiţii, martora D.E. a evidenţiat în balanţe din luna decembrie 2001, utilajele tipografice în sumă de 2,9 miliarde RON, în contul de mijloace fixe, fără a exista vreun document justificativ şi similar, a evidenţiat şi un aport în contractul asociaţiei conturi curente în sumă de 2,9 miliarde ROL, bilanţ pe are inculpatul P.C.T. l-a semnat. Faptul că nu existau documente justificative nici pentru acest aport este confirmat şi de declaraţia martorului O.M. care a arătat că nu a creditat niciodată cu SC O.U. SRL cu vreo sumă de bani, iar inculpatul P.C.T. creditase cu suma de 2 milioane ROL, capitalul social subscris prev. de lege la înfiinţare.
Martora a întocmit pentru SC O.U. SRL şi documentele fiscale aferente anilor 2001 - 2004 depuse la Administraţia Financiară de către inculpata M.S.C. şi la solicitarea inculpatului B. a întocmit şi decontul aferent lunii iunie pentru rambursarea de TVA pe care Ie-a depus la D.G.F.P. Dolj.
La data de 22 august 2004 asociatul unic P.C.T. s-a retras din SC O.U. SRL şi a cesionat întreg capitalul social inculpatului B. şi începând cu acea dată administratorul aceleaşi societăţi a devenit D.V.
După data cesionării şi ca urmare a decontului de rambursare TVA, în perioada 3 august 2004 - 5 august 2004 s-a efectuat de către consilier S.G. controlul verificărilor financiare de specialitate, fiind întocmit procesul verbal înregistrat la nr. P1. din 4 august 2004 la D.G.F.P. Dolj.
Constatând lipsa notelor de recepţie inspectorul S.G. i-a solicitat contabilului să le întocmească, explicându-i cum să le facă, însă notele de recepţie, aferente celor 5 facturi fiscale emise şi depuse au fost întocmite tot de către inculpata M.S.C. şi semnate ulterior şi de către inculpatul G.M. aspect confirmat de recunoaşterile inculpatei dar şi de cele 2 rapoarte de expertiză criminalistică.
În urma deciziei de rambursare TVA din 9 august 2004 a D.G.F.P. Dolj, în contul societăţii deschis la Banca T. a fost virată suma de 5.555.926.754 ROL.
Anterior virării sumei de bani, pentru a da o aparenţă luării banilor din contul deschis la Banca T., la solicitarea inculpatului B.B.O., de faţă fiind şi inculpatul G.M., inculpata M.S.C. a întocmit 5 contracte de creditare fictivă a SC M.G.G. SRL Craiova - 2 pe numele inculpatului G. datate de 1 august 2004 şi 12 iulie 2004 - conform cărora împrumuta firma cu 11.000 euro şi respectiv 14.000 euro şi 3 pe numele lui B. - conform cărora în datele de 30 august 2004, 5 august 2004 şi 11 august 2004 împrumuta aceeaşi societate cu 25.000 euro, 50.000 euro şi respectiv 16.000 euro, semnate de cei doi inculpaţi, conform raportului de expertiză din 7 iunie 2005 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Dolj.
Folosindu-se de contractele de creditare fictivă pentru a putea ridica sume peste plafonul de casă, inculpata M.S.C. a ridicat la datele de 12 august 2004, 17 august 2004 şi 20 august 2004 sumele de 1 miliard de ROL, 3 miliarde ROL şi respectiv 656 milioane ROL bani care au fost aduşi în zilele respective, împreună cu martorul G.M. inculpatului B.B.O., în biroul său de la SC M.G.G. SRL.
Din banii rămaşi în contul SC M.G.G. SRL, diferenţe până la suma virată de D.G.F.P. Dolj a fost folosită pentru plata unor bunuri achiziţionate de firmă, plata salariilor, dar şi plata altor datorii mai vechi către mai mulţi beneficiari.
După rambursarea de TVA, inculpata M.S.C., la solicitarea inculpatului B. a întocmit 85 chitanţe fiscale emise de SC O.U. SRL către SC M.G.G. SRL pentru a rezulta că această societate a primit de la SC M.G.G. SRL diverse sume de bani, reprezentând plata parţială a utilajelor tipografice.
Chitanţele au fost întocmite fictiv nereprezentând operaţiuni reale, plăţile nu au fost efectuate niciodată, ca atare contabila a trebuit să refacă registrul de casă din perioada anterioară şi i-a solicitat inculpatei M.S.C. să nu le dateze, întrucât se depăşea plafonul de casă, urmând să le înregistreze ulterior când exista această posibilitate.
Expertiza contabilă întocmită în cauză în cursul cercetării judecătoreşti de către expert contabil P.T., a fost înlăturată în totalitate de instanţa de fond, concluziile sale fiind infirmate de probatoriul administrat, expertiza având ca punct de plecare că achiziţia de utilaje tipografice corespunde realităţii şi documentele fiscale nu sunt false, iar pe de altă parte, expertul se pronunţă asupra unor aspecte legate de aplicarea şi interpretarea unor dispoziţii legale, care sunt exclusiv în sarcina instanţei de judecată.
Astfel, s-a concluzionat că societatea era îndreptăţită să solicite rambursarea de TVA deoarece sumele achiziţionate erau pentru operatorii care aveau dreptul la deducere, pe baza facturilor fiscale, în speţă, că bunurile achiziţionate au fost destinate realizării de operaţiuni taxabile de către cumpărător, că nu s-au achitat totuşi în întregime bunurile achiziţionate, iar creditarea societăţii a fost sursa de finanţare înregistrată în contul 4551 - Asociaţi Conturi Curente ROL, împrejurări infirmate de probatoriul arătat mai sus, care relevă o altă stare de fapt - fiind evident că aceste concluzii s-au formulat pe baza analizei formale a dosarului depus pentru rambursarea TVA şi a textelor de lege care reglementează rambursarea de TVA, aprecierile şi judecăţile de valoare făcute de expert asupra obiectului cauzei şi vinovăţiei inculpaţilor, exced rolului său de a lămuri fapte şi împrejurări, în vederea stabilirii adevărului de către instanţă, însă fictivitatea vânzării - cumpărării de utilaje tipografice care a făcut obiectul rambursării de TVA rezultă fără nici un echivoc din întreg probatoriul administrat.
Astfel, inculpaţii deşi nu aveau utilajele în proprietate şi cunoşteau situaţia juridică reală a bunurilor au întocmit contractul de vânzare cumpărare şi documente de achiziţie şi recepţie, prezentând o stare de fapt nereală pentru obţinerea unei rambursări nelegale de TVA.
În acest sens este întreg probatoriul privind circuitul utilajelor tipografice, titlul cu care au fost deţinute, hotărârile judecătoreşti cu privire la utilajele tipografice, firma „vânzătoare" având numai un contract de cesiune de creanţă cu garanţie bunuri mobile componente ale unei tipografii - şi acesta numai cu titlu formal - întrucât bunurile nu au fost remise niciodată către creditor, menţiunea constituirii gajului în cuprinsul contractului fiscal fiind fără relevanţă juridică întrucât remiterea bunului este un element esenţial al contractului de gaj, iar pe de altă parte, acest contract de cesiune cu gaj nu a fost înscris nici în contabilitatea SC A.I. SRL, nici în contabilitatea SC O.U. SRL.
În realitate utilajele tipografice care au făcut scriptic obiectul vânzării, cumpărării erau proprietatea numitului P.I. din com. J., deţinute în baza contractului de vânzare - cumpărare menţionat mai sus şi au fost găsite la domiciliul proprietarului cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 16 februarie 2006 efectuată în cursul urmăririi penale.
În acest sens sunt şi declaraţiile martorilor V.N. şi B.C. - experţi care în cursul anului 1998 au întocmit raportul de expertiză tehnică de evaluare, menţionat anterior - care prezenţi la efectuarea percheziţiei domiciliare au atestat că utilajele tipografice aparţinând numitului P.I. sunt aceleaşi cu cele evaluate de ei.
În plus, pe lângă probatoriul analizat faptul că achiziţionarea bunurilor nu a avut ioc - şi nici nu putea avea loc din punct de vedere legal - şi respectiv nu s-a plătit preţ, rezultă şi din contractul ulterior rambursării, din data de 6 decembrie 2004 prin care SC M.G.G. SRL a transmis bunurile sale mobile către SC E.M.G. SA reprezentată de inculpatul B.B.O., fiind omise utilajele tipografice, din contract,în caz contrar societatea vânzătoare trebuind să restituie banii încasaţi cu titlu de TVA în luna august 2004.
Astfel, instanţa de fond a constatat că, în drept, faptele inculpaţilor (care, folosindu-se de documente false, întocmite în acest scop, au indus în eroare Statul Român, în scopul însuşirii pe nedrept de TVA, prin prezentarea ca adevărată a situaţiei achiziţiei utilajelor tipografice, situaţie care nu corespunde realităţii, obţinând în luna august 2004 o rambursarea de TVA de 555.592,6754 RON şi cauzând acest prejudiciu), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă agravantă prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. - cu forma de participaţie diferită pentru inculpaţi. Având în vedere că este o singură rambursare de TVA, infracţiunea consumându-se la momentul obţinerii rambursării realizată prin emiterea dispoziţiei de plată, instanţa de fond nu a reţinut forma continuată a infracţiunii, fiind fără relevanţă sub acest aspect împrejurarea că banii obţinuţi din rambursare au fost ridicaţi în mai multe tranşe de la bancă, sens în care va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei.
Faptele inculpaţilor G.M. - administrator al SC M.G.G. SRL şi D.V. -în calitate mincinoasă de administrator al SC O.U. SRL (care au semnat contractul de vânzare-cumpărare, prezentând ca reală situaţia achiziţiilor în scopul însuşirii pe nedrept a TVA), s-a apreciat de instanţa de fond că se circumscriu formei contractului cu privire la infracţiunea de înşelăciune arătată mai sus; faptele inculpaţilor B.B.O. - administrator de fapt la SC M.G.G. SRL - şi P.C.T., administrator la SC O.U. SRL Craiova (care au conceput întreaga fraudă dar şi participând nemijlocit la realizarea ei prin actele de pregătire, înlesnire a obţinerii rambursării de TVA, însuşindu-şi şi sume de bani din această rambursare, primul evitând să apară scriptic în firmă cu o anumită calitate, iar celălalt evitând să semneze actele în numele societăţii implicate în rambursarea de TVA) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunile complicitate ia infracţiunea de înşelăciune în formă agravantă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.; faptele inculpatei M.S.C. - jurista SC M.G.G. SRL (care a întocmit fictiv contractul de vânzare - cumpărare a utilajelor, note de recepţie facturi, chitanţe, dispoziţii de plată, contracte de creditare, înlesnind la obţinerea ilegală a rambursării TVA - ului, acţionând în cunoştinţă de cauză şi în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune în formă agravantă prevăzut de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), şi (5) C. pen., în concurs cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina inculpatului B.B.O., s-a reţinut şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a semnat cele trei contracte de creditare fictivă.
Fapta inculpatului P.C.T. (care în calitate de administrator a semnat în cursul lunii iulie 2004 , bilanţul din decembrie 2001, atestând că el creditase SC O.U. SRL cu suma de 2.900.000.000 RON, bilanţ depus la D.G.F.P. Dolj şi avut în vedere la rambursarea de TVA), s-a apreciat de instanţa de fond că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.
Cu privire la inculpaţii G.M. şi D.V., s-a reţinut şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta semnând contractul de vânzare - cumpărare nereal al utilajelor tipografice, cât şi facturile aferente acestui contract, mijloace frauduloase folosite la infracţiunea de înşelăciune.
Prin modalitatea concretă, arătată mai sus, în care cu intenţie au ajutat la întocmirea actelor care nu corespundeau realităţii, faptele inculpaţilor P.C.T., B.B.O., M.S.C., s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26C. pen. raportat, la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina inculpaţilor B.B.O., G.M., M.S.C., P.C.T., instanţa de fond a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzut de art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 13 C. pen.
Din probatoriul administrat a rezultat că după obţinerea rambursării ilegale de TVA în sumă de 5.555.926.754 ROL, inculpata M.S.C. a întocmit 5 contracte de creditare fictivă a SC M.G.G. SRL, 3 semnate de inculpatul B.B.O. şi 2 chitanţe de inculpatul G.M. în baza cărora în perioada 12 august 2004 - 20 august 2008 a fost retrasă din cont suma totală de 4.656.000.000 ROL (la data de 12 august 2004 - 1 miliard ROL, la data de 17 august 2004 - 3 miliarde ROL, la data de 20 august 2004 - suma de 656.000.000 ROL).
Întrucât inculpatul B. nu era împuternicit să efectueze operaţiuni în contul SC M.G.G. SRL, suma de bani a fost însuşită prin intermediul inculpatei M.S.C.
Conform procesului verbal din 31 mai 2005 al D.G.F.P. Dolj şi documentele contabile în cauză, coroborate cu declaraţiile martorei D.E. şi declaraţiile inculpaţilor M.S.C. şi G.M., a rezultat că aceste contracte de creditare nu s-au derulat, nefiind înregistrate în evidenţa contabilă, sumele menţionate în contracte nu au fost depuse niciodată în casieria societăţii, neexistând nici un document justificativ în acest sens, G.M. declarând că de fapt suma de 25.000 euro (cele 2 contracte semnate de el) au fost împrumutate lui B.B.O. care urma să se ocupe de documentele de finanţare.
Toate aceste operaţiuni de retragere a banilor din cont, de atestare a operaţiunilor comerciale nereale cu privire la aceste sume în scopul creării unei aparenţe de legalitate, de dobândire, obţinere a sumelor de bani, cunoscând că provin din rambursarea ilegală de TVA, de introducere în circuitul economic a sumelor încasate cu titlu de TVA în scopul ascunderii originii ilicite, s-a apreciat de instanţa de fond că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzut de art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656 /2002, făcându-se aplicaţia dispoziţiilor art. 13 C. pen. cu privire la această faptă.
Totodată art. 23 pct. 1 lit. a) - c) din legea de mai sus, reglementează o singură infracţiunea de spălare a banilor, dispoziţiile de la lit. a) - c) constituind numai modalităţi alternative de săvârşire a faptelor, fiind suficientă comiterea oricărei dintre modalităţi pentru existenţa infracţiunii, ca atare neexistând un concurs de infracţiuni.
În ceea ce priveşte infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care au fost trimişi inculpaţii în judecată, instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, dispunând astfel în opinia instanţei de fond, în ceea ce priveşte fapta inculpaţilor de a obţine rambursarea de TVA folosindu-se de documente false prin prezentarea ca adevărată a unei achiziţii care, în realitate, nu a avut loc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi nu cele ale infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.
Este adevărat că această din urmă infracţiune reglementează în esenţă o formă specială a infracţiunii de înşelăciune, săvârşită faţă de reprezentanţii organelor fiscale însă are în vedere o formă a înşelăciunii comisă în condiţii speciale, ceea ce nu este cazul de faţă. Astfel, subiectul activ al acestei din urmă infracţiuni este calificat, respectiv poate fi orice persoană care întruneşte calitatea de contribuabil definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 17 alin. (2) C. proc. fisc., respectiv orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat.
Achiziţia de bunuri există în această situaţie, contribuabilul stabilind TVA de recuperat prin determinarea şi evidenţierea unor sume în mod nereal drept TVA deductibilă şi TVA colectată.
Totodată noţiunea de contribuabil din definiţia legii trebuie analizată în concordanţă şi cu alte dispoziţii legale, respectiv C. fisc., unde sunt definite conceptele de persoane impozabile sau plătitori taxei pe valoare adăugată şi art. 24 din C. proc. fisc. unde este definit „plătitorul".
Astfel, subiecţii infracţiunilor prevăzute de noua lege a evaziunii fiscale sunt practic subiecţii obligaţiilor fiscale prevăzute de art. 20 C. proc. fisc. lit. a) - d), între care obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele şi taxele datorate. Or, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constă tocmai în acţiunea de stabilire cu rea credinţă a impozitelor şi taxelor sau contribuţiile datorate bugetul şi general considerat, ceea ce nu se regăseşte în speţa de faţă, când nu se solicită rambursarea unei sume de bani neplătită ca TVA, ci se induce în eroare în scopul însuşirii pe nedrept a TVA prin prezentarea ca adevărată a achiziţionării utilajelor unei tipografii.
Nu în ultimul rând se reţine că obiectul special al infracţiunii prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 se referă la stabilirea corectă a impozitelor şi taxelor, acţiunea de stabilire având o sferă mai restrânsă respectiv la infracţiuni de fals şi evaziuni fiscale, pentru determinarea cuantumului sumei necuvenite de la bugetul de stat. Concluzionând, nu s-a putut reţine că prin încriminarea acestei noi infracţiuni, aplicabilitatea disp. art. 215 C. pen. a încetat, această nouă infracţiune acoperă numai anumite forme de înşelăciune comise în condiţiile speciale arătate, în domeniul TVA şi în legătură cu fenomenul de evaziune fiscală.
Luând în considerare cele de mai sus, instanţa de fond a condamnat inculpaţii pentru infracţiunea de înşelăciune pentru care au fost trimişi în judecată, cu înlăturarea însă a formei continuate, prin schimbarea de încadrare juridică.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţi, instanţa de fond a avut în vedere următoarele: gravitatea deosebită a faptei, modul şi mijloacele de săvârşire care dovedesc un plan complex, ingenios, premeditat, astfel încât să zădărnicească aflarea adevărului şi să şteargă urmele infracţiunilor, valoarea deosebit de ridicată prejudiciului, peste 5 miliarde jumătate ROL la nivelul anului 2004, neachitat nici până în prezent, numărul mare de infracţiuni săvârşite în concurs, atitudinea de nerecunoaştere a inculpaţilor manifestată pe parcursul procesului penal contrar probelor concrete de vinovăţia administrate - cu excepţia inculpatei M.S.C., care deşi a încercat să se disculpe, a contribuit la aflarea adevărului în cauză, furnizând informaţii cu privire la conceperea şi derularea fraudei. Totodată, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii P.C.T. şi B.B.O. au conceput întreaga activitate infracţională, au determinat dar şi participat nemijlocit la derularea ei, ceea ce s-a reflectat în cuantumul pedepselor care va fi mai ridicate. Cu privire la inculpata M.S.C., deşi a avut o atitudine parţial sinceră, s-a ţinut seama şi de faptul că a avut o contribuţie esenţială la săvârşirea infracţiunilor şi calitatea sa, persoană de specialitate, în cadrul firmei, jurist de profesie, ce reflectă o periculozitate sporită a inculpatei. Pe de altă parte, la individualizarea judiciara a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere şi lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară a inculpaţilor - cu excepţia inculpatului P.C.T. care are deja o condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unei infracţiuni de şantaj - persoana inculpaţilor, cu locuri de muncă şi ocupaţie, vârsta, aspecte pe care Ie-a reţinut în favoarea fiecărui inculpat ca şi circumstanţe atenuante şi Ie-a dat relevanţa judiciară prin coborârea pedepselor sub minimul special.
În ceea ce priveşte pe inculpatul P.C.T., instanţa de fond a înlăturat starea de recidivă postcondamnatorie reţinută în sarcina acestuia, reţinându-se că aceasta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru şantaj, cu suspendarea executării pedepsei, în condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., prin sent. pen. 363 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1397 din 24 februarie 2005 a I.C.C.J şi, ca atare, faptele din prezenta cauză - comise până în luna august 2004 - sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat anterior, făcându-se în speţă aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen. privind anularea suspendării pedepsei de 1 an închisoare în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanţa de fond a reţinut că, pentru atingerea scopului pedepsei, conform art. 52 C. pen. - acela de reeducare dar şi de prevenţie socială - se impun executarea lor în regim de detenţie.
Astfel, având în vedere reaua credinţă manifestată de inculpaţi, consecinţele faptelor, prejudiciul cauzat (peste 5,54 miliarde ROL) şi neachitat nici până în prezent, modul ingenios, premeditat de săvârşire, dar şi faptul că s-au avut în vedere deja circumstanţele atenuante cărora li s-a acordat o relevanţă semnificativă - coborând pedepsele de la limita minimă specială - 10 ani închisoare prevăzută pentru infracţiunea de înşelăciune în formă agravantă - instanţa de fond a apreciat că suspendarea condiţionată a executării pedepselor ar reprezenta o măsură disproporţionată şi în discordanţă cu pericolul social al faptelor în contextul infracţional şi ar încuraja acest tip de infracţiuni care au dobândit caracterul de fenomen.
În ceea ce priveşte cererea formulată de partea civilă de luare a măsurilor asigurătorii în cauză, a rezultat că aceasta nu a putut fi luată nici în faza de urmărire penală, întrucât inculpaţii B.B.O. şi P.C.T. nu figurau cu bunuri, iar ceilalţi 3 inculpaţi figurau la acea dată cu câte un auto cu valoare neînsemnată. Cererea de instituire a măsurilor asigurătorii fiind reiterată şi în faţa instanţei de judecată, deşi a fost pusă în vedere reprezentantului părţii civile pentru a indica şi individualiza bunurile pe care solicită luarea măsurilor asigurătorii, felul acestor măsuri, dovada proprietăţii bunurilor, instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada pe parcursul procesului (care s-a derulat în faţa instanţei aproximativ 3 ani) a îndeplinirii condiţiilor legale prevăzute de art. 163 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj, precum şi inculpaţii B.B.O., P.C.T., M.S.C., G.M. şi D.V.
În motivele de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat desfiinţarea sentinţei în parte şi, în rejudecare:
1) condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen., cu motivarea că prima instanţă a pronunţat o soluţie greşită de achitare, întrucât probele administrate demonstrează asocierea inculpaţilor în vederea rambursării nelegale de TVA, respectiv manoperele infracţionale de pregătire a mijloacelor de săvârşire a infracţiunii scop şi de transferare a sumelor de bani pentru a ajunge în posesia inculpaţilor, aceste activităţi determinând conţinutul constitutiv al infracţiunea prev. de art. 323 C. pen.;
2) reindividualizarea judiciară a pedepselor în cazul infracţiunea prev de art. 215 alin. (5) C. pen., arătându-se că prima instanţă a aplicat pedepse nelegale, prin greşita aplicare a prevederilor art. 76 a C. pen., faţă de art. 76 alin. (2) C. pen., care este aplicabil în cauză;
3) reindividualizarea judiciară a pedepselor în raport de criteriile prev de art. 72 C. pen., în sensul majorării acestora pentru toţi inculpaţii, pentru a se da eficienţă scopului preventivo-educativ al pedepsei, faţă de pericolul social concret ridicat al infracţiunilor;
4). încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, conform art. 124 C. pen., în cazul infracţiunea prev de art. 290 C. pen. şi art. 26 rap la art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul B.B.O.; prev. de art. 290 C. pen. şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul P.C.T.; pentru art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul G.M.; pentru art. 290 C. pen. şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpata M.S.C.; pentru art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul D.V.;
5) rejudecarea laturii civile a cauzei, în sensul obligării în solidar a inculpaţilor P.C.T. şi B.B.O., împreună cu restul inculpaţilor, la plata despăgubirilor către partea civilă, motivându-se că aceştia au beneficiat de partea cea mai importantă din TVA rambursat nelegal. Pentru cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-au formulat concluzii de respingere, solicitându-se menţinerea încadrării juridice din rechizitoriu, însuşită de prima instanţă, cu motivarea că această operaţiune s-a realizat în baza unor tranzacţii fictive, astfel că documentele contabile care au servit pentru justificarea cererii de rambursare, au fost întocmite în condiţiile prev. de art. 215 C. pen.
În motivele de apel inculpatul B.B.O. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare:
1) schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 323 C. pen., într-o singură infracţiune continuată de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (cu aplic art. 75 lit. a) C. pen., privind pluralitatea de făptuitori) şi art. 41 alin. (2) C. pen., motivând că, pe de o parte, infracţiunea de înşelăciune nu subzistă cauzei, fiind vorba de o formă specială a evaziunii fiscale, reglementată distinct prin dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, normele speciale prevalând asupra normelor cu caracter general, iar, pe de altă parte, în raport de interpretarea dată legii prin decizia în interesul Legii nr. 4/2008, infracţiunea de evaziune fiscală absoarbe infracţiunile de fals constând în prezentarea eronată a evidenţei contabile prin înregistrarea unor documente care modifică situaţia patrimonial-fiscală a societăţii şi justifică rambursarea de TVA; similar, s-a arătat că acţiunile tuturor făptuitorilor, care concură la întocmirea actelor contabile, este absorbită în conţinutul evaziunii fiscale prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; corespunzător schimbării încadrării juridice solicitate, s-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., care impun achitarea inculpatului B.B.O., întrucât acesta nu poate fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, cât timp nu este administrator a societăţii care a obţinut rambursarea de TVA;
2) achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că, pe de o parte, normele prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 incriminează infracţiuni distincte la fiecare din lit. a), b) şi c), iar în cauză a fost descris un singur act material, solicitându-se să se reţină că modalităţile infracţiunii indicate la art. 23 lit. a) şi art. 23 lit. c), se exclud reciproc. În motivarea criticilor s-a arătat că în cazul evaziunii fiscale, în forma rambursării de TVA, este incident art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu s-a demonstrat intenţia inculpatului de a prejudicia statul, de la furnizor, bunurile transferându-se cu TVA colectată, iar la cumpărător înregistrându-se TVA deductibilă; astfel, s-a arătat că nu interesează dacă furnizorul a plătit TVA datorată, pentru a se aprecia asupra legitimităţii rambursării TVA. Pentru infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, s-a arătat că nu poate fi realizată în raport de sumele obţinute prin evaziune, întrucât aceeaşi faptă ar primi o dublă incriminare, evaziunea fiscală presupunând însuşirea sumelor evazionate, fără ca prin aceasta să se comită infracţiunea de spălare de bani; totodată, s-a arătat că subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani trebuie să fie o altă persoană decât autorul infracţiunii din care provin produsele ce urmează a fi disimulate sub o aparenţă licită.
Inculpatul P.C.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, şi achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; în motivarea criticii, a arătat că achiesează la argumentarea schimbării încadrării juridice într-o infracţiune complexă de evaziune fiscală, care absoarbe infracţiunea prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că inculpatul P.C.T. nu a primit şi nu a însuşit nici o sumă de bani, astfel că faptele imputate acestuia nu există; s-a arătat că declaraţiile martorilor, reţinute pentru condamnarea inculpatului, referitor la întâlnirea sa cu inculpatul cu inculpatul B.B.O. şi la existenţa unei genţi în posesia acestuia, nu constituie o dovadă suficientă că inculpatul P. a primit şi a însuşit vreo sumă de bani. în acest ultim sens, s-a invocat caracterul subiectiv, interesat, al depoziţiilor martorilor, care sunt foşti angajaţi ai inculpatului P., ori prieteni ai inculpatei M.S.C., care se arată că a predat banii inculpatului B. Pentru infracţiunea de fals prev. de art. 290 C. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit c C. proc. pen., arătându-se că raportul de expertiză grafică întocmit de Î.N.E.C. Bucureşti îl exclude pe inculpat, precizându-se că se solicită continuarea procesului penal în condiţiile art. 13 C. proc. pen., în vederea achitării, chiar dacă s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, conform art. 124 C. pen. În privinţa participaţiei penale a inculpatului la obţinerea rambursării de TVA, s-a arătat că nu pot fi reţinute acte de autorat sau de complicitate ale acestuia, întrucât inculpatul P. nu avea nici o calitate în SC O.U. SRL la data tranzacţionării utilajului, cesionarea părţilor sociale neputând fi asimilată actelor de înlesnire a săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunii de complicitate la fals, s-a solicitat să se constate intervenită prescripţia şi să se dispună încetarea procesului penal.
În motivele de apel inculpata M.S.C. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecarea cauzei, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. şi de art. 23 din Legea nr. 656/2002; încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. S-a arătat că achiesează la criticile celorlalţi apelanţi - inculpaţi referitoare la încadrarea juridică a faptei de rambursare nelegală de TVA, solicitând să se reţină infracţiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; pentru infracţiunea prev de art. 323 C. pen., a arătat că participaţia inculpatei M.S.C. a fost una ocazională, în condiţiile raporturilor de serviciu cu restul angajaţilor la SC M.G.G. SRL, şi respectiv cu patronul B.B.O., apelanta fiind angajată în calitate de consilier juridic, astfel că nu i se poate imputa existenţa vreunui interes în obţinerea sumei reprezentând TVA; în cazul infracţiunii prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002, s-a arătat că inculpata a acţionat conform dispoziţiilor angajatorului, fără a avea posibilitatea să verifice realitatea operaţiilor, în condiţiile în care cumpărarea utilajului tipografic a fost reală. În teză subsidiară, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., atât privitor la cuantum cât şi la modalitatea de executare, respectiv cu aplicarea art. 86 C. pen., cu motivarea că inculpata a manifestat o conduită sinceră şi cooperantă, are studii superioare, este căsătorită şi nu a beneficiat de nici o sumă de bani din rambursarea de TVA.
Inculpatul G.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice:
a) din infracţiunea prev de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi de art. 323 C. pen., în infracţiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;
b) în subsidiar, din infracţiunea prev de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev de art. 8 din Legea nr. 241/2005, cu menţinerea încadrării juridice pentru infracţiunea prev de art. 323 C. pen., dar cu achitarea inculpatei pentru ambele infracţiuni, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. În motivarea apelului, a arătat că, în condiţiile în care inspectorii fiscali care au autorizat plata TVA au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., această infracţiune nu poate coexista cu infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpaţilor din prezenta cauză, cel mult putând fi analizată infracţiunea de evaziune fiscală prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; totodată, s-a arătat că şi sub aspect civil, D.G.F.P. Dolj a iniţiat mai multe proceduri de recuperare a creanţelor atât în cele două cauze penale, cât şi în cauzele comerciale, fiind indisponibilizate bunuri ale inspectorilor fiscali fără ca partea civilă să-şi precizeze acţiunea în prezenta cauză; în acelaşi sens, s-a arătat că prima instanţă a înlăturat nemotivat raportul de expertiză contabilă întocmit în faza cercetării judecătoreşti, care a concluzionat că nu există prejudiciu. Pentru infracţiunea de evaziune fiscală s-a arătat că se impune achitarea inculpatei, întrucât tranzacţia asupra utilajului tipografic a fost reală, furnizorul având o hotărâre de confirmare a dreptului său de proprietate, care producea efecte juridice la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, din luna iunie 2004, fiind irelevant că în luna octombrie 2004 s-a constatat prin hotărârea judecătorească irevocabilă că dreptul de proprietate aparţinea unui terţ, inculpatul G. având reprezentarea că dobândeşte bunul de la adevăratul proprietar. Pentru infracţiunea de spălare de bani, s-a arătat că modalităţile prev de art. 23 lit. a) şi de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt alternative şi se exclud reciproc, iar în sarcina inculpatului nu pot fi reţinute, deoarece acesta nu a ridicat nici o sumă de bani, ci a acţionat ca administrator formal al societăţii comerciale. în teză subsidiară, s-au invocat critici de netemeinicie referitor la greşita individualizare a pedepselor, arătându-se că se impune aplicarea art. 74 C. pen., inculpatul fiind bine caracterizat - fără antecedente penale, studii superioare, angajat-, nu a beneficiat de nici o sumă de bani şi a cooperat cu organele de anchetă; s-a solicitat astfel reducerea pedepsei şi aplicarea altei modalităţi de executare, în condiţiile art. 81 sau art. 861 C. pen.
Inculpatul D.V. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.; încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a acţionat fără vinovăţie, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu a cunoscut scopul real al operaţiunii, înscrisurile fiind redactate de inculpata M.S.C. şi nu a beneficiat de nici o sumă de bani din TVA rambursată. În teză secundară, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţilor de executare prin aplicarea art. 81 sau art. 86 C. pen. arătând că inculpatul nu are antecedente penale, a fost sincer, iar faptele sale au produs un pericol social concret mai redus decât în cazul celorlalţi inculpaţi.
În motivele de apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj a solicitat admiterea cererii privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor din cauză, până la concurenţa valorii de 555.593 RON, reprezentând prejudiciul nerecuperat, motivându-se că aplicarea măsurilor asigurătorii se poate realiza şi în situaţia în care inculpaţii nu figurează în evidenţa Primăriei Craiova - Direcţia Taxe şi Impozite cu bunuri înregistrate, deoarece prin organele proprii de executare, partea civilă poate identifica chiar şi bunuri viitoare ale inculpaţilor şi pot aduce la îndeplinire măsurile asigurătorii.
Prin decizia penală nr. 361 din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpaţii B.B.O., P.C.T., M.S.C., G.M. şi, respectiv, a respins ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. DOLJ, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:
A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, iar în temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:
- pentru inculpaţii B.B.O., P.C.T. şi M.S.C. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.
- pentru inculpatul G.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. iar pentru inculpatul D.V., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.
- pentru inculpaţii B.B.O., G.M. şi M.S.C. din infracţiunea prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 renumerotată (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002).
- pentru inculpatul P.C.T., din infracţiunea prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prev. de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 renumerotată (fost art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.C.T. pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.;
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. rap. la art. 124 C. pen. şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpaţii B.B.O., P.C.T. şi M.S.C. pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi faţă de inculpaţii D.V., G.M. şi M.S.C. pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. respectiv infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.B.O., P.C.T., M.S.C. şi G.M. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare şi inculpatul D.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen., condamnă pe fiecare dintre inculpaţii M.S.C. şi D.V. la pedeapsa principală de câte 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru inculpata M.S.C. respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pentru inculpatul D.V., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.B.O. şi P.C.T., la pedeapsa principală de câte 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. - dreptul de a fi administrator/asociat al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 renumerotată (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002) a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.B.O., G.M. şi M.S.C. la pedepse de câte 3 ani închisoare.
În baza art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 renumerotată (fost art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002) a condamnat pe inculpatul P.C.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor, urmând ca aceştia să execute următoarele pedepse rezultante:
- inculpaţii B.B.O. şi P.C.T., pedeapsa de câte 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.
A menţinut aplicarea art. 85 C. pen., pentru inculpatul P.C.T., referitor la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sent. nr. 363/2003 a Judecătoriei Harghita şi contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul P.C.T. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
- inculpaţii G.M. şi D.V., pedeapsa principală de câte 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de câte 2 ani fiecare.
- inculpata M.S.C. pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpaţii B.B.O. şi D.V.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor G.M., M.S.C. şi D.V. pe durata unui termen de încercare de câte 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. lit. a) - d) C. pen., obligă pe cei inculpaţii să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, aplicate inculpaţilor, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, pe latură penală.
A obligat în solidar pe inculpaţii din cauză, iar pe inculpaţii B.B.O. şi G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.G.G. SRL Craiova şi respectiv inculpatul P.C.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.U. SRL Craiova, reprezentată prin lichidator P.L. I.P.U.R.L. Craiova la plata sumei de 555.592,6754 RON, cu dobânzile legale aferente până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti reprezentată de D.G.F.P. Dolj. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Examinând apelurile, în raport de actele şi lucrările cauzei, inclusiv probele administrate în faza cercetării judecătoreşti în apel - audierea inculpaţilor; audierea martorilor P.C.A., O.M., C.A.; în privinţa martorului G.M., se reţine că, la doar a fost depus în copie certificatul de căsătorie, din care rezultă că martorul este soţul inculpatei M.S.C. începând cu data de 19 septembrie 2009; rapoartele de expertiză grafică din 27 ianuarie 2011, întocmit de Inspectoratul de Poliţie Dolj - Serviciul Criminalistic şi de Î.N.E.C. Bucureşti (depus la doar la data de 26 octombrie 2012) în vederea stabilirii apartenenţei semnăturii aplicată pe bilanţul contabil din 31 decembrie 2001 al SC O.U. SRL, cu menţiunea că în cauză s-a formulat excepţie de neconstituţionalitate de către inculpatul B.B.O., a dispoziţiilor prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 rap. la prevederile art. 4 din parag. (1) din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, excepţia fiind respinsă prin decizia nr. 513 din 19 aprilie 2011 a Curţii Constituţionale şi, în consecinţă, judecata cauzei a fost suspendată în perioada 22 februarie 2010 - 19 aprilie 2011 - instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt în mare parte concordantă probatoriului administrat, faţă de probele din faza cercetării judecătoreşti în fond şi în apel, Curtea de Apel reţinând în fapt următoarele:
a) inculpatul P.C.T., în calitate de asociat şi administrator la SC A.I. SRL, alături de O.M. (audiat ca martor în cauză), a încheiat contractul de cesiune din 20 septembrie 2009, inculpatul având calitatea de reprezentant al societăţii cesionare, cu Asociaţia F.P.P. Oltenia (reprezentată de martorul D.S.), în calitate de cedentă, prin care era cesionată o creanţă în valoare de 100.000 dolari SUA, garantată prin gaj cu deposedare asupra unui utilaj tipografic evaluat la valoare de 962.858 dolari SUA.
În aceste condiţii, SC A.I. SRL a dobândit numai un drept de creanţă împotriva debitorului cedat, D.A., decedat la data de 28 martie 2001, garanţia mobiliară constând în gajul cu deposedare, conferind creditorului numai un drept de retenţie asupra bunului gajat, subsecvent predării bunului în momentul încheierii convenţiei de gaj, astfel că acest creditor gajist are calitate de detentor precar şi nu de proprietar al bunului gajat.
În acord cu prevederile art. 1689 alin. (1) şi (2) din C. civ. (în vigoare la data cesiunii de creanţă), în cazul în care debitorul nu-şi achită datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului, dar numai în condiţiile expres stipulate de lege: fie pe calea unei acţiuni judecătoreşti prin care instanţa să aprobe reţinerea bunului în contul datoriei, în baza unei expertize judiciare de evaluare a garanţiei, fie prin executarea silită asupra bunului gajat pe calea unei vânzări prin licitaţie publică.
Or, în speţă, probele administrate confirmă că, în realitate, bunurile gajate nu s-au aflat niciodată în detenţia creditorului cedent (Cooperativa Populară de Credit Banca R., creditor în contractul de împrumut acordat debitorului D.A., în calitate de reprezentant al SC I.A. SRL) sau a creditorului cesionar (SC A.I. SRL) la data constituirii fictive a gajului cu deposedare utilajele tipografice aflându-se în proprietatea unor terţe persoane (martorii O.V. şi P.I., ulterior P.I. cumpărând şi cota indiviză de 34 de la celălalt coproprietar), care le-au cumpărat de la D.A. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 26 august 1999, cu un preţ de 200.000 dolari SUA.
În consecinţă, gajul cu deposedare asupra utilajului tipografic, accesoriu al creanţei de 100.000 dolari SUA cesionată prin contractul din 20 septembrie 2009, nu a luat naştere în mod valid, în absenţa remiterii efective a bunurilor gajate de către debitor către creditorul gajist, după cum dispune art. 1688 C. civ. (în actuala reglementare art. 2481 alin. (1) C. civ.).
În acest sens, se reţine că SC A.I. SRL, în calitate de creditor cesionar, a formulat mai multe cereri de ordonanţă preşedinţială pentru a obţine posesia bunurilor, care, în primă instanţă au fost admise prin sentinţele civile nr. 779 din 28 ianuarie 2002 şi nr. 11745 din 30 septembrie pronunţate de Tribunalul Bucureşti, dar au fost respinse prin deciziile civile nr. 786 din 03 iunie şi nr. 642 din 11 aprilie 2003 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti; trebuie totodată subliniat că procedura ordonanţei preşedinţiale nu permite stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, ci se pronunţă vremelnic, pentru situaţii urgente, excepţionale, asupra posesiei bunurilor (cazul din speţă), pentru a evita distrugerea sau înstrăinarea acestora.
Ulterior, aceeaşi societate iniţiază alte litigii civile în vederea intrării în posesia bunurilor, atât faţă de proprietarii iniţiali (Cooperativa de Invalizi C. Bucureşti şi SC I.A. SRL) cât şi faţă de proprietarul subsecvent (P.I.), care au fost respinse, cu titlu irevocabil, prin deciziile civile nr. 554 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti şi nr. 466 din 08 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti.
Faţă de aceste împrejurări, s-a reţinut că SC A.I. SRL nu a avut calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra utilajelor tipografice, singurul titlu invocat fiind cesionarea unei creanţe garantate prin gaj asupra acestor utilaje.
b) în luna noiembrie 2001, asociaţii P.C.T. şi O.M. înfiinţează SC O.U. SRL Craiova, iar la data de 05 decembrie 2001, SC A.I. SRL, reprezentată prin administratorul O.M., încheie cu SC O.U. SRL, reprezentată prin administratorul P.C.T., contractul de cesiune nr. 1/2001, prin care era cesionată creanţa de 100.000 dolari SUA şi gajul cu deposedare pentru 13 utilaje tipografice.
Or, din verificările financiare efectuate, a rezultat că acest contract nu este evidenţiat în contabilitatea celor două societăţi şi, totodată, din conţinutul hotărârilor judecătoreşti în materie comercială depusă la doar, rezultă că toate acţiunile civile referitoare la aceste utilaje, au fost exercitate în perioada 2001 - 2004 numai de către SC A.I. SRL, care a invocat contractul de cesiune de creanţă din 20 septembrie 2001, care-i conferea calitatea de creditor cesionar fără a menţiona cesiunea de creanţă transmisă SC O.U. SRL.
c) la data de 28 iunie 2004, este încheiat contractul de vânzare-cumpărare între SC O.U. SRL Craiova şi SC M.G.G. SRL Craiova,. având ca obiect utilaje tipografice, cu preţul de 33.500.000.000 ROL, din care TVA 5.348.739.496 ROL. Din conţinutul contractului rezultă că SC O.U. SRL a fost reprezentată de D.V., care nu avea calitate nici de asociat şi nici de administrator al societăţii, dar care a invocat calitatea sa de reprezentant în baza unei procuri generale datată 14 iunie 2004 şi prin care administratorul P.C.T. îl împuternicea să îl reprezinte în faţa instituţiilor publice, în relaţiile firmei cu terţii şi pentru semnarea oricărui contract; SC M.G.G. SRL a fost reprezentată de inculpatul G.M., angajat ca administrator de către asociatul unic, B.B.O.
Cu aceeaşi ocazie, au fost întocmite facturile seria FF2. cu numerele: F11., F12., F13., F14. şi F16. din 28 iunie 2004, semnate de aceiaşi reprezentanţi ai societăţilor implicate - D.V. şi G.M. -, precum şi 5 note de recepţie a mărfurilor, ştampilate şi semnate de inculpatul G.M. pentru SC M.G.G. SRL.
Din cercetările efectuate în cauză, inclusiv declaraţiile de recunoaştere a inculpaţilor G.M., D.V. şi M.S.C., precum şi din rapoartele de expertiză grafică din faza de urmărire penală, se reţine că atât procura din 14 iunie 2004, cât şi contractul de vânzare din 28 iunie 2004 şi cele 5 facturi aferente au fost redactate de către inculpata M.S.C., angajată la SC M.G.G. SRL în calitate de consilier juridic, din dispoziţia inculpatului B.B.O. care, în calitate de asociat unic avea putere de decizie şi administra în fapt societatea.
Totodată, se reţine că pentru întocmirea documentelor de evidenţă contabilă primară, care era necesar a fi emise de către SC O.U. SRL, inculpatul B.B.O. a trimis pe inculpata M.S.C. la inculpatul P.C.T., singurul care avea în posesie ştampila societăţii şi posibilitate de acces la formularele tipizate (facturi, chitanţe) ale societăţii, iar acesta a pus-o în legătură cu martora M.E.; martora a întocmit documentaţia necesară, prin care a împuternicit pe inculpata M.S.C. să ridice de la SC N. SA, carnetul cu facturi pentru SC O.U. SRL
Relevantă pentru activitatea infracţională anterior reţinută este împrejurarea că, în contractul de vânzare-cumpărare din 28 iunie 2004, având ca părţi contractante pe SC O.U. SRL (vânzător) şi pe SC M.G.G. SRL (cumpărător), au fost indicate seriile unor facturi care nu existau, fizic, în posesia administratorului SC O.U. SRL, deoarece ele au fost ridicate cu două zile mai târziu, respectiv la data de 30 iunie 2004, de către inculpata M.S.C. (după cum rezultă din adresa din 08 februarie 2006 emisă de SC N. SA).
d) la data de 26 iulie 2004, SC M.G.G. SRL, din administratorul G.M., formulează cerere de rambursare TVA, aferent achiziţionării de utilaje tipografice, prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 iunie 2004, solicitând suma de 5.555.926.754 ROL, la care au fost ataşate cu titlu de documente justificative contractul de vânzare - cumpărare şi facturile aferente seria FF2. cu numerele: F11., F12., F13., F14. şi F16. din 28 iunie 2004.
În vederea soluţionării cererii de rambursate TVA, D.G.F.P. Dolj a dispus efectuarea unui control financiar, finalizat prin procesul verbal de inspecţie fiscală din 05 august 2004, iar în timpul controlului, inculpatul G.M. a prezentat notele de recepţie - redactate de inculpata M.S.C. - şi, în completare, o declaraţie pe proprie răspundere, conform căreia utilajele tipografice se aflau într-o locaţie din Bucureşti, respectiv Depozitul Cooperativei de Invalizi C., datorită dificultăţilor de transportare.
De asemenea, în cursul aceloraşi verificări, au fost întocmite de către martora D.E. (angajată la SC M.G.G. SRL) documente de evidenţă contabilă pentru SC O.U. SRL, astfel: balanţa de verificare aferentă lunii decembrie 2001 şi bilanţul contabil pentru anul 2001, în care s-au înregistrat în contul „mijloace fixe" utilaje tipografice în valoare de 2,9 miliarde ROL, iar în conturi curente un acord de 2,9 miliarde ROL din partea asociatului P.C.T.; în faza de urmărire penală şi prin sentinţa apelată, s-a reţinut că bilanţul a fost semnat de către inculpatul P.C.T. corespunzător concluziilor raportului de expertiză grafică efectuat în faza urmăririi penale.
În faza cercetării judecătoreşti în apel, s-a încuviinţat administrarea unei noi expertize grafice, faţă de criticile formulate în apărare de către inculpatul P.C.T., iar în raportul de expertiză comunicat de Î.N.E.C., s-a concluzionat că semnătura de pe bilanţul aparţinând SC O.U. SRL, aferent anului 2001, nu îi aparţine inculpatului.
Totodată, din analiza comparativă a elementelor scriptice din bilanţul în discuţie cu înregistrările fiscale declarate de SC O.U. SRL la D.G.F.P. Dolj, a rezultat că, în perioada 2001 - 2004, nu s-a depus nici un document privitor la calcularea şi plata de obligaţii fiscale către bugetul de stat, firma figurând fără activitate comercială înregistrată.
La data de 22 iulie 2004, este încheiat un contract de cesionare a părţilor sociale aparţinând SC O.U. SRL de la inculpatul P.C.T. către inculpatul D.V., care devine astfel asociat unic şi administrator al societăţii.
e) la data de 09 august 2004, D.G.F.P. Dolj virează suma reprezentând TVA rambursată, în contul SC M.G.G. SRL deschis la Banca T., de unde este ridicată de către inculpata M.S.C., în baza a 5 contracte de creditare a societăţii de către asociatul unic B.B.O. (3 contracte: la data de 30 iulie 2004 pentru suma de 25.000 euro, la data de 05 august 2004 pentru suma de 50.000 euro şi la data de 11 iulie 2004 pentru suma de 16.000 euro) şi, respectiv, de către administratorul G.M. (2 contracte: la data de 01 iulie 2004 pentru suma de 11.000 euro şi la data de 12 iulie 2004 pentru suma de 14.000 euro).
Or, din verificarea evidenţelor din contabilitatea societăţii, s-a constatat că aceste contracte sunt fictive, deoarece nu există documente contabile de intrare a banilor în casierie ori în contabilitatea firmei; totodată, inculpata M.S.C. a recunoscut că a redactat aceste contracte, aceeaşi persoană fiind cea care a ridicat din cont întreaga sumă de bani, în mai multe tranşe: la data de 12 august 2004 suma de 1 miliard ROL, la data de 17 august 2004 suma de 3 miliarde ROL şi la data de 20 august 2004 suma de 656 milioane ROL, bani care au fost predaţi inculpatului B.B.O. de către inculpata M.S.C., în prezenţa martorului G.M.
Se reţine de asemenea că, din dispoziţia inculpatului B.B.O. s-au întocmit, de către martora D.E., 50 de dispoziţii de încasare pentru sumele reprezentând creditarea firmei, în perioada 01 iulie 2004 - 31 august 2004, de către asociatul unic B.B.O., martora procedând şi la refacerea registrului de casă în care dispoziţiile de încasare au fost înregistrate fără a fi indicată data, tocmai în scopul eludării dispoziţiilor fiscale în materie, care impun respectarea unui plafon de casă zilnic.
Totodată, se reţine că după ridicarea sumelor de bani reprezentând TVA rambursată, s-au întocmit 85 de chitanţe fiscale, aparent emise de SC O.U. SRL către SC M.G.G. SRL, care atestau plata parţială a preţului pentru utilajele tipografice, chitanţe care au fost redactate de către inculpata M.S.C.
De asemenea, după împărţirea banilor între inculpaţii din cauză, în proporţie importantă pentru inculpaţii B.B.O. şi P.C.T. - după cum rezultă din cesionarea părţilor sociale ale SC O.U. SRL, la data de 22 iulie 2004, de la inculpatul P.C.T. la inculpatul B.B.O., care a numit administrator pe inculpatul D.V., corespunzător unui „împrumut" de 30.000 euro, acordat de B., în realitate aceasta fiind suma de care a beneficiat inculpatul P.C.T. din rambursarea de TVA - SC M.G.G. SRL încheie contractul din 06 decembrie 2004 cu SC E.M.G. SRL (cu asociat unic şi administrator B.B.O.) prin care sunt vândute toate bunurile mobile, cu excepţia utilajelor tipografice, tocmai pentru a se asigura produsul infracţiunii, sub forma bunurilor achiziţionate cu bani proveniţi din rambursarea de TVA, aparent licit, transferate în patrimoniul ultimei societăţi.
În final, instanţa de apel a apreciat că activitatea infracţională anterior descrisă întruneşte elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:
1) Inculpatul G.M.: - fapta de încheiere a contractului de vânzare cumpărare utilaje tipografice din 28 iunie 2004, în calitate de administrator şi reprezentant al SC M.G.G. SRL, de semnare a celor 5 facturi fiscale şi a celor 5 note de recepţie, precum şi a declaraţiei pe proprie răspundere privitor la locaţia utilajelor, respectiv semnarea contractelor de creditare a societăţii din 01 iulie 2004 şi 12 iulie 2004, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta inculpatului de a solicita şi obţine, în condiţiile anterior descrise, în calitate de administrator al SC M.G.G. SRL rambursarea nelegală de TVA în valoare de 5.555.926.754 RON , constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - fapta inculpatului de a asigura transferul sumelor de bani din contul societăţii în posesia celorlalţi inculpaţi, prin intermediul întocmirii de acte justificative, prin care s-au recunoscut datorii inexistente ale societăţii, rezultate din activitatea de creditare de către asociat şi administrator, constituie infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 în actuala reglementare; - fapta inculpatului de a adera la gruparea constituită în vederea săvârşirii infracţiunii de rambursare nelegală de TVA, alături de coinculpaţi, constituie infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;
2) Inculpatul D.V.: - fapta de încheiere a contractului de vânzare cumpărare utilaje tipografice din 28 iunie 2004, în calitate de reprezentant al SC O.U. SRL şi de semnare la rubrica „furnizor" a celor 5 facturi, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.; - fapta de a contribui la rambursarea nelegală de TVA prin întocmirea documentului justificativ care atesta achiziţionarea fictivă a unui utilaj tipografic (contractul de vânzare-cumpărare), operaţiune comercială generatoare a taxei pe valoare adăugată deductibilă, constituie infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - fapta inculpatului de a adera la gruparea constituită în vederea săvârşirii infracţiunii de rambursare nelegală de TVA, alături de coinculpaţi, constituie infracţiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen.;
3) Inculpata M.S.C.: - fapta de redactare a procurii din 14 iunie 2004, a contractului de vânzare cumpărare din 28 iunie 2004, a facturilor seria FF2. cu numerele: F11., F12., F13., F14. şi F16. din 28 iunie 2004 şi a notelor de recepţie aferente, precum şi cele 5 contracte de creditare fictivă în numele inculpaţilor B.B.O. şi G.M., dar semnate de aceştia (din datele de 30 iulie 2004, 11 iulie 2004, 05 august 2004 şi, respectiv 01 iulie 2004 şi 12 iulie 2004), constituie infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta de a întocmi 85 de chitanţe fiscale aparent emise de SC O.U. SRL către SC M.G.G. SRL, referitor la plata parţială a preţului, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - faptele inculpatei de a fi întocmit înscrisurile falsificate reprezentând documente justificative anexate cererii de rambursare TVA, constituie acte de ajutorare la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - faptele inculpatei de a fi întocmit contractele de creditare fictivă şi de a fi ridicat, în trei tranşe, suma reprezentând TVA rambursată, pe care a predat-o inculpatului B.B.O., constituie infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 29 lit. a) din actuala reglementare; - fapta inculpatei de a adera la gruparea constituită în vederea săvârşirii infracţiunii de rambursare nelegală de TVA, alături de coinculpaţi, constituie infracţiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen.;
4) Inculpatul P.C.T.: - fapta inculpatului de a dobândi sume de bani cunoscând că provin din rambursarea nelegală de TVA, constituie infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2003, respectiv art. 29 lit. c) din actuala reglementare; - faptele inculpatului de a furniza mijloacele necesare pentru rambursarea nelegală de TVA, constând în aducerea fictivă a utilajelor tipografice în patrimoniul SC O.U. SRL şi de a le transfera în patrimoniul SC M.G.G. SRL, prin contracte de vânzare-cumpărare fictive, de a asigura ştampilarea facturilor şi chitanţelor în numele SC O.U. SRL la întocmirea documentelor justificative necesare rambursării TVA şi de a mandata prin procura generală, pe inculpatul D.V., să încheie contractul cu SC M.G.G. SRL, constituie acte materiale de ajutorare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, urmând a se reţine săvârşirea infracţiunii prev de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - faptele inculpatului de a înmâna inculpatei M.S.C. ştampila societăţii şi documentele de reprezentare, întocmite de martora M.E., pentru ca inculpata să poată ridica carnetul de facturi de la SC N. SA, ştampila fiind ulterior utilizată pe facturile prezentate ca justificare la cererea de rambursare TVA, constituie infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta inculpatului de a fi constituit împreună cu inculpatul B.B.O. o asociere infracţională în scopul rambursării de TVA, cu atragerea în grupul infracţional şi a inculpatului D.V., constituie infracţiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen.;
5) Inculpatul B.B.O.: - fapta inculpatului de a facilita cooperarea între inculpatul P.C.T. şi inculpata M.S.C. privitor la obţinerea ştampilei, facturilor şi chitanţelor aparţinând SC O.U. SRL, pentru ca inculpata M. să redacteze cele 5 facturi folosite în justificarea cererii de rambursare TVA, precum şi să completeze şi ştampileze cele 85 de chitanţe fiscale care atestau fictiv plata parţială a preţului de achiziţie a utilajelor tipografice, constituie infracţiunea de complicitate la fals prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta de a fi semnat cele trei contracte fictive de creditare a SC M.G.G. SRL (din datele de 30 iulie 2004, 11 iulie 2004, 05 august 2004), constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta inculpatului de a împuternici pe G.M., numindu-l administrator la SC M.G.G. SRL, în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare din 28 iunie 2004 şi a solicitării rambursării de TVA, care profită societăţii unde inculpatul avea calitate de unic asociat, calitate în care a obţinut banii din rambursarea de TVA prin intermediul contractelor fictive de împrumut, constituie complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - fapta de transfer a banilor rezultaţi din rambursarea nelegală de TVA, constituie infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 29 lit. a) din actuala reglementare; fapta inculpatului de a fi constituit împreună cu inculpatul P.C.T. o asociere infracţională în scopul rambursării de TVA, cu atragerea în grupul infracţional şi a inculpaţilor M.S.C. şi G.M., care aveau calitate de angajaţi în societatea patronată de inculpatul B., constituie infracţiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen.
Pentru inculpatul P.C.T., s-a reţinut că fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., constând în semnarea bilanţului contabil aferent anului 2001, pentru SC O.U. SRL, însă, având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză grafică efectuate în faza cercetării judecătoreşti în apel, care au stabilit că semnătura contestată nu-i aparţine inculpatului, va fi reţinută critica de nelegalitate dn apelul inculpatului şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. proc. pen. rap la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului pentru această infracţiune.
Totodată, în privinţa încadrărilor juridice reţinute de către instanţa de apel referitor la infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani, au fost menţionate următoarele argumente în sprijinul schimbării încadrării juridice:
Pentru infracţiunea de evaziune fiscală, se constată că incriminarea faptei de rambursare nelegală a taxei pe valoarea adăugată, faţă de data comiterii infracţiunii (09 august 2004) a fost supusă unui concursă de legi în timp, respectiv nefiind incriminată distinct, printr-o lege specială, la data săvârşirii, dar ulterior, până la judecarea definitivă a cauzei, intervenind o lege cu norme specifice, care sancţionează această activitate ca formă a infracţiunii de evaziune fiscală (art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005). În aceste condiţii, constatând că norma penală prev. de art. 215 C. pen. este o normă generală, aplicabilă faptelor juridice prin care se obţine, cu intenţie, un beneficiu ilicit, ca urmare a inducerii în eroare a persoanei păgubite, în cazul particular al prejudiciilor produse bugetului consolidat al statului, prin evaziune fiscală constând în „stabilirea cu rea credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări", va avea prioritate norma specială prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 conform principiului „specialia generalibus derogant". Astfel, se constată că legea specială nu distinge asupra modalităţilor prin care contribuabilul stabileşte taxele şi contribuţiile datorate, definind însă caracterul infracţional al acestora, prin folosirea sintagmei „cu rea credinţă", ceea ce acoperă şi conţinutul obiectiv incriminat de art. 215 alin. (1) C. pen., constând în „inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul de a obţine un folos material injust", în cazul evaziunii fiscale, fapta mincinoasă fiind reprezentată de faptul generator al taxei pe valoare adăugată, astfel cum este definit de art. 134 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 (C. fisc. în vigoare la data rambursării de TVA din prezenta speţă) respectiv achiziţia utilajelor tipografice.
Totodată, s-a reţinut că apelantul - inculpat B.B.O. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. , art. 290 C. pen. şi art. 323 C. pen., într-o singură infracţiune completă prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., motivând că infracţiunile de fals se absorb în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, după cum s-a statuat prin decizia în recurs în interesul Legii nr. 4/2008 şi, respectiv, că săvârşirea infracţiunii în participaţie, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea planului infracţional, constituie o circumstanţă agravantă aplicabilă participaţiei ocazionale de făptuitori, iar nu o participaţie constituită, care să atragă incidenţa art. 323 C. pen.
Curtea de Apel, analizând aceste solicitări, a apreciat caracterul nefondat, constatând pe de o parte că, prin decizia în interesul legii citată, s-a statuat că infracţiunea de fals incriminate de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. este absorbită în conţinutul infracţiunii complexe de evaziune fiscală prev de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât ambele texte normative incriminează aceleaşi acte materiale, constând fie în omisiunea evidenţierii, fie în evidenţierea eronată a operaţiunilor comerciale în actele contabile ale societăţii, în scopul eludării obligaţiilor fiscale ale contribuabilului şi tind la protejarea unor valori sociale complementare cu scop final comun, în timp ce infracţiunea reglementată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sancţionează fapta de stabilire cu rea credinţă a situaţiilor financiare (patrimoniale) care conduc la rambursarea nelegală de TVA, obiectul juridic fiind diferit faţă de obiectul juridic al infracţiunilor de fals, care-şi păstrează autonomia. Astfel, rambursarea taxei pe valoare adăugată are ca bază justificativă TVA deductibilă rezultată din achiziţionarea de bunuri sau servicii la un preţ care include preţul de achiziţie şi TVA colectată la furnizor, subsumat faptului plăţii efective a acestui preţ; ori, în speţă, plata preţului este fictivă, în raportul de control fiscal din luna august 2004 consemnându-se că preţul achiziţiei utilajelor nu a fost plătit şi, totodată, se constată că s-a procedat la întocmirea unor chitanţe falsificate, pentru a motiva o plată parţială în perioada cât SC M.G.G. SRL a fost supusă controlului financiar.
Pe de altă parte, s-a reţinut că apelanţii - inculpaţi au invocat şi critica conform căreia TVA de plată era datorată de către furnizori, iar situaţia acestei plăţi nu influenţează admisibilitatea cererii de rambursare TVA, solicitată de cumpărătorul bunului, critică fondată numai parţial, Curtea reţinând că fiecare dintre societăţile părţi în raportul juridic comercial are calitate distinctă de contribuabil, datorând obligaţii fiscale diferite, astfel: furnizorul datorează TVA proporţional valorii TVA colectată, inclusă în preţul de vânzare a bunului şi încasată de la cumpărător cu ocazia plăţii preţului; cumpărătorul, plătitor al preţului, beneficiază în condiţiile legii de dreptul de a calcula TVA deductibilă, funcţie de circuitul juridic ulterior: în cazul revânzării bunului, TVA de rambursat se stabileşte prin diferenţa dintre TVA colectată prin noua vânzare şi TVA deductibilă, de la momentul dobândirii bunului; în cazul păstrării bunului în patrimoniu, TVA deductibilă este aceea inclusă în preţul de achiziţie.
În speţă, SC M.G.G. SRL a solicitat TVA indicată în contractul de vânzare cumpărare a utilajelor tipografice, fără a indica că a existat şi plata preţului de achiziţie care să includă TVA colectată de furnizor, dimpotrivă, întocmind o serie de înscrisuri fictive care să creeze aparenţa sporirii patrimoniului cu bunul indicat în contract.
Or, menţionează instanţa de apel, şi în situaţia în care legea în vigoare la data solicitării rambursării TVA nu prevedea expres obligaţia organului fiscal de a verifica realitatea tranzacţiei şi, implicit, dacă preţul a fost plătit integral, anterior acordării rambursării (art. 145 din Legea nr. 571/2003: alin. (1) „dreptul de deducere TVA ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă", coroborat cu art. 134 alin. (5) lit. a): „exigibilitatea TVA este anticipată faptului generator şi intervine la data la care este emisă o factură fiscală"), dispoziţiile respective nu pot constitui temei al înlăturării a răspunderii penale a inculpaţilor cât timp, din activităţile întreprinse de aceştia este evidentă intenţia de eludare a legislaţiei fiscale în detrimentul bugetului de stat.
În acest sens, se reţine că SC O.U. SRL, deşi funcţionează în perioada 2001 - 2004, nu declară activităţi impozabile la D.G.F.P. Dolj, singura operaţiune comercială fiind atestată în bilanţul contabil aferent anului 2001, dar întocmit şi depus în anul 2004 (după cum s-a stabilit cu probele administrate în prezenta cauză), posterior cererii de rambursare TVA, constând în achiziţionarea unor utilaje tipografice în valoare de 2,9 miliarde ROL, sumă care potrivit aceluiaşi bilanţ, provine din aportul asociatului unic, fără a exista însă documente contabile sau înregistrări în evidenţă privitor la intrarea acestei sume în contul societăţii.
De asemenea, pentru SC M.G.G. SRL, la data de 16 decembrie 2004 (4 luni de la data virării banilor reprezentând TVA rambursată, în contul societăţii), asociatul unic, în persoana inculpatului B.B.O., încheie un contract de cesionare a averii mobile a societăţii către o nouă societate, unde acelaşi inculpat are calitatea de asociat unic şi administrator SC E.M.G. SRL -, cu excepţia utilajelor tipografice, tocmai în scopul împiedicării unei regularizări asupra TVA şi, implicit, împiedicării urmăririi bunurilor din patrimoniul societăţii, pentru creanţele datorate bugetului de stat.
În raport de aceste considerente, s-a reţinut că rambursarea nelegală de TVA constituie o infracţiune distinctă faţă de activitatea de plăsmuire a actelor juridice (în sens de instrumentum) care au determinat înregistrarea în evidenţa contabilă a unor operaţiuni comerciale purtătoare de TVA deductibilă, cele două infracţiuni aflându-se în concurs real, în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
În privinţa infracţiunii de spălare de bani, s-a reţinut că Legea nr. 656/2002 a fost adoptată ca urmare a ratificării Convenţiei Europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii (Strasbourg 1990), prin preluarea, ca text incriminator al infracţiunii de spălare a banilor, a prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Convenţie, dar fără a da eficienţă şi prevederilor art. 6 pct. 2 lit. b) din Convenţie, conform cărora „în scopul punerii în practică a alin. (1) se poate prevedea (n.n. în legea internă a statului) că infracţiunile enunţate în acest alineat nu se aplică autorilor infracţiunii principale".
În acelaşi sens, se apreciat că legea română - Legea nr. 656/2002 - dă o interpretare diferenţiată a laturii subiective a infracţiunii de spălare a banilor, stabilind că poate fi săvârşită inclusiv cu intenţie indirectă, norma de incriminare folosind sintagma „cunoaşterii", în cazul persoanelor care nu sunt subiecţi activi ai infracţiunii principale, cât şi cu intenţie calificată prin scop, folosind sintagma „intenţia sau scopul", în cazul în care subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani este participant şi la infracţiunea principală (art. 23 alin. (5) „cunoaşterea, intenţia sau scopul ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective").
Or, menţionează instanţa de apel, în speţă, inculpaţii B.B.O., G.M. şi M.S.C. au efectuat operaţiuni de transfer de bani din contul SC M.G.G. SRL, cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii de rambursare nelegală de TVA, prin intermediul unor contracte de împrumut, aparent licite, care au permis ridicarea banilor din cont şi punerea la dispoziţia inculpaţilor, care au dispus de aceştia conform intereselor personale, în acest mod demonstrându-se scopul de disimulare a provenienţei ilicite, fapte care determină conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.
În cazul inculpatului G.M., pentru care s-a reţinut calitatea de autor la infracţiunea de evaziune fiscală, s-a reţinut că acesta nu a ridicat personal bani din contul societăţii, ci doar a semnat două contracte fictive de creditare a societăţii, pe care inculpata M.S.C. Ie-a utilizat pentru a justifica ridicarea banilor din contul societăţii, bani pe care i-a predat ulterior inculpatului B.B.O.
În cazul inculpatului P.C.T., s-a reţinut fapta de a fi dobândit sume de bani, cunoscând că provin din rambursarea nelegală de TVA, care constituie infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2003, respectiv art. 29 lit. c) din actuala reglementare, deoarece, în raport de activităţile inculpatului, anterioare solicitării rambursării de TVA şi din timpul controlului financiar în procedura de verificare a cererii, intenţia acestuia este probată.
Se reţinut astfel că norma penală trebuie interpretă în vederea producerii de efecte juridice privitor la tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în activitatea de spălare a produselor infracţiunii, inclusiv a subiecţilor activi ai infracţiunii principale care, după comiterea acesteia, săvârşesc şi activităţi specifice laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor.
În privinţa infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., s-a apreciat că aceasta nu poate fi absorbită în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, prin aplicarea agravantei comiterii faptei cu pluralitate de făptuitori [art. 75 lit. a) C. pen.], cât timp legea specială incriminează ca infracţiune distinctă fapta de asociere în vederea săvârşirii evaziunii fiscale în forma rambursării nelegale de TVA, care însă nu va fi reţinută în speţă pentru a nu fi încălcate prevederile art. 13 C. pen., privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
De altfel, în speţă, faptele incriminate de art. 323 C. pen. , pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, sunt anterioare comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, activităţile conjugate ale inculpaţilor realizându-se după planul infracţional conceput de infracţiunii B.B.O. şi P.C.T., constând în identificarea mijloacelor care să creeze aparenţa achiziţiei de bunuri, fapt generator de TVA, cooptarea celorlalţi inculpaţi şi stabilirea activităţilor concrete pe care fiecare dintre aceştia urma să le realizeze.
Or, reţine instanţa de apel, pentru a se reţine participaţia penală ocazională ar fi necesar ca acţiunile ilicite ale inculpaţilor să se fi realizat spontan, fiind impuse de modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, în timp ce, în speţă, inculpaţii P. şi B. îşi substituie alte persoane atât pentru a reprezenta societăţile comerciale cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare utilaje, cât şi pentru a întocmi documentele justificative şi cererea de rambursare TVA, inculpaţii M.S.C., D.V. şi G.M., în calitate de angajaţi ai SC M.G.G. SRL, fiind cointeresaţi prin promisiunea acordării unor avantaje profesionale şi materiale, astfel că au fost de acord să acţioneze conform dispoziţiilor fondatorilor asociaţiei infracţionale.
Pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - faţă de inculpaţii B.B.O., P.C.T. şi M.S.C. - şi pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. respectiv infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - faţă de inculpaţii D.V., G.M. şi M.S.C. - s-a apreciat că s-a împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale, prev. de art. 124 C. pen. rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal.
În privinţa laturii civile a cauzei, corespunzător soluţiei adoptată pe latură penală, sub aspectul reţinerii participaţiei inculpaţilor B.B.O. şi P.C.T. la infracţiunea de evaziune fiscală, în calitate de complici, s-a apreciat că este incidenţă răspunderea civilă delictuală a acestora pentru prejudiciul produs părţii civile D.G.F.P. Dolj, urmând să se dispună obligarea în solidar a fiecăruia dintre aceşti inculpaţi cu restul coinculpaţilor, precum şi în solidar cu părţile responsabile civilmente SC O.U. SRL Craiova (în cazul inculpatului P.) şi SC M.G.G. SRL Craiova (în cazul inculpatului B.) la plata sumei de 555.592,6754 RON, cu dobânzile legale aferente până la data achitării integrale a debitului, deoarece numai prin hotărârea definitivă de condamnare este stabilit cuantumul prejudiciului determinat prin activitatea infracţională.
În acest sens, s-a apreciat că este nefondată critica din apelul inculpatului G.M., care a susţinut că raportul de expertiză contabilă efectuat în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă a concluzionat că nu s-a produs un prejudiciu, deoarece prin raportul respectiv, expertul s-a pronunţat asupra existenţei dreptului de a solicita rambursarea TVA deductibilă, conform legislaţiei în vigoare şi a înscrisurilor ataşate cererii de rambursare, în cauză fiind însă administrate probe pertinente, din care rezultă că rambursarea de TVA s-a realizat în mod ilicit, prin activitatea infracţională reţinută în cauză.
De asemenea, s-a apreciat ca nefondată şi critica referitoare la aplicarea unor măsuri de indisponibilizare a bunurilor în altă cauză penală, faţă de funcţionarii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice trimişi în judecată pentru infracţiunea prev de art. 248 C. pen., deoarece apelanţii nu au administrat dovezi din care să rezulte că prejudiciul a fost recuperat, total sau parţial prin urmărirea altor persoane sau bunuri, măsurile asigurătorii nefiind o modalitate de stingere a creanţei fiscale. Pentru apelul declarat de partea civilă, prin care se solicită instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor, s-a reţinut că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, deoarece, potrivit art. 163 alin. (2) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua asupra bunurilor inculpatului şi persoanei responsabile civilmente, dacă acestea există şi au fost individualizate în patrimoniul acestora, numai în acest fel aplicarea măsurii fiind eficientă şi justificată. Criticile apelantei - parte civilă care a solicitat aplicarea măsurilor asigurătorii cu efect asupra bunurilor care, eventual, ar fi dobândite în viitor de către inculpaţi, nu sunt fondate, în baza hotărârii definitive care constituie titlu executor, partea civilă putând să solicite executarea silită a debitului şi numai în această procedură dobândeşte calitate de creditor chirografar, în baza căreia beneficiază de un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorilor.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii B.B.O., P.C.T., G.S. (fostă M.), G.M. şi partea civilă A.N.A.F, prin D.G.F.P. Dolj.
Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:
- decizia atacată a fost pronunţată la data de 29 noiembrie 2012, în urmă cu circa 1 an;
- inculpaţii au declarat recurs în luna decembrie 2012;
- recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi în luna februarie 2013, primul termen de judecată fiind stabilit peste circa 4 luni, în luna iunie 2013; cu toate acestea, la termenul din 4 iunie 2013, recurenţii-inculpaţi B.B.O., P.C.T., G.S. (fostă M.), G.M., prezenţi personal la instanţa de recurs, şi asistaţi de avocaţi desemnaţi din oficiu, au solicitat amânarea judecăţii (inculpaţii P.C.T. şi G.M. pentru angajarea unui avocat ales iar inculpata M.S.C. pentru lipsa avocatului său ales; inculpatul B.B.O. a menţionat expres că solicită să fie asiste de avocatul desemnat din oficiu - încheierea din 4 iunie 2013);
La termenul din 04 iunie 2013, tuturor cel 4 inculpaţi li s-a atras atenţia, printre altele, pe de o parte, asupra faptului că în cazul absenţei la noul termen judecata poate avea şi în lipsa lor, iar pe de altă parte, că este singurul termen acordat pentru angajarea unui avocat şi pentru pregătirea apărării, iar în cazul în care nu îşi vor angaja avocat ori acesta nu se va prezenta judecarea recursurilor se va face cu asistenţa avocaţilor desemnaţi din oficiu - încheierea din 04 iunie 2013 şi procesele-verbale semnate de aceştia şi ataşate la dosarul cauzei);
La noul termen de judecată, acordat după circa 3 luni (la 17 septembrie 2013), s-au prezentat inculpaţii B.B.O., P.C.T., G.S. (fostă M.), lipsind inculpatul G.M.; a fost prezent numai avocatul ales al inculpatei G.S. (fostă M.), G.M., la dosar nefiind depuse alte delegaţii de avocaţi aleşi;
- toţi cei 3 inculpaţi prezenţi şi-au exercitat „dreptul la tăcere" în recurs, precizând că îşi menţin declaraţiile date anterior (aceste aspecte fiind menţionate în înscrisurile semnate şi depuse la dosar);
- în recurs nu au fost solicitate ori administrate probe noi pe situaţia de fapt;
- la data de 26 septembrie 2013, după circa o săptămână de la dezbateri, inculpatul P.C.T. a încheiat un contract de asistenţă juridică cu un avocat ales care a transmis, prin fax, atât delegaţia, cât şi motive scrise de recurs.
Examinând pe fond recursurile inculpaţilor (atât prin prisma motivelor scrise, cât şi conform celor expuse cu ocazia dezbaterilor) şi recursul părţii civile A.N.A.F. (conform motivelor scrise de recurs), Înalta Curte apreciază că sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta:
În primul rând, se constată că motivele de recurs, după caz, fie au fost expuse ca motive de apel, fie ca apărări - după caz - la instanţa de fond ori la instanţa de apel, argumentele probatorii şi juridice fiind, în esenţă, aceleaşi şi, deci, examinate critic de ambele instanţe competente să devolueze integral cauza penală (în fapt şi în drept).
În al doilea rând, se constată că în recurs nu au fost solicitate probe noi pe situaţia de fapt, iar inculpaţii şi-au exercitat „dreptul la tăcere".
În sfârşit, o ultimă constatare o reprezintă faptul că deşi hotărârea atacată este pronunţată anterior adoptării Legii nr. 2/2013, reexaminarea în recurs a situaţiei de fapt (a faptelor care formează obiectul judecăţii) nu se poate realiza decât în condiţiile cazului prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (eventuala existenţă a unei grave erori de fapt în stabilirea faptelor). Or, din această perspectivă, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.
Nici în cursul dezbaterilor, şi nici în motivele scrise de recurs, recurenţii-inculpaţi nu au arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, de instanţa de apel (în apel, în esenţă, fiind aplicate numai dispoziţii în materia schimbării încadrării juridice şi în materia prescripţiei răspunderii penale). Motivarea recursurilor sugerează, în realitate, nemulţumirea inculpaţilor în sensul că instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate, situaţie juridică care însă nu este, prin ea însăşi, suficientă şi de natură să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător în hotărârile pronunţate situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor prin coroborarea tuturor probelor administrate în cursul procesului penal. Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la contestarea evaluării probelor de către instanţă. În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de sa de nevinovăţie este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.
În consecinţă, în contextul arătat, Înalta Curte îşi însuşeşte integral argumentele probatorii şi juridice expuse în decizia atacată cu privire la situaţia de fapt, apreciind că nu este necesară reluarea acestora, ci numai unele completări, după cum urmează:
Recurentul-inculpat B.B.O, în motivele de recurs a menţionat următoarele critici:
- nerespectarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. cu motivarea că instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 însă, deşi a fost pusă în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice, modul în care instanţa de apel a procedat ar fi fost inechitabil având în vedere că prin schimbarea încadrării juridice în timpul deliberărilor a fost împiedicat să îşi exercite dreptul ia apărare. Instanţa trebuia să se pronunţe mai întâi asupra schimbării încadrării juridice şi, ulterior, să aprecieze asupra necesităţii administrării de probatorii suplimentare şi, mai ales, a acordării posibilităţii de achitare a prejudiciului, în sensul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005; Criticile recurentului-inculpat sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. prevăd obligaţiile instanţei atunci când se impune schimbarea încadrării juridice a faptei ce formează obiectul judecăţii. De altfel, chiar din examinarea motivului de recurs se constată că instanţa de apel a respectat obligaţiile legale (punerea în discuţie contradictorie, fiind respectat şi dreptul la apărare sub acest aspect juridic); legea nu impune instanţei să se pronunţe asupra schimbării încadrării juridice imediat, în chiar şedinţa respectivă (în cursul dezbaterilor), iar pe de altă parte, apărarea nu a indicat ce probe s-ar mai fi impus a fi administrate (probe care, de altfel, puteau fi solicitate de inculpat şi de apărătorul său în şedinţa respectivă). Critica referitoare la acordarea unui termen pentru plata prejudiciului este vădit formală în condiţiile în care, de la data faptelor, au trecut mai mulţi ani, adică un timp suficient pentru plata sumei de bani.
- nu au fost respectate dispoziţiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cu motivarea că numai în faţa instanţei de apel se putea pune problema aplicabilităţii acestui text, fiind obligatorie punerea în discuţie a incidenţei sale în temeiul principiului legalităţii. S-a solicitat să se ia act că el recunoaşte parţial săvârşirea faptelor imputate, şi anume pe cele privind infracţiunile de fals şi uz de fals, în sensul că a dispus administratorului SC M.G.G. SRL să i se elibereze retroactiv documente justificative pentru creditarea societăţii de el în perioada februarie-august 2004, deşi nu crede că se poate exclude obligaţia contabilului angajat de a le fi întocmit la fiecare operaţiune de împrumut. În consecinţă, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.;
Nici aceste critici ale recurentului-inculpat nu sunt întemeiate pentru următoarele motive: Chiar apărarea menţionează că există „o recunoaştere parţială" a faptelor (adică a faptelor pentru care deja a intervenit prescripţia răspunderii penale); or, condiţia principală a aplicării textului art. 3201 C. proc. pen. este recunoaşterea necondiţionată a tuturor faptelor, astfel cum acestea sunt expuse în actul de acuzare. Nu în ultimul rând, nici în recurs inculpatul nu a înţeles să recunoască toate faptele care formează obiectul trimiterii în judecată, exercitându-şi „dreptul la tăcere".
- În ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din fapta prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 în fapta prev. de art. 29 lit. a) [fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002]. Or, susţine recurentul, din întreg probatoriul administrat rezultă că sumele de bani au fost ridicate din conturile care fuseseră virate din trezorerie, scopul acestei operaţiuni fiind însuşirea sumelor de bani, şi nu ascunderea sau disimularea originii ilicite a acestor bunuri. Prin urmare, încadrarea juridică nu este corectă, în opinia apărării ipoteza legală pentru această situaţie fiind cea descrisă de lit. c) a fostului art. 23. Potrivit alin. (5) a acestui articol, "cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective". Or, din întreg ansamblul probator rezultă că intenţia a fost cea a însuşirii sumelor de bani, şi în niciun caz a ascunderii surselor de provenienţă a acestora. Raportat la infracţiunea reglementată de lit. c), a solicitat să se constate că ea constituie, în ipoteza dată, o încălcare a principiului non bis in idem, deoarece obţinerea sumelor de bani de către persoanele fizice ce au calitatea de autori la infracţiunea de evaziune fiscală este consecinţa săvârşirii faptei de evaziune, şi nu o infracţiune de sine stătătoare;
Critica recurentului-inculpat nu este întemeiată pentru următoarele motive:
Instanţa de apel, cu ample argumente probatorii şi juridice (pe care Înalta Curte le însuşeşte integral, apreciind că nu este necesară reluarea lor), a justificat soluţia condamnării pentru această infracţiune, menţionând mecanismul ingenios prin care s-a reuşit fraudarea statului şi, respectiv, însuşirea sumelor respective; apare evident, aşa cum recunoaşte şi inculpatul, că scopul a fost obţinerea nelegală a unor sume foarte mari de bani de la bugetul de stat, faptele însă fiind corect încadrate juridic, unele dintre infracţiuni neabsorbind alte infracţiuni, fiind lezate valori sociale distincte; în sfârşit, cu referire la netemeinicia ultimei critici vizând principiul non bis in idem şi subiectul activ al infracţiunii, Înalta Curte face trimitere la cele menţionate - cu privire la acelaşi aspect -în paragraful examinării recursului coinculpatului P.C.T.
- greşita individualizare a pedepsei aplicate, cu solicitarea de suspendare condiţionată a executării acesteia, conform art. 81, în teză principală, sau art. 861 C.pen., argumentele fiind atitudinea anterioară săvârşirii faptelor, cea ulterioară în calitate de administrator unic al SC M.C. SRL Craiova - una dintre puţinele microinterprinderi locale care, în ultimii şase ani, înregistrează profit anual în mod constant - şi recunoaşterea parţială a infracţiunilor în faţa instanţei de recurs. S-a solicitat acordarea unui termen pentru a acoperi integral sau în cea mai mare parte prejudiciul în cauză, având în vedere că, în mod obiectiv, nu a avut posibilitatea depunerii unor sume consistente până în prezent;
Critica recurentului este neîntemeiată, pedepsele aplicate (cuantum şi modalitate de executare) fiind în concordanţă cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ambele instanţe acordând ample paragrafe individualizării judiciare a pedepselor pentru fiecare inculpat, Înalta Curte apreciind ca suficiente trimiterile la argumentele din cele două hotărâri atacate.
Recurentul-inculpat P.C.T., în motivele de recurs, a menţionat următoarele critici:
- nemotivarea hotărârii şi neexaminarea apărărilor formulate atât la fond, cât şi în apel (cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.);
Este neîntemeiată această critică a recurentului-inculpat pentru următoarele motive: în ambele hotărâri judecătoreşti sunt amplu examinate cererile şi apărările formulate de inculpaţi, astfel cum s-a arătat anterior; din actele şi lucrările dosarului nu s-a constatat că ar fi scăpat examinării critice a instanţelor una sau unele dintre cererile ori apărările inculpatului. În realitate, critica sugerează nemulţumirea cu privire la „amploarea motivării". Or, potrivit art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când: - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege; -instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Niciunul dintre cele două cazuri de casare nu este incident, pentru următoarele motive: Atât sentinţa, cât şi decizia sunt amplu motivate, fiind respectate riguros dispoziţiile art. 356-357 C. proc. pen. privind conţinutul expunerii şi dispozitivului sentinţei, cât şi dispoziţiile art. 383 C. proc. pen. privind conţinutul deciziei pronunţate în apel.
De asemenea, cele două hotărâri atacate respectă şi criteriile prevăzute de Hotărârea nr. 10 din 17 ianuarie 2008 a C.S.M. cu privire la evaluarea hotărârilor judecătoreşti, cele prevăzute în Avizul nr. ll (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti în se arată că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii, dar şi de cerinţele relevate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiaie ce i-au fost prezentate (C.E.D.O.: Boldea împotriva României din 15 februarie 2007; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).
Împrejurarea că instanţele, după punerea în discuţie contradictorie, resping motivat unele probe propuse de inculpat, pe de o parte, nu este o dispoziţie nelegală deoarece, conform art. 67 C. proc. pen., admiterea sau respingerea cererii de probe se face motivat, acestea fiind admisibile, printre altele, numai sub condiţia ca proba să fie concludentă şi utilă, iar pe de altă parte, cazul de casare invocat nu vizează ipoteza respingerii cererii de probe, ci nepronunţarea asupra probelor administrate (adică ignorarea lor). Reguli de procedură asemănătoare reglementează şi pronunţarea.
Asupra unor cereri ori excepţii formulate/ridicate de inculpat (art. 301, art. 302, art. 305 alin. (1) lit. g), art. 320 alin. (2) C. proc. pen.), neexistând obligaţia încuviinţării oricărei cereri a acestuia. În sfârşit, cazul de casare invocat de apărare nu are în vedere nici situaţia în care instanţa, în urma examinării şi coroborării probelor/mijloacelor de probă, înlătură una sau mai multe probe, parţial ori integral, această posibilitate legală fiind conferită judecătorului prin dispoziţiile art. 356 lit. c) din C. proc. pen.
- greşita reţinere a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; se arată, în sinteză, că „(...) deşi, pur teoretic, argumentele care au stat la baza recalificării juridice a faptelor in infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt valide, faptele inculpatului fiind mai degrabă concordante cu conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscala, lipsesc totuşi elementele constitutive ale infracţiunii atât in planul laturii subiective, cât şi din perspectiva laturii obiective";
Critica recurentului inculpat nu este întemeiată; în absenţa unor noi argumente prezentate în recurs, Înalta Curte îşi însuşeşte motivarea deciziei atacate cu privire ia întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii (latura obiectivă şi latura subiectivă), astfel cum a fost menţionată anterior, nefiind necesară reluarea acesteia, menţionarea textului art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 fiind elocventă cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunii: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat".
- in ceea ce priveşte infracţiunea de asociere in vederea săvârşirii de infracţiuni nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii; în sinteză, s-a susţinut că nu se poate vorbi de existenta elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. deoarece, in cazul acestui text de lege, asocierea trebuie sa fie concepută ca având o existenta cu o durata de timp şi cu o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale viitoare, in cauza fiind mai degrabă vorba de o pluralitate de subiecţi la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, pentru care ar putea deveni incidente dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., fiind exclusa participarea sa la săvârşirea acestei infracţiuni;
Nici această critică a recurentului-inculpat nu este întemeiată: instanţa de apel a motivat cu argumente faptice (relevate de probele administrate) şi cu ample argumente juridice întrunirea tuturor elementelor conţinutului constitutiv al infracţiunii menţionate. În cauză a fost legal şi temeinic reţinută infracţiunea menţionată în condiţiile existenţei unui interval de timp suficient de lung pentru a exclude participaţia penală spontană la care face referire apărarea, modul ingenios de concepere a activităţii şi de cooperare între inculpaţi relevând, dincolo de orice dubiu rezonabil, o activitate de asociere a acestora cu un scop infracţional precis. Caracteristicile la care face trimitere apărarea sugerează, mai degrabă, cele specifice „grupului infracţional organizat" în sensul celui menţionat de Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, aspecte nerelevante şi care nu au fost reţinute în cauză.
- în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 29 din Legea nr. 365/2002, s-a arătat, în sinteză, că instanţa de apel a dat o dezlegare greşita problematicii juridice ivite in speţa, şi anume dacă subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani poate fi, de asemenea, şi subiect activ al infracţiunii generatoare de prejudicii; pentru existenta infracţiunii de spălare a banilor, din punct de vedere al laturii obiective se cer a fi îndeplinite doua condiţii, şi anume, sa existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând ca acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni şi provenienţa banilor sa fie rezultatul săvârşirii uneia din infracţiunile arătate in textul de lege incriminator, in cazul infracţiunii prev. de art. 23 din Legea nr. 21/1999, concluzionându-se că se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.;
Critica formulată de recurentul-inculpat este neîntemeiată. Instanţa de apel - în decizia atacată - a motivat amplu, cu argumente probatorii şi juridice, reţinerea infracţiunii de spălare de bani, inclusiv prin examinarea instrumentelor juridice internaţionale care au condus la introducerea în dreptul intern a incriminării. Înalta Curte îşi însuşeşte motivarea deciziei atacate cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare de bani (latura obiectivă şi latura subiectivă), astfel cum a fost menţionată anterior, apreciind că nu este necesară reluarea acesteia. Aşa cum s-a reţinut în decizia atacată, activitatea infracţională s-a desfăşurat în două etape distincte -cu valori sociale lezate distincte - care au şi condus la reţinerea unui concurs de infracţiuni: prima etapă - solicitarea de către persoana juridică a rambursării sumei reprezentând TVA, etapa finalizându-se cu virarea în contul acestei persoane juridice a sumei de peste 5 miliarde ROL cu titlu de TVA restituit; a doua etapă - scoaterea din contul persoanei juridice a unor sume de bani şi distribuirea/însuşirea lor de către unii dintre inculpaţi. În cea de-a doua etapă, inculpaţii, cunoscând că suma de peste 5 miliarde ROL aflată în contul persoanei juridice provine din săvârşirea unei infracţiuni, au înţeles să asigure, unul altuia, obţinerea unor sume de bani prin modalităţile faptice anterior menţionate şi care se regăsesc, distinct, în textul incriminator arătat. De altfel, infracţiunea de spălare a banilor poate fi imputată oricărei persoane, subiectul activ al infracţiunii nefiind calificat, putând avea această calitate orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile generale ale subiectului activ al infracţiunii, sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni" nefiind suficientă pentru a conduce la o altă interpretare jurisprudenţială (în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 836 din 13 februarie 2013, publicată.
- greşita individualizare a pedepsei, solicitându-se suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în sinteză cu următoarea argumentare: timpul scurs de la pretinsul moment al consumării infracţiunii şi pana in prezent, durata excesiva a procedurii, cuantumul prejudiciului (de regula, pentru sume similare sa dispus suspendarea pedepselor), comportamentul avut in relaţia cu organele judiciare etc.
Nici această critică menţionată de recurentul-inculpat nu este întemeiată în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat deja, pedepsele aplicate (cuantum şi modalitate de executare) sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale prevăzute de art. 72 C. pen. (cu criteriile de individualizare judiciară a pedepsei), ambele instanţe acordând ample paragrafe individualizării judiciare a pedepselor pentru fiecare inculpat, Înalta Curte apreciind ca suficiente trimiterile la argumentele din cele două hotărâri atacate.
Recurenta M.S.C. a solicitat achitarea sa, în motivele de recurs menţionând următoarele critici:
- greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C.pen. susţinând, în sinteză, că pentru existenta acestei infracţiuni şi pentru diferenţierea clară de situaţia participatiei penale, consensul mai multor persoane asupra constituirii unei pluralităţi, organizate de făptuitori având ca scop săvârşirea de infracţiuni trebuie sa fie neechivoc;
Critica recurentei-inculpate nu este întemeiată pentru motivele deja menţionate anterior (la examinarea recursului coinculpatului P.C.T., nefiind necesare alte completări; scopul -la care face referire apărarea - este parte a laturii subiective, această componentă internă fiind relevată de modul concret de concepere şi săvârşire a faptelor, astfel cum acestea au fost expuse de ambele instanţe în temeiul probatoriului administrat.
- greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) Legea nr. 241/2005 susţinându-se, în sinteză, că instanţa a omis sa arate care este proba in sensul cerut de legea penală care sa indice perceperea de către inculpată a caracterului fraudulos al unor aspecte cuprinse in actele redactate la cererea inculpatului B.; a menţionat că ea a susţinut constant, iar declaraţiile luate in cauza au confirmat, şi nici o alta proba nu a infirmat faptul ca activitatea sa a fost una de redactare de înscrisuri la cererea, şi mai ales folosind datele indicate de inculpatul B. Instanţa a omis faptul ca, spre deosebire de un notar public care are (in principiu) datoria de a verifica realitatea conţinutului actului întocmit, angajatul in funcţia de jurist este un subordonat care execută dispoziţiile conducătorului ierarhic superior. Solicitării de a redacta in forma juridica un înscris, angajatul jurist nu ii poate opune condiţia verificării realităţii datelor furnizate de angajator. În opinia apărării, în condiţiile in care înscrisurile sunt insusite prin semnătura şi stampila de persoanele care deţin calitatea de reprezentanţi ai societăţilor implicate, atât timp cât aceste persoane isi asuma conţinutul şi realitatea celor inscrise, a plasa răspunderea penala in sarcina persoanei care „scrie" nu este fundamentata juridic;
Critica recurentei-inculpate nu este întemeiată întrucât juristul unei societăţi comerciale/unei persoane juridice - aşa cum menţionează apărarea calitatea sa - este un „consilier juridic", adică o persoană care consiliază juridic conducerea societăţii în scopul respectării legii, în sens, larg, iar nu un simplu funcţionar care se poate apăra - atunci când „girează" nelegalitatea unor operaţiuni/acte/acţiuni etc. - prin invocarea „raportului de subordonare"; de altfel, semnătura consilierului juridic este, de cele mai multe ori, obligatorie prealabil semnării actului de către conducerea societăţii, fiind „un element de siguranţă" cu privire la legalitatea actului/activităţii respective.
- greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 29 lit. a) Legea nr. 656/2002; s-a arătat că, motivând reţinerea acestei infracţiuni, instanţa s-a limitat sa afirme ca inculpaţii B., G. şi M. au efectuat operaţiuni de transfer de bani "cunoscând ca provin din săvârşirea infracţiunii de rambursare nelegala de TVA", nerezultând de unde reiese că ea cunoştea că banii provin din săvârşirea infracţiunii. S-a arătat că inculpata a susţinut - şi toţi cei audiaţi in cauza au confirmat - convingerea sa asupra caracterului legal al întregului demers pornind chiar de la percepţia generala asupra proprietăţii utilajelor tipografice.
Critica recurentei-inculpate nu este întemeiată, efectuarea unor operaţiuni financiare nefiind legală prin aceea că cei implicaţi au o anumită „percepţie generală" asupra dreptului de proprietate asupra unor bunuri; o astfel de ipoteză ar goli de conţinut responsabilitatea necesară în exercitarea funcţiilor chiar şi în sectorul privat; nu „percepţiile generale" sunt importante (ele fiind, evident, subiective), mai ales în cazul persoanelor cu pregătire şi instruire în materia dreptului sau în domeniul comercial, financiar ori contabil, ci actele care atestă dreptul de proprietate asupra utilajelor tipografice. La nivelul său de implicare şi de cunoaştere a realităţii societăţii comerciale, impus de funcţia îndeplinită (consilierul juridic al societăţii), inculpata nu se poate apăra susţinând că nu avea cunoştinţă de provenienţa banilor asupra cărora au fost efectuate operaţiunile de transfer; activitatea sa concretă, expusă anterior astfel cum a fost relevată de probatoriul administrat, dar şi de declaraţiile sale, parţial sincere - infirmă categoric apărarea în sensul că nu ar fi cunoscut provenienţa ilicită a banilor asupra cărora au fost efectuate operaţiunile financiare.
În motivarea recursului, apărătorul inculpatul G.M., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., a solicitat, în rejudecare, achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special, să se ţină cont de datele sale personare de situaţia sa familială, de poziţia procesuală şi de toate actele aflate la dosar, apreciind că se poate aplica şi suspendarea execuţiei pedepsei art. 81 C. pen.).
Aceste critici ale recurentului-inculpat sunt neîntemeiate, argumentele Înaltei Curţi fiind aceleaşi ca şi pentru ceilalţi coinculpaţi (cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi cu privire la întrunirea elementelor conţinutului constitutiv al infracţiunilor), inclusiv cu privire la individualizarea pedepsei (cuantum şi modalitate de executare), acesta beneficiind de dispoziţiile art. 861 C. pen., modalitate de executare a pedepsei impusă atât de datele personale, cât şi de gravitatea concretă a faptelor săvârşite. Cu privire la neincidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte a făcut deja referiri anterior examinării distincte a motivelor de recurs ale fiecărui inculpat, nefiind necesară reluarea acestora.
În motivele scrise de recurs, partea civilă A.N.A.F. a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea in parte a deciziei penale pronunţata de Curtea de Apel Craiova, şi pronunţarea unei noi hotărâri, in ceea ce priveşte latura civila a cauzei prin admiterea cererii privind instituirea masurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi ale părţilor responsabile civilmente, formulate de Statul Roman prin A.N.A.F. şi, respectiv, prin precizarea temeiului legal (art. 119 şi 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.) şi a datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 555.593 RON - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care urmează sa fie calculate accesoriile legale prevăzute de C. proc. fisc. începând cu data de 12 august 2004 (data producerii prejudiciului) şi până la data achitării integrale a sumei datorate.
Recursul părţii civile va fi respins ca nefondat, fiind justificată soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor (neidentificate), dar şi cu privire la data de la care sunt acordate alte sume de bani, pe lângă suma reprezentând TVA, celelalte aspecte menţionate în motivele scrise de recurs urmând a fi soluţionate în cursul procedurii de punere în executare silită a hotărârii judecătoreşti.
Faţă de cele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) şi cele ale art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.B.O., P.C.T., G.S. (fostă M.), G.M. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj împotriva deciziei penale nr. 361 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi B.B.O. şi P.C.T. la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi G.S. (fostă M.) şi G.M. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.V., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2953/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2956/2013. Penal → |
|---|
