ICCJ. Decizia nr. 3022/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3022/2013
Dosar nr. 8367/2/2012
Şedinţa publică din 7 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 96/F din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 8180/2/2012(3404/2012), s-a dispus condamnarea inculpatului V.N. (fiul lui T. şi L., născut în Bucureşti, sectorul 1, domiciliat în comuna Baloteşti, şoseaua U., judeţul Ilfov) pentru următoarele infracţiuni:
- viol, în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (perioada mai - iulie 2010 - victimă P.S.).
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
- violare de domiciliu, în formă continuată, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare (perioada mai - iulie 2010 - victimă P.S.);
- distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare (noaptea de 19/20 iulie 2010);
- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (25 februarie 2011 - victimă N.L.).
Conform, art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani;
- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (25 februarie 2011 - victimă N.L.);
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) din C. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare (25 februarie 2011 - victimă N.L.);
- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (25 februarie 2011);
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (noaptea de 30/31 decembrie 2011);
- loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare (noaptea de 30/31 decembrie 2011 - victimă G.V.);
- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (24 februarie 2012 - victimă S.M.).
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (24 februarie 2012 - victimă S.M.);
- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (24 februarie 2012);
- omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 din C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunii de (01 martie 2012 - victimă A.A.).
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (01 martie 2012 - victimă A.A.).
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (01 martie 2012 - victimă A.A.);
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare (01 martie 2012 - victimă A.A.);
- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (01 martie 2012);
- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (noaptea de 28/29 aprilie 2012 - victimă M.E.M.);
- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (noaptea de 28/29 aprilie 2012);
- omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa detenţiunii pe viaţă (noaptea de 05/06 august 2012 - victimă S.T.).
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (noaptea de 05/06 august 2012 - victimă S.T.).
Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (noaptea de 05/06 august 2012);
- omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 din C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi h) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., la pedeapsa detenţiunii pe viaţă (15 august 2012 - victimă M.Y.).
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani;
- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (15 august 2012 - victimă M.Y.).
- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (15 august 2012 - victimă M.Y.).
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul V.N. să execute pedeapsa cea mai grea a detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, de la 18 august 2012 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului V.N., conform art. 350 C. proc. pen.
Cu privire la inculpatul Ş.G. (fiul lui M. şi V., născut în Bucureşti, domiciliat în oraşul Otopeni, Calea B., judeţul Ilfov) a dispus condamnarea pentru următoarele infracţiuni:
- fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- uz de fals;
Conform art. 291 C. pen. a condamnat inculpatul Ş.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului Ş.G. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul V.N. la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 50.000 euro (în echivalent în RON la data plăţii), către partea civilă M.H., reprezentând daune morale;
- 50.000 euro (în echivalent în RON la data plăţii), către partea civilă M.T., reprezentând daune morale;
- 20.000 euro (în echivalent în RON la data plăţii), către partea civilă L.I., reprezentând daune morale;
- 20.000 euro (în echivalent în RON la data plăţii), către partea civilă S.M., reprezentând daune morale;
- 3.000 RON, către partea civilă S.M., reprezentând daune materiale;
- 62 RON, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, reprezentând daune materiale.
A respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă D.M. împotriva inculpatului Ş.G.
A luat act că părţile vătămate M.E.M., P.S., N.L. şi G.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul V.N. suma de 420 RON.
În baza art. 348 C. proc. pen., desfiinţează înscrisul oficial falsificat de inculpatul Ş.G.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv, pe V.N. la suma de 26.300 RON, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300 RON, urmând a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei şi pe Ş.G. la suma 4100 RON, din care onorariul parţial al avocatului din oficiu, în sumă de 100 RON, urmând a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 752/P/2012 din data de 08 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- V.N., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat în modalitatea normativă prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi h) C. pen. şi la art. art. 176 alin. (1) lit. c) şi d) din C. pen., tâlhărie, în modalitatea normativă prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) din C. pen., şi viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (faptele din data de 15 august 2012 - victimă M.Y.); omor calificat şi deosebit de grav, în modalitatea normativă prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. c) din C. pen., viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., şi violare de domiciliu, în modalitatea prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptele din noaptea de 05/06 august 2012 - victimă S.T.); omor calificat şi deosebit de grav, în modalitatea normativă prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. şi la art. art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, în modalitatea normativă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, în modalitatea normativă prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi violare de domiciliu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptele comise în data de 01 martie 2012 - victimă A.A.); viol, în formă continuată, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., violare de domiciliu, în formă continuată, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi distrugere, în modalitatea normativă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (cu privire la faptele comise în perioada mai - iulie 2010 - victimă P.S.); viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, în modalitatea normativă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, în modalitatea normativă prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi violare de domiciliu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptele din data de 25 februarie 2011 - victimă N.L.); viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., şi violare de domiciliu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptele comise în data de 24 februarie 2012 - victimă S.M.); tâlhărie, în modalitatea normativă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. şi violare de domiciliu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. (cu privire la faptele din noaptea de 28/29 aprilie 2012 - victimă M.E.M.); ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, în modalitatea normativă prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., şi loviri sau alte violenţe, în modalitatea normativă prevăzută de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen. (cu privire la faptele din noaptea de 30/31 decembrie 2011 - victimă G.V.) şi
- Ş.G., pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual, în modalitatea normativă prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, în modalitatea normativă prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., şi favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În perioada mai - iulie 2010 inculpatul V.N., în mod repetat, a pătruns fără drept, în locuinţa victimei P.S. (persoană în vârstă de 75 de ani, imobilizată la, pat, care locuia singură, într-o casă aflată într-o stare avansată de degradare) din localitatea Baloteşti, după care - prin exercitarea de violenţe - a exercitat acte sexuale orale asupra acesteia.
Cu prilejul uneia dintre aceste pătrunderi fără drept, inculpatul a degradat o uşă de acces a locuinţei victimei.
În noaptea de 25/26 februarie 2011, în jurul orei 23.00, inculpatul V.N. a pătruns fără drept, prin forţarea unei ferestre, în locuinţa victimei N.L. (persoană în vârstă de 77 ani, care locuia singură într-o casă) din localitatea Baloteşti, după care - prin exercitarea de violenţe - a exercitat acte sexuale asupra victimei (cu prilejul examinării medico-legale s-au constatat leziuni atât la nivel vaginal, cât şi la nivel anal).
În aceleaşi împrejurări inculpatul a deposedat-o pe victimă de o sumă de bani şi de un telefon mobil, înainte de a părăsi locuinţa victimei, inculpatul V.N. a legat-o pe aceasta de mâini şi de picioare, lipsind-o astfel de libertate pentru a o împiedica să anunţe vecinii sau organele de poliţie cu privire la agresiunea a cărei victimă aceasta fusese.
Pentru a nu putea fi recunoscut de către victimă, după ce a pătruns în locuinţă şi înainte de a ataca victima, inculpatul a oprit curentul electric din locuinţă, scoţând siguranţele de la tabloul electric.
În noaptea de 30/31 decembrie 2011, în timp ce se afla în incinta barului L. din localitatea Baloteşti, inculpatul V.N. a iscat un scandal, tulburând ordinea şi liniştea publică; în aceste împrejurări inculpatul V.N. a exercitat violenţe asupra părţii vătămate G.V., pe care a lovit-o - în două rânduri - cu o sticlă în zona feţei, ulterior lovindu-l şi cu pumnul, cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
La data de 24 februarie 2012, în jurul orei 21.30, inculpatul V.N., prin forţarea unei uşi de acces, a pătruns fără drept în locuinţa victimei S.M. (persoană în vârstă de 84 de ani, care locuia singură, la casă, în Bucureşti, sectorul 1), după care - prin exercitarea de violenţe - a întreţinut acte sexuale cu victima.
În aceleaşi împrejurări, inculpatul a deposedat-o pe victimă de o sumă de bani şi de mai multe bijuterii.
La data de 01 martie 2012, în jurul orei 20.30, inculpatul V.N., prin forţarea unei uşi de acces, a pătruns fără drept în locuinţa victimei A.A. (persoană, în vârstă de 85 de ani, care suferea, de o deficienţă locomotorie şi care locuia singură, la casă, în Bucureşti, sectorul 1), după care - prin exercitarea de violenţe asupra acesteia - a întreţinut acte sexuale cu victima (exercitând asupra acesteia acte sexuale orale şi vaginale).
În aceleaşi împrejurări, inculpatul a deposedat-o pe victimă de o sumă de bani şi de alimentele pe care le-a găsit în locuinţă.
Înainte de părăsi locuinţa victimei, inculpatul V.N. a imobilizat-o pe aceasta, legând-o de mâini şi de picioare, pentru a o împiedica astfel să sesizeze vecinii sau organele de poliţie cu privire la agresiune.
Pentru a nu putea fi recunoscut de către victimă, înainte de a pătrunde în locuinţă şi de a ataca victima, inculpatul a oprit curentul electric din locuinţă, de la tabloul electric situat pe peretele exterior al acesteia.
Actele de violenţă exercitate asupra victimei în aceste împrejurări au fost de o deosebită gravitate. Astfel, din raportul medico-legal nr. A1/2048/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală "Prof. Dr. M.M." rezultă că victima a suferit numeroase şi grave leziuni traumatice (constând în echimoze multiple, întinse, hematoame, plagă, excoriaţii, multiple fracturi costale, precum şi leziuni vulvo-vaginale).
S-a stabilit medico-legal că aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur şi comprimare între corpuri/planuri dure (comprimare cu genunchii pe toracele victimei); în ceea ce priveşte leziunile traumatice vaginale, s-a stabilit medico-legal că acestea au putut fi produse în contextul unui raport sexual brutal.
Totodată s-a stabilit că gravitatea leziunilor poate fi cuantificată prin 30 de zile de îngrijiri medicale şi că acestea au pus în primejdie viaţa victimei; după agresiune victima a rămas spitalizată până la data de 14 aprilie 2012, când - ca urmare a agresiunii - a decedat.
La data de 29 aprilie 2012, în jurul orei 03.00, inculpatul V.N. a pătruns fără drept în locuinţa victimei M.E.M. (persoană în vârstă de 64 de ani, care locuia singură, la casă, în localitatea. Baloteşti), de unde a sustras un telefon mobil; pentru a-şi asigura scăparea şi pentru a păstra bunul sustras, inculpatul a exercitat violenţe asupra victimei, pe care a lovit-o cu pumnii de mai multe ori, la nivelul feţei.
În noaptea de 05/06 august 2012 inculpatul V.N. a pătruns fără drept, în locuinţa victimei S.T. (persoană în vârstă de 74 de ani, care locuia singură, într-o garsonieră, în localitatea Baloteşti), unde - prin exercitarea de violenţe - a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.
Apoi, inculpatul a ucis-o pe victimă, prin asfixiere mecanică, realizată prin comprimare cervicală (sugrumare) şi toracală.
În seara de 15 august 2012, în zona de la limita localităţilor Baloteşti, Otopeni şi Corbeanca, într-o zonă împădurită, în imediata apropiere a unui drum public (DN1), inculpatul V.N. a violat-o şi ucis-o pe victima M.Y. (studentă japoneză, în vârstă de 20 de ani), cauza morţii victimei fiind reprezentată de asfixia mecanică prin comprimare cervico-toracală.
Dintre bunurile pe care victima le-a avut asupra sa, inculpatul a luat banii, un telefon mobil A., o cameră foto C., un laptop S., şi alte bunuri personale ale victimei.
În privinţa inculpatului Ş.G. s-a reţinut că, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, aflându-se în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a falsificat un înscris oficial (proces-verbal de consemnare a declaraţiei părţii vătămate P.S.), cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului şi prin contrafacerea subscrierii (de la două rubrici, respectiv Martor asistent şi Persoană audiată), după care a folosit acest înscris în vederea producerii unei consecinţe juridice (darea unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale în cauza penală respectivă).
Inculpatul şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, atestând în mod necorespunzător adevărul, faptul că victima şi-ar fi retras plângerea penală formulată, dând o încadrare juridică greşită faptelor sesizate care să permită aplicarea dispoziţiilor privind retragerea plângerii, efectuând cercetări superficiale într-o cauză în care victima era o persoană într-o profundă stare de vulnerabilitate, întocmind un referat prin care a propus, în mod nelegal şi netemeinic, a se dispune neînceperea urmăririi penale, neîndeplinind obligaţia legală de lua măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care ameninţă siguranţa persoanelor în situaţiile în care ia cunoştinţă direct ori când este sesizat despre acestea, prin acestea cauzând o lezare a intereselor legale ale victimei P.S. (interese legale ce au constat în tragerea la răspundere penală a persoanei care o agresase şi o violase în mod repetat şi eliminarea stării de pericol ca astfel de fapte să se repete).
În împrejurările de fapt mai sus descrise, fără o înţelegere prealabilă cu inculpatul V.N., Ş.G. a dat acestuia ajutor pentru a zădărnici urmărirea penală (şi tragerea sa la răspundere penală pentru faptele comise).
Acuzaţiile aduse inculpaţilor sunt susţinute de următoarele mijloace de probă administrate cursul urmăririi penale: procese-verbale de cercetare la faţa locului însoţite de planşe fotografice aferente; rapoarte de expertiză medico-legală (autopsii) împreună cu planşele fotografice aferente; declaraţii părţi vătămate şi martori; rapoarte de expertiză medico-legală (genetice); rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică; procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate în urma apelării numărului unic de urgenţă 112; declaraţii inculpaţi; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică pentru inculpatul V.N., alte înscrisuri.
În cadrul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii, partea vătămată M.E.M., părţile civile L.I., S.M.,D.M. şi martorii C.R.V., M.A., B.A.M., D.M., D.V., R.S., B.C., R.Ş., A.A., L.I., E.E., M.M., B.F., S.A., M.G.D., O.A.C., T.M., C.V., M.S., A.S., B.G., S.I., S.C., V.M., G.I., P.N. şi C.P.C., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
V.L., mama inculpatului V.N., nu a dorit să dea declaraţii în faza cercetării judecătoreşti, conform art. 80 C. proc. pen. aceasta nefiind obligată să depună ca martor.
Partea vătămată P.S. a fost citată la Centrul judeţean Ilfov de asistenţă medico-socială pentru bolnavi cronici unde se află internată, conform adresei nr. 299/04.12,2012 emisă de această instituţie, partea vătămată nedorind să se prezinte la instanţă, pe motiv că vrea să uite cele întâmplate, simţindu-se obosită psihic şi evident traumatizată, refuzând orice colaborare atât cu angajaţii centrului, cât şi cu autorităţi din afara instituţiei.
S-a renunţat, în temeiul art. 329 alin. (2) C. proc. pen., la audierea celorlalţi martori din rechizitoriu.
În urma administrării celorlalte probe ascultarea acestora devenind inutilă soluţionării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cursul celor două faze procesuale, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
I. În ceea ce priveşte faptele inculpatului V.N. din perioada mai - iulie 2010 (victimă P.S.), respectiv activitatea desfăşurată de ofiţerul de poliţie Ş.G., cu prilejul instrumentării dosarului penal ce a avut ca obiect aceste infracţiuni a reţinut că partea vătămată P.S., în vârstă de 75 de ani, locuia singură într-o casă bătrânească situată în Baloteşti, str. G., aflată într-un stadiu avansat de degradare, fără curent electric şi alte utilităţi, fiind imobilizată la pat datorită unei afecţiuni a membrelor inferioare.
Singurele persoane care o îngrijeau din luna mai 2010, erau martorele S.A., T.M. şi M.S., veneau zilnic la locuinţa părţii vătămate, îi aduceau mâncare, îi schimbau scutecele de unică folosinţă şi făceau curăţenie în casă.
Spre sfârşitul lunii mai 2010, inculpatul V.N., care locuia la 100 de metri de casa părţii vătămate, a pătruns, noaptea, în locuinţa acesteia, uşa de acces neavând un sistem de asigurare şi prin violenţă, a întreţinut acte sexuale orale cu victima P.S., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Deşi S.A., T.M. şi M.S. au observat urme de violenţă pe corpul victimei, iniţial, au presupus că aceasta a căzut din pat, în condiţiile în care P.S. nu le-a spus că a fost agresată.
Ulterior, în noaptea de 30 mai/01 iunie 2010, inculpatul V.N. a pătruns din nou în locuinţa părţii vătămate P.S. şi a întreţinut, prin constrângere, relaţii sexuale orale cu aceasta.
În ziua de 01 iunie 2010, în jurul orelor 12.00, martorele T.M. şi S.A. s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate şi observând urmele evidente de violenţă pe care le prezenta P.S., inclusiv sânge la nivelul gurii, au anunţat organele de poliţie. Astfel, S.A. a apelat numărul unic de urgenţă 112, comunicând faptul că partea vătămată are "urme de sânge pe faţă, e lovită la gură, pe pernă e numai sânge" respectiv că a mai găsit-o lovită într-o zi "dar atunci a spus că a căzut, acum spune că e bătută, se vedea că nu era căzută nici atunci", (proces-verbal de redare a convorbirii).
P.S. a fost transportată în aceeaşi zi, cu ambulanţa, la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, diagnosticul la internare fiind "contuzie şold drept de vechime neprecizată; contuzie genunchi drept, în fişa de examinare de la Compartimentul Gardă Radiologie făcându-se menţiune în sensul că victima a declarat că a fost agresată. În fişa de solicitare a Serviciului de Ambulanţă s-au făcut următoarele menţiuni: "pacientă în vârstă de 74 de ani, conştientă, necooperantă, prezintă suspiciune de fractură col femural veche şi agresiune (doi dinţi scoşi).
Martora T.M. a confirmat că, într-una din zile, când a schimbat-o de scutece pe partea vătămată, i-a găsit doi dinţi în pat.
Deşi existau suficiente elemente care atestau faptul că partea vătămată fusese agresată în noaptea de 30 mai/01 iunie 2010, organele de poliţie care s-au deplasat la faţa locului au întocmit doar o lucrare "diversă". Mai mult, unul dintre poliţişti, agentul S.I., audiat ca martor de instanţă, a afirmat că S.A. şi T.M. i-ar fi spus că, în realitate, au apelat serviciul de urgenţă întrucât doreau ca partea vătămată să fie internată la un azil, poliţistul atenţionându-le că vor fi sancţionate contravenţional.
Aceste susţineri au fost infirmate însă de martorele S.A., M.S. şi T.M., instanţa de fond apreciind ca fiind dificil de acceptat din punct de vedere logic o astfel de ipoteză, având în vedere contextul de ansamblu al faptelor şi succesiunea evenimentelor după această dată.
În zilele următoare, martorele au montat un lacăt la uşa de acces în locuinţa părţii vătămate, pentru a asigura o minimă protecţie a acesteia.
Cu toate acestea, în noaptea de 12/13 iunie 2010, inculpatul V.N. a pătruns din nou în locuinţă, pe o fereastră, prin îndepărtarea plasei de insecte şi prin violenţă, a întreţinut acte sexuale orale cu partea vătămată P.S., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
În ziua de 13 iunie 2010, în jurul orelor 10.00, P.S. a fost găsită de martora M.S. prezentând evidente urme de violenţă, inclusiv sânge la nivelul feţei, apelând serviciul de urgenţă 112, solicitând intervenţia organelor de poliţie.
Astfel, martora a anunţat că este a treia oară când cineva intră peste partea vătămată, fiind relevant următorul pasaj din procesul-verbal de redare a convorbirii: "O bate, o bate, e cu sânge la gură pe acolo. De ce nu se ia probe odată? Am două rânduri de probe până acum. I-a dat dinţii afară".
Nici de această dată organele de poliţie care s-au deplasat la faţa locului nu au luat minime măsuri pentru a asigura obţinerea vreunei probe, ataşând această sesizare la lucrarea "diversă" întocmită la data de 01 iunie 2010.
Pe fondul pasivităţii manifestate de autorităţi în rezolvarea acestui caz, inculpatul V.N. a profitat în continuare de vulnerabilitatea părţii vătămate şi în noaptea de 19/20 iulie 2010 a pătruns din nou în locuinţa acesteia, spărgând geamul de la uşa de acces, violând-o în aceeaşi modalitate ca şi în nopţile precedente. Victima a fost găsită de martorele S.A. şi T.M., la data de 20 iunie 2010, în jurul orei 17.00, prezentând evidente urme de violenţă, inclusiv sânge la nivelul feţei, acestea sesizând din nou organele de poliţie prin serviciul de urgenţă 112.
P.S. a relatat poliţiştilor sosiţi la faţa locului că: "În noaptea de 19/20 iulie 2010, nu pot preciza, cu exactitate ora datorită faptului că nu este curent pe stradă şi nici eu nu am curent, am auzit un zgomot afară; (agresorul) ulterior a intrat în casă prin spargerea geamului de la camera în care sunt imobilizată la pat. A intrat în cameră, a venit în pat lângă mine, m-a lovit peste faţă şi peste piept, iar după aceea, m-a supus fără voia mea la diferite acte sexuale.
În acest timp s-a auzit un zgomot afară, iar cel care a abuzat de mine s-a speriat şi a fugit.
Eu am rămas în continuare în pat, până în jurul orei 17.00, când au venit cele două femei, respectiv T.M. şi S.A., care au grijă, de mine şi îmi dau de mâncare şi mă schimbă.
După ce au venit cele două femei, le-am spus cele întâmplate, acestea au sunat la poliţie." Susţinerile părţii vătămate fiind consemnate într-un proces-verbal de către agentul S.C., în prezenţa martorei T.M.
În continuare, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul V.N. dintr-un grup de fotografii care i-au fost prezentate de organele judiciare, ca fiind persoana care a violat-o în noaptea de 19/20 iulie 2010.
Cu acest prilej, partea vătămată a luat o nuia de lângă pat, cu care a gesticulat, poliţistul S.I., care a participat la cercetări, declarând în faţa instanţei că a înţeles de la victima P.S. că a fost lovită de V.N.
Martorul S.I. a mai relatat că geamul de la uşa de acces în locuinţa părţii vătămate era spart, observând că P.S. prezenta urme noi de violenţă la nivelul mâinilor şi al toracelui.
S-a format astfel un dosar penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea sub nr. 4253/P/2010, în cauză fiind desemnat să continue cercetările, sub aspectul infracţiunilor de viol, distrugere şi violare de domiciliu, inculpatul Ş.G., comisar în cadrul Poliţiei oraşului Otopeni (la acea dată făcând parte din structurile poliţiei judiciare).
Deşi probele obţinute până la acel moment relevau săvârşirea faţă de P.S. a acestor infracţiuni, inculpatul Ş.G. a întocmit în fals un proces-verbal, atestând o împrejurare necorespunzătoare adevărului şi anume că, în prezenţa sa şi a martorului B.F., partea vătămată ar fi declarat verbal că nu a fost violată şi că îşi retrage plângerea formulată împotriva numitului V.N.
Totodată, inculpatul Ş.G. a semnat acest proces-verbal în trei locuri, respectiv la rubrica "organ de poliţie" (unde a executat propria semnătură), precum şi la rubricile "martor asistent" şi "persoana audiată" (executând semnături din fantezie).
Astfel, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică grafoscopică nr. 129.056 din data de 04 octombrie 2012, întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, semnătura de la rubrica "Martor asistent" nu a fost executată de către martorul B.F., semnătura de la rubrica "Persoana audiată" nu a fost executată de către victima P.S., semnăturile de la rubricile "Martor asistent" şi "Persoana audiată" au fost probabil executate de aceeaşi persoană care a executat semnătura de la rubrica "Organ de poliţie, iar menţiunile de completare ale procesului-verbal şi semnătura de la rubrica "Organ de poliţie" au fost executate de către inculpatul Ş.G.
Folosindu-se de acest înscris fals, inculpatul Ş.G. a întocmit un referat în care a propus neînceperea urmăririi penale faţă de V.N. sub aspectul infracţiunilor de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. şi distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., pe motiv că victima P.S. şi-ar fi retras plângerea penală prealabilă. Nu s-au făcut însă menţiuni cu privire la infracţiunea de viol, totodată inculpatul Ş.G. omiţând să reţină la infracţiunea de violare de domiciliu, comisă pe timp de noapte, şi agravanta prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., pentru care acţiunea penală se exercită din oficiu, astfel că, pentru această faptă nu era posibilă o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Mai mult, s-a reţinut ca pertinentă concluzia procurorului care a întocmit rechizitoriul, că datorită traumelor fizice şi psihice, precum şi a stării profunde de vulnerabilitate în care se afla victima P.S. (imobilizată la pat, locuind singură într-o casă izolată, în care se putea pătrunde cu uşurinţă), a existat o imposibilitate de natură subiectivă, dar pe deplin justificată ca partea vătămată să-şi exercite dreptul procesual de a formula plângere penală prealabilă pentru infracţiunile de viol şi distrugere, situaţie în care principiul disponibilităţii în procesul penal (care constituie o excepţie de la cel al oficialităţii) este înlocuit de principiul oficialităţii (principiu care constituie dreptul comun în materia sesizării organelor de urmărire penală), statul fiind acela care este chemat să apere interesele victimelor atunci când acestea nu şi le pot promova.
Propunerea făcută de către inculpatul Ş.G. a fost însuşită întocmai de procuror, care prin rezoluţia nr. 4253/P/2010 din data de 02 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus, neînceperea urmăririi penale faţă de V.N.
La data de 09 august 2012 organele de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ilfov s-au sesizat însă din oficiu cu privire la comiterea infracţiunii de viol asupra victimei P.S.; această sesizare din oficiu s-a făcut în împrejurările în care, în noaptea de 05/06 august 2012 fusese ucisă victima S.T., iar inculpatul V.N. era principalul suspect.
Prin rezoluţia nr. 1914/C/2012 din data 13 septembrie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus infirmarea rezoluţiei nr. 4253/P/2010 din data de 02 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea şi preluarea Dosarului nr. 4253/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale.
La data de 08 august 2012, P.S. a fost din nou audiată în cauză, de această dată cu privire la toate faptele comise asupra sa. Astfel, partea vătămată a relatat că"nu poate preciza data exactă, dar de mai multe ori, peste ea la locuinţa din comuna Baloteşti, unde locuia, a venit un bărbat «ţigan» care ştie că este nepotul lui «P.» (soră a numitei V.L., mama inculpatului V.N.), tot din Baloteşti.
Acesta a agresat-o fizic şi sexual, despre acest lucru a povestit lui A. (victima face referire la martora S.A.), care o îngrijea, cât a fost acasă.
Acel bărbat venea noaptea peste ea în locuinţă şi intra pe geam şi ştie că acesta stătea într-o cameră făcută pe un teren în spatele blocului de garsoniere unde locuise el. Ştie că acesta stătea împreună cu mama, pe care nu ştie cum o cheamă. Ar putea să îl recunoască, pe acel bărbat, dacă l-ar revedea" (procesul-verbal de consemnare a declaraţiei).
La data de 09 august 2012, P.S. l-a recunoscut din nou pe inculpatul V.N. din planşa fotografică, ca fiind persoana care a violat-o, în mod repetat, în perioada mai - iulie 2010.
Cu acest prilej, P.S. a declarat că "a văzut faţa acestui bărbat pentru că era noapte şi era lumină în camera ei de la lună; de asemenea, ştie că acesta, locuieşte într-o cameră pe care şi-a făcut-o în spatele blocurilor de garsoniere de la "Filatura", din comuna Baloteşti şi ştie că mama lui este sora lui «P.», tot din comuna Baloteşti." (procesul-verbal de recunoaştere din planşa fotografică).
Deşi inculpatul V.N. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, prima instanţă a reţinut că declaraţiile acestuia sunt în mod evident infirmate de probatoriul administrat în cauză, relevante fiind procesele-verbale de consemnare a declaraţiilor părţii vătămate P.S., procesele-verbale de recunoaştere din planşele fotografice şi planşele fotografice aferente, declaraţiile martorelor S.A., T.M. şi M.S., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor purtate în urma apelării numărului unic de urgenţă 112.
Cu privire la apărarea inculpatului Ş.G., instanţa de fond a reţinut că, în prima declaraţie dată după începerea urmăririi penale, inculpatul a susţinut că a discutat cu P.S. o singură dată, prilej cu care a încheiat un proces-verbal, la această activitate participând şi martorul B.F. care, în mod cert, a semnat acest proces-verbal. Tot inculpatul a mai declarat că a scris procesul-verbal în locuinţa părţii vătămate, în care a consemnat susţinerile acesteia, după care P.S. a semnat la rubrica"persoană audiată".
După ce a luat cunoştinţă de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică grafoscopică, inculpatul Ş.G. a revenit asupra declaraţiei iniţiale, susţinând că, după întocmirea procesului-verbal în condiţiile anterior menţionate, a vărsat pe acesta, la birou, o ceaşcă de cafea, astfel că a refăcut acest înscris, pe care l-a semnat şi martorul B.F., întrucât acesta se afla în ziua respectivă la sediul Poliţiei oraşului Otopeni.
Acesta a mai relatat că a semnat procesul-verbal în locul părţii vătămate, imitându-i semnătura, deoarece a considerat că aceasta îşi exprimase deja voinţa, în sensul retragerii plângerii, inculpatul considerând astfel că era inutil să se mai deplaseze la domiciliul părţii vătămate, având în vedere şi faptul că în locuinţa acesteia, mirosea urât, poziţie pe care şi-a menţinut-o şi în faza cercetării judecătoreşti.
Instanţa de fond a reţinut că mijloacele de probă administrate dovedesc caracterul nereal al acestor declaraţii.
Astfel, martorul B.F. a susţinut, în prima declaraţie din 21 septembrie 2012, că nu îşi aminteşte ca în anul 2010 să fi participat la activitatea descrisă în procesul-verbal întocmit de Ş.G., că semnătura de la rubrica "martor asistent" este diferită de a sa, precum şi faptul că niciodată nu a semnat un proces-verbal în calitate de martor asistent, pentru o activitate la care să nu fi participat. Martorul a precizat că i-au fost prezentate fotografii unde locuia, imobilizată la pat, P.S., însă nu a fost niciodată la acel imobil.
Această declaraţie se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică grafoscopică din data de 04 octombrie 2012, întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, din care rezultă că semnătura de la rubrica "Martor asistent" nu a fost executată de către martorul B.F. Ulterior, martorul a revenit asupra acestei declaraţii, menţionând că i-a însoţit pe inculpatul Ş.G. şi pe colega acestuia, O.A.C. (agent de poliţie), la locuinţa părţii vătămate P.S., însă nu îşi aminteşte aspectele cu privire la care a fost audiată partea vătămată, precizând că nu a semnat vreun proces-verbal întocmit de inculpat cu această ocazie, fiind totuşi posibil să-l semneze la sediul Poliţiei Otopeni. Având în vedere că martorul B.F. este legitimat ca poliţist voluntar, participând la acţiuni poliţieneşti, fiind astfel posesor al unei minime capacităţi intelectuale şi de raţiune, instanţa nu a primit explicaţia martorului din cadrul cercetării judecătoreşti, potrivit căreia prima declaraţie ar fi fost influenţată de faptul că poliţiştii i-au pus întrebări legate de un viol, înlăturând aceste depoziţii ca fiind nesincere.
Chiar şi în situaţia în care s-ar accepta că inculpatul Ş.G. s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate, din declaraţiile martorei O.A.C. rezultă faptul că partea vătămată nu şi-a manifestat expres voinţa de a retrage plângerea penală, aşa cum inculpatul a consemnat în cuprinsul procesului-verbal.
Judecătorul fondului a mai învederat că, datorită traumelor fizice şi psihice, precum şi a stării profunde de vulnerabilitate în care se afla victima P.S., a existat o imposibilitate, pe deplin justificată, ca partea vătămată să-şi exercite dreptul procesual de a formula plângere penală prealabilă pentru infracţiunile de viol şi distrugere, situaţie în care devine aplicabil principiul oficialităţii şi în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă, astfel că poliţistul Ş.G. era obligat să ia toate măsurile necesare pentru a apăra interesele părţii vătămate.
Acesta este şi motivul pentru care partea vătămată a refuzat, după ultima agresiune, să se deplaseze la SML Ilfov, reticenţa acesteia manifestată pe parcursul procesului penal explicându-se şi prin faptul că, în cazul agresiunilor sexuale, de regulă, victima evită să rememoreze abuzurile la care a fost supusă de agresor.
În acest sens, a fost avută în vedere fişa psihologică a părţii vătămate în care se menţionează următoarele: "bună evocare a datelor conservate (...) reticenţă, suspiciozitate, refuzul de a oferi date semnificative despre sfera personală (...) comportament exploziv faţă de partea masculină", trăsături psihice care explică pe deplin atitudinea victimei, care - deşi îşi aminteşte evenimentele traumatice - evită să le relateze altor persoane.
Din această perspectivă, faptul că actul de sesizare cu privire la infracţiunile comise împotriva părţii vătămate P.S. ar fi un proces-verbal de consemnare a denunţului martorei T.M., nu afectează conţinutul constitutiv al infracţiunilor comise de inculpatul Ş.G.
De asemenea, P.S. a menţionat, la data de 04 octombrie 2012, că din moment ce a formulat plângerea, este evident că nu şi-a retras-o, în acelaşi timp fiind nemulţumită de atitudinea organelor de cercetare, considerând că acestea l-au favorizat şi îl favorizează pe agresor.
Inculpatul Ş.G. a mai susţinut că nu există probe care să dovedească existenţa infracţiunilor comise de inculpatul V.N. cu privire la partea vătămată P.S. şi că o parte din actele întocmite de organele de cercetare penală sunt viciate. Astfel, a considerat că declaraţiile martorelor S.A., T.M. şi M.S. sunt contradictorii, iar la dosar nu există nici un înscris medical care să confirme existenţa unor vătămări corporale suferite de partea vătămată.
S-a apreciat de către instanţă că unele diferenţe dintre depoziţiile martorelor S.A., T.M. şi M.S., obţinute în cursul judecăţii şi cele date în faza urmăririi penale, sunt explicabile, având în vedere emotivitatea sporită a martorelor şi perioada lungă scursă de la momentul perceptiv al mărturiilor, până la cel al reproducerii lor în faţa instanţei, acestea neavând însă consecinţe asupra probării faptului principal, în urma filtrării din toate depoziţiile a aspectelor importante, decisive, referitoare la circumstanţele esenţiale în care au fost comise infracţiunile, coroborate cu celelalte mijloace de probă mai sus expuse, instanţa nu poate accepta ipoteza avansată de inculpat şi anume că faptele nu au existat în realitate, ci ar reprezenta doar o ficţiune, pusă la cale de către martore, pentru ca P.S. să poată fi internată într-un centru de specialitate.
Prin urmare, împrejurarea că T.M. a declarat în faza cercetării judecătoreşti că nu îşi aduce aminte dacă P.S. a recunoscut vreo persoană din fotografiile prezentate de poliţişti, nu poate afecta, în opinia instanţei, credibilitatea martorei, din celelalte probe (declaraţiile martorilor V.M.V. şi B.O.) rezultând că martora T.M. a asistat la recunoaşterea după fotografie a inculpatului V.N., semnând procesul-verbal în calitate de martor asistent, cum de altfel martora a şi declarat în cursul urmăririi penale.
Susţinerea inculpatului potrivit căreia, în cazul infracţiunilor săvârşite prin violenţă, în care obiectul material îl reprezintă corpul persoanei asupra căruia se exercita acţiunile vătămătoare, existenţa unui certificat medico-legal reprezintă o condiţie sine qua non pentru dovedirea infracţiunilor, nu a fost acceptată, câtă vreme, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., ca şi celelalte mijloace de probă, actele medico-legale nu au valoare mai dinainte stabilită, având aceeaşi putere de dovadă.
Or, probele administrate în cauză sunt suficiente şi conduc indubitabil la concluzia că partea vătămată P.S. a prezentat evidente urme de violenţă, inclusiv sânge la nivelul feţei, ca urmare a abuzurilor sexuale la care a fost supusă de către inculpatul V.N.
Interpretarea inculpatului Ş.G. potrivit căreia procesul-verbal din data de 20 iulie 2010, întocmit de agentul de poliţie S.C., nu conţine declaraţia părţii vătămate ci consemnări ale spuselor martorei T.M. şi reprezentarea acesteia în legătură cu presupusele evenimente din noaptea respectivă, este eronată. Din declaraţia martorului SC rezultă că, într-adevăr, audierea părţii vătămate a fost dificilă, aceasta comunicând mai mult cu martora T.M., însă martorul a precizat că a consemnat în procesul-verbal cea ce a relatat P.S.
Mai mult, partea vătămată P.S. a menţionat aceleaşi aspecte şi în datele de 08 şi 09 august 2012, când a fost din nou audiată în cauză, în urma filtrării aspectelor importante din aceste declaraţii, instanţa reţinând că, în ciuda condiţiilor de vizibilitate nefavorabile (infracţiunile au fost comise în timpul nopţii), partea vătămată a reţinut fizionomia agresorului, recunoscându-l pe inculpatul V.N. ca fiind autorul faptelor.
Această concluzie este susţinută şi de modul de operare asemănător folosit de V.N. în comiterea celorlalte infracţiuni (cu excepţia celei săvârşite în noaptea de 30/31 decembrie 2011), acesta vizând persoane de sex feminin, aflate în dificultate, majoritatea, având vârste înaintate, mobilul primar al faptelor fiind de natură sexuală, remarcându-se, în timp, de la o agresiune la alta, o creştere constantă a violenţei cu care inculpatul V.N. a acţionat, culminând, în anul 2012, cu uciderea a 3 victime.
Prin urmare, este evident caracterul neîntemeiat al susţinerilor inculpatului Ş.G. potrivit cărora procesul-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 09 august 2012 ar conţine informaţii îndoielnice, întrucât lumina lunii era slabă în data de 19/20 iulie 2010, sau că vegetaţia crescută de circa 2 metri din curtea imobilului în care locuia P.S. ar fi permis cu greu pătrunderea luminii lunii în casa părţii vătămate.
Raportat la toate aceste probatorii a reţinut că faptele inculpatului V.N. - constând în aceea că, în perioada mai - iulie 2010, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate P.S. şi a exercitat asupra acesteia acte sexuale orale, folosind forţa fizică şi profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol, în formă continuată, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de violare de domiciliu, în formă continuată, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat - constând în aceea că, în noaptea de 19/20 iulie 2010, a degradat uşa de acces în locuinţa victimei P.S. - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, în modalitatea normativă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Cu privire la inculpatul Ş.G. a reţinut că faptele acestuia - constând în aceea că, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, a falsificat un înscris oficial (proces-verbal de consemnare a declaraţiei unei părţi într-o cauză penală), cu prilejul întocmirii acestuia, atestând fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, contrafăcând subscrierea de la rubricile "Martor asistent" şi "Persoana audiată", după care a folosit acest înscris în vederea producerii unei consecinţe juridice (darea unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale într-o cauză penală), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care, în împrejurările descrise mai sus, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, cauzând o lezare a intereselor legale ale părţii vătămate P.S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
Chiar dacă între cei doi inculpaţi nu a existat o înţelegere prealabilă, a reţinut că inculpatul Ş.G. a prevăzut că va zădărnici urmărirea penală a inculpatului V.N., acceptând că prin aceasta creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.
II. Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul V.N. la data de 25 februarie 2011, prima instanţă a reţinut că cea de-a doua victimă a inculpatului, N.L., în vârstă de 77 de ani, locuia singură, într-o casă la curte, situată în Baloteşti, pe strada Ţ.
În noaptea de 25/26 februarie 2011, în jurul orei 23.00, V.N. a pătruns în locuinţa părţii vătămate, înarmat cu un cuţit, prin forţarea unei ferestre, după care a oprit curentul electric, îndepărtând siguranţele de la tabloul aflat în bucătărie.
Auzind zgomote, N.L. a luat o lanternă şi s-a îndreptat spre cămara locuinţei, moment în care a fost atacată de inculpat, acesta smulgându-i lanterna din mână şi punându-i cuţitul la gât, ameninţând-o că o va ucide dacă nu îi va da banii.
Cei doi au mers în dormitorul locuinţei, unde sub ameninţare partea vătămată i-a remis inculpatului V.N. suma de 400 de RON. În continuare, inculpatul a dus-o pe N.L. într-o încăpere alăturată, a trântit-o pe pat, continuând să o ameninţe cu cuţitul şi prin exercitarea de violenţe, a întreţinut acte sexuale cu victima, atât vaginale, cât şi anale.
Ulterior, inculpatul V.N. a legat partea vătămată de mâini şi de picioare, a luat telefonul mobil şi lanterna ce aparţineau victimei, după care a părăsit locuinţa, bunuri pe care le-a abandonat pe câmpul din spatele casei (lanterna) iar telefonul pe strada U. din Baloteşti, unde a fost găsit de către martora M.L.
De frică, partea vătămată N.L. a rămas imobilizată până când afară s-a făcut lumină, după care a reuşit să se elibereze, alertând-o pe vecina sa, martora G.N. Victima a fost examinată din punct de vedere medico-legal la data de 26 februarie 2011, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/91/2011 al Serviciului de Medicină Legală Ilfov rezultând că N.L. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin comprimare (posibil cu mâna) la nivelul regiunii bucale, cât şi prin lovire cu corp dur, pot data din 25 februarie 2011 şi au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a mai concluzionat că, leziunile prezentate de victimă la nivelul regiunii vulvo-vaginale, precum şi cele de la nivelul anusului pot atesta un act sexual pe cale vaginală şi anală la data de 25 februarie 2011.
Deşi partea vătămată N.L. a declarat că nu poate recunoaşte agresorul, deoarece nu i-a văzut faţa, instanţa de fond a reţinut că inculpatul V.N. este autorul infracţiunilor, elocvente în acest sens fiind concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică din care rezultă că profilul genetic al inculpatului V.N. a fost pus în evidenţă în două dintre urmele ridicate de pe perechea de chiloţi pe care victima N.L. a purtat-o la momentul comiterii infracţiunilor.
Cu prilejul cercetării efectuate la faţa locului, de sub patul din camera nr. 1 a fost ridicată o pereche chilot culoare neagră despre care victima a arătat că i-a scos de pe ea, întrucât la un moment dat a simţit că s-a udat.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică din data de 09 august 2011 al Institutului Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în urma pretestărilor efectuate, s-a pus în evidenţă prezenţa urmelor de spermă în trei dintre urmele recoltate de pe perechea de chiloţi ai victimei, respectiv în urmele notate în raport - recoltată din zona perineală - ambele recoltate din zona vaginală; în urma analizei marker-ilor heterozomali, la nivelul a două dintre aceste urme - cele notate în raport - a fost pus în evidenţă un haplotip parţial şi nereproductibil.
În vederea efectuării acestui raport de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică organele de poliţie au pus la dispoziţia specialiştilor criminalişti probe de referinţă de la mai multe persoane considerate suspecte, nu însă şi de la inculpatul V.N., astfel că nu au putut fi efectuate comparări între profilurile genetice puse în evidenţă în cadrul constatării tehnico-ştiinţifice şi caracterele genetice ale inculpatului.
Mai mult, organele de poliţie au dispus în cauză efectuarea unei noi constatări tehnico-ştiinţifice biocriminalistice genetice (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică din data de 16 august 2011 al Institutului Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române), punând la dispoziţia specialiştilor criminalişti urme biologice de la o altă persoană considerată suspectă, însă, din nou, nu şi de la inculpatul V.N.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică din data de 16 octombrie 2012 al Institutului Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române rezultă faptul că haplotip-urile parţiale ale ADN-ului extras din microurme conţin alele identice cu cele ale inculpatului, ceea ce semnifică faptul că inculpatul V.N. (sau o persoană de sex masculin înrudită pe linie paternă cu acesta (ipoteză teoretică care nu este susţinută, de nici un element al materialului probator administrat în cauză) este creator al acestor microurme.
Un alt aspect relevant constă în faptul că zona în care locuieşte partea vătămată N.L. era frecventată de inculpatul V.N., acesta având rude ce locuiesc pe aceeaşi stradă, în imediata apropiere a imobilului părţii vătămate.
Astfel, martorii N.D. (mătuşă a inculpatului V.N.), N.C., zis E., şi S.G., zis M. (ambii veri ai inculpatului) locuiesc în imobilul situat în Baloteşti, pe strada Ţ. (la circa 30 de metri de casa victimei N.L.). De asemenea, D.M., zisă R. (mătuşă a inculpatului V.N.) locuieşte în fapt pe strada Ţ. (la circa 50 de metri de casa victimei N.L.).
Chiar dacă N.L. nu a văzut faţa inculpatului, aceasta a susţinut că agresorul era puţin mai înalt decât ea şi avea o voce răguşită. Instanţa a reţinut că statura agresorului (puţin mai înalt decât victima, în condiţiile în care aceasta are înălţimea de 1,57 m, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală) este conformă celei a inculpatului V.N., acesta având înălţimea de 1,63 m, aşa cum rezultă din fişa de implementare în sistemul I.
De asemenea, particularităţile vocii agresorului, descrise de N.L., au fost remarcate şi de către o altă victimă a inculpatului V.N., respectiv S.M.
Prin urmare, judecătorul fondului a reţinut că, din coroborarea acestor mijloace de probă, mai sus expuse, rezultă fără echivoc că, la data de 25 februarie 2011, în jurul orei 23.00, inculpatul V.N. a pătruns în locuinţa părţii vătămate N.L., înarmat cu un cuţit şi prin constrângere, a exercitat asupra acesteia acte sexuale vaginale şi anale, respectiv a deposedat-o prin violenţă şi ameninţare de o sumă de bani şi de un telefon mobil, după care a legat-o pe victimă de mâini şi de picioare, împiedicându-i astfel libertatea de mişcare şi supunând-o totodată la suferinţe fizice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen. şi libertate în mod ilegal, în modalitatea normativă prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
Mijloacele de probă administrate la cererea inculpatului V.N. nu au oferit informaţii care să contureze o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţă, declaraţiile inculpatului şi ale mamei sale - V.L., în sensul că cei doi şi-ar fi petrecut noaptea de 25/26 februarie 2011 la locuinţa martorei N.D., fiind infirmate de depoziţiile martorilor N.C. şi N.D., care locuiesc în apropiere de locuinţa părţii vătămate şi care au relatat că, în seara zilei de 25 februarie 2011, au fost vizitaţi de V.N. şi V.L., însă aceştia au plecat cel mai târziu în jurul orelor 22.00.
Cu privire la faptele din noaptea de 30/31 decembrie 2011 privind pe parte vătămată G.V., s-a reţinut că, în incinta localului "L." din localitatea Baloteşti, între partea vătămată şi V.N. a avut loc un conflict verbal, provocat de acesta din urmă, pe fondul căruia inculpatul a aplicat părţii vătămate, cu o sticlă, două lovituri la nivelul capului.
În restaurant se aflau aproximativ 40 de persoane, o parte dintre acestea intervenind şi reuşind să aplaneze pe moment altercaţia. După plecarea lui G.V. din local, acesta a urmat de inculpatul V.N. care l-a lovit din nou cu pumnul în faţă.
Prin comportamentul său foarte agresiv, manifestat în public, inculpatul a cauzat persoanelor prezente o profundă stare de teamă şi insecuritate, mai multe dintre acestea apelând numărul unic de urgenţă 112, solicitând intervenţia organelor de poliţie.
Partea vătămată G.V. a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Universitar de Urgenţă E. Bucureşti, în urma agresiunii suferind leziuni care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, potrivit menţiunilor din certificatul medico-legal din 04 ianuarie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Ilfov.
Inculpatul V.N. a recunoscut că a lovit partea vătămată cu o sticlă şi cu pumnul, respectiv că s-a produs scandal, persoanele prezente părăsind localul, precizând însă că G.V. a pornit conflictul.
Instanţa de fond a apreciat prima parte a declaraţiei ca fiind reală şi care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate (plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de vizualizare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, certificatul medico-legal din 04 ianuarie 2012, procesul-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în urma apelării numărului unic de urgenţă 112, declaraţiile martorilor V.F., I.E.B., U.G.R., A.C., B.M.L.) şi a înlăturat susţinerea inculpatului potrivit căreia conflictul a fost generat de partea vătămată G.V., probele anterior menţionate excluzând această variantă, rezultând fără echivoc că partea vătămată a avut o atitudine defensivă, doar împingându-l uşor pe inculpat, având în vedere comportamentul agresiv şi provocator al acestuia din urmă.
A reţinut că, fapta inculpatului V.N. - constând în aceea că, în noaptea de 30/31 decembrie 2012, într-un local public, a săvârşit acte de violenţă, cauzând persoanelor prezente o profundă stare de teamă şi insecuritate şi aducând atingere bunelor moravuri - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, în modalitatea normativă prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Totodată, fapta aceluiaşi inculpat, care în împrejurările de fapt mai sus descrise, a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată G.V., cauzându-i leziuni care au necesitat un număr de 7 - 8 zile de îngriji medicale pentru vindecare - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe, în modalitatea normativă prevăzută de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen.
În privinţa acestei din urmă infracţiuni, a reţinut că partea vătămată G.V. a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpatului V.N. la data de 31 decembrie 2012, iar la data de 12 septembrie 2012, numita G.S.V., soţia părţii vătămate, a declarat că retrage plângerea penală prealabilă formulată de acesta, în baza procurii autentificate pe care o are de la soţul său. Având în vedere că încetarea procesului penal poate fi dispusă numai atunci când manifestarea de voinţă a părţii vătămate de a-şi retrage plângerea este exprimată personal sau prin persoane cu mandat special, iar procura pe care G.S.V. a prezentat-o în faţa instanţei, nu conţine vreo prevedere în sensul că ar fi împuternicită să retragă plângerea penală prealabilă, declaraţia acesteia nu poate produce efecte juridice.
Referitor la faptele din data de 24 februarie 2012 în legătură cu parte vătămată S.M., a reţinut că acesta din urmă era în vârstă de 84 de ani şi locuia singură, într-o casă la curte, situată în Bucureşti, sectorul 1, pe strada C.
În seara zilei de 24 februarie 2012, în jurul orei 21.30, prin forţarea unei uşi de acces, inculpatul V.N. a pătruns în acest imobil; partea vătămată auzind zgomote în holul locuinţei, s-a îndreptat către această încăpere şi în momentul când a deschis uşa către hol, inculpatul s-a repezit asupra acesteia, acoperindu-i faţa cu un materialul textil pe care îl avea asupra sa.
Apoi inculpatul a aruncat victima în pat şi i-a tras pantalonii, dresul şi chiloţii până în dreptul genunchilor, după care, prin constrângere, a început să întreţină un raport sexual vaginal cu aceasta; victima, de frică, a urinat, moment în care inculpatul a încercat să întreţină un raport sexual anal cu aceasta, fără a reuşi însă. După agresarea sexuală a părţii vătămate, prin exercitarea de ameninţări (inclusiv cu moartea), inculpatul a deposedat-o de suma de 740 de RON şi de bijuteriile pe care aceasta le purta (inelul de pe mâna dreaptă şi cerceii din urechi).
În continuare, inculpatul a aruncat-o din nou pe victimă în pat, cu faţa în jos şi s-a aruncat peste aceasta, presând-o cu mâinile pe cap şi cu genunchii pe spate, timp de câteva minute, iar în momentul în care a simţit că aceasta nu mai poate respira, a fugit din locuinţă. După plecarea inculpatului, S.M. a rămas întinsă în pat cu faţa în jos, până în jurul orei 23.00, a doua zi povestind cele întâmplate martorei C.P.C., care a sesizat organele de poliţie.
Partea vătămată a fost examinată medico-legal la data de 25 februarie 2012, iar din concluziile raportului de expertiză nr. A1/1799/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M." rezultă că S.M. a prezentat leziuni traumatice la nivelul regiunii himenale, care s-au putut produce în condiţiile unei agresiuni sexuale din data de 24 februarie 2012.
Deşi partea vătămată S.M. a declarat că nu poate recunoaşte agresorul, deoarece nu i-a văzut faţa, instanţa a constatat că autorul infracţiunilor este inculpatul V.N., elocvent în acest sens fiind raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică (genetică) din data de 04 septembrie 2012 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică, din care rezultă că profilul genetic al inculpatului a fost pus în evidenţă în urmele biologice ridicate de pe perechea de chiloţi purtată de partea vătămată la momentul agresiunii şi care a fost ridicată de la aceasta la data de 25 februarie 2012 (ziua imediat următoare agresiunii).
Astfel, de pe perechea de chiloţi pe care a purtat-o victima la momentul agresiunii au fost prelevate, în vederea examinărilor genetice, două urme, prima urmă a fost prelevată din zona "genitală" a obiectului de îmbrăcăminte, din porţiunea unde - macroscopic - s-au observat urme de culoare gălbuie în amestec cu urme de materie de culoare brun-roşcată şi cea de-a doua urmă a fost prelevată din zona posterioară a obiectului de îmbrăcăminte, din porţiunea unde - în urma examinării cu instrumentul Polylight cu lumină ultravioletă - s-au observat pete ce prezintă fluorescentă.
În urma examinării la microscop, în cazul ambelor urme au fost evidenţiate capete de spermatozoizi; în urma analizei fracţiei spermatice a primei urme, s-a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice provenind de la minimum două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, "al unei persoane de sex feminin " este, de fapt, profilul genetic la victimei S.M.; de altfel, acelaşi profil genetic a fost pus în evidenţă şi în fracţia epitelială a acestei urme, în cea de-a doua urmă ridicată de pe perechea de chiloţi, precum şi în urmele prelevate - cu prilejul cercetării la faţa locului - de pe telecomanda din locuinţa victimei; în raport nu s-a menţionat că acest profil genetic aparţine victimei din cauza faptului că organele de poliţie care au dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice nu au procedat la ridicarea de probe biologice de referinţă şi de la victimă);
Potrivit calculelor biostatistice, s-a stabilit că inculpatul V.N. are de 398.406.374.501 (398 de miliarde) de ori mai multe şanse să fie contribuitor în formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populaţie, adică o altă persoană care să îl substituie pe inculpatul V.N. în acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 398.406.374.501 (aproape 400 de miliarde) de indivizi neînrudiţi genetic; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urma (incluzând spermă) prelevată de pe perechea de chiloţi a victimei (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde).
După analiza celei de-a doua urme, s-a pus în evidenţă prezenţa spermei şi a celulelor epiteliale, punându-se în evidenţă un amestec de profiluri genetice provenind de la minimum două persoane, respectiv, profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, este, aşa cum s-a arătat mai sus, profilul genetic la victimei S.M.).
Din calculele biostatistice, s-a stabilit că inculpatul V.N. are de 129.785.853.341 (129 de miliarde) de ori mai multe şanse să fie contribuitor în formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populaţie, adică o altă persoană care să îl substituie pe inculpatul V.N. în acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 229.785.853.341 (aproape 130 de miliarde) de indivizi neînrudiţi genetic; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urma (incluzând spermă) prelevată de pe perechea de chiloţi a victimei (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde).
Un alt aspect relevant constatat a fost faptul că zona în care locuieşte partea vătămată S.M. (cartierul Bucureştii Noi) era frecventată de inculpatul V.N., acesta obişnuind să meargă la unchiul său, V.I., zis M., care locuieşte la o distanţă de aproximativ 900 de metri de casa părţii vătămate.
În cursul lunii februarie, inculpatul a mai fost văzut în zona respectivă şi de către de martorii P.M.D. şi B.M.; de altfel, în acelaşi cartier, la data de 01 martie 2012 a violat-o şi tâlhărit-o pe victima A.A., care la data de 14 aprilie 2012 a decedat.
De asemenea, particularităţile vocii agresorului, descrise de S.M., au fost remarcate şi de către o altă victimă a inculpatului V.N., respectiv N.L.
Prin urmare, a reţinut că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză (declaraţiile părţii vătămate, procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, rapoartele de expertiză medico-legală şi de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică, declaraţiile martorilor C.P.C., P.M.D. şi B.M.) rezultă fără echivoc că, în data de 24 februarie 2012, în jurul orei 21.30, inculpatul V.N. a pătruns în locuinţa părţii vătămate S.M. şi prin constrângere a exercitat asupra acesteia acte sexuale vaginale şi anale, respectiv a deposedat-o prin violenţă şi ameninţare de o sumă de bani şi de bijuterii, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
Inculpatul V.N. a refuzat să dea declaraţii în cursul urmăririi penale, iar în faza cercetării judecătoreşti nu a recunoscut săvârşirea faptelor, însă probele administrate dovedesc cert că acesta este autorul infracţiunilor.
Referitor la faptele din data de 01 martie 2012, prima instanţă a reţinut că, folosind acelaşi mod de operare, în seara zilei de 01 martie 2012, inculpatul V.N. a pătruns în locuinţa victimei A.A., în vârstă de 85 de ani şi prin violenţă a exercitat acte sexuale asupra acesteia, a deposedat-o de o sumă de bani şi a lipsit-o de libertate, multitudinea şi gravitatea leziunilor suferite în urma agresiunii, precum şi evoluţia negativă a stării de sănătate conducând în cele din urmă la decesul victimei.
Ca şi în cazul părţii vătămate S.M., victima A.A. locuia singură, într-o casă la curte, situată în cartierul "Bucureştii Noi" la o distanţă de aproximativ 1700 m de locuinţa unchiului inculpatului V.N.
În dimineaţa zilei de 01 martie 2012, în jurul orelor 10.00, în timp ce A.A. se afla în curtea imobilului, a fost abordată de inculpatul V.N., acesta oferindu-se să cureţe curtea de zăpadă. A.A. a refuzat oferta şi la intervenţia martorei C.V., vecina victimei, inculpatul a plecat.
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, martora C.V. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind individul pe care l-a văzut, în data de 01 martie 2012, în faţa porţii de acces în curtea casei vecinei sale, A.A.
În seara aceleiaşi zile, în jurul orelor 20.00, inculpatul V.N. a revenit în zonă şi, prin escaladarea gardului, a sărit în curtea imobilului în care locuia victima A.A., a oprit curentul electric de la tabloul aflat pe peretele exterior al casei şi a pătruns în interior, printr-un antreu, forţând uşa de acces.
Ajungând în camera în care se afla victima, inculpatul i-a aplicat acesteia, într-o primă fază, mai multe lovituri cu pumnii, vizând îndeosebi zona feţei; apoi a târât-o până la pat, unde - prin constrângere - a început să exercite asupra acesteia acte sexuale orale.
Victima a încercat să se apere şi să ţipe, moment în care inculpatul V.N. i-a introdus acesteia, în cavitatea bucală, un fes din lână, precum şi alte materiale textile, legând-o de mâini şi de picioare, după care a început să o lovească pe suprafaţa întregului corp, solicitându-i său dea banii şi alte obiecte de valoare, în continuare, inculpatul a desfăcut legătura de la nivelul picioarelor victimei A.A., după care a exercitat asupra acesteia acte sexuale vaginale, timp de aproximativ 40 de minute, producând victimei suferinţe mari, având în vedere că aceasta fusese operată în urma unei fracturi de şold.
Astfel, potrivit raportului medico-legal nr. A1/2048/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală "Prof. Dr. M.M.", A.A. a suferit numeroase şi grave leziuni traumatice (constând în echimoze multiple, întinse, hematoame, plagă, excoriaţii, multiple fracturi costale, precum şi leziuni vulvo-vaginale), ce au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur şi comprimare între corpuri/planuri dure (comprimare cu genunchii pe toracele victimei).
În ceea ce priveşte leziunile traumatice vaginale, s-a stabilit că acestea au putut fi produse în contextul unui raport sexual brutal, gravitatea lor poate fi cuantificată prin 30 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în primejdie.
După finalizarea agresiunii sexuale, inculpatul a legat-o din nou pe victima A.A. la nivelul picioarelor, a reaprins curentul electric şi a început să caute prin locuinţă eventuale bunuri de valoare.
Din portofelul victimei, inculpatul V.N. şi-a însuşit suma de 260 de RON, iar din frigider a luat produse alimentare, după care, înainte de a părăsi locuinţa, inculpatul a urinat şi a defecat în antreu, ştergându-se de fecale cu o batistă (care a fost găsită cu prilejul cercetării la faţa locului).
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 01 octombrie 2012 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică rezultă că, de pe batista impregnată cu materii fecale ridicată din locuinţă victimei A.A. au fost prelevate, în vederea examinărilor genetice, şase urme şi microurme, dintre care în două a fost pus în evidenţă profilul genetic al inculpatului V.N.
După un timp, A.A. a reuşit să se elibereze şi a lovit cu pumnul în peretele comun cu locuinţa martorei E.E., alertând-o pe acesta. Victima a fost transportată imediat, cu ambulanţa la Spitalul Universitar de Urgenţă E., unde i s-au acordat îngrijiri medicale de urgenţă, după care a fost transferată la Spitalul de Urgenţă "Prof. Dr. D.G.", unde a rămas spitalizată până la 14 aprilie 2012, când - ca urmare a agresiunilor suferite în data de 1 martie 2012 - a decedat. Situaţie de fapt reţinută de judecătorul fondului rezultă în mod cert din declaraţia victimei A.A., dată în noaptea de 01/02 martie 2012, la ora 00.15, la foarte scurt timp după comiterea infracţiunilor, descrierea pe care victima a făcut-o agresorului corespunzând întocmai trăsăturilor fizice ale inculpatului V.N.; depoziţia martorei C.V., aceasta recunoscându-l pe inculpat ca fiind individul pe care l-a văzut, în data de 01 martie 2012, în faţa porţii de acces în curtea casei vecinei sale, A.A.; declaraţiile martorilor E.E. şi E.M.S., aceştia constatând starea în care se afla vecina lor, A.A., la scurt timp după comiterea infracţiunilor, victima relatând martorilor ceea ce i s-a întâmplat, descriindu-l pe agresor; concluziile raportului de expertiză medico-legală din data de 07 septembrie 2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M.", din care rezultă că A.A. a suferit numeroase şi grave leziuni traumatice, o parte dintre acestea fiind specifice unei agresiuni sexuale şi ale raportului de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8998/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M." potrivit căruia, în secreţia vaginală sangvinolentă recoltată de la victima A.A., în urma analizei genetice s-a pus în evidenţă un profil genetic mixt, provenit din amestecul de profiluri genetice de la minim două persoane, dintre care cel puţin una de sex masculin; caracterele genetice ale victimei A.A. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice specifice cromozomului Y al inculpatului V.N.; se mai arată că profilul genetic cromozomial Y al inculpatului V.N. este unic, nefiind regăsit nici un corespondent în Baza de date internaţională (bază de date ce cuprinde şi profiluri cromozomiale Y specifice populaţiei masculine a României).
Relevante sub aspect probator sunt şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului în care se menţionează că, într-una din încăperile locuinţei victimei s-au găsit materie fecală şi o batistă impregnată cu materii fecale precum şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 01 octombrie 2012 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, din care rezultă că, în urma analizei genetice a microurmei notate în raport prelevată de pe batista impregnată cu fecale, s-a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice ce provin de la minimum două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, "al unei persoane de sex feminin " este, de fapt, profilul genetic al victimei A.A.; de altfel, acelaşi profil genetic a fost pus în evidenţă şi în cinci din urmele biologice prelevate de pe cămaşa de noapte a victimei, precum şi în patru din urmele biologice prelevate de pe cele trei bucăţi de material textil provenite din locuinţa victimei (folosite în mod uzual de aceasta) şi folosite de către inculpat pentru a o lega; în raport nu s-a menţionat că acest profil genetic aparţine victimei din cauza faptului că organele de poliţie care au dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice nu au pus la dispoziţia specialiştilor probe biologice de referinţă şi de la victimă; astfel de probe se aflau în custodia Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M.", prelevate fiind cu prilejul autopsierii cadavrului victimei; aşa cum rezultă din analiza comparativă a anexelor acestui raport de constatare biocriminalistică cu anexele raportului de expertiză medico-legală genetică, există o corespondenţă perfectă, la nivelul tuturor alelelor comune analizate, a profilului genetic al "persoanei de sex feminin " cu profilul genetic al victimei A.A.).
De asemenea, în urma calculelor biostatistice, s-a stabilit că ipoteza ca la crearea acestei urme să-şi fi adus contribuţia inculpatul V.N. (alături de persoana de sex feminin, în fapt victima A.A.) este de 2,839 x 1010 (peste 28 de miliarde) mai probabilă decât ipoteza ca la crearea acestei urme să-şi fi adus contribuţia, o altă persoană necunoscută din populaţie; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urma prelevată de pe batista impregnată cu materii fecale ridicată din locuinţa victimei (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde).
Analiza genetică a microurmei (prelevată, de asemenea, de pe batista impregnată cu fecale), a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice ce provin de la minimum două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, este, aşa cum s-a arătat mai sus, profilul genetic al victimei A.A.).
În urma calculelor biostatistice, s-a stabilit că ipoteza că la crearea acestei urme să-şi fi adus contribuţia inculpatul V.N. (alături de persoana, în fapt victima A.A.) este de 8,969 x 1010 (aproape 90 de miliarde) mai probabilă decât ipoteza ca în crearea acestei urme sa-şi fi adus contribuţia o altă persoană necunoscută din populaţie; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urma prelevată de pe batista impregnată cu materii fecale ridicată din locuinţa victimei (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3.5 miliarde).
Nu sunt lipsite de relevanţă nici concluziile raportului medico-legal de autopsiere a cadavrului nr. A3/532/2012 din data de 18 octombrie 2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M.", potrivit cărora leziunile traumatice (a căror gravitate a fost evaluată prin 30 de zile de îngrijiri medicale), deşi nu au contribuit în mod direct la producerea decesului, au pus în primejdie viaţa victimei, în sensul că, în lipsa aplicării unui tratament medical prin internare în spital, ar fi putut determina decesul victimei, cu atât mai mult cu cât au fost produse unei persoane de vârstă înaintată, cu dificultăţi locomotorii consecutive leziunilor patologice (proteză cap femural stângă) şi traumatice vechi (osteosinteză femur drept), de la nivelul membrelor pelvine.
Inculpatul V.N. nu a recunoscut aceste fapte, însă s-a apreciat că declaraţia acestuia este în mod evident infirmată de probatoriul administrat în cauză şi analizat anterior.
Prima instanţă, raportat la toate aceste probatorii a reţinut că faptele inculpatului V.N., care în seara zilei de 01 martie 2012, în jurul orei 20.00 a pătruns în locuinţa victimei A.A. şi prin constrângere a exercitat asupra acesteia acte sexuale orale şi vaginale, a legat-o pe victimă de mâini şi de picioare, împiedicându-i astfel libertatea de mişcare şi supunând-o totodată la suferinţe fizice, respectiv a deposedat-o prin violenţă de o sumă de bani şi de bunuri alimentare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, în modalitatea normativă prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
Fapta inculpatului V.N. - constând în aceea că, la data de 01 martie 2012 (în împrejurările de fapt mai sus descrise), a exercitat multiple acte de violenţă, de o mare intensitate, asupra victimei A.A., în urma căreia aceasta a decedat, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv moartea victimei, acceptând posibilitatea producerii lui, această acţiune având ca scop săvârşirea unei infracţiuni de viol şi a unei tâlhării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. şi la art. art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
A fost reţinută ca pertinentă concluzia procurorului ce a întocmit rechizitoriul în sensul că, deşi moartea victimei a fost, din punctul de vedere al criteriologiei medico-legale, una neviolentă (în sensul că a avut drept cauză primară patologia cardiacă de care victima suferea), din actele medico-legale, cele medicale, precum şi din declaraţiile persoanelor audiate în cauză rezultă faptul că decesul a avut drept stare morbidă iniţială, care a contribuit la deces, leziunile traumatice pe care inculpatul le-a provocat victimei la data de 01 martie 2012.
Inculpatul V.N. şi-a continuat activitatea infracţională şi în noaptea de 28/29 aprilie 2012, în jurul orelor 03.00, s-a deplasat către locuinţa părţii vătămate M.E., în vârstă de 64 de ani, care locuia singură, într-o casă la curte, situată în Baloteşti, pe strada C., s-a urcat pe bordura gardului ce împrejmuieşte imobilul învecinat cu cel al părţii vătămate, aparţinând martorului G.I., privind în interiorul curţii, în acel moment inculpatul fiind văzut de către martor, după care prin escaladarea gardului, a pătruns în curtea părţii vătămate, având asupra sa un obiect metalic (un holz-şurub de circa 10 cm lungime) care putea fi folosit pentru deschiderea, prin forţare, a ferestrelor (mai ales a acelora confecţionate din termopan).
Câinii părţii vătămate au simţit prezenţa inculpatului şi au început să latre, moment în care M.E. s-a speriat, a deschis geamul de la dormitor şi a strigat după ajutor. În continuare, partea vătămată a aprins toate luminile din locuinţă şi a ieşit în curte, iar inculpatul a pătruns în imobil, pe geamul rămas deschis. Când partea vătămată a intenţionat să reintre în casă, a fost din nou alertată de câini, astfel că s-a îndreptat către poarta de acces în curtea imobilului, strigând după ajutor, dându-şi seama că în locuinţă pătrunsese cineva.
Inculpatul V.N. a alergat după victimă şi a ajuns-o din urmă, lovind-o cu pumnii la nivelul feţei, trântind-o la pământ şi strângând-o de gât; în aceste împrejurări, inculpatul a scăpat holz-şurubul pe care îl avea asupra sa, acesta fiind găsit cu prilejul cercetării la faţa locului. Întrucât M.E. ţipase şi alertase vecinii, inculpatul a fugit, sărind gardul în stradă, având asupra sa telefonul mobil al acesteia (marca "S."), pe care îl luase din dormitorul locuinţei.
Martorii I.G. şi I.C., vecinii părţii vătămate, au auzit strigătele de ajutor şi au venit în curtea părţii vătămate, aceasta povestindu-le ceea ce i se întâmplase.
Martorul I.G. l-a sunat pe R.M., ginerele victimei, spunându-i că cineva intrase în locuinţa acesteia; I.C. a apelat numărul unic de urgenţă 112, sesizând organele de poliţie.
Între timp, inculpatul V.N. s-a îndreptat către locuinţa sa, întâlnindu-se cu martorul R.M., când tocmai acesta ieşea din blocul în care locuieşte (situat la 150 de metri de locuinţa inculpatului) pentru a se deplasa la domiciliul părţii vătămate, cei doi purtând chiar un scurt dialog.
În ziua următoare comiterii infracţiunilor, inculpatul V.N. a vândut martorei P.N.L. (vecină cu numitul S.I., zis P., frate al inculpatului) telefonul mobil pe care îl sustrăsese din locuinţa părţii vătămate, recuperat de poliţişti de la martora P.A. şi restituit părţii vătămate la data de 26 septembrie 2012.
Prima instanţă a reţinut situaţia de fapt întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate M.E.M., care a prezentat detaliat modalitatea în care a fost agresată, recunoscându-l pe autor în persoana inculpatului V.N. atât din planşa fotografică, cât şi din grup, declaraţiile părţii vătămate având forţa credibilităţii rezonabile, în condiţiile în care, descrierea agresorului, făcută imediat după comiterea infracţiunii, anterior efectuării recunoaşterii din planşa fotografică, corespunde întocmai semnalmentelor inculpatului; concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/146/2012 al Serviciului de Medicină Legală Ilfov din care rezultă faptul că partea vătămată M.E.M. a prezentat leziuni de violenţă care pot data din 28/29 aprilie 2012, posibil produse prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; declaraţiile martorului G.I., vecinul părţii vătămate M.E.M., care a susţinut că, în noaptea de 28/29 aprilie 2012, în jurul orelor 03.00, l-a văzut pe inculpatul V.N. îndreptându-se către locuinţa părţii vătămate, iar după aproximativ 10 minute, a auzit strigătele de ajutor ale acesteia. Martorul s-a deplasat imediat la imobilul părţii vătămate, aceasta spunându-i că "bărbatul care a agresat-o este un ţigan pe care îl ştie sub porecla «C.» şi că acesta, locuieşte în comuna Baloteşti; declaraţiile martorului R.M., ginerele părţii vătămate, acesta relatând că, în dimineaţa zilei de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 3.00, a fost anunţat telefonic că soacra sa fusese victima unei agresiuni, astfel că a decis să meargă, de îndată, la domiciliul părţii vătămate. Când a ieşit din locuinţa sa, martorul s-a întâlnit cu inculpatul V.N. «zis C.», care locuia în apropiere, acesta din urmă fiind într-o evidentă stare de agitaţie; declaraţiile martorilor C.D. şi M.D.G., care au arătat că în seara de 28 aprilie 2012, în jurul orelor 22.00, au fot întrebaţi de inculpatul V.N. «zis C.» unde locuieşte partea vătămată M.E.M.; depoziţia martorei P.N.L., care a relatat că, în data de 29 aprilie 2012, a cumpărat de la inculpatul V.N. un telefon mobil marca "S." pe care l-a făcut cadou surorii sale, P.A. precum şi procesul-verbal întocmit de organele de poliţie cu ocazia predării către partea vătămată a telefonului mobil sustras de inculpat.
Deşi inculpatul V.N. a susţinut că, în noaptea de 28/20 aprilie 2012, a mers la discoteca din localitatea Baloteşti, unde a stat până în jurul orei 02.00, după care s-a îndreptat către locuinţa sa, întâlnindu-se cu martorul R.M., iar ulterior s-a deplasat pe strada C. pentru a-şi satisface nevoile fiziologice, prima instanţă a apreciat declaraţiile acestuia sunt infirmate însă de probele administrate, care dovedesc în mod cert că V.N. este autorul infracţiunilor comise asupra părţii vătămate M.E.M.
În consecinţă, a reţinut că faptele inculpatului V.N., care în noaptea de 28/29 aprilie 2012, a pătruns în locuinţa părţii vătămate M.E.M., de unde a sustras un telefon mobil, după care a aplicat acesteia multiple lovituri, scopul urmărit de inculpat fiind jaful, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie şi violare de domiciliu, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin (21) lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., aflate în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Instanţa a relevat împrejurarea că la data de 02 mai 2012, organele de poliţie au luat împotriva inculpatului V.N. măsura preventivă a reţinerii şi au propus punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv sesizarea instanţei în vederea arestării preventive a inculpatului, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie şi deşi probele obţinute până la acel moment relevau dincolo de dubiu că inculpatul V.N. este autorul acestei infracţiuni deosebit de grave, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a respins propunerea poliţiştilor, luând doar măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Otopeni, în condiţiile în care acesta locuia în Baloteşti, pentru 30 de zile; măsură ce nu a mai fost ulterior prelungită.
Referitor la faptele din data de 05/06 august 2012 prima instanţă a reţinut că după o perioadă de "calmare", inculpatul V.N. a reluat activitatea infracţională şi a pătruns în locuinţa victimei S.T., în vârstă de 74 de ani, ce locuia singură într-o garsonieră situată în blocul PR1, din Baloteşti, şoseaua U., la o distanţă de 185 m de casa acestuia şi prin violenţă, a exercitat acte sexuale asupra acesteia, după care a ucis-o prin strangulare.
S-a reţinut că, în seara de 05 august 2012, S.T. a avut o ultimă convorbire telefonică cu nepoata sa, A.F., ce a debutat la ora 22:24:25 şi s-a încheiat la ora 22:40:07, la finalul convorbirii victima spunând că va face baie, după care se va culca. În continuare, S.T. s-a pregătit de culcare, timp în care inculpatul a pătruns în locuinţă pe uşa de acces rămasă neasigurată (potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică, sistemul de asigurare nu a fost forţat), s-a năpustit asupra victimei, a aruncat-o în pat, i-a sfâşiat cămaşa de noapte şi prin constrângere, a întreţinut cu aceasta un raport sexual vaginal
Pentru a împiedica victima să ţipe, inculpatul i-a băgat acesteia în gură hârtie igienică, după care i-a trecut prin dreptul gurii un fragment textil pe care l-a rupt din cămaşa de noapte, legându-l apoi, cu mai multe noduri, în spatele capului victimei, aceasta vomând. Inculpatul a exercitat asupra victimei acte de violenţă de o mare intensitate, în urma cărora aceasta a suferit şi o fractură la nivelul humerusului braţului stâng.
După ce a violat-o, inculpatul a ucis-o pe victima S.T., prin asfixiere mecanică, realizată prin comprimare cervicală (sugrumare) şi toracală. Apoi, acesta a defecat în wc-ul din baia locuinţei, ştergându-se de fecale cu cămaşa de noapte a victimei, după care, pentru a şterge urmele infracţiunii, a introdus, într-o găleată, chiloţii şi cămaşa victimei (unde au fost găsite cu prilejul cercetării la faţa locului),
În acelaşi scop, inculpatul a tăiat bucata de material textil cu care o legase pe victimă în zona gurii, a scos din cavitatea bucală a acesteia bucăţile de hârtie igienică, a închis toate geamurile locuinţei, a scos din priză ştecherul detectorului de gaze, pentru a împiedica oprirea gazelor şi a deschis un ochi al aragazului din bucătărie.
Inculpatul a părăsit locuinţa, asigurând uşa de acces cu cheia pe care a luat-o din casa victimei.
A doua zi, în jurul orelor 11.00, alertaţi de faptul că S.T. nu răspundea la telefon, S.M. şi S.V. fiul, respectiv nora victimei) s-au deplasat la domiciliul victimei, descoperind cadavrul acesteia.
Autopsia cadavrului victimei s-a efectuat la data de 07 august 2012 iar prin raportul medico-legal nr. A3/J/ 185/2012 din data de 04 octombrie 2012, al Serviciului Medico-Legal Judeţean Ilfov s-a concluzionat că: "moartea victimei S.T. a fost violentă; aceasta a fost cauzată de o asfixie mecanică, prin comprimare nazo-buco-cervico-toracală.
La autopsie (exceptând leziunile de violenţă care s-au putut produce prin comprimare - echimoze pe piramida nazală şi la nivelul buzei inferioare, echimoză şi excoriaţii submentonier, infiltrate sanguine în părţile moi cervicale, fracturi costal bilateral şi echimoze pe feţele antero-interne ale coapselor) s-au constatat şi alte leziuni traumatice: infiltrate sanguine epicraniene, fractură col humerus stâng cu deplasare şi marcă muşcată umană pe umărul stâng, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, prin suprasolicitarea articulaţiei umărului stâng şi prin comprimare între arcadele dentare, în acelaşi context lezional traumatic.
Între leziunile traumatice nazo-buco-cervico-toracală şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
În secreţia vaginală s-a găsit spermă, ceea ce, coroborat cu existenţa leziunii traumatice vaginale (infiltrat sanguin constatat macroscopic şi confirmat de examenul histopatologic), poate atesta producerea unui raport sexual pe această cale. Sângele recoltat de la cadavru nu conţine alcool şi nici carboxihemoglobină. Moartea poate data de circa două zile. La autopsie s-au recoltat probe pentru examenul genetic."
Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului a rezultat că: "Pe un scaun situat chiar lângă patul pe care s-a găsit cadavrul, au fost găsite mai multe hârtii de culoare albă împăturite (hârtie igienică), care prezentau urme de substanţă alb-gălbuie şi maronie (cu aspect de vărsătură alimenta răi.
Pe un alt scaun, situat lângă uşa de acces în camera unde a fost găsit cadavrul, au fost găsite de asemenea mai multe hârtii de culoare albă împăturite (hârtie igienică), care prezentau urme de substanţă gălbuie şi maronie (cu aspect de vărsătură alimentară); pe acelaşi scaun a fost găsit un cordon textil de culoare albastră, înnodat în două locuri (în ambele locuri nodurile fiind multiple); la nivelul unuia din cele două noduri se observă prinse câteva fire de păr lung.
În baia locuinţei, într-o găleată, în interiorul unui sac menajer, a fost găsită o cămaşă de noapte, ruptă, de culoare alb cu albastru, care prezintă pete de culoare brun-maronie, precum şi o pereche de chiloţi de culoare albă, cu floricele de culoare albastră şi verde, care sunt uzi şi pe care se observă urme de culoare maronie.
Pe pervazul ferestrei din camera în care s-a găsit cadavrul a fost descoperit un fragment de material textil de culoare albă, care prezintă o pată de culoare brun-roşiatică".
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală genetică rezultă că profilul genetic al inculpatului V.N. a fost pus în evidenţă în secreţia vaginală recoltată de la cadavrul victimei S.T. cu prilejul autopsierii acestuia, în depozitul subunghial al victimei, de asemenea recoltat cu prilejul autopsierii cadavrului, precum, şi pe materialul textil (cordonul) folosit de inculpat pentru a lega victima şi în sperma de pe cămaşa de noapte a victimei, cele două din urmă obiecte fiind ridicate cu prilejul cercetării la faţa locului.
Astfel, din raportul de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8161/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M." Bucureşti rezultă următoarele aspecte relevante:
- cu privire la cămaşa de noapte a victimei - ridicată cu prilejul cercetării la faţa locului, ambalată în coletul nr. 12) - fiind examinată fizic cu ocazia efectuării expertizei medico-legale genetice, s-a constatat că acesta este ruptă longitudinal şi la nivelul bordurii de dantelă din partea inferioară, precum şi faptul că prezintă urme alb gălbui şi maronii, acestea din urmă cu aspect de materii fecale;
- cu privire la fragmentul de material textil de culoare albastră, cu două noduri - ridicat cu prilejul cercetării la faţa locului, ambalată în coletul nr. 10) - fiind examinat fizic cu prilejul efectuării expertizei medico-legale genetice, s-a constatat că acesta reprezintă în fapt o bucată de material textil, cu aspect sfâşiat al marginilor, similară ca textură şi imprimeu cu materialul cămăşii de noapte a victimei (descrisă mai sus); acest material textil reprezintă în fapt o parte sfâşiată din cămaşa de noapte; de asemenea, s-a mai constatat faptul că în unul din cele două noduri se observă prinse 1 - 2 fire de păr;
- în urma pretestărilor efectuate, s-au pus în evidenţă urme de spermă în secreţia vaginală recoltată de la cadavru (rezultat în concordanţă cu examenul serologic, la care ne-am referit mai sus, cu prilejul analizării raportului medico-legal de autopsiere a cadavrului); de asemenea, au fost puse în evidenţă urme de spermă pe cămaşa de noapte a victimei, găsită sfâşiată şi ridicată de la faţa locului;
- în secreţia vaginală recoltată de la cadavrul victimei S.T., în urma analizei genetice s-a pus în evidenţă un profil genetic mixt, provenit din amestecul de profiluri genetice de la minim două persoane, dintre care cel puţin una de sex masculin; caracterele genetice ale victimei S.T. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice ale inculpatului V.N.; din analiza statistică şi ele probabilitate rezultă că probabilitatea ca urmele de spermă din secreţia vaginală a victimei să conţină ADN care să provină de la victimă şi de la inculpatul V.N. este de 6,1 x 1018 (6,1 cvadrilioane, adică 6,1 miliarele de miliarde) de ori mai mare decât ipoteza ca aceste urme de spermă să conţină ADN care să provină de la victimă şi de la un bărbat necunoscut; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urma de spermă din secreţia vaginală recoltată de la cadavrul victimei S.T. (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);
- cu privire la urmele de culoare brună de pe fragmentul textil rupt din cămaşa de noapte a victimei S.T., în urma analizei genetice s-a pus în evidenţă un profil genetic mixt, provenit din amestecul de profiluri genetice de la minim două persoane, dintre care cel puţin una de sex masculin; caracterele genetice ale victimei S.T. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice ale inculpatului V.N.; din analiza statistică şi de probabilitate rezultă că probabilitatea ca urmele de pe fragmentul textil rupt din cămaşa de noapte a victimei S.T. să conţină ADN care să provină de la victimă şi de la inculpatul V.N. este de 6,1 x 1018 (6,1 cvadrilioane, adică 6,1 miliarde de miliarde) de ori mai mare decât ipoteza ca aceste urme să conţină ADN care să provină de la victimă şi de la un bărbat necunoscut; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urmele de culoare brună de pe fragmentul textil rupt din cămaşa de noapte a victimei S.T. (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);
- cu privire la urmele de spermă de pe cămaşa de noapte a victimei S.T., în urma analizei genetice s-a pus în evidenţă un profil genetic unic, aparţinând unei persoane de sex masculin, perfect corespondent profilului genetic de referinţă al inculpatului V.N.; din analiza statistică şi de probabilitate rezultă că probabilitatea ca urmele de spermă de pe cămaşa de noapte a victimei S.T. să conţină ADN care să provină de la inculpatul V.N. este de 1,02 x 1017 (102 trilioane) de ori mai mare decât ipoteza ca aceste urme să conţină ADN care să provină de la un bărbat necunoscut; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urmele de spermă de pe cămaşa de noaptea victimei S.T. (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);
- cu privire la depozitul subunghial de la mâna stângă a victimei S.T., în urma analizei genetice s-a pus în evidenţă un profil genetic mixt, provenit din amestecul de profiluri genetice de la minim două persoane, dintre care cel puţin una de sex masculin; caracterele genetice ale victimei S.T. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice specifice cromozomului Y al inculpatului V.N.; profilul genetic cromozomial Y al inculpatului V.N. este unic, nefiind regăsit nici un corespondent în Baza de date internaţională (bază de date ce cuprinde şi profiluri cromozomiale Y specifice populaţiei masculine a României).
Prin urmare, Curtea reţine că, din coroborarea acestor mijloace ele probă, mai sus expuse, rezultă fără echivoc că, în noaptea de 05/06 august 2012, inculpatul V.N. a pătruns, fără drept, în locuinţa victimei S.T., căreia i-a aplicat multiple lovituri, violând-o şi apoi omorând-o prin strangulare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, viol şi omor deosebit de grav, prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. şi de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. şi la art. art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. (incidenţa acestei agravante este atrasă de faptul că anterior acestui omor, inculpatul a ucis-o pe victima A.A.).
În contextul de ansamblu al faptelor, prima instanţă a reţinut caracterul nereal al susţinerilor martorei V.L., mama inculpatului, potrivit cărora, în seara de 05 august 2012, acesta nu a plecat de acasă şi, pe cale de consecinţă, a înlătura depoziţia martorei.
În legătură cu activitatea infracţională a inculpatului V.N. din data de 15 august 2012, prima instanţă a reţinut că, acesta obişnuia să meargă la Aeroportul H.C. din Otopeni, oferindu-se să ajute pasagerii la transportul bagajelor, contra cost.
Astfel, la data de 15 august 2012, inculpatul a întâlnit-o pe M.Y. care a călătorit de la Tokyo la Bucureşti, cu escală la Viena, cu o cursă a companiei aeriene A.A., ce a aterizat pe Aeroportul H.C. în jurul orelor 2010, scopul vizitei victimei fiind susţinerea unor cursuri de limba japoneză elevilor de liceu, în perioada 20 august - 20 septembrie 2012, fiind studentă a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii S.H. din Tokyo şi totodată, membră a asociaţiei studenţeşti internaţionale AIESEC (Association internationale des etudiants en sciences economiques et commerciales; International Economic and Commercial Sciences Students Association.)
M.Y. a urmat procedura aferentă debarcării şi după ce şi-a luat geamantanul, a căutat un punct de informare în terminalul "Sosiri", pentru a obţine date cu privire la modalitatea în care putea ajunge la o gară de unde să ia trenul către Craiova. S-a îndreptat către ghişeul de informaţii, unde a discutat cu martora E.M.G., care a îndrumat-o către ghişeul SNCFR, situat în apropiere (pe partea opusă a culoarului).
Aşa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere, în timpul acestei discuţii, inculpatul V.N. s-a apropiat la o distanţa de câţiva paşi şi după ce a realizat faptul că victima urma să se deplaseze către ghişeul SNCFR (atât martora, cât şi victima au indicat cu mâna către ghişeul SNCFR), inculpatul s-a îndreptat grăbit către zona respectivă, unde a aşteptat-o pe victimă.
În aceste împrejurări, folosindu-şi cunoştinţele minimale de limba engleză pe care le-a acumulat în timp, inculpatul a abordat-o pe victimă, oferindu-i ajutorul pentru a o îndruma către gară. După aproximativ un minut, cei doi au plecat împreună şi folosind liftul, au coborât în parcarea subterană din faţa terminalului "Sosiri" fiind surprinşi pentru ultima oară de camerele de supraveghere la ora 20:38:33, moment în care aceştia au părăsit incinta aeroportului.
Cu toate că de la Aeroportul Otopeni la Gara de Nord din Bucureşti se poate ajunge cu taxi-ul sau cu autobuzul nr. 780, inculpatul a convins-o pe victimă să meargă împreună, aproximativ 500 m, până la staţia de maxi-taxi de pe marginea Drumului Naţional 1. Aici, la ora 21:01, M.Y. l-a apelat pe martorul M.A. (membru al AIESEC Craiova), solicitându-i informaţii despre cum putea, ajunge cel mai rapid la gară, întrebându-l dacă poate lua un autobuz, martorul sfătuind-o totuşi să se deplaseze cu un taxi, având în vedere ora târzie şi să plătească oricât i se va cere, întrucât banii îi vor fi restituiţi când va ajunge la Craiova. În urma acestei convorbiri telefonice, victima a luat hotărârea de a se deplasa la Gara de Nord cu un taxi, hotărâre pe care a comunicat-o inculpatului V.N.
În acest timp, martorul C.R.V., aflat la volanul autoturismului D.L. (taxi), staţiona la câţiva zeci de metri de locul în care se aflau inculpatul şi victima, respectiv pe breteaua rutieră care face legătura dintre DN1 şi calea de acces către aeroport.
Inculpatul V.N. s-a îndreptat către acest autoturism, Y. rămânând în staţia de maxi-taxi.
Intenţionând să ajungă într-o zonă care să ofere condiţii prielnice pentru realizarea planului infracţional, inculpatul a propus martorului C.R.V. să-l ducă până la pădurea Măgura, oferindu-i suma de 50 de RON (sumă disproporţionat de mare faţă de distanţa scurtă a cursei ce avea să fie făcută, respectiv 2.180 de metri, conform procesului-verbal privind stabilirea locurilor care prezintă interes în cauză şi măsurarea distanţelor relevante dintre acestea, însoţite de hărţile şi legenda aferente). Martorul a acceptat, cursa, astfel că inculpatul s-a întors la locul unde o lăsase pe victimă, revenind imediat la taxi, împreună cu aceasta. Cei doi au urcat în autoturism, inculpatul indicând şoferului să meargă în direcţia localităţii Baloteşti opusă Bucureşti-ului). Martorul l-a întrebat pe inculpat unde o duce pe fată, însă acesta a dat un răspuns evaziv, afirmând că vor merge la o femeie.
După ce a ieşit din localitatea Otopeni, autoturismul a circulat în continuare pe DN1 (în zona respectivă pădurea Măgura mărgineşte drumul pe ambele părţi), inculpatul solicitând şoferului să oprească într-un loc în care, din drumul principal, porneşte un drum secundar care poate ajunge la gara SNCFR Baloteşti. Inculpatul a ales acest loc pentru a înlătura eventualele suspiciuni ale victimei şi ale martorului, în imediata apropiere aflându-se şi o clădire administrativă, iar pe partea opusă a şoselei, o parcare.
M.Y. a dat martorului o bancnotă de 50 RON şi a coborât din autoturism împreună cu inculpatul, pe care l-a întrebat unde este gara, acesta răspunzând că i-o va arăta. Martorul C.R.V. a condus autoturismul până la intersecţia DN1 cu strada care duce în localitatea Corbeanca (aproximativ 1.500 de metri), unde a întors, revenind apoi către Bucureşti. Când a ajuns din nou în locul unde tocmai îi lăsase pe inculpat şi pe victimă, C.R.V. a observat că aceştia se aflau pe cealaltă parte a şoselei (între timp traversaseră şoseaua), aproximativ în acelaşi loc, martorul continuând deplasarea spre Bucureşti.
În momentele următoare, inculpatul V.N. a tras-o cu forţa pe Y. în interiorul pădurii care mărgineşte DN1 şi profitând de faptul că se înnoptase iar vegetaţia deasă de la marginea pădurii împiedica vizibilitatea dinspre şosea, a întreţinut cu victima, prin constrângere, acte sexuale vaginale şi anale. După ce a violat-o, inculpatul a ucis-o pe M.Y., prin asfixiere mecanică, realizată prin comprimare cervicală (sugrumare) şi toracală, victima încercând să se lupte cu agresorul, sens în care cadavrul a prezentat numeroase leziuni de violenţă specifice unei acţiuni de apărare.
După uciderea victimei, inculpatul a luat geanta de umăr a acesteia, în care se aflau telefonul mobil, laptop-ul, aparatul foto, bani (1.500 de euro şi 20.000 de yeni japonezi,) şi cardul de credit.
În continuare, V.N. a tras geamantanul victimei către interiorul pădurii şi l-a deschis, forţând sistemul de asigurare, luând doar o parte din obiectele de îmbrăcăminte, celelalte bunuri de folosinţă personală ale victimei fiind găsite cu prilejul cercetării la faţa locului.
Apoi, inculpatul a acoperit cadavrul victimei cu vegetaţie uscată, după care s-a deplasat la locuinţa sa din localitatea Baloteşti (distanţa dintre locul uciderii victimei şi locuinţa inculpatului fiind una relativ redusă, respectiv de aproximativ 5.200 de metri urmând drumul public, sau de aproximativ 4.700 de metri traversând terenul arabil care separă cele două puncte). A doua zi, la data de 16 august 2012, a vândut martorului A.A. telefonul mobil pe care îl luase de la victima M.Y., pentru suma de 350 de RON; la rândul său, martorul a vândut telefonul în aceeaşi zi, pentru suma de 1200 de RON, lui L.I.
Imediat după cumpărare, martorul L.I. a procedat la decodarea telefonului cumpărat, prilej cu care a scos din telefon cartela microsim, observând faptul că aceasta era o cartelă, a reţelei de telefonice S. din Japonia; cartela SIM a fost predată organelor de poliţie la data de 23 august 2012.
În continuare, tot în data de 16 august 2012, la rugămintea martorului L.I., martorul S.M. a postat pe site-ul x un anunţ de vânzare a acestui telefon, pentru suma de 1.500 de RON, în urma căruia au fost contactaţi telefonic de către martora B.E. În urma acestei discuţii telefonice, martorii L.I. şi S.M. s-au deplasat, în după-amiaza aceleiaşi zile, la Buzău, unde, în jurul orei 17:30, în faţa gării din localitate, s-au întâlnit cu B.E., aceasta cumpărând telefonul cu suma de 1.650 de RON. În urma punerii în aplicare a ordonanţei procurorului de localizare, interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de la aparatul telefonic al victimei, acesta a fost găsit de către organele de poliţie în posesia martorei B.A.M., în localitatea Buzău, la data de 18 august 2012.
În data de 17 august 2012, inculpatul V.N. a vândut martorului D.M. camera foto marca C. ce aparţinuse victimei, martorul predând bunul organelor de urmărire penală, la data de 20 august 2012. Aparatul foto a fost recunoscut de către părţile vătămate M.H. şi M.T. (părinţii victimei) ca fiind cel pe care Y. îl folosea.
La data de 17 august 2012, martorul A.P. călătorea cu un microbuz, pe ruta Ploieşti - Bucureşti, împreună cu martorul P.I. (şoferul microbuzului) şi cu alte persoane. În jurul orei 14:45, P.I. a oprit microbuzul în parcarea de pe marginea şoselei, aflată în imediata apropiere a locului uciderii victimei, pentru a face o pauză. Cu acest prilej, martorul A.P., intrând în pădure, a descoperit cadavrul, apelând numărul unic de urgenţă 112.
Autopsia cadavrului victimei s-a efectuat la data de 18 august 2012, iar potrivit concluziilor raportului medico-legal nr. A3/J/203/2012 din data de 05 octombrie 2012 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Ilfov a rezultat că "moartea victimei M.Y. a fost violentă; aceasta a fost cauzată de o asfixie mecanică, prin comprimare buco-cervico-toracală.
Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur, comprimare cu corp dur (posibil cu mâna), cât şi posibil prin comprimare între două corpuri/planuri dure, prin comprimare între arcadele dentare şi mecanism de sucţiune (mărcile muşcate umane situate infra-clavicular dreapta şi braţ stâng).
Între leziunile tanato-generatoare de comprimare buco-cervico-toracală şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Leziunile traumatice de la nivelul regiunii anale s-au putut produce prin distensie forţată a sfincterului anal, în acelaşi context traumatic lezional.
Leziunile traumatice de la nivelul feţei posterioare a gambelor, bilateral (excoriaţii liniare superficiale, fără infiltrate sanguine) s-au putut produce prin zgâriere de corp dur (târâre), postmortem.
La autopsie s-au recoltat mai multe probe pentru examenul genetic, inclusiv secreţie vaginală şi secreţie anală.
Sângele recoltat de la cadavru nu conţine alcool. Moartea poate data de circa două zile."
Conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului, cadavrul a fost găsit îmbrăcat cu aceleaşi obiecte de vestimentaţie cu care victima era îmbrăcată în imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale Aeroportului H.C. din Otopeni.
Obiecte de vestimentaţie (între care şi bluza/hanoracul de culoare roz cu care a fost îmbrăcată victima) au fost ridicate pentru a fi examinate din punct de vedere criminalistic iar în zona de sub cadavrul victimei - după îndepărtarea acestuia - s-au găsit chiloţii victimei, rupţi în două fragmente (aceste fragmente au fost ridicate în vederea efectuării unei expertize genetice).
Cu prilejul cercetării la faţa locului s-au ridicat, între altele, şi mai multe urme biologice de transfer.
În cauză au fost efectuate atât o expertiză medico-legală genetică, precum şi o constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică, ambele mijloace ştiinţifice de probă punând în evidenţă profilul genetic al inculpatului V.N. pe obiecte vestimentare ale victimei sau urmele biologice recoltate de pe cadavrul victimei.
Astfel, din rapoartele de expertiză medico-legală genetică rezultă că profilul genetic al inculpatului V.N. a fost pus în evidenţă pe fragmentele perechii de chiloţi ridicate cu prilejul cercetării la faţa locului, în secreţia vaginală şi cea axială recoltată de la cadavrul victimei M.Y. cu prilejul autopsierii acestuia, precum şi în depozitul subunghial al victimei, de asemenea recoltat cu prilejul autopsierii cadavrului.
Din raportul de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8997/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M." Bucureşti au rezultat următoarele aspecte relevante:
- cu privire la perechea de chiloţi ridicată de la faţa locului, cele două fragmente de obiect vestimentar au fost ambalate - cu prilejul cercetării la faţa locului - în două plicuri (numerotate 23 şi 24); aceste fragmente vestimentare fiind examinate fizic cu prilejul efectuării expertizei medico-legale genetice, s-a constatat că fragmentul de chiloţi ambalat în plicul 24 reprezintă, în fapt, porţiunea lipsă din chiloţii ambalaţi în plicul 23);
- de pe perechea de chiloţi pe care a purtat-o victima la momentul agresiunii au fost examinate, în vederea examinărilor genetice, trei porţiuni relevante în cauză, după cum urmează;
- pe marginea ruptă stânga s-a pus în evidenţă un profil genetic unic masculin, perfect corespondent cu profilul ADN de referinţă (autozomal şi cromozomial Y) al inculpatului V.N.; din analiza statistică şi de probabilitate rezultă că probabilitatea ca această urmă să conţină ADN care să provină de la inculpatul V.N. este de 3,08 x 1014 (308 miliarde) de ori mai mare decât ipoteza ca această urmă să conţină ADN de la o persoană necunoscută; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urma prelevată din zona, ruptă stângă a perechii de chiloţi a victimei (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);
- în zona perineală posterioară a perechii de chiloţi s-a pus în evidenţă un profil genetic mixt, provenit din amestecul de material genetic provenit de la minim, două persoane, dintre care cel puţin una este de sex masculin; caracterele genetice ale victimei M.Y. se regăsesc integral în acest amestec, alături de caracterele genetice autozomale şi cromozomiale Y ale inculpatului V.N.; din analiza statistică şi de probabilitate rezultă că probabilitatea ca această urmă să conţină ADN care să provină de la victima M.Y. şi de la inculpatul V.N. este de 22.563.229 de ori mai mare decât ipoteza ca această urmă să conţină ADN de la victima M.Y. şi de la o persoană necunoscută;
- în zona perineală anterioară a perechii de chiloţi s-a pus în evidenţă un profil genetic unic feminin, perfect corespondent cu profilul genetic de referinţă al victimei M.Y.; din analiza statistică şi de probabilitate rezultă că probabilitatea ca această, urmă să conţină ADN care să provină de la victima M.Y. este de 3,08 x 1014 (308 miliarde) de ori mai mare decât ipoteza ca această urmă să conţină ADN de la o persoană necunoscută; prin urmare, se concluzionează în sensul că perechea de chiloţi ridicată de la faţa locului aparţine victimei M.Y.;
- cu privire la secreţiile vaginale şi anale recoltate de la cadavrul victimei M.Y., analiza genetică a pus în evidenţă un profil genetic de tip mixt, provenit din amestecul de material biologic de la minimum două persoane, din care cel puţin una este de sex masculin; caracterele genetice ale victimei M.Y. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice cromozomiale Y ale inculpatului V.N.; se mai arată că profilul genetic cromozomial Y al inculpatului V.N. este unic, nefiind regăsit nici un corespondent în Baza de date internaţională (bază de date ce cuprinde şi profiluri cromozomiale Y specifice populaţiei masculine a României);
- cu privire la depozitele subunghiale recoltate de la cadavrul victimei M.Y., analiza genetică a pus în evidenţă un profil genetic cromozomial Y unic, perfect corespondent cu profilul cromozomial Y de referinţă al inculpatului V.N.; se mai arată că profilul genetic cromozomial Y al inculpatului V.N. este unic, nefiind regăsit nici un corespondent în Baza de date internaţională (bază de date ce cuprinde şi profiluri cromozomiale Y specifice populaţiei masculine a României).
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică din data de 04 septembrie 2012 al Institutului Naţional de Criminalistică din cadrul inspectoratului General al Poliţiei Române au rezultat următoarele aspecte relevante:
- în urma pretestărilor efectuate, s-a pus în evidenţă prezenţa salivei pe hanoracul/bluza de culoare roz cu care victima fusese îmbrăcată, atât în zona dreaptă a pieptului, cât şi în zona umărului şi braţului stâng, adică tocmai în zonele corespondente părţilor anatomice unde victima a fost muşcată de către agresor;
- de pe hanoracul/bluza de culoare roz pe care a purtat-o victima la momentul agresiunii au fost examinate, în vederea examinărilor genetice, două porţiuni relevante în cauză, după cum urmează;
- în zona dreaptă a pieptului s-a pus în evidenţă un amestec parţial de profiluri genetice ce provine de la minimum, două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec de profiluri genetice, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, "al unei persoane de sex feminin" este, de fapt, profilul genetic al victimei M.Y.; acelaşi profil genetic a fost pus în evidenţă şi în secreţiile vaginale şi anale prelevate de la cadavrul victimei; în raport nu s-a menţionat faptul că acest profil genetic aparţine victimei din cauza faptului că organele de poliţie care au dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice nu au pus la dispoziţia organului de constatare probe biologice de referinţă şi de la victimă; aşa cum rezultă din analiza comparativă a anexelor acestui raport de constatare biocriminalistică cu anexele raportului de expertiză medico-legală genetică, există o corespondenţă perfectă, la nivelul tuturor alelelor comune analizate, a profilului genetic al "persoanei de sex feminin " cu profilul genetic al victimei M.Y.);
- în urma calculelor biostatistice, s-a stabilit că inculpatul V.N. are de 8.474.576 de ori mai multe şanse să fie contribuitor în formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populaţie, adică o altă persoană care să îl substituie pe inculpatul V.N. în acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 8.474.576 de indivizi neînrudiţi genetic;
- în zona umărului şi braţului stâng s-a pus în evidenţă un amestec parţial de profiluri genetice ce provine de la minimum două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec de profiluri genetice, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (în fapt, profilul genetic la victimei M.Y.);
- în urma calculelor biostatistice, s-a stabilit că inculpatul V.N. are de 141.203.049.985 de ori mai multe şanse să fie contribuitor în formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populaţie, adică o altă persoană care să îl substituie pe inculpatul V.N. în acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 141.203.049.985 (peste 141 de miliarde) de indivizi neînrudiţi genetic; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăseşte în urma (incluzând salivă) prelevată de pe hanoracul/bluza victimei, din zona în care aceasta a fost muşcată de către agresor (aceasta în condiţiile în care întreaga populaţie masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);
- în proba biologică prelevată de pe mâna stângă a cadavrului (de la încheietura palmei, din zona în care victima a fost muşcată de către agresor) s-a pus în evidenţă un amestec parţial şi nereproductibil de profiluri genetice; alelele din profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsesc în acest amestec de profiluri genetice, alături de alelele din profilul genetic al persoanei de sex feminin (în fapt, profilul genetic la victimei M.Y.).
Telefonul mobil al victimei M.Y. a fost supus unei constatări tehnico-ştiinţifice informatice iar din raportul din data de 01 octombrie 2012 al Institutului Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a rezultat că, în memoria telefonului mobil nu au fost identificate informaţii anterioare datei de 16 august 2012, informaţii care ar fi putut prezenta interes în cauză, singurele date identificate fiind în legătură cu perioada (16 - 18 august 2012) în care acest telefon mobil a fost utilizat de către martora B.A.M.; această stare de fapt este în totală concordanţă cu declaraţia martorului L.I. (în sensul că acesta, la data de 16 august 2012, după ce a cumpărat telefonul mobil de la martorul A.A. şi înainte de a-l vinde martorei B.E., a procedat la decodarea acestuia, pentru a-l face funcţional în reţelele de telefonie mobilă din România).
Telefonul a fost recunoscut de către părţile vătămate M.H. şi M.T. (părinţii victimei) ca aparţinând fiicei lor Y.
Inculpatului V.N. a recunoscut prima parte a situaţiei de fapt mai sus expuse, până la momentul deplasării cu autoturismul condus de martorul C.R.V., susţinând însă că doar victima s-a urcat în taxi, negând cu vehemenţă faptul că a violat-o, jefuit-o şi ucis-o pe M.Y.
Ultima parte a declaraţiei inculpatului este însă infirmată în mod categoric atât de probele ştiinţifice, cât şi de declaraţiile martorilor C.R.V., M.A., B.A.M., D.M., A.G., A.A., L.I., A.P., B.E., din coroborarea acestor mijloace de probă rezultând fără echivoc că autorul infracţiunilor este V.N.
De altfel, inculpatului i-a fost testată sinceritatea cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat, iar din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (poligraf) din data de 19 august 2012 al Serviciului Criminalistic din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti rezultă că răspunsurile inculpatului, la toate întrebările relevante, au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Instanţa raportat la probatoriile administrate a înlăturat declaraţia martorei V.L., mama inculpatului, prin care a susţinut că fiul său V.N. nu a părăsit locuinţa la data de 15 august 2012, ca fiind în mod evident nesinceră.
A reţinut că faptele inculpatului V.N., care la data de 15 august 2012, pe timp de noapte (în jurul orei 21:30) şi într-un loc public (în imediata apropiere a unui drum naţional intens folosit), prin constrângere, a exercitat asupra victimei M.Y. acte sexuale vaginale şi anale, respectiv a deposedat-o prin violenţă de bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie, prevăzută de 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) C. pen..
De asemenea, fapta inculpatului V.N. constând în aceea că, în aceleaşi împrejurări, după ce mai săvârşise două omoruri, într-un loc public, a ucis-o pe victima M.Y., comiţând omorul pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de viol şi, în acelaşi timp, pentru a săvârşi o infracţiune de tâlhărie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, în modalitatea normativă prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi h) C. pen. şi la art. art. 176 alin, 1 lit. c) şi d) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut ca pertinentă concluzia procurorului ce a întocmit rechizitoriul în sensul că, a existat o imposibilitate obiectivă şi de neînlăturat ca victima violului să-şi exercite dreptul procesual de a formula sau nu plângere pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. situaţie în care principiul disponibilităţii în procesul penal este înlocuit de principiul oficialităţii, statul fiind acela care este chemat să apere interesele victimelor atunci când acestea nu şi le pot promova, această concluzie fiind valabilă şi în cazul victimei S.T.
Cu privire la inculpatul V.N. a reţinut că prin raportul medico-legal de expertiză psihiatrică s-a concluzionat că acesta prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost cercetat. Inculpatul V.N. corespunde profilului psihologic al criminalului în serie cu mobil sexual, având în vedere diferenţa de timp între cele trei crime, modul de operare, precum şi tiparul comportamental, acesta ucigând victimele prin comprimare toracală cu genunchii şi sugrumare, S.T. şi M.Y. fiind şi muşcate de agresor.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului V.N., judecătorul fondului a avut în vedere criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, împrejurarea şi modalitatea în care au fost comise, urmările produse.
Modul în care inculpatul a violat, jefuit şi ucis victimele, mobilul faptelor, brutalitatea cu care a acţionat şi lipsa oricărei remuşcări, nu justifică aprecierea că, pentru infracţiunile de omor deosebit de grav se impune aplicarea detenţiunii pe viaţă, iar pentru infracţiunile de viol, tâlhărie, violare de domiciliu şi lipsire de libertate, pedepse orientate spre limita superioară prevăzută de lege.
Totodată, a apreciat că, faţă de natura şi gravitatea deosebită a faptelor, se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., atât ca pedeapsă complementară, pe o durată de 10 ani, în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen., cât şi ca pedeapsă accesorie, potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului Ş.G., prima instanţă a ţinut seama de împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de infracţiuni, calitatea inculpatului (ofiţer de poliţie judiciară), rezultatul produs, poziţia procesuală nesinceră adoptată pe parcursul procesului penal. Nu în ultimul rând, a avut în vedere şi consecinţele asupra ordinii de drept, aceste fapte fiind de natură să afecteze grav prestigiul profesiei de poliţist şi să creeze o percepţie denaturată asupra activităţii organelor de cercetare penală.
Evaluând coroborat aspectele reţinute în detrimentul şi în beneficiul inculpatului Ş.G. (activează în cadrul Poliţiei Române din anul 1984, pe parcursul activităţii a fost apreciat cu calificative de "Bun" şi "Foarte Bun"), prima instanţă a aplicat acestuia pedepse orientate spre mediul special.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., alături de pedeapsa închisorii pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita o profesie de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de poliţist) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Având în vedere aspectele reţinute cu prilejul individualizării judiciare a pedepselor, a apreciat că scopul pedepsei, aşa cum este reglementat la art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin executarea efectivă de către inculpatul Ş.G. a unei pedepse privative de libertate.
Faţă de natura faptelor, împrejurările şi modalitatea în care au fost comise, a apreciat că acestea atrag nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor de natură electorală precum şi a celui prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit în comiterea faptei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, reţinând vinovăţia inculpatului V.N. în comiterea faptelor astfel cum au fost descrise, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357, 1386 şi 1391 alin. (2) C. civ. şi constatând că părţile vătămate s-au constituit părţi civile în termen legal, a obligat inculpatul la plata sumelor de 3000 RON reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă S.M., de câte 50 000 euro, reprezentând daune morale către M.H. şi M.T., părinţii victimei M.Y. şi L.I., fiul victimei A.A., de 25 000 euro, reprezentând daune morale, către S.M., fiul victimei S.T. şi 62 RON reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate P.S., către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
A constatat că prejudiciul material suferit de partea civilă S.M., evaluat la suma de 3000 RON, se compune din: 740 RON, suma de care partea vătămată a fost deposedată prin violenţă de către inculpatul V.N., respectiv suma de 2260 RON, reprezentând contravaloarea unui inel şi a unei perechi de cercei, din aur, sustrase de inculpat în aceleaşi împrejurări.
Având în vedere că pierderea unei fiice, la o vârstă tânără, în mod violent şi intempestiv, este un eveniment de natură a provoca o durere deosebită părinţilor, în speţă neexistând elemente de natură a contrazice această prezumţie, a acordat daune morale părţilor civile M.H. şi M.T., în cuantumul solicitat.
A reţinut şi în privinţa părţilor civile L.I. şi S.M. (fii victimelor A.A. şi S.T.), prejudiciul moral suferit este incontestabil, apreciind că se impune acordarea sumei de câte 20.000 euro (în echivalent în RON la data plăţii), pentru durerea încercată de părţile civile, prin moartea victimelor.
Prima instanţă a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă D.M. împotriva inculpatului Ş.G., considerând că activitatea ilicită a acestuia nu poate fi inclusă în sfera raportului de cauzalitate existent între fapta inculpatului V.N. şi moartea victimei A.A.
A lua act că părţile vătămate M.E.M., P.S., N.L. şi G.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul V.N. suma de 420 RON, sustrasă de la partea vătămată N.L. şi care nu a fost restituită acesteia.
În baza art. 348 C. proc. pen., a desfiinţat înscrisul oficial falsificat de inculpatul Ş.G.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii V.N. şi Ş.G., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Prin recursul său, inculpatul Ş.G. a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunile de abuz în serviciu, favorizarea infractorului şi fals material în înscrisuri oficiale întrucât din probele administrate nu a rezultat că inculpatul V.N. ar fi agresat-o pe partea vătămată P.S. în noaptea de 19/20 iulie 2010 şi, prin urmare, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului Ş.G.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ sub aspectul comiterii infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, întrucât nu prezintă gradul de pericol al unor infracţiuni.
În al doilea subsidiar, a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul schimbării modalităţii de executare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Inculpatul V.N. a criticat sentinţa doar sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate, solicitând, în esenţă, reducerea cuantumului pedepsei raportat la materialul probator administrat în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 aprilie 2013, sub nr. 8367/2/2012, fiind fixat prim termen de judecată, în recurs, la data de 9 septembrie 2013.
La primul termen de judecată, 9 septembrie 2013, constatând lipsa de procedură cu intimata parte civilă N.L. şi având în vedere cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului Ş.G. care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării angajării unui apărător, instanţa a amânat judecata cauzei pentru termenul din data de 7 octombrie 2013.
La termenul de judecată din data de 7 octombrie 2013, Înalta Curte, conform art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., a solicitat recurenţilor inculpaţi să precizeze dacă doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de recurs sau înţeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 323 şi art. 324 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte faţă de poziţia inculpatului Ş.G. care a consimţit să dea declaraţie în faţa instanţei de recurs a procedat la audierea acestuia, declaraţia fiind ataşată la dosarul cauzei, fiind consemnată şi poziţia inculpatului V.N. care nu dorit să dea o declaraţie în faţa instanţei de recurs, menţinându-şi declaraţiile anterioare din faţa instanţei de fond.
La acelaşi termen, Înalta Curte, în temeiul art. 3856 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a acordat cuvântul părţilor cu privire la cererile de probatorii, fiind admise pentru recurentul inculpat Ş.G. proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi respinsă cererea privind efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea înaintării procesului-verbal de cercetare la faţa locului pentru considerentele menţionate în practica.
Inculpatul V.N. nu a solicitat administrarea de probe în apărare şi nici proba cu înscrisuri în circumstanţiere, criticile sale vizând greşita individualizare judiciară a pedepsei.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii Ş.G. şi V.N., prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse.
1. Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti prin raportare la criticile formulate de recurentul inculpat Ş.G., Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 alin. (1), art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., atât cele ce vizează latura obiectivă cât şi cele care vizează latura subiectivă, probele administrate fac dovada dincolo de orice dubiu că faptele au fost săvârşite de inculpat în modalitatea descrisă în actul de sesizare şi reţinută de către instanţa de fond, care în mod corect, a dispus condamnarea inculpatului pentru aceste infracţiuni.
De asemenea, instanţa de recurs constată că situaţia de fapt, aşa cum a fost stabilită de prima instanţă, are susţinere în probatoriile administrate şi conturează vinovăţia inculpatului pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Având în vedere apărările formulate de inculpatul Ş.G. în susţinerea lipsei elementelor constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului şi fals material în înscrisuri oficiale, pentru care a fost condamnat, întemeiate, în fapt, pe lipsa unui probatoriu care să susţină existenţa agresiunii exercitate asupra părţii vătămate P.S. în noaptea de 19/20 iulie 2010 şi reţinerea unei situaţii de fapt nereale de către prima instanţă prin interpretarea trunchiată a probatoriului, Înalta Curte va analiza criticile formulate în raport de materialul probator administrat, activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul V.N. şi activităţile întreprinse de către inculpatul Ş.G. în realizarea atribuţiilor de serviciu care îi reveneau.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurentului inculpat Ş.G. în sensul inexistenţei probelor care să dovedească agresiunea asupra lui P.S., că în noaptea de 19/20 iulie 2010 inculpatul V.N. a pătruns, din nou, fără drept, în locuinţa lui P.S., de această dată prin spargerea geamului de la camera unde partea vătămată se afla imobilizată în pat (uşa fiind asigurată cu un lacăt de către persoanele care o îngrijeau şi care au constatat şi în alte două rânduri că partea vătămată a fost agresată fizic) şi profitând de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra, prin exercitarea de violenţe fizice a întreţinut raporturi sexuale orale cu aceasta.
Relevanţă sub aspect probator prezintă în acest sens declaraţiile martorelor T.M. şi S.A. care au relatat că, la data de 20 iulie 2010 în jurul orei 17.00, când au venit la domiciliul lui P.S. pentru a-i acorda îngrijiri, cunoscând că este o persoană ce nu se poate deplasa şi pe care au decis să îngrijească, au constatat că aceasta prezenta urme de violenţă la nivelul corpului, inclusiv urme de sânge la gură, astfel că au sesizat organele de poliţie la numărul 112, cum au mai procedat şi în alte două situaţii similare în cursul lunii iunie 2010, declaraţiile agentului de poliţie S.V.C. care a consemnat declaraţia orală a părţii vătămate în prezenţa martorei T.M. şi care a relatat că partea vătămată a relevat faptul că o persoană de sex masculin, pe care a identificat-o din planşele foto prezentate de organele de poliţie, a pătruns prin spargerea geamului în locuinţa sa şi prin exercitarea de violenţe a întreţinut cu aceasta un raport sexual oral, fiind găsită a doua zi de cele două femei care o îngrijeau, declaraţiile martorei B.O., care a participat la recunoaşterea din planşele foto de către partea vătămată P.S. a inculpatului V. ca fiind autorul faptelor sesizate, declaraţiile martorului S.I.L. care s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate după ce s-a formulat noua plângere şi a constatat că geamul de la încăpere era spart, partea vătămată prezenta urme noi de violenţă, avea sânge închegat la gură dar refuza să comunice însă din fotografiile prezentate de organele judiciare l-a indicat pe V.N. ca fiind autorul faptelor reclamate, ridicând o nuia de la lângă pat şi cu un gest i-a dat de înţeles că a fost lovită cu aceasta de către inculpat.
De asemenea, nu sunt lipsite de relevanţă sub aspect probator nici împrejurarea că inculpatul V.N. a mai exercitat acte de violenţă, şi abuzat sexual partea vătămată anterior acestei date (în perioada mai - iunie 2010), fapt ce a şi determinat martorele T.M. şi S.A. să asigure uşa de acces în locuinţa părţii vătămate cu un lacăt, astfel că, la data de 19/20 iulie 2010 pătrunderea în locuinţa părţii vătămate s-a realizat de către inculpat prin spargerea geamului.
Prin urmare, toate aceste elemente probatorii dovedesc fără echivoc că asupra părţii vătămate P.S. au fost exercitate acte de agresiune fizică şi sexuală de către inculpatul V.N., care a pătruns în casă, fără drept, prin spargerea geamului de la camera unde aceasta locuia.
Pornind de la această situaţie de fapt descrisă în actul de sesizare, reţinută de către instanţa de fond şi însuşită de către instanţa de recurs în baza propriei interpretări şi analize a probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că, verificările efectuate de către organele poliţie care s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate au conturat existenţa unor indicii cu privire la agresiunile fizice şi sexuale asupra părţii vătămate P.S., violarea domiciliului şi distrugerea bunurilor şi, prin urmare, cercetările au fost declanşate, fiind format Dosarul penal nr. 4253/P/2010, repartizat spre soluţionare la data de 21 iulie 2010, inculpatului Ş.G. ce avea calitatea de ofiţer de poliţie judiciară.
În acest context, inculpatul Ş.G. la data de 3 august 2010 (dată ce a suferit modificări prin indicarea cifrei "0" în loc de cifra "2") s-a deplasat la domiciliul lui P.S. şi contrar atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau, constatând faptul că aceasta era imobilizată la pat şi se exprima destul de greu, a întocmit un proces-verbal de consemnare a declaraţiei orale a părţii vătămate, de altfel singurul act de cercetare efectuat în cauză. În care a menţionat, în mod nereal, că partea vătămată înţelege să-şi retragă plângerea formulată împotriva lui V.N. pentru distrugere, violare de domiciliu şi lovire şi că aceasta nu a fost violată de inculpatul V., persoană care o vizita în mod frecvent la domiciliu şi pe care a recunoscut-o din planşele foto. Faptul că cele consemnate în conţinutul procesului-verbal nu au fost menţiunile făcute de partea vătămată P.S. este confirmat şi de martora O.A.C. care a arătat că nu a auzit ca partea vătămată să fi precizat că îşi retrage plângerea formulată.
Împrejurarea că partea vătămată P.S. avea anumite deficienţe în comunicare şi reticenţă în a relata aspecte legate de faptele pentru care a formulat oral plângere penală, consemnată la data de 20 iulie 2010 de martorul S.C., se datorează vârstei acesteia şi consecinţelor agresiunilor fizice şi sexuale la care a fost supusă, specifice victimelor infracţiunilor de viol (în acest sens fiind menţiunile din fişa de evaluare psihologică a părţii vătămate), şi nu puteau fi interpretate de inculpatul Ş.G., care făcea parte din structura poliţiei judiciare, ca fiind o atitudine de retractare a acuzaţiilor formulate de partea vătămată, dimpotrivă efectuarea cercetărilor era necesară pentru a stabili atât existenţa presupuselor fapte cât şi vinovăţia persoanei indicate de către P.S. ca fiind autorul lor după prezentarea planşelor foto de către organele judiciare, respectiv inculpatul V.N. Chiar inculpatul Ş. în faţa instanţei de recurs a recunoscut că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu sunt relatările părţii vătămate care vorbea monosilabic, prin răspunsuri scurte, ci a fost consemnate de către inculpat într-o interpretare proprie.
De altfel, faptul că partea vătămată nu a intenţionat să-şi retragă plângerea formulată rezultă chiar din depoziţiile acesteia din datele de 8 august 2012, 9 august 2010 şi 4 octombrie 2012, după redeschiderea urmăririi penale în cauză, când deşi avea o vârstă şi mai înaintată a colaborat cu organele judiciare relatând aspectele pe care le-a menţionat în plângerea formulată, fiind totodată, nemulţumită de modul în care s-au efectuat cercetările anterior acestui moment.
Consemnarea declaraţiei părţii vătămate prin menţionarea unor aspecte nereale în ceea ce priveşte faptele sesizate şi poziţia procesuală a părţii vătămate sunt dovedite şi de împrejurarea că inculpatul Ş., sub pretextul că ar fi vărsat cafea pe procesul-verbal de consemnare a declaraţiei sau că l-ar fi pierdut într-o altă versiune susţinută în cursul urmăririi penale, a procedat la refacerea acestuia şi pentru a nu se mai deplasa a doua oară la partea vătămată a semnat în locul acesteia şi a martorului asistent B.F., aspect nerecunoscut iniţial de către inculpat dar confirmat de raportul de constatare tehnico-ştiinţific criminalistică grafoscopică din 4 octombrie 2012 şi de martorul B., în prima declaraţie dată în faza de urmărire penală.
Nu este lipsită de relevanţă nici împrejurarea că în conţinutul referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, confirmat de procuror, a menţionat doar infracţiunile de loviri şi alte violenţe, distrugere şi violare de domiciliu în formă simplă, deşi fapta s-a comis în timpul nopţii şi se impunea reţinerea alin. (2) al art. 192 C. pen., ipoteză care nu permitea o împăcare a părţilor cu efecte asupra exercitării acţiunii penale şi fără a menţiona infracţiunea de viol.
Or, toate aceste împrejurări fac dovada dincolo de orice dubiu că inculpatul Ş.G., contrar atribuţiilor de serviciu, nu a efectuat cercetări în Dosarul nr. 4253/P/2010 pentru identificarea autorului şi stabilirea împrejurărilor în care s-au comis faptele sesizate de P.S., limitându-se la a încheia acel proces-verbal din data de 3 august 2010, în care a făcut menţiuni necorespunzătoare realităţii şi la a întocmi referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale în cauză, fapt ce dus la lezarea intereselor personale ale părţii vătămate P.S., respectiv la imposibilitatea tragerii la răspundere penală a persoanei care a agresat-o fizic şi sexual, i-a violat domiciliu şi i-a distrus geamul de la camera unde locuia.
Prin urmare, fapta inculpatului Ş.G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât şi la laturii subiective, inculpatul având reprezentarea că prin neîndeplinirea corespunzătoare atribuţiilor ce îi reveneau în calitate de poliţist din structurile poliţie judiciare lezează interesele părţii vătămate.
Apărările inculpatului Ş. sub acest aspect în legătură cu nivelul scăzut de pregătire profesională determinat de locul unde îşi desfăşura activitatea - Poliţia Otopeni - şi lipsa unor elemente/indicii minime privind comiterea unor infracţiuni dintre cele sesizate de către partea vătămată P.S. (doar un geam spart) precum şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului V.N. nu pot fi primite de Înalta Curte întrucât, pe de parte, prin numirea sa în cadrul Compartimentului Criminalitate Judiciară al Poliţiei Otopeni era necesar ca inculpatul să aibă un nivel de pregătire teoretică şi practică necesar desfăşurării activităţii în cadrul structurii poliţiei judiciare, indiferent de locul unde funcţiona, condiţii îndeplinite de inculpat (vechime de peste 20 de ani şi studii universitare potrivit actelor depuse chiar de către inculpat) iar, pe de altă parte, una dintre atribuţiile principale de poliţist judiciar era tocmai de a constata comiterea infracţiunilor şi de a strânge date şi informaţii în vederea stabilirii existenţii faptei, a vinovăţiei presupusului autor şi în situaţia în care acesta nu este cunoscut efectuarea de activităţi specifice pentru identificarea lui. Mai mult, atunci când se sesizează comiterea unei fapte penale, indiciile de la care organele judiciare pornesc cercetările sunt minime, rolul acestora fiind de tocmai acela de a strânge aceste date relevante în dovedirea existenţei/inexistenţei faptei, fără a avea relevanţă cine este titularul plângerii penale sau condiţiile în care acesta locuieşte, obligaţia organului judiciar fiind aceea de efectua cercetări în scopul aflării adevărului şi tragerii la răspundere penală a persoanei care a comis o faptă penală.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că presupusul autor (V.N.) nu avea antecedente penale, în condiţiile în care acesta a fost recunoscut de partea vătămată din planşele foto prezentate de organele judiciare, deci era o persoană aflată în baza de date de poliţiei Otopeni, iar lipsa antecedentelor penale nu este un criteriu care să determine sau nu efectuarea de verificări faţă de o persoană indicată ca presupus autor al unei fapte penale. Nici susţinerea inculpatului că partea vătămată nu a contestat soluţia de neurmărire penală comunicată de procuror nu are relevanţă sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu în condiţiile în care soluţia dispusă de procuror s-a întemeiat pe actele întocmite de inculpatul Ş. şi menţiunile nereale din cuprinsul lor inserate de către inculpat în calitatea de poliţist judiciar desemnat să efectueze cercetări în cauză.
Neexercitarea dreptului conferit de dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. de către partea vătămată nu poate justifica neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către inculpatul Ş.G., în condiţiile în care partea vătămată era o persoană imobilizată la pat şi care, anterior, a mai sesizat organele judiciare pentru fapte similare, lucrările fiind clasate iar scopul instituirii acestei garanţii procesuale pentru persoanele ale căror interese au fost vătămate nu a fost acela al verificării îndeplinirii sau nu a obligaţiilor ce reveneau organelor judiciare sau al realităţii actelor întocmite de către acestea.
Totodată, se constată că probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost analizat mai sus dovedeşte că inculpatul Ş.G. a atestat în procesul-verbal de consemnare a declaraţie orale a părţii vătămate P.S. din data de 3 august 2010 - ce constituie un înscris oficial -, împrejurări nereale cu privire la infracţiunile pentru care s-au efectuat cercetări, încadrarea juridică dată faptelor şi poziţia părţii vătămate de retragere a plângerii penale formulate, iar ulterior, a contrafăcut semnătura părţii vătămate şi a martorului asistent, activităţi ce se circumscriu elementului material al infracţiunilor de fals intelectual şi fals material în înscrisuri oficiale.
Apărarea inculpatului în sensul că nefiind dovedită comiterea faptelor de către inculpatul V.N. asupra părţii vătămate P.S., nu are importanţă nici ce anume s-a consemnat în procesul-verbal din data de 3 august 2010, nu poate fi primită, Înalta Curte reţinând în baza propriului examen a probele administrate, că acestea dovedesc atât existenţa faptelor cât şi vinovăţia inculpatului V.N. Mai mult, indiferent de împrejurarea că aspectele sesizate într-o plângere penală sunt confirmate sau nu de verificările efectuate, menţiunile cuprinse într-un înscris oficial de către funcţionarul public trebuie să fie conforme cu realitatea, întrucât el produce consecinţe juridice atunci când este folosit, situaţie care se regăseşte în cauză, înscrisul respectiv fiind ataşat la dosarul cauzei şi întemeiat pe menţiunile cuprinse în acest act s-a dispus soluţia de neurmărire penală.
Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul Ş. a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, intenţia, acesta a cunoscut că cele menţionate în cuprinsul actului nu sunt conforme cu realitatea însă susţineau şi justificau soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse în cauză.
Folosirea acestui înscris oficial falsificat de către inculpat, prin ataşarea la Dosarul nr. 4253/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea susţinerii propunerii de neînceperea a urmăririi penale, confirmată ulterior de către procuror, constituie infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
Prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, menţionarea în cuprinsul procesului-verbal de consemnare a declaraţie orale a părţii vătămate a unor date nereale, contrafacerea semnăturilor de pe înscrisul oficial şi folosirea acestuia în vederea susţinerii propunerii de neînceperea a urmăririi penale într-o cauză penală, inculpatul Ş.G. l-a ajutat pe V.N. să zădărnicească urmărirea penală, activităţile sale realizând elementul material al laturii obiective a infracţiunii de favorizarea infractorului.
Apărarea inculpatului că nu l-a cunoscut pe V.N. nu are nicio relevanţă sub aspectul laturii obiective şi subiective a infracţiunii de favorizarea infractorului în condiţiile în care inculpatul Ş. a menţionat date nereale în înscrisul oficial întocmit şi nu a efectuat acte de cercetare în cauză, prin urmare, cunoscând că s-a comis o infracţiune, a prevăzut că prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau ca şi ofiţer de poliţie judiciară şi consemnarea acelor date nereale ar putea îngreuna zădărnicirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală a făptuitorului şi că prin acţiunea sa creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, rezultat pe care l-a acceptat.
Existenţa unei înţelegeri anterioare, intervenită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii de către autor, fapt ce ar fi presupus cunoaşterea făptuitorului, ar fi avut relevanţă sub aspectul eventualelor acte de complicitate (art. 26 C. pen.) dar care nu s-au reţinut în sarcina inculpatului Ş.G. şi nu al infracţiunii de favorizare a infractorului.
În ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen., Înalta Curte apreciază criticile formulate în subsidiar de recurent, privind achitarea sa şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, ca neîntemeiate.
Aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a judecăţii, urmare analizei şi evaluării criteriilor enumerate de dispoziţiile legale în materie.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Prin urmare, în cazul săvârşirii unei fapte penale, indiferent că este o infracţiune de pericol sau de rezultat, se impune a fi făcută de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei o evaluare, după momentul săvârşirii acesteia prin care să se constate dacă prezintă sau nu pericol social şi, în consecinţă, dacă constituie sau nu infracţiune.
Raportat la aceste dispoziţii legale enunţate, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de către recurent, că faţă de modalitatea de desfăşurare a evenimentelor - inculpatul Ş.G. fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu - poliţist în cadrul structurii poliţiei judiciare - a întocmit în fals procesul-verbal din 3 august 2010 şi a contrafăcut semnăturile părţii vătămate şi ale martorului asistent de pe acelaşi act oficial, pe care l-a ataşat, ulterior, într-o cauză penală în care se efectuau cercetări pentru infracţiuni grave -, natura şi gravitatea infracţiunilor (cu un grad ridicat de pericol social), concurenţa faptelor, nu se poate aprecia că faptele comise, nu prezintă în concret gradul de pericol social la unor infracţiuni.
Circumstanţele personale favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, conduita anterioară la locul de muncă reliefată de calificativele obţinute şi caracterizările colegilor şi ale superiorilor, activităţile desfăşurate de către inculpat după redeschiderea cercetărilor în cauză, identificarea autorului în persoana inculpatului V.N. şi prinderea acestuia) nu pot constitui elemente care să justifice aprecierea că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, în condiţiile în care împrejurările în care au fost comise faptele fac dovada că inculpatul Ş.G. deşi cunoştea dispoziţiile legale, le-a ignorat, a avut reprezentarea gravităţii lor iar dacă inculpatului V. nu ar fi continuat activitatea infracţională şi nu ar fi fost demarate alte cercetări de către organele judiciare care să conducă la identificarea acestuia, nu ar fi făcut niciun demers judiciar în acest sens.
Neîntemeiate sunt şi criticile recurentului inculpat în ceea ce priveşte greşita individualizare judiciară, a pedepselor aplicate acestuia pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, sub aspectul modalităţii de executare.
În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârşite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, instanţa de fond apreciind, în mod corect că faptele săvârşite de inculpat - astfel cum au fost expuse anterior prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.
Se reţine, totodată, că în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului. Prin urmare, sub aspectul cuantumului dar şi a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-l determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă, în mod justificat, nu a reţinut în sarcina inculpatului Ş.G. circumstanţe atenuante, conduita înainte de comiterea faptelor - lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie şi a desfăşurat activitate judiciară o perioadă îndelungată de timp -, având în vedere natura şi gravitatea faptelor, concursul de infracţiuni dar şi împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor în pofida unui probatoriu care dovedeşte contrariul, astfel că, pedepsele stabilite într-un cuantum orientat spre maximum special prevăzut de lege au fost corect individualizate.
Şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate recurentului pentru cele patru infracţiuni reţinute în sarcina sa, Înalta Curte apreciază în acord cu instanţa de fond că, că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenţie, urmând ca inculpatul să-şi schimbe comportamentul faţă de valorile sociale ocrotite de lege, să conştientizeze gravitatea faptelor şi consecinţele lor în contextul evenimentelor petrecute anterior şi ulterior activităţii sale infracţionale.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus faţă cel stabilit de instanţa de fond, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., iar o eventuală redozare şi schimbare a modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., astfel cum a solicitat recurentul, nu ar fi justificată în raport cu particularităţile cauzei expuse anterior.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă recursul inculpatul Ş.G. ca nefondat.
2. Deşi inculpatul V.N. nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, în faţa instanţei de recurs a criticat decizia numai sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate pe care a considerat-o ca fiind disproporţionată în raport de probatoriul administrat în cauză.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului constată că, prima instanţă, în baza probatoriului administrat, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului V.N. în comiterea faptelor descrise în actul de sesizare - omor calificat şi deosebit de grav (trei fapte), tâlhărie în formă simplă şi forma agravată (3 fapte), viol în forma simplă şi continuată (6 fapte), violarea de domiciliu în formă agravată şi continuată (6 fapte), lipsire de libertate în mod nelegal în forma agravată (2 fapte), distrugere în forma simplă (o faptă), ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice (o faptă) şi loviri şi alte violenţe (o faptă) - şi le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul V.N. asupra părţii vătămate P.S., Înalta Curte, reţine pe lângă considerentele menţionate la analizarea recursului inculpatului Ş. referitor fapta din 19/20 iulie 20101, că probatoriile administrate dovedesc mai presus de orice bănuială că, în perioada mai - iulie 2010, în mod repetat, a pătruns în timpul nopţii în locuinţa părţii vătămate şi profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi prin folosirea violenţei, a obligat-o să întreţină raporturi sexuale orale.
În acest sens, relevanţă sub aspect probator prezintă declaraţiile martorelor T.M., M.S. şi S.A. care avea grijă de partea vătămată ce se afla imobilizată la pat, care au relatat că la sfârşitul lunii mai 2010 când au venit la domiciliul acesteia au văzut urme de violenţă pe corpul părţii vătămate, astfel că au apelat numărul de urgenţă 112 şi au sesizat organelor de poliţie situaţia părţii vătămate, aceasta fiind internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul "contuzie şold şi genunchi drept de vechime neprecizată (...)", ulterior, martora T. găsind doi dinţi ai părţii vătămate în pat. La data de 13 iunie 2010 martora M.S. a anunţat din nou organele de poliţie la numărul de urgenţă constatând că partea vătămată prezintă noi urme de violenţă pe corp şi faţă, împrejurare în care martorele au decis să asigure uşa de la intrarea cu un lacăt care se coroborează cu înregistrarea convorbirilor efectuate la numărul de urgenţă 112 şi menţiunile din fişa de internare a părţii vătămate.
Declaraţiile celor trei martore susţin declaraţiile părţii vătămate P.S. din datele de 8 august, 9 august şi 4 octombrie 2012 dar şi declaraţia acesteia din data de 20 iulie 2010 când l-a şi recunoscut pe inculpatul V.N. din planşele foto prezentate de organele judiciare. Nu este lipsită de relevanţă nici împrejurarea că inculpatul locuia foarte aproape de casa părţii vătămate (aproximativ 100 metri), deci cunoştea împrejurimile locuinţei astfel că, după asigurarea uşii de la intrare cu un lacăt, de către martorele care o îngrijeau pe P.S., acesta a pătruns, din nou, în imobil prin spargerea geamului, după cum trebuie reţinut tot ca un element în susţinerea vinovăţiei inculpatului şi modalitatea identică de comitere a faptelor de acest gen, care vizau persoane în vârstă, singure, aflate în imposibilitate de a se apăra, întreţinerea de raporturi sexuale orale, anale şi normale, prin folosirea violenţei fizice.
Toate aceste probatorii susţin vinovăţia inculpatului V.N. în comiterea infracţiunilor de viol în formă continuată, faptă prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu în formă continuată, faptă prev. de art. 191 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu privire la partea vătămată P.S.
În continuarea activităţii infracţionale inculpatul V.N. în noaptea de 25/26 februarie 2011 a pătruns, fără drept, prin forţarea ferestrei, în locuinţa părţii vătămate N.L., în vârstă de 77 ani, a întrerupt alimentarea cu energie electrică prin îndepărtarea siguranţelor de la panou, după care cu un cuţit a ameninţat-o pe partea vătămată să-i dea banii.
După ce partea vătămată i-a dat suma de 400 RON pe care o avea în portofel, inculpatul a dus-o într-o încăpere alăturată şi prin violenţă a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale normale şi anale iar la plecare a legat-o de mâini şi picioare şi i-a luat lanterna şi telefonul mobil, bunuri pe care le-a abandonat pe câmp (lanterna) şi pe strada U. din localitatea Baloteşti (telefonul mobil fiind găsit de martora M.L.).
Partea vătămată a rămas imobilizată până a doua zi când a reuşit să se elibereze şi a anunţat-o pe martora G.N. vecina sa.
În susţinerea vinovăţiei inculpatului V.N. în comiterea infracţiunilor de viol, tâlhărie, violarea de domiciliu şi lipsire de libertate, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., relevante sunt declaraţiile părţii vătămate N.L. care deşi nu a recunoscut fizionomia inculpatului l-a identificat ca fiind o persoană puţin mai înaltă decât aceasta (victima având 1,57 m iar inculpatul 1,63 m), cu vocea răguşită, elemente care corespund structurii fizice şi timbrului vocii inculpatului, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/91/2011 întocmit de SML Ilfov, din care rezultă că N.L. prezenta leziuni traumatice la nivelul regiunii bucale produse posibil prin comprimare cu mâna sau lovire cu un corp dur şi au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare iar leziunile produse la nivelul anusului şi regiunii vulvo-vaginale pot atesta un act sexual din data de 25 februarie 2011, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetice care au concluzionat că ADN-ul extras din microurmele (spermă) recoltate de pe lenjeria intimă a părţii vătămate examinată imediat după comiterea faptei şi cele recoltate de la aceasta în aceeaşi perioadă (zona vaginală), conţin alele identice cu cele ale inculpatului şi, prin urmare, acesta este creatorul urmelor identificate (rapoartele nr. 1.573.884 din 9 august 2011 şi nr. 137.126 din 16 octombrie 2012), declaraţiile martorilor N.C. şi N.D. care nu au confirmat apărarea inculpatului că a petrecut noaptea la ei, ci au relatat că V.N. şi mama sa au plecat în jurul orelor 22.00. Nu poate fi ignorată nici împrejurarea că partea vătămată locuia în apropierea locuinţei lui N.D. (la 30 metri distanţă) şi a lui D.M. (la 50 metri distanţă), ambele mătuşi ale inculpatului, prin urmare, zona îi era cunoscută, acesta venind în mod frecvent în vizită la rude.
Comportamentul agresiv al inculpatului V.N. este relevat şi de activitatea infracţională desfăşurată în noaptea de 30/31 decembrie 2011 asupra părţii vătămate G.V., când în timp ce se afla la localul "L." din Baloteşti, pe fondul unui conflict verbal cu partea vătămată, a aplicat acestuia două lovituri în cap cu o sticlă. La intervenţia persoanelor care se aflau în local, partea vătămată a plecat iar inculpatul V. a urmărit-o, aplicându-i din nou o lovitură cu pumnul în faţă, persoanele prezente la incident apelând numărul de urgenţă 112 determinat de starea de insecuritate şi teamă creată în rândul consumatorilor aflaţi într-un loc public.
În urma loviturilor primite, partea vătămată G.V. a fost transportată la Spitalul de Urgenţă E. din Bucureşti, suferind leziuni ce au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale (concluzii certificat medico-legal din 4 ianuarie 2012 SML Ilfov).
În susţinerea vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor de loviri şi alte violenţe şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice sunt declaraţiile părţii vătămate, imaginile captate pe camera video, înregistrarea apelului la numărul de urgenţă 112, concluziile certificatului medico-legal, declaraţiile martorilor oculari B.M.L., V.F., I.E.B., A.C., U.G.R. şi declaraţiile inculpatului V.N. care, deşi a recunoscut comiterea acestor fapte, a susţinut că vinovat de cele întâmplate este partea vătămată care a iniţiat conflictul, or probatoriul dovedeşte contrariul în sensul că, partea vătămată doar l-a împins pe inculpat în urma atacului violent exercitat de acesta.
Cu privire la infracţiunile de viol, tâlhărie şi violare de domiciliu, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., comise asupra părţii vătămate S.M., se constată că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului V.N., instanţa de fond reţinând în mod corect că, la data de 24 februarie 2012, în timpul nopţii, V.N., a pătruns fără drept, prin forţarea uşii, în locuinţa părţii vătămate, în vârstă de 84 de ani şi a întreţinut cu aceasta prin constrângere un raport sexual normal, după care prin folosirea de ameninţări, a deposedat-o de suma de 740 RON şi bijuteriile pe care le purta la acel moment, un inel şi cercei.
În continuare, inculpatul a trântit partea vătămată din nou pe pat, cu faţa în jos, şi i-a presat cu mâinile şi genunchii capul şi spatele, după care simţind că victima nu mai respiră a fugit, victima revenindu-şi după câteva ore, iar a doua zi, au fost sesizate organele de poliţie de martora C.P.C. căreia partea vătămată i-a povestit ce i s-a întâmplat.
În dovedirea vinovăţie inculpatului sunt declaraţiile părţii vătămate S.M. care deşi nu l-a văzut pe inculpat a menţionat că agresorul avea vocea răguşită descriere ce corespunde timbrului vocal al inculpatului, declaraţiile martorilor P.M.D. şi B.M. care l-au văzut în cursul lunii februarie pe inculpat în zonă acesta venind la domiciliul unchiului său V.I., declaraţiile martorei C.P.C. care a sesizat organele judiciare şi a aflat de la partea vătămată detalii despre comiterea faptelor, concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. A1/1799/20102 al INML M.M. din care rezultă că partea vătămată la data examinării prezenta leziuni traumatice la nivelul regiunii himenale care s-au putut produce prin agresiuni sexuale din data de 24 februarie 2012, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică din 4 septembrie 2012 care au stabilit că profilul genetic la inculpatului V.N. se regăseşte în cele două urme (incluzând spermă) prelevate de pe lenjeria intimă purtată de victimă şi examinată imediat după comiterea faptei.
Inculpatul V.N. nu a recunoscut nici comiterea în seara zilei de 1 martie 2012 a infracţiunilor de violare de domiciliu, viol, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal şi, în final, omor calificat deosebit de grav comise asupra victimei A.A.
Probatoriile administrate astfel cum au fost reţinute şi interpretate de către instanţa de fond dovedesc însă contrar susţinerilor inculpatului că, în seara zilei de 1 martie 2012 acesta a pătruns, fără drept, în locuinţa părţii vătămate A.A. în vârstă de 85 de ani, prin forţarea uşii de acces, după ce, în prealabil, a oprit de la panou curentul electric, a lovit partea vătămată cu pumnii în zona feţei, a întreţinut cu aceasta raport sexual oral şi pentru a o împiedica să alerteze vecinii i-a introdus în gură o bucală un fes de lână şi alte materiale textile, legând victima de mâini şi picioare.
Pentru a obţine banii de care partea vătămată dispunea a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe întreg corpul după care a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal provocând suferinţe victimei care anterior suferise o fractură de şold.
Inculpatul a legat victima din nou de mâini şi picioare, a pus siguranţele la panoul electric şi a căutat prin locuinţă după bunuri, luând suma de 260 RON şi produse alimentare, după care şi-a făcut necesităţile fiziologice în hol folosind o batistă pentru a se şterge de resturile fecale. După plecarea inculpatului, partea vătămată a reuşit să se dezlege la una din mâini, a bătut în perete alertând pe martora E.E. care a chemat Serviciul Ambulanţă, victima fiind internată la Spitalul de Urgenţă E. din Bucureşti, unde datorită agresiunilor suferite a decedat, la data 14 aprilie 2012.
În dovedirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanţă, sunt declaraţiile părţii vătămate înainte de a surveni decesul care a descris trăsăturile fizice ale inculpatului, declaraţiile martorilor E.E. şi E.M. care au găsit partea vătămată imediat după comiterea faptelor şi au constatat starea acesteia, au cunoscut de la partea vătămată împrejurările comiterii faptelor, concluziile raportului de expertiză medico-legală din 7 septembrie 2012 al INML M.M. Bucureşti care confirmă că partea vătămată a suferit agresiuni fizice şi sexuale ce pot data din data de 1 martie 2012, concluziile raportului de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8998/2012 întocmit de INML M.M. care a stabilit că în secreţia vaginală sangvinolentă recoltată de la victimă a fost identificat profilul genetic unic la inculpatului V.N., ale raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 1 octombrie 2012 care a stabilit că în microurma prelevată de pe batista ridicată de la locul faptei şi care prezenta urme de fecale s-a pus în evidenţă profilul genetic al inculpatului, declaraţiile martorei C.V. care l-a văzut pe inculpat în ziua de 1 martie 2012, dimineaţa, când s-a prezentat la locuinţa victimei sub pretextul de a o ajuta să cureţe zăpada fiind refuzat de aceasta, martora intervenind pentru a-l determina să plece, concluziile raportului medico-legal de autopsie din care rezultă că deşi leziunile suferite de victimă ar fi necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale ele au pus în pericol viaţa acesteia pe fondul vârstei acesteia şi afecţiunilor patologice şi traumatice anterioare.
În continuarea activităţii infracţionale, inculpatul V.N. a comis şi infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. cu privire la partea vătămată M.E.M., reţinându-se în mod corect de către judecătorul fondului că probatoriile administrate dovedesc că în seara zilei de 28/29 aprilie 2012 acesta a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate, în vârstă de 65 de ani, prin forţarea ferestrelor, refugiindu-se iniţial în casă, după care constatând că partea vătămată a simţit prezenţa sa, a urmărit-o pe aleea din curte, a lovit-o cu pumnii trântind-o la pământ şi a strâns-o de gât, însă acesta a reuşit să scape şi a alertat vecinii.
În susţinerea vinovăţiei inculpatului sunt declaraţiile părţii vătămate M.E.M. care a indicat semnalmentele acestuia şi chiar l-a recunoscut din planşele foto imediat după comiterea faptelor, declaraţiile martorilor I.G. şi I.C. care au fost alertaţi de partea vătămată, martorul I.G. arătând că l-a văzut pe inculpat cu puţin timp înainte, că se îndrepta spre locuinţa lui M.E.M., declaraţia martorului R.M., ginerele părţii vătămate care s-a întâlnit cu inculpatul în timp ce se îndrepta spre casa părţii vătămate după ce a fost sunat de vecinii acesteia, la scurt timp de la comiterea faptelor, declaraţiile martorilor C.D. şi M.D. care au relatat că inculpatul pe care îl cunoşteau după poreclă "C." i-a întrebat unde locuieşte partea vătămată, declaraţia martorei P.N. care a predat telefonul mobil sustras de inculpatul V. de la domiciliul părţii vătămate în seara de 28/29 aprilie 2012 pe care acesta din urmă i l-a vândut martorei.
Cu privire la infracţiunile de violare de domiciliu, viol şi omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. h) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., asupra victimei S.T., Înalta Curte reţine că, probatoriile administrate dovedesc dincolo de orice dubiu că toate faptele au fost comise de către inculpatul V.N., la data de 5/6 august 2012, în modalitatea faptică descrisă în actul de sesizare şi reţinută de prima instanţă.
Astfel, Înalta Curte constată că în seara zilei de 5 august 2012, inculpatul V. a reluat activitatea infracţională şi a pătruns fără drept în locuinţa victimei S.T., în vârstă de 74 de ani, pe uşa de acces care nu era asigurată şi, prin constrângere, a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal, după care pentru a împiedica victima să alerteze vecinii i-a introdus în cavitatea bucală hârtie igienică şi bucăţi din cămaşa de noapte, a legat-o peste gură iar, în final, a sugrumat-o prin comprimarea zonei cervicale şi toracice.
Înainte de părăsi locuinţa victimei i-a scos din cavitatea bucală materialele introduse, a folosit cămaşa de noapte a acesteia pentru a-şi îndepărta resturile fecale după ce şi-a făcut necesităţile fiziologice şi a deschis gazele, prealabil deconectând detectorul de gaze. La plecare, a pus bucăţile de hârtie, fâşiile din material folosite la legarea victimei şi cămaşa de noapte într-o găleată, a încuiat uşa de acces cu cheia pe care a găsit-o în locuinţă.
În dovedirea situaţiei de fapt şi a vinovăţie inculpatului V.N. sunt relevante declaraţiile martorilor A.F., nepoata victimei care a vorbit cu aceasta cu puţin timp înainte de comiterea faptelor şi a aflat că S.T. se pregătea de culcare, declaraţiile martorilor S.M. şi S.V. care au găsit victima a doua zi şi care au relatat împrejurările în care au găsit-o, constatând că era dat drumul la gaz, concluziile raportului medico-legal din 4 octombrie 2012 al SML Ilfov care a stabilit că moartea victimei a fost violentă, cauzată de asfixie mecanică prin comprimare nazo-buco-cervico-toracală, fiind identificate urme de violenţă pe corpul victimei, fractură col humerus stâng, marcă muşcată umană pe umărul stâng, echimoze la nivelul coapselor, între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate, în secreţia vaginală a fost identificată spermă care se coroborează cu leziunile traumatice vaginale, concluziile raportului de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8161/2012 al INML M.M. Bucureşti care a stabilit că profilul genetic al inculpatului V. a fost pus în evidenţă în secreţia vaginală recoltată de la victimă, în depozitul subunghial al victimei, materialul textil folosit de inculpat pentru legarea victimei şi sperma găsită pe cămaşa de noapte a acesteia.
Apărarea inculpatului în sensul că ar fi stat cu mama sa V.L. în seara de 5 august 2012 şi susţinută de aceasta din urmă în declaraţiile date în cursul procesului penal, în mod corect au fost înlăturate de către instanţa de fond, fiind infirmate de probatoriul administrat.
În continuarea activităţii infracţionale a inculpatului V.N. sunt şi faptele din data de 15 august 2012 comise asupra victimei M.Y., cetăţean japonez, chiar dacă de această dată vârsta victimei era doar de 20 de ani.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul V.N. care desfăşura activităţi ocazionale în Aeroportul H.C. Otopeni, a văzut-o pe M.Y. după debarcare, când a solicitat informaţii la punctul informativ despre ghişeul SNCFR şi având cunoştinţe minime de limbă engleză, a plecat spre ghişeul respectiv, unde antamând o discuţie cu victima, s-a oferit să o îndrume pentru a ajunge la gară. Acceptând ajutorul inculpatului, victima s-a deplasat împreună cu acesta la staţia maxi taxi situat pe DN 1.
În acest interval de timp, M.Y. l-a contactat telefonic pe martorul M.A. din Craiova, unde acesta trebuia să ajungă pentru a preda cursuri de limba japoneză, care i-a cerut insistent să ia un taxi până la gară indiferent de cost, fapt ce l-a comunicat inculpatului V. care, profitând de situaţie s-a îndreptat spre un taxi staţionat la câţiva metri, condus de martorul C.R.V. şi i-a cerut să-i ducă la pădurea Măgura, oferindu-i 50 RON.
Deşi a apreciat suma cam mare pentru distanţa pe care urma să o parcurgă, martorul a acceptat cursa şi i-a condus pe inculpat şi victimă până la locul indicat de inculpat din apropierea localităţii Baloteşti, de unde se poate ajunge pe un drum secundar la gara Baloteşti, la întoarcerea autoturismului martorul constatând că cei doi clienţi se aflau în acelaşi loc.
În aceste împrejurări, inculpatul V.N. profitând de zona mai puţin circulată şi situaţia victimei care nu cunoştea zona fiind pentru prima dată în România, a tras-o în pădure unde prin violenţă a întreţinut raporturi sexuale normale şi anale, după care a omorât-o prin strangulare şi comprimare toracică, deposedând-o de bunuri (telefon mobil, aparat foto, laptop, suma de 1500 euro şi 20.000 yeni japonezi precum şi cardul de credit) iar cadavrul l-a îngropat sub vegetaţie, unde a şi fost găsit la câteva zile de martorul A.P. care circula cu un microbuz împreună cu martorul P.I.
Deşi inculpatul V.N. a negat şi comiterea acestor fapte, susţinând că este nevinovat, Înalta Curte apreciază că probatoriile administrate fac dovada vinovăţie sale.
Astfel, din înregistrările efectuate de camerele de supraveghere din incinta Aeroportului rezultă modalitatea în care inculpatul V.N. a abordat-o pe victima M.Y. la ghişeul SNCFR, unde a fost îndrumată de martora E.M.G. să obţină informaţiile solicitate pentru transportul feroviar, traseul parcurs până la ieşirea din Aeroport.
Relevante sub aspect probator sunt şi declaraţiile martorului C.R.V. persoana care i-a transportat până la marginea pădurii Măgura de lângă Baloteşti, declaraţiile martorului M.A. persoana care i-a comunicat victimei să ia un taxi până la gara din Bucureşti, declaraţiile martorilor A.A. căruia inculpatul i-a vândut telefonul mobil luat de la victimă pentru suma de 1200 RON şi a martorului L.I. care l-a cumpărat ulterior de la martorul A. şi care a constatat că telefonul avea o cartelă microsim a reţelei S.B. din Japonia, declaraţia martorului B.E. ultimul cumpărător al telefonului mobil, declaraţia martorului D.M. căruia inculpatul V. i-a vândut camera foto marca C. luată de la victimă, declaraţiile părţilor vătămate M.H. şi M.T. care au recunoscut bunurile ca fiind ale victimei, fiica lor.
De asemenea, relevanţă sub aspect probator prezintă şi concluziile raportului medico-legal din 5 octombrie 2012 al SML Ilfov din care rezultă că moartea lui M.Y. a fost violentă, cauzată de asfixie mecanică prin comprimare nazo-buco-cervico-toracală, pe corpul victimei au fost identificate leziuni produse prin lovire cu corp dur, comprimare corp dur prin comprimare între arcadele dentare şi mecanism de sucţiune; între aceste leziuni şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată; că au fost identificate şi leziuni la nivel anal şi pe gambe, produse prin târâre, postmortem; concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală genetică A15/8997/20120 al INML M.M. Bucureşti şi de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică din 4 septembrie 2012 care confirmă prezenţa profilului genetic unic al inculpatului V.N. în microurmele recoltate de pe fragmentele de lenjerie intimă ridicate şi care au aparţinut victimei, secreţia vaginală şi anală recoltată de la victimă cu ocazia autopsiei, în depozitul subunghial al victimei, salivei recoltate de pe corpul victimei din zona muşcăturilor produse de agresor (zona dreaptă piept şi braţ/umăr stâng) şi nu în ultimul rând comportamentul disimulat al inculpatului relevat de testul poligraf efectuat la data de 19 august 2012.
Toate aceste probatorii, astfel cum au fost reţinute şi de către instanţa de fond şi analizate de către instanţa de recurs dovedesc că inculpatul V.N. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată şi pentru care s-a dispus condamnarea sa de către prima instanţă.
Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului inculpat V.N. referitoare la greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate.
Reţinând aceleaşi consideraţii de ordin teoretic menţionate la analizarea recursului formulat de inculpatul Ş.G., Înalta Curte, raportat la criticile formulate de inculpatul V.N. constată că, prima instanţă a aplicat acestuia pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, motiv pentru care, contrar solicitării recurentului, care le-a apreciat ca fiind prea aspre, le va menţine, atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, cât şi ca modalitate de executare.
Menţinerea pedepselor aplicate inculpatului V.N., cea a detenţiunii pe viaţă pentru infracţiunile de omor calificat şi deosebit de grav şi a celor orientate spre limita maximă prevăzută de lege pentru infracţiunile de viol, lipsire de liberate, violarea de domiciliu, tâlhărie sau spre media limitelor de pedeapsă în cazul infracţiunii de distrugere, loviri şi alte violenţe, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniştii şi ordinii publice, este justificată de natura şi gravitatea deosebită a faptelor comise (contra vieţii, libertăţii sexuale, psihice şi de mişcare, contra patrimoniului şi dreptului de proprietate, contra integrităţii fizice şi siguranţei în locurile publice), modalitatea violentă în care acţionat asupra părţilor vătămate şi victimelor - în unele cazuri după comiterea faptelor a legat victimele pentru a nu alerta vecinii, intervalul scurt de timp în care a comis aceste fapte şi numărul mare al persoanelor care au suferit de pe urma activităţii sale infracţionale, în special, persoane în vârstă care locuiau singure şi avea probleme medicale (cu excepţia victimei M.Y., cetăţean japonez), mobilul sexual ce a determinat comiterea faptelor, comportamentul inculpatului în cursul procesului penal care nu a recunoscut comiterea faptelor în pofida unui probatoriu care dovedea contrariul.
Deşi inculpatul V.N. nu este cunoscut cu antecedente penale şi are o vârstă tânără (27 de ani, iar la data comiterii primei fapte avea doar 24 ani), Înalta Curte apreciază, raportat la natura şi gravitatea faptelor comise, importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin dispoziţiile penale încălcate, pericolul social generic reflectat şi prin limitele de pedeapsă precum şi pericolul social concret determinat de datele particulare ale cauzei, astfel cum au fost analizate în cele ce preced precum şi la comportamentul inculpatului V.N. care corespunde profilului psihologic al criminalului în serie, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legal psihiatric, că alegerea pedepsei detenţiunii pe viaţă pe care inculpatul urmează să o execute în final, este singura în măsură să conducă la reeducarea inculpatului, care nu a reuşit să se integreze în societate şi care prin faptele comise a făcut dovada unui comportament ce sfidează valorile sociale ocrotite de lege, fiind un pericol pentru membrii comunităţii în care a trăit şi ai societăţii în general.
Totodată/Înalta Curte constată că, instanţa de fond având în vedere dispoziţiile Deciziei în interesul legii nr. LXXIV (74)/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, precum şi jurisprudenţa constantă în această materie a Curţii europene a Drepturilor Omului (cauza Calmanovici împotriva României cauza Hirst împotriva Marii Britanii) şi dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi în raport de natura şi gravitatea faptelor, împrejurările comiterii lor, persoana inculpatului care, deşi este tânăr, a manifestat un comportament violent, atitudinea acestuia după comiterea faptelor, a aplicat în mod corect inculpatului V.N. şi pedepsele complementare şi accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., respectiv dreptul de a alege şi de fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator.
Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte constată că prima instanţă reţinând vinovăţia inculpatului V.N. în comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 1357, 1386 şi 1391 alin. (2) C. civ. iar părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză, a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de: câte 50.000 euro (în echivalent în RON la data plăţii), către părţile civile M.H. şi M.T., reprezentând daune morale, 20.000 euro (în echivalent în RON la dată plăţii), către partea civilă L.I., reprezentând daune morale, 20.000 euro (în echivalent în RON la data plăţii), către partea civilă S.M., reprezentând daune morale, 3.000 RON către partea civilă S.M., reprezentând daune materiale şi 62 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, reprezentând daune materiale.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.G. şi V.N. împotriva Sentinţei penale nr. 96/F din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.N. durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2012 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.N. şi Ş.G. împotriva Sentinţei penale nr. 96/F din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.N. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 18 august 2012 la 7 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat V.N. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat Ş.G. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3018/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3023/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
