ICCJ. Decizia nr. 3018/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3018/2013

Dosar nr. 854/57/2013/a1

Şedinţa publică din 4 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 septembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 854/57/2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 300¹ alin. (1) C. proc. pen, a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor: L.C.C., V.M.M., S.A., M.I.P., M.F.I.

În baza art. 145¹ raportat la art. 145 C. proc. pen. şi 143 alin. (1) C. proc. pen. a dispus măsura obligării de a nu părăsi ţara, printre alţii, faţă de inculpata L.S.M.

În temeiul art. 145¹ C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara s-a dispus ca inculpaţii să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1²) C. proc. pen., s-a impus inculpaţilor ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara:

- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, persoanele împreună cu care au comis fapta, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

În baza art. 145 alin. (2²) C. proc. pen. raportat la art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen. a atras atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau obligaţiilor menţionate mai sus, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv al inculpaţilor în conformitate cu art. 300¹ C. proc. pen., Curtea a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

S-a reţinut că aceştia au fost cercetaţi şi în prezent sunt judecaţi pentru infracţiuni deosebit de grave pentru care s-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, prin încheierile de arestare preventivă, existenţa unor indicii temeinice de vinovăţie.

Cu ocazia luării măsurii arestării, prima instanţă a analizat existenţa unor indicii temeinice de vinovăţie pe baza unor analize amănunţite a situaţiei fiecărui inculpat în parte şi a fiecărei infracţiuni. În raport de această analiză s-a constatat nu au apărut elemente ulterioare care să infirme concluziile reţinute în cuprinsul încheierii de arestare.

S-a reţinut în încheierea pronunţată de prima instanţă că pericolul pentru ordinea publică subzistă şi în prezent.

De asemenea, s-a reţinut că activitatea infracţională reţinută în actul de sesizare s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp, a avut un caracter organizat şi scopuri precise.

S-a mai reţinut că pericolul pentru ordinea publică rezultă în mod evident din modul extrem de violent în care au fost agresate anumite victime şi că modalitatea în care s-au desfăşurat anchetele penale în cauzele în care s-au sesizat faptele inculpaţilor au permis ca faptele să fie anchetate izolat, fără să se analizeze existenţa unui grup de crimă organizată, ceea ce a permis ca activitatea infracţională să se prelungească pe durata mai multor ani.

Instanţa de fond a concluzionat că menţinerea arestării preventive rămâne singura modalitate prin care ordinea publică să fie protejată la acest moment faţă de consecinţele dramatice ale faptelor deosebit de grave comise de inculpaţi (infracţiuni de şantaj, lipsire de libertate, cămătărie, trafic de persoane, vătămare corporală gravă).

S-a mai arătat că menţinerea măsurii arestării preventive este necesară din perspectiva art. 136 alin. (1) C. proc. pen. şi cu privire la normala desfăşurare, în continuare, a procesului penal, că argumentele aduse de inculpaţi în legătură cu aspecte ce ţin de situaţia familială sau activităţile personale nu sunt de natură a justifica punerea lor în libertate la acest moment.

II. În ceea ce priveşte propunerea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, printre alţi inculpaţi şi faţă de inculpata L.S.M., instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 2345 din 5 iulie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus faţă de inculpaţii M.F.V., L.S.M. şi C.M.E. măsura obligării de a nu părăsi ţara, urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive faţă de aceştia.

Ulterior măsura a fost prelungită în faza de urmărire penală prin ordonanţele din 4 septembrie 2013 pentru inculpaţii M.F.V. şi L.S.M. şi 5 martie 2013 pentru inculpatul C.M.E.

Cu privire la inculpata L.S.M. prima instanţă a reţinut, în esenţă, că temeiurile avute în vedere cu ocazia luării şi prelungirii măsurii subzistă şi la acest moment în care cauza este în faza de judecată.

S-a reţinut că luarea acestei măsuri este necesară ca şi garanţie pentru o bună desfăşurare a procesului penal, în temeiul art. 136 alin. (1) C. proc. pen., iar respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (1¹) lit. b) C. proc. pen., reprezintă o formă legală de control care permite verificarea respectării măsurii şi garantează respectarea ei.

Pe lângă măsurile obligatorii prevăzute de art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat că se impune şi aplicarea măsurii prevăzute de alin. (1²) al aceluiaşi articol, în condiţiile în care unii inculpaţi recunosc comiterea faptelor din rechizitoriu, iar alţii nu, apreciindu-se că măsura este necesară pentru garantarea administrării probaţiunii în bune condiţii în vederea aflării adevărului în cauză.

Împotriva încheierii mai sus menţionate inculpaţii L.C.C., S.A., M.I.P., V.M.M., M.F.I. şi L.S.M., au declarat, în termen legal recursurile ce formează obiectul prezentului dosar.

Apărătorul inculpatului S.A., în susţinerea recursului a supus atenţiei instanţei următoarele împrejurări. A arătat că aşa cum rezultă din rechizitoriul întocmit de procuror, când s-a început urmărirea penală acest inculpat nu figura în actul de sesizare. Abia ulterior, la data de 1 iunie când s-a extins acţiunea penală, în mod inexplicabil, inculpatul S.A. devine „iniţiatorul” şi „organizatorul” grupului infracţional în paginile din rechizitoriu, fiind cuprinse acuzaţii aduse acestui inculpat pe care apărătorul le apreciază ca fiind nefondate şi din care rezultă că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică singura sa contribuţie constând în aceea că i-a angajat pe ceilalţi coinculpaţi din această cauză pentru a asigura paza stadionului.

În continuare acelaşi apărător, făcând referire la încheierea atacată cu recurs, parchetul a subliniat că, având în vedere între altele antecedente penale ale inculpaţilor, recidivişti enumerându-l şi pe acest inculpat, se impune menţinerea măsurii arestării preventive, fără să fie avută în vedere împrejurarea că inculpatul S.A. nu are antecedente penale, aprecierile procurorului în acest sens, nefiind aplicabile lui.

S-a mai arătat că este adevărat că în prezent inculpatul este cercetat într-un alt dosar pentru o infracţiune economică la Judecătoria Petroşani, însă din această împrejurare nu rezultă că inculpatul are antecedente penale.

Apărătorul a mai arătat că în cauză a fost efectuată urmărirea penală şi aşa fiind nu se mai impune menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive faţă de acest inculpat. Făcând referire la jurisprudenţa C.E.D.O. a arătat că nu există pericolul ca inculpatul să fugă şi eventual acestuia i s-ar putea aplica o măsură de prevenţie neprivativă de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, având în vedere că temeiul arestării preventive a inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., apărătorul a arătat că faptele au fost reţinute ca fiind săvârşite în perioada 2004-2008, apoi s-a reţinut de către procuror că în anul 2008 inculpatul a părăsit gruparea. Aşa fiind, inculpatul retrăgându-se din grupare în urmă cu 5 ani, apărătorul a apreciat că în prezent inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar menţinerea măsurii arestării preventive nu se mai impune la momentul de faţă.

Apărătorul a mai arătat că în încheierea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, judecătorul instanţei de fond a făcut referire la dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., însă a apreciat că în mod greşit acesta nu a făcut referire şi la dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., neţinând seama de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, de alte aspecte esenţiale cum ar fi împrejurarea că inculpatul are în întreţinere 5 copii minori (aşa cum rezultă din certificatele de naştere depuse la dosar), de faptul că acesta are o pregătire superioară. De altfel, aşa cum rezultă din declaraţia unuia dintre coinculpaţi, acesta arată că nu l-a cunoscut anterior pe inculpatul S.A.

A mai arătat că acest inculpat se află în stare de arest preventiv de 5 luni, că s-a terminat urmărirea penală, că au fost administrate probele şi aşa fiind menţinerea măsurii faţă de el este exagerată.

În concluzie, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii criticate, urmând ca instanţa să aprecieze dacă acestui inculpat îi poate fi aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate.

Apărătorii inculpaţilor L.C.C., M.I.P. şi V.M.M., pe rând, au pus concluzii de admitere a recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea acestora în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere iniţial la luarea acestei măsuri şi nu au apărut temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive. Au mai arătat că în cauză a fost finalizată urmărirea penală, au fost administrate probele, că inculpaţii beneficiază de circumstanţe personale favorabile, astfel încât nu există date sau indicii că aceştia vor împiedica buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea adevărului, ei neprezentând pericol concret pentru ordinea publică.

Apărătorul inculpatului M.F.I. a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând casarea încheierii atacate. În urma rejudecării situaţiei de fapt şi de drept, apărătorul a solicitat instanţei de recurs să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi ţara.

Apărătorul a arătat că încheierea din 26 aprilie 2013 este motivată general şi global, că este vizată activitatea infracţională în general nefăcându-se nicio referire concretă la activitatea infracţională a inculpatului pe care îl asistă şi aşa fiind luarea şi menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive faţă de acest inculpat este nejustificată.

Apărătorul a mai arătat că inculpatul a săvârşit un singur act material şi o singură infracţiune care s-a consumat în anul 2008, încadrarea juridică fiind cea în art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. Cu privire la acest inculpat, apărătorul a apreciat că nu poate fi reţinută infracţiunea prezentă în Legea nr. 39/2003, întrucât acesta nu are participare infracţională de grup organizat. Cu toate acestea, într-o motivare generală, judecătorul fondului a apreciat că se impune menţinerea măsurii pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Apărătorul a arătat că a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 5 luni, parchetul justificând că ar fi necesară în vederea efectuării unei eventuale extinderi a acţiunii penale, pe încadrări juridice specifice D.I.I.C.O.T. Întrucât inculpatul a săvârşit o singură infracţiune şi un singur act material, apărătorul a apreciat că menţinerea în continuare a acestei măsuri ar fi excesivă.

În continuare acelaşi apărător a arătat că există mai multe argumente în susţinerea solicitării de desfiinţare a încheierii atacate cu recurs. Astfel, aceste argumente se referă la faptul că inculpatul a recunoscut singurul act material pe care l-a săvârşit, dând dovadă de sinceritate şi înţelegând să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

De asemenea, apărătorul a mai arătat că la baza menţinerii măsurii arestării preventive în faza de cercetare judecătorească nu mai pot sta temeiurile avute în vedere în faza de urmărire penală.

Raliindu-se concluziilor formulate de apărătorul inculpatului S.A., a arătat că în cauză trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., împrejurarea că nu are antecedente penale, că este integrat în familie şi societate, că are un copil minor în întreţinere, conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii şi, de asemenea, şi perioada lungă de timp scursă de la data săvârşirii faptei şi până în prezent, precum şi profilul său social şi moral. Apărătorul a apreciat că procesul penal se poate desfăşura în continuare în bune condiţii cu inculpatul aflat în stare de libertate.

Apărătorul inculpatei L.S.M. a pus concluzii de admitere a recursului solicitând înlăturarea parţială a obligaţiei de a nu lua legătura cu ceilalţi inculpaţi sau cu familiile acestora nici direct nici indirect prin intermediul altor persoane. În susţinere a arătat că inculpatul L.C.C. este soţul său şi a solicitat să i se permită în continuare să păstreze legătura cu acesta, cu atât mai mult cu cât pe parcursul urmăririi penale, obligarea de a nu lua legătura cu ceilalţi inculpaţi şi învinuiţi din cauză sau cu familiile acestora a fost dispusă cu excepţia membrilor familiei-soţ, părinţi, socri.

Analizând recursurile declarate, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorilor recurenţilor inculpaţi, cât şi în raport de conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, înregistrat la această instanţă sub Dosar nr. 854/57/2013 s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii şi a inculpaţilor:

- S.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- iniţiere şi constituire grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 2 şi 4, din aceeaşi lege,

- şantaj prevăzut de art. 194 alin. (1) C. pen. (victimă A.S.),

- şantaj în formă continuată prevăzut de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, victime G.C.D. şi L.M.),

- lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (victimă A.S.),

- instigare la lipsire de libertate prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (victimă I.N.O.),

- instigare la vătămare corporală gravă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă G.P.V.),

- deţinere de muniţie fără drept prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi

- nedepunerea muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului, prevăzută de art. 140 din Legea nr. 295/2004. Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- L.C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 2, 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (victimă A.S.),

- lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (victimă I.N.O.),

- şantaj în formă continuată prevăzut de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale vizavi de V.C., I.P., N.C., B.T.G., C.I., S.I., F.A.L.),

- şantaj prevăzut de art. 194 alin. (1) C. pen. (victimă A.S.),

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, asupra jucătorilor de fotbal G.C.D. şi L.M.),

- cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale V.C., I.P., N.C., G.D., B.T.G. F.A.L., C.L.A.C. şi S.I.A.),

- trafic de persoane în formă continuată, prevăzut de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale vizavi de I.P. şi N.C.),

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale, cele patru autoturisme),

- fals în declaraţii în formă continuată prevăzut de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale),

- instigare la vătămare corporală gravă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă G.P.V.),

- instigare la vătămare corporală gravă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă M.C.A.),

- instigare la vătămare corporală gravă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă I.I.) şi

- instigare la vătămare corporală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) C. pen., (victimă A.A.). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- L.S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderare la grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- complicitate la şantaj în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale vizavi de V.C., I.P., N.C., B.T.G., C.I., S.I., F.A.L.),

- complicitate la trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, I.P. şi N.C.) şi

- complicitate la cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale vizavi de V.C., I.P., N.C., G.D., B.T.G., F.A.L., C.L.A.C. şi S.I.A.). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-V.M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderare la grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- complicitate la vătămare corporală gravă prevăzută de art. 26 C. pen raportat la art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă G.P.V.) şi

- vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă I.I.). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.I.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderare la grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă G.P.V.) şi

- vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă M.C.A.). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.F.I., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă M.C.A.);

Prin încheierea nr. 19/MP/2013 din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a dispus arestarea inculpaţilor S.A., V.M.M., M.I.P. şi M.F.I. pe o durată de 29 de zile.

Inculpatul L.C.C. a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 16/MP/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia din 10 mai 2013, pe o durată de 29 de zile, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., ulterior măsura a fost prelungită prin încheierile din 1 iulie 2013, 2 august 2013 şi 30 august 2013

În fapt se reţin următoarele:

Inculpatul S.A. împreună cu inculpatul L.C.C. şi P.C. au constituit un grup infracţional organizat, la iniţiativa şi în interesul inculpatului S.A., grup specializat în comiterea unor infracţiuni de violenţă.

Inculpatul L.C.C., arestat deja în prezenta cauză, s-a eliberat din penitenciar la data de 7 octombrie 2003. După eliberare susnumitul a început să lucreze ca şi bodyguard personal pentru inculpatul S.A., „om de afaceri” din Valea Jiului, politician local şi patron al clubului de fotbal J.P. S.A. l-a recrutat în folosul său pe inculpatul L.C.C. deoarece dorea să profite de pe urma acestuia, de renumele pe care şi l-a făcut în lumea interlopă din judeţul Hunedoara, unde era cunoscut ca autorul primului jaf armat, persoană din anturajul grupării infracţionale „S. şi B.”, pentru a rezolva cu ajutorul acestuia şi a persoanelor din anturajul său diferite probleme, litigii, divergenţe, pe care le avea cu diferite persoane, pentru a-şi spori în acest mod averea şi a se face temut şi respectat în Valea Jiului.

În momentul în care a început să lucreze ca şi bodyguard pentru S.A., inculpatul L.C.C., nu a venit singur în Valea Jiului, ci la cererea lui S.A., a adus cu el şi alţi camarazi de ai săi, de regulă persoane cunoscute cu antecedente penale, şi cu comportament violent, cum ar fi inculpatul P.C., şi inculpaţii: V.M.M., M.I.P., numitul L.V. şi alţii.

Practic persoanele menţionate mai sus au constituit o grupare infracţională organizată, cu paliere, de comandă şi execuţie, specializată în „bătăi la comandă”, şantaje, cămătărie, etc. Liderul grupării era S.A., care transmitea ordinele către inculpatul L.C.C., care se asigura de punerea lor în executare, coordona activităţile de executare şi transmitea ordinele către executanţi.

Cu privire la activităţile de cămătărie este de menţionat că L.C.C. a „intrat în afaceri”, a acordat primele împrumuturi cu dobândă, cu bani proveniţi de la S.A., banii erau apoi restituiţi cu dobânda aferentă către S.A., prin intermediul lui L.C.C., acesta primind pentru această intermediere un procent din dobândă.

La solicitarea lui S.A., au fost executate mai multe bătăi la comandă, răpiri, şantaje, fiind identificate următoarele victime:

A.S., în prezent decedat, a fost victima infracţiunilor de şantaj şi lipsire de libertate în mod ilegal, comise de L.C.C. şi P.C., la instigarea inculpatului S.A.

În seara zilei de 9 mai 2007 numitul A.S. a fost sunat de D.F., contabilă la firmele administrate de S.A., care i-a propus o întâlnire în faţa blocului unde locuia în Petrila, iar la ieşirea din scara blocului, acesta a fost acostat de L.C.C. şi P.C. şi urcat cu forţa într-un autoturism. Aceştia l-au dus la sediul firmelor administrate de S.A., unde victima a fost lovită de către L.C.C., P.C. şi S.A., fiind supusă unui interogatoriu de către S.A., L.C.C. şi P.C., cu scopul de a divulga locul unde se află C.I.V. de la care S.A. avea de recuperat o sumă de bani. Ca urmare a violenţelor exercitate asupra sa, A.S. a indicat faptul că C.I.V. s-ar putea ascunde în localitatea G., la locuinţa unui prieten, identificat în persoana lui M.C.I. La ordinul lui S.A., victima A.S. a fost urcat cu forţa într-un autoturism şi transportat de L.C.C. şi P.C., aceştia plecând spre G., în căutarea lui C.I.V. În municipiul Orăştie, L.C.C. şi P.C. au oprit şi au solicitat şi ajutorul altor persoane pentru a găsi domiciliul lui M.C.I., deplasându-se apoi împreună cu aceştia în localitatea G., la locuinţa lui M.C.I.

Pentru că nu l-au găsit pe C.I.V. şi pentru a avea o „garanţie” de recuperare a banilor, prin ameninţări, A.S. a fost ţinut pe timpul nopţii de către P.C. într-un local din Deva, fiind supravegheat permanent pentru a nu comunica cu C.I.V. sau cu alte persoane, cărora putea să denunţe fapta. În ziua următoare a fost transportat de L.C.C. şi P.C. la locuinţa sa din Petrila, unde cei doi agresori, pentru a recupera suma de bani datorată de C.I.V., au încercat să-l determine să încheie un act de donaţie a locuinţei. Tot cu scopul recuperării sumelor de bani datorate de C.I.V., A.S. a fost obligat prin ameninţări să scoată o sumă de bani din contul firmei lui C.I.V., SC C.T. SRL. Neavând ştampila firmei asupra lui, cu ajutorul lui S.A., au comandat şi confecţionat o ştampilă în mod ilegal luând ca model facsimilul unei ştampile aplicate pe un alt document al firmei, ştampila fiind confecţionată la o firmă din Petroşani. Banii au fost scoşi de la agenţia din Petroşani a Băncii T. şi predaţi de L.C.C. lui S.A., în prezenţa victimei, ocazie cu care S.A. l-a ameninţat pe A.S. cu acte de violenţă asupra lui şi a familiei sale în cazul în care va anunţa organele de poliţie. A.S., de frica ameninţărilor nu a sesizat fapta.

I.N.O., fost jucător al echipei de fotbal J.P., a avut un conflict cu clubul în vara anului 2007, plecând de la echipă. În vara anului 2007, acesta a depus un memoriu la F.R.F. solicitând să devină jucător liber de contract, după care a luat legătura cu echipa I.G.B., antrenându-se cu această echipă. Pentru a nu pierde drepturile federative asupra jucătorului, S.A. le-a ordonat inculpaţilor L.C.C. şi P.C., să meargă la Bucureşti după jucător şi să-l aducă înapoi la Petroşani. Susnumiţii au plecat împreună cu un angajat al clubului care îl cunoştea pe jucător. La data de 8 august 2007 fotbalistul I.N.O. în timp ce se afla în trafic într-o maşină pe raza localităţii P.-L., a fost blocat în trafic de autoturismul marca X (maşina aparţinea firmei de leasing şi era utilizat de firma patronată de S.A., SC A.I.P. SRL), în care se aflau L.C.C. şi P.C., aceştia l-au dat jos pe jucător din maşina în care se afla, l-au urcat cu forţa în maşina cu care veniseră şi au plecat împotriva voinţei jucătorului spre Petroşani. Pe drum jucătorul nu s-a opus fiindu-i frică să nu fie bătut de inculpaţii L.C.C. şi P.C., despre care ştia că sunt bodyguarzii lui S.A. şi auzise că au mai bătut şi alţi jucători de la echipa de fotbal. La Petroşani cei doi inculpaţi l-au dus pe jucător la sediul clubului de fotbal J.P., unde S.A. i-a cerut să semneze o cerere de retragere a memoriului depus la F.R.F., ceea ce acesta a făcut fiindu-i frică să nu fie bătut.

La data de 9 august 2007, în jurul orele 12:00, în Petroşani, L.M., , fotbalist la echipa J.P., a fost bătut de către L.C.C. şi P.C., la ordinul inculpatului S.A. Acesta din urmă a comandat bătaia deoarece fotbalistul a înaintat către F.R.F. un memoriu împotriva conducerii echipei de fotbal J.P., respectiv a numitului S.A., prin care solicita drepturile băneşti, existând riscul ca în cazul unui aviz favorabil, clubul de fotbal să fie obligat să-i plătească toate drepturile restante şi să piardă toate drepturile pe care le avea asupra fotbalistului în cazul unui eventual transfer la o altă echipă.

Cei doi agresori l-au atras în vestiarul clubului unde i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona corpului şi a feţei, şi i-au adresat ameninţări cu moartea lui şi familiei sale în cazul în care sesizează fapta la organele de poliţie. În timp ce-l loveau, agresorii i-au dat de înţeles că motivul agresiunii este de a-l determina să renunţe la memoriul adresat F.R.F. şi la pretenţiile financiare pe care le-a pretins clubului în memoriul respectiv. Urmare a bătăii L.M. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare sub 12 zile îngrijiri medicale.

Poliţia Municipiului Petroşani a efectuat cercetări în Dosarul penal nr. 2441/P/2007 aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi ameninţare, dosar în care s-a dispus încetarea urmăririi penale, la data de 21 septembrie 2007, soluţie motivată de faptul că victima şi-a retras plângerea adresată organelor de poliţie. La dosar s-a depus de către apărătorul angajat de S.A. o declaraţie notarială a părţii vătămate datată 17 august 2007, în care se menţiona că şi-a retras plângerea. În aceeaşi perioadă L.M. şi-a retras memoriul adresat F.R.F. împotriva clubului J.P.

În cursul anului 2008, S.A., şi-a depus candidatura la funcţia de Primar al Municipiului Petroşani din partea Partidului Naţional Liberal. Pe durata campaniei electorale şi a alegerilor locale din iunie 2008, susnumitul a avut conflicte cu persoana vătămată G.P.V., candidat pentru funcţia de consilier local din partea Partidului Democrat Liberal, conflicte determinate de faptul că persoana vătămată, s-a opus unor cereri şi proiecte de lucrări solicitate de firmele pe care le administra S.A. Pentru a se răzbuna şi a-i da acestuia şi altor eventuali opozanţi o lecţie, S.A. a comandat inculpatului L.C.C., de faţă fiind şi inculpatul P.C., să-i administreze o bătaie persoanei vătămate, promiţând o sumă de bani consistentă pentru fiecare participant la acţiune. În vederea aducerii la îndeplinire a comenzii, inculpatul L.C.C. a organizat un „comando” format din inculpaţii P.C., L.V., V.M.M. şi M.I.P. Sub directa conducere şi coordonare a inculpatului L.C.C., susnumiţii l-au supravegheat, urmărit şi filat o perioadă de timp pe G.P.V., pentru a găsi momentul propice al acţiunii.

La data de 30 decembrie 2008, în jurul orei 22:20, în timp ce se întorcea la domiciliu său din Petroşani, str. A., persoana vătămată G.P.V., a fost acostat în zona blocului mai sus menţionat, de L.V., P.C., V.M.M. şi M.I.P., mascaţi cu cagule, care l-au agresat cu pumnii şi bâtele, producându-i leziuni corporale grave. Potrivit actelor medico-legale leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure contondente, care au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale.

Pentru această faptă S.A. a plătit suma de 20.000 RON, bani care s-au împărţit apoi către autori de către inculpatul L.C.C.

Cu ocazia incidentului G.P.V. a reuşit să smulgă cagula de pe faţa numitului L.V. Dintre autori a fost trimis în judecată şi condamnat până la acest moment doar L.V., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, fiind condamnat prin sentinţa nr. 218 din 13 aprilie 2000 a Judecătorie Petroşani, rămasă definitivă prin decizia nr. 247 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Hunedoara, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare. Susnumitul a fost arestat preventiv la data de 2 februarie 2009, fiind eliberat condiţionat din penitenciar la data de 9 august 2011, cu un rest neexecutat de 176 zile.

Anterior bătăii aplicate persoanei vătămate G.P.V., S.A. a comandat să fie bătută o persoană din anturajul său şi anume numitul A.D.C. Bătaia a fost comandată din două motive, primul pentru a deruta organele de urmărire penală, întrucât S.A. spera că dacă în perioada de timp apropiată de bătaia aplicată lui G.P.V., este bătută, prin acelaşi mod de operare, şi o persoană din anturajul său apropiat, organele de poliţie nu-l vor suspecta pe el. Cu privire la al doilea motiv al bătăii acesta este mai simplu şi anume, odată stabilit că trebuie bătută şi o persoană din anturajul său pentru a deruta organele de anchetă şi a le duce pe o pistă falsă, victima a fost aleasă de S.A., acesta dorind să-i de o lecţia numitul A.D.C., întrucât acesta îi submina autoritatea în anturaj, comentând anumite decizii ale şefului.

Numitul A.D.C. a fost bătut la data de 16 noiembrie 2008, în jurul orelor 00:30, pe raza municipiului Petroşani. La bătaie au participat L.C.C., L.V. şi M.I.P., care l-au atacat mascaţi cu cagule şi lovindu-l cu pumnii, picioarele şi corpuri contondente. Urmare a bătăi aplicate A.D.C. a suferit un politraumatism prin agresiune. Iniţial A.D.C. a solicitat intervenţia organelor de poliţie neavând cunoştinţă cine l-a bătut. Ulterior bătăii A.D.C., bănuind de unde i se trage bătaia, nu a formulat plângere şi nu solicitat eliberarea unui certificat medico-legal. La poliţie a fost înregistrat un dosar penal cu autori necunoscuţi.

La data de 11 septembrie 2008, în jurul orele 07:20, M.C.A., după ce a ieşit din scara blocului unde locuia, a fost agresat de către M.I.P. şi M.F.I., , aceştia având cagule pe faţă pentru a nu fi identificaţi, care l-au lovit cu pumnii, picioarele şi cu o bâtă, producându-i o fractură la nivelul gambei stângi. Acţiunea a fost organizată de către inculpatul L.C.C. Comanda a fost primită de acesta, în prezenţa lui P.C. de la numitul V.C., persoana vătămată fiind un concurent comercial al acestuia. Anterior bătăii cei patru autori şi anume L.C.C., P.C., M.I.P. şi M.F.I., l-au urmărit şi supravegheat câteva zile pe M.C.A. pentru a stabili programul acestuia şi momentul şi locul propice comiterii faptei. Urmare a bătăii aplicate persoana vătămată M.C.A. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile îngrijiri medicale.

La data de 18 aprilie 2008, orele 18:00-19:00, inculpaţii L.C.C. şi P.C. împreună cu numiţii V.M.M. şi M.I.P., l-au bătut pe numitul O.D.C., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 23-24 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 21 aprilie 2008.

Susnumiţii l-au atacat pe acesta în faţa blocului unde locuia, l-au doborât la pământ, i-au imobilizat picioarele şi l-au lovit cu ciocanele în zona gambelor şi a coastelor iar cu cuţite cu lamă mică l-au înţepat superficial de mai multe ori. Victima, de teama acţiunilor de răzbunare nu a depus plângere la poliţie şi a refuzat internarea. Fapta a fost comisă în scop de răzbunare la iniţiativa inculpatului P.C. care a avut anterior un conflict cu persoana vătămată, în perioada când acesta era agent la firma de pază B.G.S. Ulterior, numitul O.D.C. a mai primit ameninţări telefonice de la numitul P.C., iar la data de 8 aprilie 2010, a fost ameninţat în stradă de către inculpaţii L.C.C. şi P.C., acesta din urmă ameninţându-l cu acte de violenţă mult mai grave decât cele pe care i le-au produs anterior. Din aceleaşi motive de temere, O.D.C. a refuzat să depună plângere la organele de poliţie.

La data de 10 iulie 2008, orele 14:30, numitul A.A., în timp ce se afla în staţia de maxi-taxi zona B. din Deva, a observat autoturismul Y., că era să lovească un alt autoturism în timp ce parca şi a exclamat „uite ce era să facă”. Deranjat de observaţiile acestuia, conducătorul autoturismului în cauză şi anume inculpatul L.C.C., i-a cerut să se bată cu el şi pentru faptul că acesta a fost refuzat, L.C.C. a efectuat un apel telefonic, iar la scurt timp, după 4-5 minute, a sosit la faţa locului cu o maşină inculpatul P.C. Acesta din urmă s-a dat jos din maşină şi s-a îndreptat direct către A.A., lovindu-l în faţă cu pumnul, acesta a căzut jos, fiind lovit în continuare cu piciorul în faţă. Persoana vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 24-25 zile îngrijiri medicale.

În cursul anului 2009, inculpatul L.C.C. a încetat să mai lucreze pentru S.A., între cei doi începând o situaţie conflictuală determinată de faptul că S.A. care s-a separat de soţia sa de atunci inculpata L.S.M. (divorţ din 10 mai 2007, separaţi definitiv sfârşitul anului 2008), a aflat că acesta a început o relaţie cu inculpatul L.C.C., ulterior căsătorindu-se cu acesta.

După despărţirea de L.C.C. şi de fosta sa soţie, a fost implicat în săvârşirea mai multor infracţiuni economice.

După despărţirea de S.A., inculpatul L.C.C. a fost şi el implicat în săvârşirea mai multor fapte de violenţă.

La data de 24 septembrie 2010, numitul I.I. a fost bătut de către inculpatul L.C.C. şi P.C., împreună cu inculpaţii V.M.M. şi B.G., urmare a unei comenzi primite de inculpatul L.C.C., comandă pentru care s-a primit suma de 12.000 euro, bani care au fost apoi împărţiţi între autori. Urmare a agresiunii suferite numitul I.I. a suferit leziuni corporale: fractură maleolă peronieră stânga, fractură radius fără deplasare, etc., fiind internat şi operat în cadrul Spitalului Judeţean Alba. Comanda pentru bătaia aplicată numitului I.I. a fost dată de inculpatul T.S.C., prin intermediul inculpatului D.G.A. Leziunile corporale suferite au necesitat pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale.

La data de 11 iunie 2013, în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii: S.A., V.M.M., M.I.P., M.F.I., B.G., cu privire la toate infracţiunile pentru care s-a extins faţă de ei urmărirea penală.

La data de 12 iunie 2013 în cauză s-a dispus faţă de inculpatul S.A., începerea urmăririi penale şi extinderea cercetărilor pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- deţinere de muniţie fără drept prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi

- nedepunerea muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului, prevăzută de art. 140 din Legea nr. 295/2004.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă existenţa motivelor şi indiciilor temeinice ce nasc bănuiala rezonabilă, aptă de a convinge un observator obiectiv, că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care s-a solicitat arestarea preventivă.

Reţine Înalta Curte că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., existând la dosar indicii temeinice ce justifică presupunerea rezonabilă, conform art. 68¹ C. proc. pen., că inculpaţii au comis fapte penale reţinute în sarcina lor.

Astfel, cu privire la inculpatul L.C.C., examinarea ansamblului materialului probator administrat până în această fază a procesului penal a generat unele suspiciuni rezonabile cu privire la constituirea de către acesta în ultimii ani, împreună cu alte persoane, a unei grupări infracţionale organizate, care a acţionat în principal pe raza judeţului Hunedoara, grupare specializată în comiterea unor infracţiuni de şantaj asupra unor oameni de afacere locali, înşelăciune, cămătărie şi altele.

Astfel există indicii temeinice că acest inculpat este liderul grupării din care fac parte mai multe persoane D.A., M.F.V., P.C. , C.M.E., L.S.M., L.C. (tatăl), L.F., P.I. şi alţii, fiecare dintre aceste persoane, având roluri precis stabilite pe anumite segmente infracţionale.

Relevante în acest sens sunt următoarele mijloace de probă:

- interceptările convorbirilor telefonice dintre membrii grupării din care se pot deduce relaţiile dintre aceştia, anturajul constant, rolul fiecăruia în cadrul grupării, precum şi calitatea de lider al inculpatului L.C.C.;

- depoziţiile martorilor C.I., D.D. din care rezultă superioritatea inculpatului L.C.C. în cadrul anturajului său;

- declaraţiile părţii vătămate V.C. prin care acesta arată modalitatea în care a fost şantajat de către gruparea lui L.C.C. şi cum a înscenat, fiind ameninţat de inculpatul L.C.C., un accident auto pentru care inculpatul a încasat asigurarea.

- procese-verbale de redare a înregistrărilor realizate în mediu ambiental cu persoana vătămată S.I. în care acesta oferă detalii despre modalitatea în care a fost şantajat şi deposedat de anumite bunuri şi sume de bani, precum şi alte detalii despre activităţile infracţionale ale lui L.C.C.;

- procesul-verbal cu fotocopii de pe acte din Dosarul penal nr. 703/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în care este fotocopiată agenda lui L.C.C., în această agendă fiind menţionaţi datornicii, sumele de bani datorate şi dobânzile;

- declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei în care arată că are un caracter autoritar şi că soţia sa, inculpata L.S.M., pentru a nu-l supăra s-a lăsat angrenată în activităţile de afaceri pe care acesta le derula.

Referitor la acuzaţia săvârşirii infracţiunii de şantaj în formă continuată, cămătărie în formă continuată şi trafic de persoane, datele existente în cauză până în prezent generează suspiciunea rezonabilă că inculpatul L.C.C., după ce în prealabil a acordat sume de bani cu titlu de împrumut părţilor vătămate V.C., I.P., N.C., G.D., B.T.G., C.I., S.I. şi F.A.L., a crescut în mod nejustificat dobânda ajungând să perceapă dobânzi la dobânzi şi să aplice victimelor anumite „amenzi” ca urmare a comportamentului lor.

- în vederea recuperării sumelor de bani acesta, asistat şi în unele cazuri sprijinit de alţi membri ai grupării: inculpaţii P.C. şi M.F.V. a ameninţat părţile vătămate cu acte de violenţă inducându-le o stare permanentă de temere pentru propria integritate corporală cât şi pentru siguranţa familiilor lor.

- a exercitat presiuni atât de puternice asupra părţilor vătămate V.C., I.P. şi N.C. încât aceştia pentru a fi în măsură să-i restituie sumele de bani majorate nejustificat, au plecat la muncă în Libia pentru a obţine banii necesari restituirii împrumuturilor, punându-i în vedere primului dintre ei (V.C.) să le ia celorlalţi actele, să-i ţină la muncă şi să se asigure că aceştia (I.P. şi N.C.) îi trimit lunar sume de bani ameninţându-l că în caz contrar datoriile acestora vor fi trecute în contul părţii vătămate V.C.

Relevante în acest sens sunt următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile părţii vătămate V.C. în care acesta arată modalitatea concretă în care a fost şantajat de către L.C.C.;

- declaraţiile martorei G.A.I., actuala concubină a lui V.C., care are cunoştinţă de şantajele la care a fost supus acesta arătând că toate sumele de bani primite de ea din Libia au fost predate către familia L., ea deplasându-se personal la bancă pentru a retrage bani împreună cu soţia inculpatului, L.S.M.;

- declaraţiile martorului V.A., B.T.G. care au cunoştinţă de şantajele la care a fost supus numitul V.C.;

- declaraţiile martorului F.A.L., în care acesta arată cum a fost agresat de inculpatul L.C.C. şi P.C. pentru a face plata, indicând modalitatea concretă în care a fost exploatat prin muncă în Libia de către L.C.C. în cursul anului 2013;

- procesul-verbal de redare a interceptării convorbirii telefonice dintre numita T.R. (fosta soţie a părţii vătămate N.C.) cu o prietenă, convorbire din care rezultă tratamentul de care au parte persoanele care muncesc în Libia.

- declaraţiile martorului S.I. în care acesta arată cu claritate modalitatea în care inculpatul şantaja persoanele cărora le acorda împrumuturi precum şi actele de agresiune şi ameninţările exercitate de inculpat împreună cu inc. P.C.

- acte de transfer a sumelor de bani pe relaţia Libia-România şi extrase ale conturilor persoanelor suspecte în cauză;

- proces-verbal cu fotocopii de pe acte din Dosarul penal nr. 703/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în care sunt fotocopiate agenda inculpatului ridicată de către organele de poliţie cu ocazia unei percheziţii domiciliare efectuată la L.C.C., în agendă fiind menţionaţi datornicii sumele şi dobânzile;

Cu privire la acuzaţiile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în declaraţii, în cauză există motive plauzibile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul L.C.C. ajutat şi consiliat de către inculpatul C.M.E. a indus în eroare firma de asigurări A.T. încasând primele de asigurare pentru două autoturisme supraevaluate şi în legătură cu care a înscenat, ajutat de inculpatul P.C. şi alte persoane, două accidente pentru a obţine daune totale şi în legătură cu producerea cărora a dat declaraţii necorespunzătoare realităţii. Relevante în acest sens sunt următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal cu fotocopii de pe acte din Dosarul penal nr. 703/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, declaraţiile oferite organelor de poliţie cu ocazia înscenării de către persoanele implicate, poliţele de asigurare în cazul celor două autoturisme, adresa firmei de asigurare de constituire de parte civilă, alte acte din dosarele de asigurare, copii de pe acte de achiziţie anterioare a celor două autoturisme, etc;

- declaraţiile martorilor C.I. şi D.D. care au cunoştinţă de înscenările accidentelor în cazul celor două autoturisme;

- declaraţiile părţii vătămate V.C.;

Este de menţionat că, în acest moment procesual, legea nu impune existenţa unor probe certe de vinovăţie, ci existenţa unor indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că cel învinuit a comis o faptă de natură penală, ca atare apreciază Înalta Curte că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., pentru fiecare dintre inculpaţi.

Înalta Curte constată că şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză, întrucât pentru infracţiunile presupus a fi comise de inculpaţi legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare.

Dacă condiţia referitoare la cuantumul pedepselor nu comportă discuţii, Înalta Curte apreciază, cum de altfel, în mod corect a reţinut şi instanţa de fond că nici cealaltă condiţie prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., referitoare la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaţilor, nu ridică probleme deosebite, ambele condiţii fiind îndeplinite în mod cumulativ.

Raportarea acestor condiţii la cauza dedusă judecăţii justifică soluţia adoptată de instanţa de fond, având în vedere gravitatea şi natura infracţiunilor comise.

Pericolul pentru ordinea publică menţionat şi analizat de instanţa care a dispus menţinerea arestării preventive subzistă şi este actual, având în vedere perioada scurtă de timp cuprinsă între luna iunie 2013 până în prezent.

Pericolul pentru ordinea publică rezultă în mod evident din modul extrem de violent în care au fost agresate anumite victime, care erau lovite până cădeau la pământ, după care erau lovite în continuare inclusiv cu ciocanul în cap şi la nivelul genunchilor sau toracelui. Unor victime li s-au rupt picioarele, relevante fiind în acest sens numărul mare de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor provocate (ex. partea vătămată M.C.A., fractură de picior şi coastă, 85-90 zile de îngrijiri medicale, G.P.V., fractură picior, plăgi la cap, 75-80 zile de îngrijiri medicale, I.I. 70-75 zile de îngrijiri medicale).

Leziunile grave se explică, în cazul bătăilor comandate, prin aceea că trebuia atins un anumit rezultat constând în pedepsirea victimelor care să justifice retribuirea agresorilor.

Cu ocazia luării măsurii arestării, Curtea, în mod corect a analizat existenţa unor indicii temeinice de vinovăţie pe baza unor analize amănunţite a situaţiei fiecărui inculpat în parte şi a fiecărei infracţiuni. Se constată, că în raport de această analiză nu au apărut elemente ulterioare care să infirme concluziile reţinute în cuprinsul încheierii de arestare.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, activitatea infracţională s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp şi a avut un caracter organizat şi scopuri precise. S-au comis fapte grave de violenţă şi contra patrimoniului săvârşite pe baza unei planificări minuţioase şi în condiţiile luării unor măsuri de prevedere pentru ca inculpaţii să nu poată fi prinşi. S-a acţionat numai în locuri izolate pe timp de noapte, s-au folosit cagule, etc.

Pe de altă parte s-a acţionat pentru influenţarea anchetei penale care era iniţiată în acele cazuri în care victimele au depus plângeri penale, pentru că în multe situaţii teama faţă de inculpaţi le-au determinat pe unele victime să nu depună plângere.

Acţiunile de violenţă, şantaj, lipsire de libertate, cămătărie, trafic de persoane, vătămare corporală gravă au fost de natură să creeze o stare de temere justificată în rândul opiniei publice.

Menţinerea arestării preventive rămâne singura modalitate prin care ordinea publică să fie protejată la acest moment faţă de consecinţele dramatice ale unor astfel de fapte.

Totodată, Înalta Curte apreciază că măsura preventivă luată faţă de inculpaţi corespunde criteriilor prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., cât şi celor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., la acest moment procesual nefiind posibilă alegerea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.

Circumstanţele personale pozitive de care beneficiază inculpaţii nu pot fi determinante în alegerea unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate acestea putând fi avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor în eventualitatea unei condamnări a inculpaţilor.

Critica referitoare la nemotivarea încheierii recurate nu este întemeiată.

Încheierea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de fond a realizat o analiză a situaţiei de fapt şi a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., a motivat în drept soluţia pronunţată şi a răspuns tuturor criticilor formulate de apărare, ca atare apreciază Înalta Curte că nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea încheierii.

Cu privire la inculpata L.S.M., astfel cum s-a arătat în cele ce preced, aceasta a fost trimisă în judecată pentru:

- aderare la grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- complicitate la şantaj în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale vizavi de V.C., I.P., N.C., B.T.G., C.I., S.I., F.A.L.),

- complicitate la şantaj prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. (vizavi de G.D.),

- complicitate la trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, I.P. şi N.C.);

- complicitate la cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale vizavi de V.C., I.P., N.C., G.D., B.T.G., F.A.L., C.L.A.C. şi S.I.A.).

S-a reţinut, în ceea ce-o priveşte pe această inculpată, că în perioada 2009-2010 a aderat la gruparea infracţională a inculpatului L.C.C., grupare specializată în comiterea unor infracţiuni de violenţă ca şantaje, înşelăciuni, cămătărie, fiind implicată în activităţile de şantaj, cămătărie şi trafic de persoane.

În concret s-a reţinut că l-a ajutat actualul ei soţ, inculpatul L.C.C., prin acte de complicitate materială şi morală la şantajarea persoanelor vătămate V.C., I.P., N.C., B.T.G. şi soţia acestuia B.A.R., C.I., S.I., F.A.L., susnumita având cunoştinţă de situaţia acestora, ţinând evidenţa datornicilor şi încasând bani de la aceştia, unii dintre ei desfăşurând activităţi lucrative la locuinţa lor, având cunoştinţă de faptul că soţul inculpatei a fost trimis în judecată într-un dosar penal împreună cu numitul C.I. şi de demersurile făcute de soţul ei pentru ca C.I. să-şi schimbe declaraţiile.

De asemenea, l-a ajutat pe actualul ei soţ, inculpatul L.C.C., prin acte de complicitate materială şi morală, la exploatarea prin muncă în Libia a numiţilor I.P. şi N.C., datornici ai lor, încasând bani de la aceştia.

De asemenea şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011, l-a ajutat pe actualul ei soţ inculpatul L.C.C., prin acte de complicitate materială şi morală în activităţile de cămătărie, mai precis la încasarea unor dobânzi de la numiţii V.C., I.P., N.C., B.T.G. şi soţia acestuia B.A.R. şi G.D. în contul unor împrumuturi acordate anterior, precum şi la încasarea unor dobânzi de la numiţii F.A.L., S.I.A. şi C.L.A.C. în contul unor împrumuturi cu dobândă acordate după intrarea în vigoare a legii, activitatea de cămătărie fiind sistată doar la momentul reţinerii inculpaţilor.

Prin decizia nr. 2345 din 5 iulie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus faţă de inculpaţii M.F.V., L.S.M. şi C.M.E. măsura obligării de a nu părăsi ţara, urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive faţă de aceştia.

Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia măsurilor preventive se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, care dăinuie atâta timp cât temeiurile de fapt şi de drept care au justificat luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute de lege rămân neschimbate, şi, în principiu, doar în situaţia în care ulterior intervin elemente noi de natură a determina modificări în conţinutul acestor temeiuri sau chiar încetarea existenţei lor, se poate reaprecia asupra legalităţii, temeiniciei şi necesităţii menţinerii respectivei măsuri.

În cazul de faţă, Înalta Curte constată că de la data de 5 iulie 2013 când s-a dispus faţă de inculpată măsura obligării de a nu părăsi ţara, nu au intervenit elemente noi care să îndrituiască instanţa la o reapreciere asupra legalităţii, temeiniciei şi necesităţii menţinerii acestei măsuri preventive, materialul probator strâns în cauză până la acest moment procesual, relevând suficiente date şi informaţii în accepţiunea art. 143 alin. (1) raportat la art. 68¹ C. proc. pen., care întemeiază presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Oportunitatea menţinerii acestei măsuri este analizată deşi instanţa de recurs şi prin prisma dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfăşurare a procesului penal.

Înalta Curte constată că, prin încheierea atacată prima instanţă ,raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor presupus a fi comise de inculpată, în mod corect a făcut aplicarea şi faţă de aceasta a dispoziţiilor art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1²) C. proc. pen. impunând inculpatei, ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, persoanele împreună cu care a comis fapta, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

Având în vedere considerentele arătate apreciind că încheierea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.C.C., S.A., M.I.P., V.M.M., M.F.I. şi L.S.M. împotriva încheierii din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 854/57/2013.

Obligă recurenţii inculpaţi S.A. și M.F.I. la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi L.C.C., M.I.P., V.M.M. şi L.S.M. la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3017/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3022/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2951/2013. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2967/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2975/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3017/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3022/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3023/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3063/2013. Penal. Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art.266 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3065/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs