ICCJ. Decizia nr. 3066/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3066/2013

Dosar nr. 892/1/2013

Şedinţa publică din 10 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 7215/118/2009, a dispus respingea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către inculpat.

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către părţile vătămate - părţi civile F.I. şi SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa prin apărător ales.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului L.A. din infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) din C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi 2 infracţiuni la legea CEC-ului în formă continuată prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) cp cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a condamnat pe inculpatul L.A. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. B) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.

În baza art. 14 C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm C. civ. a obligat pe inculpatul L.A. la plata următoarelor sume către părţile civile:

- către SC K.M.N. SRL - Bucureşti suma de 123.708,43 lei reprezentând 24.754 lei prejudiciu neacoperit şi 98.954,43 lei dobândă în cuantum de 30% anual calculate ca urmare a dobânzilor practicate de instituţiile bancare - fila 117 vol. 1 dosar fond, la care se adaugă penalităţi în cuantum de 2,2% pe zi calculate conform art. 2.1 din Contractul din 23 octombrie 2004 - fila 171 vol. 1 dosar fond şi fila 90 vol. 1 dup ;

- către partea civilă F.I. suma de 6.522 euro în echivalent lei la data plăţii, la care se adaugă penalităţi în cuantum de 2,2% pe zi calculate conform Contractului din 6 ianuarie 2005 - fila 283 vol. 1 dosar fond şi fila 144 vol. 1 dup;

- către partea civilă SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa suma totală de 289.039,71 lei din care suma de 73.626,95 lei reprezintă contravaloarea facturilor neachitate iar suma de 215,412,76 lei valoarea penalităţilor contractuale conform Contractului de vânzare-cumpărare din 15 aprilie 2005 - fila 281 vol. I dosar fond şi fila 19 vol. 2 dup;

- către partea civilă SC G.G.R. SRL Constanţa la suma de 34.386,7 lei reprezentând c/val facturilor neachitate - fila 187 vol. 2 dup.

S-a luat act că partea vătămată D.F.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză conform declaraţiei din 01 noiembrie 2011 fila 84 vol. 1 dup.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat 2.610 lei cu titlul cheltuieli judiciare către stat din care câte 1.000 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 191/P/2007 din 15 iulie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în actul de inculpare că inculpatul L.A. a îndeplinit calitatea de administrator al SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, în perioada 2004 - 2006.

Conform certificatului de înregistrare, SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu a fost înfiinţată la data de 23 octombrie 2003, cu sediu social declarat în Ovidiu, str. Poiana, având ca principal obiect de activitate - construcţii clădiri.

Acesta a fost numit administrator al sucursalei Ovidiu al SC H.F.P.L. SA Australia.

Contul bancar al sucursalei societăţii a fost deschis, conform contractului din data de 16 decembrie 2004, la SC V.R. SA - Sucursala Constanţa, iar acesta a deţinut fişă cu specimen de semnătură bancară.

Prin procura specială emisă la data de 06 octombrie 2003, numiţii J.E.V.V. - director şi L.L. - director general, ambii acţionari ai SC H.F.P.L. SA Australia, i-a acordat puteri complete şi incontestabile inculpatului L.A. pentru a semna, pentru şi în numele lor, orice documente legale şi operaţii bancare privind filiala societăţii din România (a se vedea, în acest sens, fila 165 - vol. III).

Conform procesului-verbal al şedinţei acţionarilor din data de 17 august 2003, ce s-a ţinut la sediul social al SC H.F.P.L. SA Australia, cei doi acţionari au convenit ca inculpatul L.A. să fie numit manager general în administrarea filialei ce urma să fie deschisă în România şi, de asemenea, acesta să răspundă de comercializarea conceptului de construcţie case şi sisteme de case modulare elaborate de SC H.F.P.L. SA Australia (a se vedea, în acest sens, fila 218 - vol. III).

În sarcina inculpatului L.A. s-a reţinut că în perioada septembrie 2004 - martie 2006 a indus şi menţinut în eroare părţile vătămate D.F.A., F.I. precum şi pe reprezentanţii legali SC K.M.N. SRL Constanţa cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte de prestări servicii ce aveau ca obiect executarea unor lucrări de construcţii.

Tot în sarcina inculpatului s-a mai reţinut că în perioada august - octombrie 2005 a emis mai multe file CEC în favoarea SC A. SA Galaţi şi SC G.G.R. SRL Constanţa, file CEC ce nu au fost completate cu toate elementele esenţiale cerute de lege şi care nu s-au decontat din lipsă de disponibil în contul bancar al societăţii emitente.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului L.A. că în calitate de administrator al SC H.F.P.L. SA Australia nu a introdus cerere de respingere a procedurii insolvenţei în termenul legal şi a înstrăinat un autoturism din patrimoniul societăţii insolvente, ceea ce a dus la fraudarea creditorilor.

În ceea ce priveşte modalitatea de săvârşire a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, cu prilejul cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:

Partea-vătămată D.F.A., la data de 28 decembrie 2005, s-a adresat cu plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de învinuitul L.A. - administrator la SC H.F.P.L. SA Australia, sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune faptă prev. de disp. art. 215 alin. (1) C. pen.

Aspectele reclamate de partea-vătămată D.F.A., constau în faptul că aceasta a încheiat cu societatea cu SC H.F.P.L. SA Australia contractul de execuţie construcţie din 30 septembrie 2004, contract ce avea ca obiect construcţia unei locuinţe permanente la cheie, într-un termen de 90 de zile, de la data terminării fundaţiei, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 35.475 euro + TVA.

În ceea ce priveşte termenul de execuţie, acesta curge de la data primirii de către executant a Ordinului de execuţie emis de către beneficiar, mai exact după obţinerea autorizaţiei de construcţie şi executarea fundaţiei care cad în sarcina beneficiarului.

În declaraţia sa, partea-vătămată D.F.A. a precizat că a achitat integral contravaloarea contractului, respectiv suma de 46.552 euro, cu prilejul semnării acestuia, iar ulterior derulării contractului a mai achitat diferite sume de bani, ce au fost solicitate de executant, arătând, totodată, că lucrările de construcţie s-au efectuat pe terenul proprietate privată situat în oraşul Buftea, judeţul Ilfov şi au început la 07 octombrie 2005 (după obţinerea autorizaţiei de construcţie şi executarea fundaţiei) şi aşa cum rezultă din procesul-verbal avea termen de execuţie 90 de zile.

S-a precizat că lucrările s-au desfăşurat greoi din cauza lipsei de materiale a executantului, fapt ce a condus la tergiversarea acesteia şi imposibilitatea de a finaliza construcţia în termen de 90 de zile.

Din cercetările efectuate în cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la data de 02 noiembrie 2005, firma inculpatului a solicitat beneficiarului să înainteze o copie legalizată după procesul-verbal de finalizare a fundaţiei imobilului, iar la data de 19 ianuarie 2006, a notificat aceeaşi persoană fizică pentru a pune la dispoziţie o copie a autorizaţiei de construcţie.

Acest aspect este dovedit şi de faptul că numitul D.F.A. a fost autorizat abia la data de 09 martie 2006, conform autorizaţiei de construire nr. x/2006, ceea ce denotă faptul că la data de 07 octombrie 2005, SC H.F.P.L. SA Australia nu avea cum să înceapă lucrările de construcţie, cele două condiţii nefiind îndeplinite, respectiv lipsa autorizaţiei de construcţie precum şi fundaţia finalizată.

Conform procesului-verbal - Lucrări Executate din data de 20 ianuarie 2006 (fila 58 vol. 1) ce a fost semnat de ambele părţi, rezultă că din verificările efectuate pe teren, la data mai sus arătată, se efectuase o mare parte a lucrării. în declaraţia din data de 01 noiembrie 2007, partea-vătămată D.F.A. precizează că imobilul a fost terminat, motiv pentru care nu doreşte să se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului L.A. şi, totodată, nici să se judece cu acesta, întrucât a ajuns la o înţelegere privind partea materială şi că pentru finalizarea construcţiei a fost nevoit să contracteze un credit bancar la restituirea căruia a contribuit şi inculpatul L.A. prin plata a 4 tranşee a 4.000 lei.

La data de 13 aprilie 2007, SC K.M.N. SRL Constanţa, prin administrator G.F.N. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, solicitând efectuarea de cercetări penale, împotriva inculpatului L.A., pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de înşelăciune faptă prev. de dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

În plângerea formulată, partea-vătămată reclamă faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC H.F.P.L. SA Australia, ar fi indus-o în eroare prin încheierea unui contract de execuţie construcţie din data de 23 octombrie 2004, pentru care a încasat 35% din valoarea acestuia, fără a executa lucrarea în cele din urmă nerestituind suma de bani, iar societatea administrată de învinuit fiind radiată, la data de 22 martie 2007.

Procedându-se la efectuarea de verificări în cauză, s-a stabilit că între SC H.F.P.L. SA Australia - în calitate de executant şi SC K.M.N. SRL Constanţa - în calitate de beneficiar a fost încheiat la data de 23 octombrie 2004, contractul de execuţie construcţie având ca obiect realizarea de către executant a unui spaţiu comercial, la chele, de pe suprafaţă de 47,05 m², situată în municipiul Constanţa, str. General Mânu.

S-a stabilit că, executantul să înceapă lucrarea în cel mult 7 zile de la achitarea avansului de către beneficiar şi să o termine în 60 de zile lucrătoare de la obţinerea autorizaţiei de construcţie cu condiţia ca fundaţia să fie turnată şi pregătită.

Termenul de execuţie urma să curgă de la data primirii de către executant a ordinului de execuţie emis de către beneficiar, ordin care se emite cu condiţia obţinerii autorizaţiei de construcţie şi executarea plăcii fundaţiei, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 13.544 euro + TVA. La data de 23 octombrie 2004, SC K.M.N. SRL Constanţa a achitat contravaloarea proiectului de rezistenţă, astfel cum solicitase firma executantă, iar la data de 28 octombrie 2004 a achitat contravaloarea contractului în sumă de 23.179,79 lei, aspect ce rezultă din factura fiscală (fila 88 vol. I).

Cu toate că executantul se obligase să efectueze proiectul de rezistenţă (achitat de SC K.M.N. SRL Constanţa la data de 23 octombrie 2004, aspect ce rezultă din factura fiscală - fila 90, vol. I), acest lucru nu fusese realizat până la data de 17 februarie 2005, când Inspectoratul de Stat în Construcţii Constanţa a efectuat o verificare a modului de respectare privind executarea lucrării.

Întrucât SC K.M.N. SRL Constanţa nu a putut prezenta proiectul, a solicitat executantului să facă acest lucru la data de 05 martie 2005.

S-a reliefat faptul că, anterior acestei date, prin adresa nr. 46 din 28 ianuarie 2005, executantul a solicitat beneficiarului achitarea prin bancă a tranşei nr. 2, de 35%, în valoare de 5.641 euro (fila 94 vol. I).

La data de 05 martie 2005, SC K.M.N. SRL Constanţa, prin administrator G.F.N. a adus la cunoştinţă, în scris, inculpatului faptul că terminase lucrările de fundare ale subsolului, se turnase placa de nivel 0 (zero), situaţie în care, solicita urgentarea realizării proiectului de rezistenţă, pentru a se putea începe lucrările de construcţie. La data de 21 martie 2006, inculpatul a notificat firma beneficiară solicitând actualizarea costurilor din contractul din 23 octombrie 2004, în conformitate cu indicele de inflaţie şi preţurile actuale de pe piaţa materialelor de construcţie. Totodată, prin aceeaşi notificare, se menţionează că în cazul în care în termen de 3 zile de la primirea solicitării beneficiarul nu va face plata, contractul va fi reziliat cu consecinţa pierderii sumelor achitate în avans şi daune de 8% din valoarea contractului (pag. 109 vol. I).

Ca răspuns la această somaţie la data de 22 martie 2006, SC K.M.N. SRL Constanţa a comunicat executantului faptul că nu exista nici o prevedere contractuală referitoare la actualizarea preţurilor din contract şi că diferenţa de preţ solicitată nu poate fi imputabilă beneficiarului deoarece executantul nu şi-a onorat prevederile contractuale respectiv nu a turnat fundaţia, nu a livrat proiectul de rezistenţă, fapt ce a dus la sistarea lucrărilor de Inspectoratul de Stat în Construcţii în data de 17 februarie 2005 (a se vedea adresa nr. 48 fila 111 vol. I).

Beneficiarul a solicitat prin aceeaşi adresă fie continuarea lucrărilor de către executant, în condiţiile şi la preţul din contract fie returnarea avansului.

Prin adresa din 24 martie 2006, SC H.F.P.L. SA Australia a comunicat beneficiarului SC K.M.N. SRL Constanţa faptul că societatea ar fi dispusă să continue executarea lucrării cu condiţia achitării unui rest de plată de 31.695 euro, refuzând practic realizarea construcţiei la preţul stabilit prin contract.

Prin aceeaşi adresă inculpatul a precizat societăţii beneficiare faptul că refuzul acestei variante conduce la rezilierea contractului cu consecinţa pierderii avansului (fila 112 vol. I).

Astfel cum rezultă din declaraţia părţii-vătămate G.F.N. reprezentant legal al SC K.M.N. SRL Constanţa la data de 25 aprilie 2006, ar fi intrat în posesia unei oferte de construcţie case, cu antetul SC H.F.I. SRL Constanţa - B-dul Mamaia, observând că obiectul de activitate al ambelor societăţi, adrese de e-mail şi web sunt acelaşi, la fel ca şi sediu social.

În aceste împrejurări, partea-vătămată G.F.N., la data de 05 iunie 2006, a înaintat o cerere de solicitare informaţii la ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa, de unde s-a comunicat faptul că inculpatul era asociat şi administrator la mai multe societăţi comerciale, printre care şi SC H.F.I. SRL Constanţa, aflând, totodată că la data de 28 martie 2006, prin încheierea nr. 13490, SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu fusese radiată din evidenţele acestei instituţii, în baza hotărârii AGA din data de 20 decembrie 2005.

SC K.M.N. SRL Constanţa a reclamat faptul că inculpatul a înşelat societatea, folosindu-se de buna credinţă a reprezentantului acestei societăţi, încercând în acest mod să se îmbogăţească fără just temei şi că atitudinea de rea credinţă a inculpatului precum şi faptul că acesta nu a avut intenţia să finalizeze spaţiul comercial rezultă şi din faptul că beneficiarul a încercat pe cale amiabilă soluţionarea diferendului financiar trimiţând numeroase adrese şi notificări către executant, în vederea predării lucrărilor stipulate în contract, dar toate aceste demersuri au rămas fără rezultat.

Beneficiarul lucrării, de bună credinţă a achitat obligaţiile contractuale aşteptând începerea lucrărilor şi cu toate acestea executantul, respectiv învinuitul nu a respectat prevederile contractuale refuzând ridicarea proiectului şi solicitând nejustificat şi a doua tranşă de 35 % din valoarea contractului.

Fiind audiat cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa, inculpatul, a precizat faptul că la data de 05 mai 2005, a notificat SC K.M.N. SRL Constanţa deoarece ca urmare a depunerii proiectului s-ar fi constatat diferenţe între suprafaţa contractantă şi cea reală şi s-a solicitat achitarea unei diferenţe de scot de 9.932 euro şi TVA la care se adăugau şi cheltuielile de proiect de 156 euro + TVA.

Avansul ar fi trebuit să fie achitat în 7 zile, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

În apărarea sa inculpatul a mai precizat că SC K.M.N. SRL Constanţa, nu a respectat clauzele contractuale stipulate în contractul de execuţie prin aceea că nu a obţinut autorizaţie de construcţie pe numele SC K.M.N. SRL Constanţa de la Primărie, precum şi toate avizele necesare, nu a pus la dispoziţie terenul şi fundaţia cu proces-verbal de predare-primire, nu a emis ordin de execuţie al casei, precum şi faptul că reprezentantul acestei societăţi respectiv numitul G.F.N. semnase un contract pentru executarea unui imobil de locuit, iar ulterior proiectul prezentat viza construirea unui imobil cu destinaţie comercială - fast food şi receptive.

Apărarea inculpatului, s-a apreciat că nu este plauzibilă, întrucât astfel cum rezultă din contractul de execuţie construcţie din 23 octombrie 2004, obiectul contractului îl constituie „realizarea de către executant cu materiale şi pe riscul său, următoarele lucrări: Spaţiu comercial (P + 1) la cheie cu rezistenţă P + 1”. în acelaşi contract, la rubrica construcţie este prevăzut în mod expres „spaţiu comercial (P + 1)”, iar prin actul numit Autorizaţie de construire din 12 octombrie 2004 emis de Primăria municipiului Constanţa se autorizează continuarea lucrărilor la spaţiul comercial autorizat cu nr. 3460/2000.

La data de 11 decembrie 2006, numitul F.I. s-a adresat cu plângere penală împotriva inculpatului solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de acesta pentru comiterea infracţiunii înşelăciune faptă prev. de dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

În plângerea formulată de petent s-a reclamat faptul că la data de 06 ianuarie 2005, petentul a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu contractul de execuţie construcţie având ca obiect edificarea unei construcţii cu titlu de locuinţă pe terenul proprietate de 3.000 m², situat în localitatea Mamaia Sat.

Valoarea totală a contractului s-a stabilit pentru suma de 16.919 euro inclusiv TVA iar executantul se obliga să înceapă executarea componentelor construcţiei în cel mult 10 zile lucrătoare de la achitarea avansului stabilit prin contract, iar construcţia urma să fie finalizată în termen de 70 de zile lucrătoare de la obţinerea autorizaţiei de construcţie cu condiţia ca fundaţia să fie turnată şi pregătită pentru asamblarea structurilor iar beneficiarul să fi achitat sumele conform contractului.

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, numitul F.I. a procedat la achitarea avansului de 5.977 euro, precum şi a sumei de 655 euro cu titlu de cotă proiectare urmând ca în termen de 70 zile lucrătoare de la obţinerea Autorizaţiei să se înceapă lucrările la imobil.

Autorizaţia de construcţie a fost obţinută la data de 05 decembrie 2005, însă cu toate acestea construcţia imobilului nu s-a executat, dată fiind această situaţie, beneficiarul a solicitat restituirea sumelor de bani achitate, dar inculpatul a refuzat acest lucru.

Petentul F.I. a declarat că, ulterior, pentru executarea construcţiei a angajat o altă societate care a demarat lucrările şi de altfel le-a şi terminat în termenul stipulat în contract.

În vederea recuperării debitului, în afara notificărilor înaintate SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, inculpatul, la data de 26 mai 2006,a dat o declaraţie notarială în baza căreia declara pe propria răspundere, că în calitate de persoană fizică, în situaţia în care societatea nu-şi îndeplinea obligaţia urma să preia datoria de 5.922 euro şi 665 euro reprezentând cota de proiectare în termen de 3 luni de la acea declaraţie, însă nici în aceste condiţii inculpatul n-a procedat la achitarea debitului sus menţionat.

La data de 27 februarie 2006, SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de inculpatul L.A., pentru comiterea de către acesta a infracţiunii de înşelăciune faptă prev. de disp. art. 215 alin. (1) C. pen.

Numitul N.L.L. - director de zonă la SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa a reţinut în plângerea formulată, ca stare de fapt că la data de 15 aprilie 2005, societatea mai sus-menţionată cu punct de lucru în Constanţa a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, reprezentantă de către inculpat, contract de vânzare-cumpărare din 15 aprilie 2005.

Conform acestui contract SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa - în calitate de vânzător - furnizor a livrat SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu diverse produse constând în materiale de construcţie ce au fost individualizate în funcţie de specie şi valoare în 52 facturi fiscale.

Conform punctului V din contract, plata celor 52 de facturi, urma să se facă în numerar sau prin file CEC (termenul de plată împlinindu-se la 7 zile sau maxim 30 de zile de la emiterea facturilor).

La data de 29 noiembrie 2005, debitoarea SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu a fost somată la plată deoarece înregistrase o sumă de 72.256,84 lei stabilindu-i-se termenul de plată pentru data de 09 decembrie 2005.

Somaţia de plată a rămas fără rezultat drept pentru care SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa a procedat la valorificarea celor 4 file CEC emise de SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu în favoarea SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa.

La data de 28 decembrie 2005, 5 - 6 şi 10 ianuarie 2006, toate cele 4 file Cec au fost refuzate la plată de către banca debitoare V. Constanţa din lipsă de disponibil în contul SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, conform celor 4 justificări de refuz a plăţilor primite prin intermediul ING Bank Constanţa.

Din cercetările efectuate a rezultat că, încă de la începutul relaţiilor comerciale, la cererea furnizorului, inculpatul L.A. a emis cu titlu de garanţie filele de CEC, „în alb”, pe care doar le-a semnat şi ştampilat.

Odată ce plăţile erau efectuate pe baza de OP sau numerar aceste file CEC erau anulate şi restituite emitentului.

Astfel s-a procedat cu filele CEC emise la 08 aprilie 2005 şi anulate la 27 aprilie 2005, emise la 27 aprilie 2005 şi anulată la aceeaşi dată; emisă la 27 aprilie 2005 şi anulată la aceeaşi dată; emisă la 10 mai 2005 şi anulată la aceeaşi dată; emisă la 19 mai 2005 şi anulată; emisă la 12 august 2005 şi anulată; emisă la 12 august 2005 şi anulată; emisă la 18 august 2005 şi anulată; emisă la 18 august 2005 şi anulată.

Totodată, s-a reţinut că în derularea relaţiilor comerciale în acelaşi mod s-a întâmplat şi cu filele CEC reclamate de SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, despre care s-a reclamat faptul că nu s-au decontat la plată din lipsă de disponibil în contul bancar al societăţii emitente, restul fiind refuzate datorită intrării în interdicţie bancară a societăţii emitente, după refuzul filei la data de 28 decembrie 2005.

Cele 4 file CEC reclamate de către SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa au fost completate de către reprezentanţii acestei societăţi cu sumele datorate de către cumpărător, respectiv file CEC la 03 ianuarie 2006, pentru suma de 20.000 lei; la 04 ianuarie 2006 pentru suma de 20.000 lei; la 06 ianuarie 2006 pentru suma de 25.000 lei:

Toate cele 4 file CEC reclamate au fost emise de către Inculpatul L.A., în alb, pentru a garanta plăţile mărfii aşa cum s-a întâmplat şi în perioada de început a contractului, iar inculpatul L.A. nu a înscris pe aceste file CEC suma deoarece le-a lăsat ca o garanţie.

Aspectul că toate cele 4 file CEC reclamate au fost emise cu mult timp înainte de a fi introduse la bancă de către SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa a fost probat de către inculpat prin ataşarea la dosar a cotorului celor 4 file CEC, unde la momentul emiterii lor, a înscris data, suma şi termenul de „garanţie”, menţiuni care nu se regăsesc completate şi pe filele de CEC emise de către acesta

Aceste probe prezentate de către inculpatul L.A. au fost ridicate de către SC V.R. SA - Sucursala Constanţa, astfel:

- file CEC care a fost emisă de către inculpat la 12 octombrie 2005 pentru suma de 20.000 lei pentru garanţie, fiind completată de către reprezentanţii SC A. SRL Galaţi, la data de 23 decembrie 2005 introdusă la bancă la aceeaşi dată şi refuzată la 28 decembrie 2005 când SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu a intrat în interdicţie bancară.

- file CEC care a fost emisă de către inculpat la data de 12 august 2005 pentru suma de 20.000 lei dar completată de către reprezentanţii SC A. SRL Galaţi la 03 ianuarie 2006, introdusă la bancă la 05 ianuarie 2006 şi refuzată la aceeaşi dată, întrucât societatea emitentă se afla deja în interdicţie bancară din data de 28 decembrie 2005;

- file de CEC emisă de către inculpat la 12 august 2005 pentru suma de 20.000 lei,pentru garanţie completată de către reprezentanţii SC A. SRL Galaţi cu data de 04 ianuarie 2006, introdusă la bancă la aceeaşi dată şi refuzată la plată la 06 ianuarie 2006 când societatea emitentă se afla deja în interdicţie bancară;

- file CEC emisă de către inculpat la 24 octombrie 2005 pentru suma de 25.000 lei pentru garanţie completată de către reprezentanţii SC A. SRL Galaţi cu data de 06 ianuarie 2006 introdusă la plată la aceeaşi dată şi refuzată la 10 ianuarie 2007, întrucât societatea emitentă astfel cum am precizat în situaţiile mai sus arătate se afla în interdicţie bancară.

Analizându-se centralizatorul tranzacţiilor efectuate în anul 2005, de către SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu cu SC A. SRL Galaţi-punct de lucru Constanţa rezultă că lunar cumpărătorul făcea plăţile, inclusiv în lunile noiembrie 2005 şi chiar decembrie 2005.

Mai mult, după intrarea în interdicţie bancară a SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, la data de 18 ianuarie 2006, s-a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare nr. 386 având ca obiect aceeaşi comercializare sau prelucrare a produselor distribuite de furnizor.

Astfel se poate reţine că prin modalitatea în care inculpatul a procedat şi anume aceea de a emite filele CEC doar cu titlu de garanţie, efectuând plăţile parţial pe bază de OP sau numerar şi recuperând o parte din filele CEC emise după momentul plăţilor în cauză nu este demonstrată intenţia învinuitului de a induce în eroare partenerul său de afaceri ci doar imposibilitatea de a-şi onora obligaţiile contractuale respectiv plata preţului.

La data de 20 aprilie 2007, SC G.G.R. SRL Constanţa a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de inculpatul L.A. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune constând în aceea că a emis o filă CE pentru suma de 30,000 lei ce nu a fost decontată deoarece la data de 13 februarie 006, societatea emitentă se afla în interdicţie bancară.

Din cercetările efectuate a rezultat că între SC G.G.R. SRL Constanţa - în calitate de vânzător şi SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu - în calitate de cumpărător s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare din 28 septembrie 2005 ce avea ca obiect comercializarea produselor din catalogul vânzătorului.

Conform anexei 1 la contract, la data semnării acestuia, la solicitarea furnizorului, inculpatul L.A. a emis file CEC cu titlu de garanţie pentru efectuarea preţurilor mărfii, fila CEC fiind emisă de către inculpat, „în alb”, însă pe cotor, acesta a menţionat data emiterii, respectiv 28 septembrie 2005.

În data de 09 ianuarie 2006, reprezentanţii SC G.G.R. SRL Constanţa au procedat la completarea filei de CEC cu suma de 30.000 lei ce reprezenta contravaloarea debitului restant şi au introdus fila la bancă pentru decontare.

Dat fiind faptul că SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, intrase în interdicţie bancară din data de 28 decembrie 2005, ca urmare a relaţiei comerciale cu SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, fila CEC a fost refuzată în totalitate spre decontare.

S-a apreciat că nici în acest caz, în sarcina inculpatului L.A. nu se poate reţine intenţia de a induce în eroare partenerul de afaceri, întrucât din probatoriile administrate a rezultat că această filă CEC a fost emisă doar cu titlu de garanţie şi a fost completată de către beneficiarul acesteia fără a fi încunoştinţat emitentul, la o dată la care deja această societate se afla în interdicţie bancară.

Inculpatul L.A. cu prilejul audierii sale de către organele de poliţie a prezentat acestora o situaţie privind contractele în derulare ale societăţii, la data de 01 ianuarie 2007.

Actele contabile ale societăţii, nu au put fi prezentate deoarece după închiderea sucursalei din Ovidiu întreaga evidenţă contabilă a fost trimisă de către inculpat la sediul social al societăţii din Australia.

Ulterior, conform unei corespondenţe prezentată de către învinuit organelor judiciare s-a stabilit că întreaga arhivă a societăţii fusese distrusă complet la data de 20 martie 2006 datorită unui ciclon.

Conform procesului-verbal al Adunării Acţionărilor din data de 20 decembrie 2005,s-a hotărât închiderea filialei SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu stabilindu-se ca aceasta să rămână închisă până la noi comunicări şi ca împuternicirea inculpatului L.A. să fie revocată.

Situaţia de fapt expusă anterior şi reţinută în actul de sesizare al instanţei s-a probat cu: plângerea numitului D.F.A. însoţită de contract execuţie construcţie din 30 septembrie 2004, documente de plată, factură fiscală, notificări, procese-verbale, autorizaţie de construire, proces - verbal de lucrări executate; declaraţiile părţii vătămate D.F.A.; plângerea SC K.M.N. SRL Constanţa însoţită de contract de execuţie construcţie din 23 octombrie 2004, autorizaţie de construire, facturi fiscale, chitanţă fiscală, adrese şi notificări, proces-verbal de inspecţie din 17 februarie 2005 a I.T.C. Constanţa, declaraţia numitului G.F.N. - în calitate de reprezentant legal al societăţii; plângerea numitului F.I. însoţită de contract de execuţie construcţie din 06 ianuarie 2005, corespondenţe, declaraţie notarială a inculpatului din 26 mai 2006,autorizaţie de construire, documente de plată, procură specială din 03 octombrie 2005, sentinţa civilă din 10 mai 2007 a Judecătoriei Constanţa, somaţie din data de 12 octombrie 2007, declaraţiile numitului F.I.; plângerea numitului J.V. însoţită de contract de execuţie construcţie din 21 decembrie 2004, factură fiscală, notificări, contract de execuţie construcţie.

Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a menţionat că a încheiat contracte în numele firmei, care de altfel a încasat şi banii.

Referitor la D.F.C., ulterior plângerii formulate s-a executat lucrarea, partea vătămată locuind chiar în acea casă, aceasta fiind folosită ca exemplu pentru alţi clienţi.

Referitor la SC K.M.N. SRL Constanţa, s-a precizat că au fost disfuncţionalităţi în modul de execuţie datorate exclusiv părţii vătămate, care nu şi-a obţinut autorizaţia de construire pentru acea clădire, contractul încheiat cu aceştia stipulând expres că în situaţia în care nu-şi va obţine autorizaţia de construire în termen de 12 luni, va pierde avansul, însă, chiar şi aşa, a renegociat contractul cu acesta, după 12 luni, însă societatea nu a fost de acord deoarece preţurile crescuseră, mai mult, autorizaţia de construire pe care a obţinut-o în final societatea, este emisă pentru altă firmă.

În ceea ce îl priveşte pe F.I., s-a menţionat că lucrarea nu s-a executat din cauza acestuia şi mai ales a fiului acestuia, care ameninţau permanent lucrătorii societăţii acestuia, sens în care a făcut sesizări la poliţie iar ceea ce a declarat în legătură cu F., a declarat sub presiunea acestuia.

În ceea ce priveşte emiterea de CEC- uri în dauna SC A. SRL şi SC G.G.R. SRL Constanţa, s-a susţinut că exista o practică a acestor societăţi, în special a primilor, de a forţa clienţii să garanteze operaţiunile comerciale cu CEC-uri în alb.

Au fost audiaţi martorii P.C., M.F., Ş.V.Ş., L.G., P.C.M. şi reprezentantul părţii civile SC A. SRL respectiv L.N.L..

S-a reliefat că martorul P.C. a susţinut că la sfârşitul anului 2005 a prospectat piaţa întrucât dorea să-şi construiască o locuinţă, şi atunci a aflat despre SC H.F. SRL , unde s-a deplasat, sediul aflându-se undeva între Constanţa şi Ovidiu, loc unde a fost întâmpinat de inculpatul L.A., cu care în final s-a înţeles să execute o locuinţă sens în care a încheiat un contract, a achitat avansul, şi apoi a urmat paşii stipulaţi în contract, pentru ca în final societatea inculpatului să execute lucrare, cu precizarea că aceasta s-a finalizat la circa 3-4 luni după termenul stipulat în contract, motivaţia fiind aceea că şi dumnealor achiziţionează reperele din altă parte.

S-a susţinut că, acel contract l-a semnat cu o doamnă G., nefiind de faţă inculpatul.

Martorul Ş.V.Ş. nu şi-a menţinut declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, deoarece acestea i-au fost dictate de către anchetator, arătând că, îl cunoaşte pe inculpatul L.A., în sensul că martorul lucrează la SC A. SRL Galaţi - Filiala Constanţa, în calitatea de agent de vânzări, şi în această calitate a avut relaţii comerciale cu societatea pe care o administra inculpatul.

S-a arătat de martor că, relaţiile comerciale între SC A. SRL şi SC H.F. SRL au decurs fără probleme până la un anumit punct, când societatea inculpatului nu a mai putut să-şi plătească contravaloarea mărfurilor livrate de către aceştia, că inculpatul nu le-a făcut iniţial probleme deoarece colaborau de mult timp cu societatea inculpatului, fiind emise CEC-uri pentru facturile privind marfa livrată, inculpatul asigurându-i că are bani în cont, însă când a introdus acele CEC-uri spre decontare, a constatat că inculpatul nu avea disponibil în cont.

Conducerea SC A. SRL , respectiv directorul, i-a acordat inculpatului un termen de răgaz, motivat de aceea că era un client vechi, şi acesta a promis că va plăti, însă banii nu au fost recuperaţi nici în prezent.

S-a reliefat că, marfa nu era primită de inculpat personal, ci era livrată societăţii SC H.F. SRL şi primită de un angajat de pe şantier, marfa fiind livrată direct pe şantier, angajat care semna şi ştampila cu ştampila firmei SC H.F. SRL , pentru confirmare de primire, primind mai multe file CEC de la inculpat personal, în lunile aprilie, mai, iunie 2005, care conţineau sumele pe care le avea de plătit.

S-a susţinut de martor că, în momentul în care au fost înmânate CEC-urile acestea nu conţineau o dată, însă în urma discuţiilor cu inculpatul, de comun acord au stabilit o dată pe care au scris-o în acele file CEC.

A existat un contract din 15 aprilie 2005, care avea ca obiect livrarea de mărfuri de la SC A. SRL către SC H.F. SRL , ce a fost semnat de inculpat ca administrator al SC H.F. SRL , contract în care exista un articol care reglementa modalităţile de plată, respectiv numerar, ordin de plată şi file CEC, precizând că, au existat relaţii comerciale între aceste două societăţi, anterior acestui contract, însă plata se făcea exclusiv numerar.

A susţinut martorul că, atunci când inculpatul i-a înmânat acele file CEC, le-a luat ca şi instrumente de plată şi că atunci când i-a înmânat filele CEC, inculpatul a susţinut că are bani în bancă pentru acoperirea filelor CEC, dând asigurări martorului L. Nicolae, că are provizia necesară pentru a se acoperi filele CEC.

Ulterior, inculpatul nu i-a mai înmânat personal file CEC, ci martorului L., respectiv două file CEC în luna august, fiecare de către 20.000 lei şi două file CEC în luna octombrie sau noiembrie, una de 20.000 şi cealaltă de 25.000 lei, însă acestea nu aveau înscrisă data scadentă, celelalte rubrici fiind completate de către inculpat.

S-a arătat că, înainte de emiterea acestor CEC-uri, se livra marfă până la plafonul de 20-30 mii lei, iar inculpatul a depus aceste file CEC pentru a creşte acest plafon până la suma acestor CEC-uri, respectiv pentru a-i livra marfă până la 85.000 lei, martorul L. spunându-i că puteau livra marfă până la concurenţa sumei de 85.000 lei, inculpatul spunându-le, de fiecare dată când înmâna filele CEC, că puteau trece data scadentă, după ce o stabilea cu directorul, respectiv cu martorul L.

S-a susţinut de martor că, disfuncţionalităţile în relaţia contractuală cu SC H.F. SRL au apărut în septembrie - octombrie 2005, când înregistra restanţe şi că, după această perioadă, societatea SC H.F. SRL nu a mai făcut plăţi pentru acoperirea datoriei şi că a luat legătura cu inculpatul care l-a asigurat că sumele restante se vor achita.

La sfârşitul lunii noiembrie 2005 SC A. SRL a emis o somaţie de plată vizând societatea inculpatului, pentru recuperarea datoriilor, însă societatea debitoare nu şi-a achitat datoria după emiterea somaţiei de plată.

S-a relevat de martor că, filele CEC au fost introduse la plată în decembrie 2005 şi în ianuarie 2006 însă banca nu a onorat plăţile, refuzând la plată filele CEC, condiţii în care, conducerea SC A. SRL a discutat cu inculpatul pentru achitarea datoriilor, întrucât banca a refuzat plata CEC-urilor.

A precizat martorul că, această firmă s-a desfiinţat şi că există o nouă firmă SC H.F. SRL International SRL , însă cu acelaşi administrator, respectiv persoana inculpatului L.A., cu acelaşi obiect de activitate, cu care SC A. SRL a încheiat un contract, însă cu plata în numerar, contractul fiind semnat de inculpatul L.A..

S-a arătat de către martor că, era o practică a societăţii SC A. SRL să livreze marfă în limita unui plafon pe care îl considera conducerea, în raport şi de valoarea instrumentelor de plată şi că nu ştie cine a înmânat acele CEC-uri, însă acestea nu i-au fost înmânate martorului personal, ci directorului societăţii de către unul din cele două persoane prezente la acesta, respectiv L.A. şi un anume H.

Martora M.F. a arătat că, în anul 2005 a dorit să-şi construiască o casă, deplasându-se la sediul SC H.F. SRL în Ovidiu, loc unde a văzut două familii care erau nemulţumite astfel că se iscase un adevărat scandal, însă cu toate acestea, a semnat contractul cu această societate, plătind de altfel şi un avans de 7.000 euro.

A precizat martora că dorea să-şi construiască o casă la roşu, fără etaj, însă când a citit mai bine contractul, se strecuraseră mai multe erori, în sensul că preţurile erau calculate pentru o casă finisată, în acest sens fiind perceput şi avansul, ba mai mult se făcuseră calcule pentru etaj în condiţiile în care martora nu dorea etaj, contractul stipulând un termen limită în interiorul căruia martora trebuia să-şi construiască fundaţia, şi să obţină autorizaţiile de construcţie.

A susţinut martora că, a dorit să renunţe la serviciile acestei societăţi întrucât nu i s-au părut serioşi, deoarece, renegociind cu aceştia, în raport de erorile strecurate în contract, a ajuns la o sumă mult mai mică, ceea ce a făcut-o pe martoră să-şi piardă încrederea.

A mai arătat martora că, a turnat fundaţia şi a obţinut avizele pentru construcţie, însă înainte de expirarea termenului stipulat în contract, cei de la societate au început să o sune zilnic, de mai multe ori pe zi, pentru a le achita şi diferenţa de bani, condiţii în care a renunţat la contract.

S-a arătat că, exista un punct în contract care stipula că în decurs de 12 luni martora trebuia să obţină autorizaţia de construcţie, aceasta obţinând această autorizaţie în acest termen, însă ceea ce a făcut-o să renunţe la serviciile firmei, a fost faptul că i se solicita insistent continuarea plăţilor, înainte de expirarea acestui termen, martora fiind notificată la sfârşitul celor 12 luni pentru a plăti penalităţi de 8% aşa cum se prevedea în contract, deoarece nu îşi executase obligaţiile în acest termen, cu precizarea că martora trebuia să stabilească o dată când urmau să se construiască pereţii.

În acest sens a fost chemată la negocieri, şi s-a prezentat la biroul inculpatului, fiind singura dată când l-a văzut pe inculpat, a semnat iniţial contractul cu două domnişoare care se aflau la sediul din Ovidiu, şi care la început au fost extrem de politicoase.

Martorul L.G. a arătat că, societatea pe care o administra şi care avea şase filiale, din care o filială în Constanţa, a încheiat un contract cu societatea SC H.F. SRL administrată de inculpat şi că, la un moment dat societatea inculpatului nu a putut să-şi achite datoriile, sens în care a emis instrumente de plată, file CEC pentru a achita aceste datorii, însă introduse la bancă, acestea au fost refuzate la plată deoarece nu era disponibil în cont, aceste aspecte cunoscându-le de la directorul filialei.

Ştie că la un moment dat s-a încercat o compensare între societatea martorului şi societatea inculpatului, care însă nu a fost acceptată de societatea pe care o administra.

Martorul P.C.M. a arătat că, societatea unde a fost angajat în perioada 1999 - 2006, în calitate de director de vânzări, respectiv SC G.G.R. SRL a derulat relaţii comerciale cu SC H.F. SRL, şi ceea ce poate preciza este că relaţia a decurs normal până la un moment dat, când societatea inculpatului a acumulat datorii pe care nu le-a mai putut achita, fapt pentru care SC H.F. SRL a emis o filă CEC pentru achitarea datoriilor, completată şi semnată de către administratorul societăţii, respectiv de inculpat, care însă a fost refuzată la plată de bancă.

S-a menţionat că, suma înscrisă în CEC era de 300 milioane lei vechi, şi reprezenta un cumul din mai multe facturi, fiind sigur completată integral de către inculpat deoarece nu au făcut decât să o introducă la bancă pentru decontare.

Relevantă în cauză, în sensul celor precizate anterior a fost apreciată şi depoziţia reprezentantului SC A. SRL, martorul L.N.L., în care a susţinut că, societatea SC H.F. SRL , administrată de inculpat, a avut relaţii comerciale cu SC A. SRL , însă până la un moment dat, când livrarea de marfă se făcea în limita unui plafon, nu a avut un contact direct cu inculpatul.

Abia la data când a întocmit contractul din 15 aprilie 2005 a avut un contact direct cu inculpatul, care prevedea ca modalităţi de plată numerarul, ordin de plată şi fila CEC şi că, la un moment dat se acumulaseră datorii la societatea acestuia de către societatea administrată de inculpat în valoare de 75.000 lei.

S-a susţinut că, inculpatul, pentru a-şi plăti datoriile, a emis în luna august 2005 două file CEC în valoare de către 20.000 lei fiecare, pe care i le-a înmânat personal, şi ulterior în luna octombrie 2005 a emis alte două file CEC, una în valoare de 20.000 lei şi una în valoare de 25.000 lei, pe care de asemenea i le-a înmânat inculpatul personal.

În noiembrie 2005, i-a adresat o somaţie de plată societăţii inculpatului prin care-l soma să-şi achite datoriile restante şi că, întrucât acestea nu au fost achitate a procedat la introducerea unei file CEC în valoare de 20.000 lei, emisă în august 2005, pe care a introdus-o la bancă pe data de 23 decembrie 2005, însă banca le-a refuzat plata pe motivul lipsă totală disponibil.

După acest incident, în luna ianuarie 2006, a avut o întâlnire personală cu inculpatul L.A., fiind prezentă şi doamna avocat M.D., precum şi un reprezentant al societăţii H.F., ocazie cu care inculpatul a precizat că se va face plata, fără însă să indice ce anume sume înţelege să plătească, şi când anume, însă nu s-a achitat.

La datele de 3, 4 şi 6 ianuarie 2006 martorul a introdus la plată şi celelalte trei file CEC emise de către inculpat, şi acestea au fost refuzate la plată pe motivul lipsă totală disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară întrucât se refuzase CEC-ul pe care l-am introdus la data de 23 decembrie 2005.

A încercat în continuare să recupereze creanţele, însă atât inculpatul, care i-a înştiinţat chiar şi înscris cât şi agenţii de vânzări pe care îi trimisese pe teren, au comunicat faptul că în noiembrie 2005, inculpatul înfiinţase o nouă firmă, cu care deja societatea SC A. SRL încheiase un contract în 18 ianuarie 2006, şi care se numea SC H.F. SRL International SRL .

De asemenea li s-a comunicat faptul, atât de către inculpat cât şi de către agenţii de vânzări, că prin această nouă societate, inculpatul urma să desfăşoare acelaşi obiect de activitate, şi astfel să-şi achite datoriile existente la vechea societatea, respectiv SC H.F. SRL Australian.

Nici până în prezent datoriile pe care societatea inculpatului le avea la SC A. SRL nu au fost achitate în integralitatea lor.

Din câte îşi aduce aminte, la întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul în luna ianuarie 2006, acesta i-a comunicat că a transferat activele de la vechea societatea la societatea nou înfiinţată.

A arătat martorul că nu este adevărat că inculpatul i-ar fi oferit în compensarea datoriilor un imobil în valoare de 30.000 euro.

A menţionat martorul faptul că, clienţii SC A. SRL aveau un termen de plată între 0 şi 40 de zile, în cazul SC H.F. SRL , termenul fiind de 30 de zile.

S-a arătat de martor că inculpatul i-a înmânat cele patru file CEC despre care a făcut vorbire, în scopul măririi limitei de credit, cât şi pentru a-şi achita datoria, ca instrumente de plată şi că, la momentul înmânării, acestea nu aveau data completată, însă în urma discuţiilor cu inculpatul, a completat data.

A susţinut martorul că, inculpatul nu i-a anunţat despre intenţia de a desfiinţa firma şi că au încercat să execute silit această firmă, însă nu a avut ce să mai execute, arătând că, în discuţiile cu inculpatul pentru achitarea datoriilor, martorul i-a solicitat acestuia să îi cesioneze creanţele întrucât inculpatul motiva că nu-şi poate achita datoriile din cauza unor alte datorii ale unor terţi, însă nu i-a cesionat aceste creanţe.

Martorul F.I. a arătat că a semnat un contract de execuţie lucrări de construcţie din 06 ianuarie 2005 cu inculpatul L.A., i-a dat acestuia un avans de 5.922 euro plus încă 600 euro pentru proiect, conform contractului încheiat, însă timp de un an de zile până în 2006 inculpatul nu a iniţiat construcţia acelei case de locuit şi că în 2006, acesta a dat o declaraţie prin care l-a anunţat că nu poate efectua construcţia şi că va restitui avansul într-un termen de câteva zile însă nu i-a restituit acel avans şi nu a executat lucrarea.

S-a arătat că, justificările inculpatului erau axate pe faptul că nu are oameni şi are alte lucrări începute în alte părţi, astfel că de fiecare dată fixa un alt termen, însă nici acela nu era onorat şi când tatăl acestuia mergea din nou era fixat un alt termen pentru începerea lucrărilor.

Pe lângă declaraţia notarială pe care a dat-o inculpatul prin care se obliga să-i restituie avansul, ştie că prin aprilie 2006 s-a întocmit o nouă anexă prin care se angaja să demareze lucrarea la un alt termen, sens în care au existat mai multe astfel de anexe la acel contract, care purtau ştampila societăţii SC H.F. SRL Ovidiu.

A precizat martorul că, tatăl său l-a căutat la sediul din Ovidiu al societăţii, la sediul de pe bd. Mamaia, şi la adresa din actul de identitate al inculpatului, însă nu locuia la acea adresă şi că inculpatul nu le-a comunicat adresa la care îl puteau găsi sau că îşi schimbă sediul societăţii cu menţiunea că nu îşi aduce bine aminte când a semnat contractul iniţial şi cu cine anume a discutat, însă crede că pe contract este semnătura inculpatului şi că o singură dată s-a întâlnit la început cu inculpatul, fiind prezente şi nişte fete, acesta discutând cu inculpatul condiţiile contractului.

Martora M.M.M. a precizat că, societatea unde lucrează în calitate de jurist, SC G.G.R. SRL livrează materiale de construcţii, şi astfel, încă din 2005 a avut relaţii cu inculpatul prin societatea acestuia SC H.F. SRL , în sensul că îi livrau acestuia materiale de construcţii.

Până prin 2006 relaţiile contractuale au decurs normal, în sensul că inculpatul îşi achita facturile, însă în 2006 a existat un incident în sensul că inculpatul a emis o filă CEC fără acoperire, pe care atunci când au introdus-o la bancă, au constatat că societatea SC H.F. SRL se afla în interdicţie bancară.

S-a menţionat de martoră că uzitează des procedura în care societăţile emit file CEC drept garanţie, însă în privinţa filei CEC emisă de către inculpat nu-şi aduce aminte exact ce date avea completate.

Martora I.G. a arătat, în ceea ce priveşte contractul din 30 septembrie 2004 prin care societatea SC H.F. SRL SA Australia se angaja să construiască o locuinţă în municipiul Bucureşti pentru familia Dascălu, că acest contract a fost amânat pentru nefinalizarea lucrării, însă a fost trecută lucrarea pe o altă societatea administrată de acelaşi L.A. împreună cu o altă persoană nu ştie exact cum se numea şi care se numea SC H.F. SRL şi în final lucrarea a fost executată.

Nu ştie cu exactitate stadiul lucrărilor, deoarece eu atunci când a plecat din societate, se terminaseră pereţii construcţiei, fiind parcurse câteva stadii de lucrări, şi de aceea nu poate spune ce s-a întâmplat în privinţa finalizării.

Ştie că perioada respectivă în care nu s-a executat contractul era o perioadă rea din punct de vedere financiar şi că s-a explicat beneficiarilor că este necesar o perioadă de graţie pentru că vor deschide o nouă societate prin care vor finaliza lucrările.

S-a precizat de martoră că, nu mai ţine minte cu exactitate cine a semnat contractul cu familia Dascălu, este posibil să fi semnat sau o altă persoană, Irina, şi care se ocupa de vânzări sau cine a semnat contractul cu F. şi cu K. şi nu ştie dacă s-a dat vreo dispoziţie din Australia privind desfiinţarea sucursalei din Ovidiu.

Arată martora că a fost împreună cu inculpatul la SC G.G.R. SRL cât şi la SC A. SRL deoarece societatea emisese nişte CEC-uri drept garanţie, la SC G.G.R. SRL în sumă de 250 milioane lei vechi, iar la SC A. SRL în sumă de 850 milioane lei vechi, cu menţiunea că inculpatul a discutat cu părinţii martorei şi s-au înţeles să garanteze plata acestor CEC-uri cu o casă pe care o aveam în zonă.

S-a arătat că cei de la SC G.G.R. SRL au fost îngăduitori şi le-au precizat că îi vor păsui, cei de la SC A. SRL nu au fost de acord, solicitând garantarea cu o casă şi mai mare care se afla în apropiere, însă pentru care L.A. nu a fost de acord, şi nici martora, în condiţiile în care casa cu care garantau costa în jur de 85.000 euro.

S-a susţinut că, până să plece de la această societate, majoritatea construcţiilor au fost finalizate, respectiv cei care au înţeles să transfere lucrările pe SC H.F. SRL , fiind şi unii care nu au înţeles acest lucru sau nu au obţinut autorizaţiile de construcţie, şi a căror lucrări nu au fost finalizate.

S-a reliefat că, inculpatul nu semna contractele fiind tot timpul plecat pe şantier, se ocupa de bancă, însă angajaţii semnau contractele, după o prealabilă negociere cu beneficiarii şi cu aprobarea lui L.A.

Actele de proprietate ale terenului care trebuia să constituie garanţie erau pe numele martorei, iar casa pe numele părinţilor.

S-a evidenţiat de instanţă că, trebuie reţinut din perspectiva declaraţiei pro causa, că martora declară că am fost câţiva ani în relaţie de concubinaj cu inculpatul L.A., până în 2004, şi face precizarea că acesta încă mai are datorii faţă de aceasta.

Cât timp SC H.F. SRL Australia a avut sediul în vila construită de martoră, nu a luat chirie.

S-a menţionat de martoră că, ştie că a avut nişte discuţii cu F., acesta spunând că le dă foc, că îi aşteaptă, îi urmăreşte, etc. şi că contextul în care s-au derulat aceste aspecte ale ameninţărilor au fost cele în care F. le cerea restituirea avansului achitat către aceştia, ori nu aveau posibilitatea financiară pentru a-i restitui avansul.

Martora E.I.A. a lucrat ca secretară în cadrul SC H.F. SRL Australia, timp de câteva luni, în 2005 - 2006, însă nu ştie cine semna contractele de execuţie, cu menţiunea că, a fost o singură dată un caz când L.A. şi I.G. erau plecaţi din localitate, şi atunci L.A. i-a solicitat să semneze acel contract în numele societăţii şi că nu cunoaşte nimic despre contractele cu D., K. şi F.

Martorul H.P. a fost director de logistică în cadrul firmei inculpatului în perioada decembrie 2004 până în decembrie 2005, iar principala sa atribuţie era de a căuta furnizori, aşa cum este SC A. SRL Galaţi, însă nu participa la încheierea contractelor şi nu poate da detalii în acest sens, acesta ţinea legătura cu şefii de departament sau agenţii de vânzări.

Martorul C.L.S. l-a cunoscut pe inculpatul L.A., ştiind că acesta este administratorul SC H.F. SRL Australia, în condiţiile în care lucra ca şef departament acoperişuri şi hidroizolaţi din cadrul SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, în anul 2004 - 2005, acesta arătând că, inculpatul se aproviziona cu materiale de construcţii de la societatea la care lucra, şi de la departamentul pe care îl conducea martorul, aprovizionarea făcându-se şi de către persoane subordonate acestuia, şi ştie că în aprilie 2005 exista şi un contract de vânzare materiale construcţii cu societatea inculpatului.

Ca modalităţi de plată, erau sumele cash, cu plata la casieria unităţii, ordine de plată şi file CEC, modalităţi de plată care erau inserate în contract.

A arătat martorul că, s-a solicitat de către inculpat către societatea martorului mărirea plafonului de creditare, în luna august 2005, valoarea de creditare ridicându-se la 85.000 lei., stabilindu-se de către martorul L.L. ca inculpatul să emită două file CEC în valoare de 20.000 lei fiecare, urmând ca la o dată ulterioară acestea să fie introduse, inculpatul asigurându-i că vor exista şi bani în cont la momentul respectiv, file CEC ce au fost înmânate de către inculpat în luna august 2005 directorului L. şi că în luna octombrie 2005 au mai fost emise două file CEC, în valoarea de 20 şi 25 mii lei, înmânate de asemenea de către inculpat, în prezenţa martorului, directorului L., şi pentru care inculpatul i-a asigurat că va exista disponibil în cont.

S-a susţinut de martor că, aceste file CEC erau completate la toate rubricile, cu excepţia datei scadente şi că a existat o înţelegere în privinţa datei scadente, aceasta fiind lăsată la latitudinea directorului L.L., respectiv când va considera acesta va completa data şi le va introduce în bancă.

S-a precizat de martor că, societatea inculpatului a plătit constant datoriile către SC A. SRL, până în luna noiembrie 2005, când au început să înregistreze întârzieri foarte mari în plata datoriilor, sau nu au plătit în totalitate datoriile, astfel că în prezent există o datorie de 75.000 lei şi că, din momentul în care a intrat la restanţe, inculpatul nu a mai plătit nicio datorie către SC A. SRL.

S-au încercat mai multe demersuri legale de către directorul L. pentru recuperarea datoriilor, inclusiv ipotecarea unui sediu propus de inculpat, însă nu s-a reuşit deoarece chir dacă inculpatul promisese că aduce actele şi proprietarii acelui sediu, acesta nu a venit, existând şi promisiunea inculpatului că le va prezenta o listă cu datornicii societăţii sale, pentru a-şi recupera datoria prin cesiune de creanţă de la aceştia, însă nu le-a prezentat lista.

A arătat martorul că, până la finalul anului 2005 a funcţionat SC H.F. SRL Australia şi că inculpatul a înfiinţat o altă societate SC H.F. SRL Internaţional, societate pe care şi-a transferat toate bunurile de pe vechea societate, intenţia inculpatului fiind aceea de a continua lucrările de construcţie şi de a plăti datoriile pe care le avea, existând o promisiune din partea inculpatului către societatea acestora, însă nu a efectuat nicio o plată din contul noii societăţi către SC A. SRL.

S-a reliefat de martor că, în momentul în care au fost înmânate filele CEC, nu a văzut cine anume le completase şi că solicitarea privind majorarea plafonului de creditare, s-a făcut verbal de către inculpat.

A menţionat martorul că în discuţia cu inculpatul ce a avut loc la sediul SC A. SRL , în noiembrie 2005, acesta a precizat că-şi va transfera toate bunurile pe o nouă societate, pentru ca în final să-şi achite toate datoriile şi că CEC-urile au fost introduse la plată unul în decembrie 2005 şi celelalte în ianuarie 2006.

Martorul S.Ş.L. a lucrat la SC A. SRL la departamentul instalaţii sanitare şi termice, din 2003 până în 2009, ocazie cu care l-a cunoscut, în anul 2005, pe inculpatul L.A., care se aproviziona cu materiale de la societatea acestora, cunoscând că inculpatul a semnat cu societatea martorului un contract în data de 15 aprilie 2005.

A susţinut martorul că, iniţial, inculpatul plătea în numerar, ulterior plătind cu CEC-uri la valoarea facturată, plătind atunci când era cazul şi numerar şi că, iniţial, bunurile achiziţionate aveau o valoare de 2-3.000 lei, însă ulterior cadenţa şi valoarea achiziţiilor a crescut, astfel că într-o discuţie cu directorul L. au convenit, la solicitarea inculpatului, făcută verbal, să mărească plafonul de creditare la suma de 85.000 lei, directorul L. impunând o condiţie inculpatului, de a emite file CEC pentru valoarea plafonului de creditare, astfel că în august 2005 s-au emis două file CEC având valoarea de 20.000 lei fiecare, iar în octombrie 2005 au mai fost emise alte două file, în valoarea de 20 mii lei, respectiv 25 mii lei.

A menţionat martorul că, toate aceste patru file erau completate de inculpat la toate rubricile, purtând semnătura acestuia, cu excepţia datei scadente, urmând ca inculpatul să comunice data la care urmau să fie introduse, în funcţie de disponibilul acestuia, inculpatul dându-le asigurări că are disponibil în cont pentru a acoperi suma de 85.000 lei, în momentul înmânării filelor CEC.

A arătat martorul că, în noiembrie 2005 inculpatul a intrat la restanţe, şi în acest sens s-a emis o somaţie către acesta, care a fost chemat să discute pentru a vedea ce se întâmplă, şi abia în decembrie 2005 a avut o întâlnire la sediul SC A. SRL , la acea întâlnire inculpatul spunând că nu are bani în cont pentru a achita datoriile către SC A. SRL , împrejurare în care, directorul L. i-a propus inculpatului să instituie ipotecă pe una dintre vilele construite de societatea sa, solicitare cu care inculpatul a fost de acord şi a promis că va aduce actele necesare instituirii ipotecii, însă nu le-a adus, motiv pentru care nu s-a putut institui ipoteca.

La începutul anului 2006 i-a solicitat inculpatului să le dea o listă cu persoanele care îi sunt datoare acestuia, pentru a îşi recupera datoriile direct de la aceştia, însă inculpatul nu le-a înmânat o listă cu datornicii lui.

Martorul a aflat că la sfârşitul anului 2005 firma inculpatului şi-a încetat activitatea, iar la începutul anului 2006 era deja radiată.

A precizat martorul că, nu a avut posibilitatea să dea de inculpat întrucât îşi schimbase numărul de telefon şi sediul dar a aflat că îşi înfiinţase o altă societate tot SC H.F. SRL , cu acelaşi obiect de activitate, administrată de inculpat, societate căreia SC A. SRL i-a vândut materiale de construcţii.

A arătat martorul că, ştie că au mai fost discuţii şi întâlniri cu inculpatul la sediul SC A. SRL , pentru recuperarea pagubei de 75.000 lei, împrejurări în care, inculpatul a promis că le va achita datoriile întrucât mai are nişte case pe care intenţiona să le vândă şi astfel să-şi achite datoriile.

A susţinut martorul că, în decembrie 2005 s-au introdus două file CEC, iar în ianuarie 2006 celelalte două, însă acestea nu au fost onorate la plată de către bancă, pe motivul lipsei totale de lichidităţi în contul inculpatului.

Martorul P.G., de profesie conductor arhitect, şi care a avut relaţii profesionale cu firma inculpatului SC H.F. SRL Australia, având contacte personale şi cu inculpatul, a susţinut că, a existat o discuţie cu L.A. în sensul construcţiei unei case de locuit pentru F.I. în Mamaia, urmând ca inculpatul să-i plătească un avans pentru executarea proiectului, însă aceste discuţii nu s-au concretizat.

A arătat martorul că, proiectul s-a executat până la final, deoarece ştie că a venit beneficiarul F., care i-a dat avansul şi a achitat în final lucrarea, după care a introdus-o la Primărie şi a obţinut autorizaţia.

A precizat martorul că, a efectuat mai multe proiecte pentru SC H.F. SRL Australia, inculpatul fiind acela care trebuia să-i plătească proiectele, plată care s-a realizat până la un anumit punct.

S-a menţionat de martor că, F. l-a contactat personal, venind la martor la cabinet, deoarece ştia că cei de la firma inculpatului luaseră legătura cu acesta, cunoscând că, F. i-a spus că plătise acel proiect şi inculpatului L.

S-a stabilit că, inculpatul L.A. în perioada septembrie 2004 - martie 2006 a indus şi menţinut în eroare părţile vătămate D.F.A., F.I. precum şi pe reprezentanţii legali SC K.M.N. SRL Constanţa cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte de prestări servicii ce aveau ca obiect executarea unor lucrări de construcţii.

De asemenea, s-a reţinut că, în perioada august - octombrie 2005 în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a emis mai multe file CEC în favoarea SC A. SA Galaţi şi SC G.G.R. SRL Constanţa, cu scopul cert de a plăti datoriile acumulate, folosindu-le ca instrumente de plată, inducând în eroare pe reprezentanţii societăţilor comerciale despre faptul că are disponibil în cont, aspect nereal, CEC-uri care nu s-au decontat din lipsă de disponibil în contul bancar al societăţii emitente.

S-a apreciat că, probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, relevă cu precădere şi fără putinţă de tăgadă intenţia explicită a inculpatului de a induce în eroare şi a menţine în această situaţie pe părţile vătămate, aceasta după ce relaţiile comerciale se desfăşurau la început cu regularitate, într-o anumită cadenţă de plată, aptă să capteze încrederea părţilor, după care, în acelaşi mod, în momente ulterioare, inculpatul le inducea în eroare cu privire la disponibilul existent în contul bancar, care în realitate nu exista, urmarea fiind prejudicierea părţilor vătămate cu sume considerabile.

În şedinţa publică din data de 1 iunie 2011 s-a solicitat de către inculpat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunile reţinute în rechizitoriu, respectiv art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; în infracţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 215 alin. (1) si (3) C. pen. (D.F.A.); art. 215 alin. (1) si (3) C. pen. (SC K.M.N. SRL); art. 215 alin. (1) si (3) C. pen. (F.I.); art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a motivat prin aceea că realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen. este condiţionata de existenta unui prejudiciu cert de peste 200.000 lei.

Pentru a retine existenta infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave Ministerul Public a argumentat ca inculpatul L.A. se face vinovat de săvârşirea a trei acte materiale in dauna pârtilor vătămate D.F., F.I. si SC K.M.N. SRL, prejudiciul însumat fiind de 237.490 RON.

S-a apreciat că, susţinerea Ministerului Public in sensul ca prin activitatea presupus ilicita a inculpatului L.A. s-a produs un prejudiciu de peste 200.000 lei nu poate fi reţinuta.

În acest sens, se relevă că, partea vătămata D.F.A. a formulat la data de 28 decembrie 2005 plângere penala împotriva inculpatului L.A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzuta de dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen.

Plângerea penala se referea la Contractul de execuţie încheiat cu societatea SC H.F. P.L. SA Australia, contract ce avea ca obiect construcţia unei locuinţe permanente la cheie intr-un termen de 90 de zile, de la data terminării fundaţiei, valoarea contractului fiind de 35.475 euro + TVA = 46.552 euro.

În declaraţia din data de 01 noiembrie 2007 partea vătămata D.F.A. a menţionat ca imobilul a fost terminat, motiv pentru care nu doreşte sa se constituie parte civila in procesul penal împotriva învinuitului L.A. si totodată nici sa se judece cu acesta întrucât a ajuns la o înţelegere privind partea materiala.

Partea vătămata a susţinut ca pentru finalizarea construcţiei a fost nevoit sa contracteze un credit bancar la restituirea căruia a contribuit si inculpatul L.A. prin plata a patru transe a 4.000 lei şi că inclusiv la momentul trimiterii in judecata, cu privire la acest act material reţinut in sarcina inculpatului, nu erau îndeplinite condiţiile constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, lipsind intenţia inculpatului de inducere in eroare, precum si prejudiciul, ca element esenţial al laturii obiective.

Astfel, in sarcina inculpatului L.A. s-a reţinut un prejudiciu total de 237.490 lei, din care suma de 186.208 lei (46.552 euro, transformat in lei la cursul de 1 euro = 4 lei), reprezintă presupusul prejudiciu cauzat pârtii vătămate D.F., ori după cum inclusiv partea vătămata D.F. a arătat, inculpatul L.A. a procedat la edificarea construcţiei, litigiul având un vădit caracter civil, astfel ca nu s-ar fi putut retine existenta unui prejudiciu cu relevanta penala.

Distinct de cele anterior evidenţiate, s-a arătat că, modificări legislative recente justifica admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulata.

În acest sens, s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 74¹ alin. (1) C. pen., potrivit cărora in cazul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, gestiune frauduloasa, etc., daca in cursul urmăririi penale sau al judecaţii, pana la soluţionarea definitiva a cauzei in prima instanţa, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşita se reduc la jumătate şi că, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleaşi condiţii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei naţionale, se aplica o sancţiune administrativă, care se înregistrează in cazierul judiciar.

În consecinţă, chiar şi in ipoteza in care s-ar aprecia ca este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, pentru acest act material, legea penala prevede o sancţiune având un caracter administrativ, întrucât presupusul prejudiciu a fost acoperit, acesta fiind sub limita de 50.000 de Euro.

De asemenea părţile civile SC A. SRL şi F.I., prin apărător au solicitat schimbarea încadrării juridice reţinută în sarcina inculpatului în rechizitoriu, din infracţiunile deduse judecăţii, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că din cercetarea judecătorească, mai exact din audierea martorilor propuşi de partea civilă SC A. SRL şi a reprezentantului acesteia, a rezultat foarte clar noua încadrare juridică a faptei.

Partea-vătămată D.F.A., la data de 28 decembrie 2005, s-a adresat cu plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de inculpatul L.A. - administrator la SC H.F.P.L. SA Australia, sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune faptă prev. de disp. art. 215 alin. (1) C. pen.

Aspectele reclamate de partea-vătămată, au constat în faptul că aceasta a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia contractul de execuţie construcţie din 30 septembrie 2004, ce avea ca obiect construcţia unei locuinţe permanente la cheie, într-un termen de 90 de zile, de la data terminării fundaţiei., valoarea contractului fiind stabilită la suma de 35.475 euro + TVA.

În ceea ce priveşte termenul de execuţie, acesta curge de la data primirii de către executant a Ordinului de execuţie emis de către beneficiar, mai exact după obţinerea autorizaţiei de construcţie şi executarea fundaţiei care cad în sarcina beneficiarului.

În declaraţia sa, partea-vătămată a precizat că a achitat integral contravaloarea contractului, respectiv suma de 46.552 euro, cu prilejul semnării acestuia, iar ulterior derulării contractului a mai achitat diferite sume de bani, ce au fost solicitate de executant şi că lucrările de construcţie s-au efectuat pe terenul proprietate privată situat în oraşul Buftea, judeţul Ilfov şi au început la 07 octombrie 2005 (după obţinerea autorizaţiei de construcţie şi executarea fundaţiei) şi aşa cum rezultă din procesul-verbal avea termen de execuţie 90 de zile, precum şi faptul că, lucrările s-au desfăşurat greoi din cauza lipsei de materiale al executantului, fapt ce a condus la tergiversarea acesteia şi imposibilitatea de a finaliza construcţia în termen de 90 de zile.

S-a mai precizat faptul că pentru finalizarea construcţiei a fost nevoit să contracteze un credit bancar la restituirea căruia a contribuit şi inculpatul prin plata a 4 tranşe a 4.000 lei.

La data de 13 aprilie 2007, SC K.M.N. SRL Constanţa, prin administrator G.F.N. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, solicitând efectuarea de cercetări penale, împotriva inculpatului, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de înşelăciune faptă prev. de dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (fila 76 vol. I).

S-a stabilit că, din cercetări a rezultat că executantul trebuia să înceapă lucrarea în cel mult 7 zile de la achitarea avansului de către beneficiar şi să o termine în 60 de zile lucrătoare de la obţinerea autorizaţiei de construcţie cu condiţia ca fundaţia să fie turnată şi pregătită.

Termenul de execuţie urma să curgă de la data primirii de către executant a ordinului de execuţie emis de către beneficiar, ordin care emite cu condiţia obţinerii autorizaţiei de construcţie şi executarea plăcii fundaţiei, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 13.544 euro + TVA.

La data de 23 octombrie 2004, SC K.M.N. SRL Constanţa a achitat contravaloarea proiectului de rezistenţă, astfel cum solicitase firma executantă, iar la data de 28 octombrie 2004 a achitat contravaloarea contractului în sumă de 23.179,79 lei, aspect ce rezultă din factura fiscală (fila 88 vol. I).

Cu toate că executantul se obligase să efectueze proiectul de rezistenţă (achitat de SC K.M.N. SRL Constanţa la data de 23 octombrie 2004, aspect ce a rezultat din factura fiscală - fila 90, vol. I), acest lucru nu fusese realizat până la data de 17 februarie 2005, când Inspectoratul de Stat în Construcţii Constanţa a efectuat o verificare a modului de respectare privind executarea lucrării.

Întrucât SC K.M.N. SRL, Constanţa nu a putut prezenta proiectul, a solicitat executantului să facă acest lucru la data de 05 martie 2005.

Este de precizat faptul că, anterior acestei date, prin adresa nr. 46/28 ianuarie 2005, executantul a solicitat beneficiarului achitarea prin bancă a tranşei nr. 2, de 35%, în valoare de 5.641 euro (fila 94 vol. I).

La data de 05 martie 2005, SC K.M.N. SRL Constanţa, prin administrator G.F.N. a adus la cunoştinţă, în scris, inculpatului, faptul că terminase lucrările de fundare ale subsolului, se turnase placa de nivel O (zero), situaţie în care, solicita urgentarea realizării proiectului de rezistenţă, pentru a se putea începe lucrările de construcţie (fila 110 vol. I).

La data de 21 martie 2006, inculpatul a notificat firma beneficiară solicitând actualizarea costurilor din contractul din 23 octombrie 2004 încheiat în conformitate cu indicele de inflaţie şi preţurile actuale de pe piaţa materialelor de construcţie, precum şi faptul că în cazul în care în termen de 3 zile de la primirea solicitării beneficiarul nu va face plata, contractul va fi reziliat cu consecinţa pierderii sumelor achitate în avans şi daune de 8% din valoarea contractului.

Ca răspuns la această somaţie la data de 22 martie 2006, SC K.M.N. SRL Constanţa a comunicat executantului faptul că nu exista nici o prevedere contractuală referitoare la actualizarea preţurilor din contract şi că diferenţa de preţ solicitată nu poate fi imputabilă beneficiarului deoarece executantul nu şi-a onorat prevederile contractule respectiv nu a turnat fundaţia, nu a livrat proiectul de rezistenţă, fapt ce a dus la sistarea lucrărilor de Inspectoratul de Stat în Construcţii în data de 17 februarie 2005 (a se vedea adresa nr. 48 fila 111 vol. I) şi a solicitat fie continuarea lucrărilor, în condiţiile şi la preţul din contract, fie returnarea avansului.

Prin adresa nr. 50 din 24 martie 2006, SC H.F.P.L. SA Australia a comunicat beneficiarului faptul că societatea ar fi dispusă să continue executarea lucrării cu condiţia achitării unui rest de plată de 31.695 euro, refuzând practic realizarea construcţiei la preţul stabilit prin contract şi că refuzul acestei variante conduce la rezilierea contractului cu consecinţa pierderii avansului (fila 112 vol. I).

Partea-vătămată G.F.N. a declarat că la data de 05 iunie 2006, a înaintat o cerere de solicitare informaţii la ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa, de unde s-a comunicat faptul că inculpatul era asociat şi administrator la mai multe societăţi comerciale, printre care şi SC H.F.I. SRL Constanţa şi că SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu fusese radiată, radiere solicitată în baza hotărârii AGA din data de 20 decembrie 2005.

SC K.M.N. SRL Constanţa a reclamat faptul că inculpatul a înşelat societatea, folosindu-se de buna credinţă a reprezentantului său, încercând în acest mod să se îmbogăţească fără just temei, reaua credinţă rezultând şi din faptul că beneficiarul a încercat pe cale amiabilă soluţionarea diferendului financiar trimiţând numeroase adrese şi notificări către executant, în vederea predării lucrărilor stipulate în contract, demersuri care au rămas fără rezultat.

Beneficiarul lucrării de bună credinţă a achitat obligaţiile contractuale aşteptând începerea lucrărilor şi cu toate acestea executantul, respectiv inculpatul nu a respectat prevederile contractuale refuzând ridicarea proiectului şi solicitând nejustificat şi a doua tranşă de 35 % din valoarea contractului.

Fiind audiat cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa, inculpatul a precizat faptul că la data de 05 mai 2005, a notificat SC K.M.N. SRL Constanţa deoarece ca urmare a depunerii proiectului s-ar fi constatat diferenţe între suprafaţa contractantă şi cea reală şi s-a solicitat achitarea unei diferenţe de 9.932 euro şi TVA la care se adăugau şi cheltuielile de proiect de 156 euro + TVA şi că avansul ar fi trebuit să fie achitat în 7 zile, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

La data de 11 decembrie 2006, numitul F.I. s-a adresat cu plângere împotriva inculpatului pentru comiterea infracţiunii înşelăciune faptă prev. de dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

În plângerea formulată de petent s-a reclamat faptul că la data de 06 ianuarie 2005, petentul a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, contractul de execuţie construcţie nr. 6659 având ca obiect edificarea unei construcţii cu titlu de locuinţă pe terenul proprietate de 3.000 m², situat în localitatea Mamaia Sat.

Valoarea totală a contractului s-a stabilit pentru suma de 16.919 euro inclusiv TVA, iar executantul se obliga să înceapă executarea componentelor construcţiei în cel mult 10 zile lucrătoare de la achitarea avansului stabilit prin contract, iar construcţia urma să fie finalizată în termen de 70 de zile lucrătoare de la obţinerea autorizaţiei de construcţie cu condiţia ca fundaţia să fie turnată şi pregătită pentru asamblarea structurilor iar beneficiarul să fi achitat sumele conform contractului.

Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, numitul F.I. a procedat la achitarea avansului de 5.977 euro, precum şi a sumei de 655 euro cu titlu de cotă proiectare, urmând ca în termen de 70 zile lucrătoare de la obţinerea Autorizaţiei să se înceapă lucrările la imobil.

Autorizaţia de construcţie a fost obţinută la data de 05 decembrie 2005, însă cu toate acestea construcţia imobilului nu s-a executat, dată fiind această situaţie, beneficiarul a solicitat restituirea sumelor de bani achitate, dar inculpatul a refuzat acest lucru.

Petentul F.I. a declarat că, ulterior, pentru executarea construcţiei a angajat o altă societate care a demarat lucrările şi de altfel le-a şi terminat în termenul stipulat în contract şi că în vederea recuperării debitului, în afara notificărilor înaintate SC H.F.P.L. SA Australia, inculpatul la data de 26 mai 2006, a dat o declaraţie notarială în baza căreia declara pe propria răspundere, că în calitate de persoană fizică, în situaţia în care societatea nu-şi îndeplinea obligaţia urma să preia datoria de 5.922 euro şi 665 euro reprezentând cota de proiectare în termen de 3 luni de la acea declaraţie, însă nici în aceste condiţii inculpatul n-a procedat la achitarea debitului.

La data de 27 februarie 2006, SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa a formulat plângere faţă de inculpat, pentru comiterea de către acesta a infracţiunii de înşelăciune faptă prev. de disp. art. 215 alin. (1) C. pen.

Numitul N.L.L. - director de zonă la SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa a reţinut în plângerea formulată, ca stare de fapt că la data d el5 aprilie 2005, societatea mai sus-menţionată, a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, reprezentantă de către inculpat contract de vânzare-cumpărare din 15 aprilie 2005.

Conform acestui contract SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa - în calitate de vânzător - furnizor a livrat SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, produse constând în materiale de construcţie ce au fost individualizate în funcţie de specie şi valoare în 52 facturi fiscale.

Din cercetările efectuate a rezultat că între SC G.G.R. SRL, în calitate de vânzător şi SC H.F.P.L. SA Australia, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 28 septembrie 2005 ce avea ca obiect comercializarea produselor din catalogul vânzătorului.

Conform anexei 1 la contract, la data semnării acestuia, la solicitarea furnizorului, inculpatul a emis file CEC cu titlu de garanţie pentru efectuarea preţurilor mărfii, fila de CEC fiind emisă de inculpat „în alb”, însă pe cotor acesta a menţionat data emiterii, respectiv 28 septembrie 2005.

În data de 09 ianuarie 2006, reprezentanţii SC G.G.R. SRL Constanţa au procedat la completarea filei CEC cu suma de 30.000 lei ce reprezenta contravaloarea debitului restant şi au introdus fila la bancă pentru decontare.

Dat fiind faptul că SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, intrase în interdicţie bancară din data de 28 decembrie 2005, ca urmare a relaţiei comerciale cu SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, fila CEC a fost refuzată în totalitate spre decontare.

Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, angajaţi ai SC A. SRL Galaţi şi SC G.G.R. SRL Constanţa care au cunoştinţă despre aspectele reclamate în plângerile părţilor vătămate au relevat în concordanţă faptul că în perioada august - octombrie 2005 în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a emis mai multe file CEC în favoarea SC A. SA Galaţi şi SC G.G.R. SRL Constanţa, file CEC cu scopul cert de a plăti datoriile acumulate, folosindu-le ca instrumente de plată, inducând în eroare pe reprezentanţii societăţilor comerciale despre faptul că are disponibil în cont, aspect nereal, CEC-uri care nu s-au decontat din lipsă de disponibil în contul bancar al societăţii emitente.

Declaraţiile martorilor audiaţi, au relevat din perspectiva unui modus operandi, propriu inculpatului, similar ca şi în celelalte cazuri în care s-a reţinut înşelăciunea, intenţia explicită a inculpatului de a induce în eroare şi a menţine în această situaţie pe părţile vătămate SC A. SA Galaţi şi SC G.G.R. SRL Constanţa, aceasta după ce relaţiile comerciale se desfăşurau la început cu regularitate, într-o anumită cadenţă de plată, aptă să capteze încrederea părţilor, după care, în acelaşi mod, în momente ulterioare, inculpatul le inducea în eroare cu privire la disponibilul existent în contul bancar, care în realitate nu exista, urmarea fiind prejudicierea părţilor vătămate cu sume considerabile.

Din cercetările efectuate a rezultat încă de la începutul relaţiilor comerciale, la cererea furnizorului, inculpatul a emis filele de CEC, „în alb”, pe care doar le-a semnat şi ştampilat şi că, odată ce plăţile erau efectuate pe baza de OP sau numerar aceste file CEC erau anulate şi restituite emitentului.

Astfel s-a procedat cu filele CEC emise la 08 aprilie 2005 şi anulate la 27 aprilie 2005, emise la 27 aprilie 2005 şi anulată la aceeaşi dată, emisă la 27 aprilie 2005 şi anulată la aceeaşi dată; emisă la 10 mai 2005 şi anulată la aceeaşi dată; emisă la 19 mai 2005 şi anulată; emisă la 12 august 2005 şi anulată; emisă la 12 august 2005 şi anulată; emisă la 18 august 2005 şi anulată; emisă la 18 august 2005 şi anulată.

Din perspectiva acestor aspecte, în derularea relaţiilor comerciale, odată captată încrederea reprezentanţilor societăţii, inculpatul, precizând expres că are disponibil în cont, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cercetarea judecătorească, a emis filele CEC reclamate de SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, respectiv seriile x, despre care s-a reclamat faptul că nu s-au decontat la plată din lipsă de disponibil în contul bancar al societăţii emitente, restul fiind refuzate datorită intrării în interdicţie bancară a societăţii emitente, după refuzul filei seria la data de 28 decembrie 2005.

La momentul emiterii filelor CEC beneficiarul era convins că inculpatul doreşte să-şi plătească datoriile acumulate la societate, astfel că din această perspectivă este incidenţă Decizia I.C.C.J. - recurs în interesul Legii nr. 9/2005 situaţie în care nu se poate reţine art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Cele 3 file CEC reclamate de SC A. SRL Galaţi au fost completate de către reprezentanţii acestei societăţi cu sumele datorate de către cumpărător, respectiv file CEC din 03 ianuarie 2006, pentru suma de 20.000 lei; la 04 ianuarie 2006 pentru suma de 20.000 lei; la 06 ianuarie 2006 pentru suma de 25.000 lei.

Toate cele 3 file CEC reclamate au fost emise de către inculpat, pentru a efectua plăţile mărfii achiziţionate iar inculpatul nu a înscris pe aceste file CEC suma deoarece a avut o înţelegere expresă cu reprezentanţii societăţii, neputându-se reţine că le-a lăsat ca o garanţie.

Aceeaşi metodă a fost aplicată de inculpat şi în derularea altor relaţii comerciale astfel că în data de 09 ianuarie 2006, reprezentanţii SC G.G.R. SRL Constanţa au procedat la completarea filei de CEC cu suma de 30.000 lei ce reprezenta contravaloarea debitului restant şi au introdus fila la bancă pentru decontare, convinşi fiind încă de la emiterea filei CEC de către inculpat că acesta are disponibil în cont şi că va putea plăti marfa achiziţionată.

Dat fiind faptul că SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, intrase în interdicţie bancară din data de 28 decembrie 2005, ca urmare a relaţiei comerciale cu SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, fila CEC a fost refuzată în totalitate spre decontare.

S-a apreciat că şi în acest caz, în sarcina inculpatului se poate reţine intenţia de a induce în eroare partenerul de afaceri, întrucât din probatoriile administrate a rezultat că această filă CEC a fost emisă pentru plata materialelor achiziţionate şi nu drept garanţie situaţie în care nici în acest caz nu se poate reţine art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Din perspectiva expusă s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către inculpat şi s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către părţile vătămate - părţi civile F.I. şi SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului L.A. din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi 2 infracţiuni la legea CEC-ului în formă continuată prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. De art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. considerând intenţia de a induce în eroare ca fiind dovedită şi în cazul SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi SC G.G.R. SRL Constanţa.

În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că, faptele inculpatului L.A. constând în aceea că în calitate de asociat şi administrator la SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu cu prilejul derulării relaţiilor comerciale cu părţile vătămate D.F.C., SC K.M.N. SRL Constanţa şi F.I. a indus în eroare pe acestea cu ocazia încheierii şi derulării contractelor de execuţie încheiate în cursul anilor 2004 - 2005, ce aveau ca obiect construcţia de imobile cu destinaţia de spaţii de locuit sau spaţii comerciale, inducere în eroare ce a constat în împrejurarea că inculpatul cu toate că a încasat sumele pretinse nu şi-a onorat în totalitate sau în parte obligaţiile stipulate şi nici nu a mai procedat la restituirea sumelor de bani ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale şi de asemenea în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a emis file CEC în dauna SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi SC G.G.R. SRL Constanţa fără a avea disponibil pentru decontare şi fără a completa elementele esenţiale cerute de lege, inducând astfel în eroare pe reprezentanţii acestor societăţi, care aveau convingerea că inculpatul doreşte să-şi achite datoriile restante pentru mărfurile achiziţionate de la aceste societăţi şi că are disponibil în cont la momentul emiterii filelor CEC, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale ale codului penal, normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora respectiv, inculpatul a indus în eroare un număr considerabil de persoane, după ce relaţiile comerciale se desfăşurau la început cu regularitate, într-o anumită cadenţă de plată, aptă să capteze încrederea părţilor, după care, în acelaşi mod, în momente ulterioare, acesta le inducea în eroare cu privire la disponibilul existent în contul bancar, care în realitate nu exista, urmarea fiind prejudicierea părţilor vătămate cu sume foarte mari apte să atragă consecinţe deosebit de grave sau inculpatul cu toate că a încasat sumele pretinse nu şi-a onorat în totalitate sau în parte obligaţiile stipulate şi nici nu a mai procedat la restituirea sumelor de bani ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale.

S-au avut în vedere şi datele ce-1 caracterizează pe inculpat care nu are antecedente penale, însă cu prilejul cercetărilor efectuate în cauză a avut o atitudine nesinceră, oscilantă, nerecunoscând faptele comise, apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei poate fi atins în raport de gravitatea faptelor numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărui cuantum urmează a fi orientat spre minimul stabilit de lege pentru asemenea infracţiuni şi totodată, că nu se pot reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuantele prevăzute de lege.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale - considerând că în raport de caracterul faptelor, mijloacelor folosite, dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate se impune a fi restricţionat pentru protejarea pe viitor a relaţiilor comerciale de asemenea natură din perspectiva acţiunilor inculpatului.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate .

Prin fapta de înşelăciune comisă în dauna părţilor vătămate D.A.F., F.I., SC K.M.N. SRL, SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi SC G.G.R. SRL Constanţa inculpatul a creat un prejudiciu total cu mult peste 200.000 lei - prejudiciu neacoperit până în prezent pentru nici una dintre părţile vătămate care s-au constituit părţi civile în cauză.

Astfel inculpatul a creat un prejudiciu către SC K.M.N. SRL - Bucureşti în suma de 123.708, 43 lei reprezentând 24.754 lei prejudiciu neacoperit şi 98.954,43 lei dobândă în cuantum de 30% anual calculate ca urmare a dobânzilor practicate de instituţiile bancare - fila 117 vol. 1 dosar fond, la care se adaugă penalităţi în cuantum de 2,2% pe zi calculate conform art. 2.1 din Contractul din 23 octombrie 2004 - fila 171 vol. I dosar fond şi fila 90 vol. I dup, către partea civilă F.I. suma de 6.522 euro în echivalent lei la data plăţii, la care se adaugă penalităţi în cuantum de 2,2% pe zi calculate conform Contractului din 6 ianuarie 2005 - fila 283 vol. I dosar fond şi fila 144 vol. I dup, către partea civilă SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa suma totală de 289.039,71 lei din care suma de 73.626,95 lei reprezintă contravaloarea facturilor neachitate, iar suma de 215,412,76 lei valoarea penalităţilor contractuale conform Contractului de vânzare - cumpărare din 15 aprilie 2005 - fila 281 vol. I dosar fond şi fila 19 vol. 2 dup, către partea civilă SC G.G.R. SRL Constanţa la suma de 34.386,7 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate - fila 187 vol. 2 dup.

S-a apreciat că, declaraţiile martorilor coroborate cu actele depuse la dosarul cauzei au confirmat faptul că inculpatul a creat aceste prejudicii, neacoperite până în prezent pentru nici una dintre părţile vătămate care s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a luat act că partea vătămată D.F.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză conform declaraţiei din 01 noiembrie 2011 fila 84 vol. 1 dup.

Împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel părţile civile SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi F.I., precum şi inculpatul L.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 124/ P din 11 octombrie 2012 Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 7215/118/2009 a dispus, în baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., respingerea, ca nefondate a apelurilor formulate de apelanţii părţi civile SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi F.I. împotriva sentinţei penale nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7215/118/2009.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat L.A. împotriva sentinţei penale nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7215/118/2009.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7215/118/2009, şi rejudecând a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul L.A. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată D.F.), art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată SC K.M.N. SRL), art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată F.I.), art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată D.F.), de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată SC K.M.N. SRL) şi de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată F.I.).

În baza art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în ref. la art. 122 lit. e) C. pen. coroborat cu art. 124 C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă promovată de părţile civile SC K.M.N. SRL , F.I.

În baza art. 346 C. proc. pen. în ref. la art. 14 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile SC G.G.R. SRL Constanţa şi SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa.

În baza art. 192 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., a obligat partea vătămată D.F., părţile civile SC K.M.N. SRL şi F.I. la plata a câte 550 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat la judecarea cauzei la prima instanţă au rămas în sarcina statului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanţii părţi civile SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi F.I. la plata a câte 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Prin decizia nr. 1784 din 28 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7215/118/2009 s-a decis:

A admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de părţile civile SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi F.I., împotriva deciziei penale nr. 124/ P din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

A casat decizia penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.

A menţinut actele îndeplinite până la data de 11 octombrie 2011. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, instanţa de apel a omis să pună în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului L.A., fiind incident în cauză, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., reţinând că, instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru parte, de natură să garanteze drepturile acesteia şi să influenţeze soluţia procesului.

S-a reţinut că instanţa de apel, în şedinţa din 11 octombrie 2011, în lipsa unor cereri ale părţilor sau excepţii, a dat cuvântul pe fond părţilor în dezbaterea apelului.

La termenul din 17 octombrie 2011, pentru când s-a amânat pronunţarea, Curtea de Apel Constanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului L.A. din infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, în trei infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., având ca părţi vătămate pe D.F.A., SC K.M.N. SRL şi F.I., art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că, deşi instanţa de apel a dat o încadrare juridică mai uşoară faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare şi pentru care a fost pronunţată o hotărâre de condamnare de către instanţa de fond, fără a pune în discuţia părţilor şi a procurorului acest aspect, constituind în opinia Înaltei Curţi, o încălcare a dreptului la apărare, cu efecte juridice asupra soluţionării corecte a cauzei.

În apel după casare, la Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub acelaşi nr. 7215/118/2009.

Curtea a reţinut că apelurile formulate de părţile civile SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi F.I. vizează greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului prea mic în raport de consecinţele deosebit de grave produse prin fapta inculpatului.

Prin apelul formulat, inculpatul L.A., prin apărători aleşi, a solicitat:

- achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., privind cele trei părţi vătămate SC K.N.M.N. SRL D.F.A. şi F.I.

- încetarea procesului penal faţă de inculpatul L.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.,având în vedere că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

- în subsidiar, în măsura în care se va trece peste aceste apărări, cere reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia.

Prin decizia penală nr. 122/ P din 28 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii părţi civile SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi F.I., împotriva sentinţei penale nr. 257 din 15 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7215/118/2009.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat L.A., împotriva sentinţei penale nr. 257 din 15 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7215/118/2009.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7215/118/2009, şi rejudecând dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul L.A. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată D.F.), art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată SC K.M.N. SRL), art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată F.I.), art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată D.F.), de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată SC K.M.N. SRL) şi de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată F.I.).

În baza art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în ref. la art. 122 lit. e) C. pen. coroborat cu art. 124 C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă promovată de părţile civile SC K.M.N. SRL, F.I.

În baza art. 346 C. proc. pen. în ref. la art. 14 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile SC G.G.R. SRL Constanţa şi SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa.

În baza art. 192 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., a obligat partea vătămată D.F. şi părţile civile SC K.M.N. SRL şi F.I. la plata a câte 550 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat la judecarea cauzei la prima instanţă au rămas în sarcina statului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanţii părţi civile SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa şi F.I. la plata a câte 400 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a constatat următoarele:

1) Cu privire la fapta de înşelăciune comisă în raport de partea vătămată D.F.A. s-a apreciat că inculpatul nu a indus în eroare partea vătămată, litigiul dintre părţi fiind unul de natură civilă, dovadă fiind neîndeplinirea clauzei 2 pct. 1 şi 2, inculpatul depunând diligente pentru ca partea vătămată să respecte aceste clauze, notificând-o în 2005, cât şi 2006, ulterior construcţia fiind edificată.

2) Cu privire Ia fapta de înşelăciune, comisă în raport de partea civilă SC K.M.N. SRL , instanţa a reţinut că în derularea contractului comercial încheiat, ambele părţi nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate, fapt ce a condus la un blocaj în derularea acestuia, ceea ce nu poate fi asimilat cu vreo activitate de inducere în eroare de către inculpat a părţii vătămate, în condiţiile în care inculpatul a fabricat componentele viitoarei construcţii.

3) În ceea ce priveşte fapta de înşelăciune comisă de inculpat în raport de partea vătămată, F.I., instanţa a apreciat că nu a avut intenţia de a induce în eroare partea vătămată, blocajul financiar intervenind ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către partea vătămată.

Conform clauzei 2 pct. 2 din contract, termenul de execuţie curge de la data primirii de către beneficiar a structurilor şi panourilor executate în hală, cu condiţia ca acesta să fie achitat a doua tranşă, să fi obţinut autorizaţie de construire şi fundaţia să fi fost executată.

Prin clauza contractuală 6 pct. l beneficiarul s-a obligat să achite în termen de 4 zile de la lansarea comenzii, deci de la încheierea contractului de executare, 35% din preţ şi încă 35% la terminarea fabricării componentelor înainte de a fi trimise spre asamblare.

Autorizaţia de construcţie a fost obţinută de partea vătămată cu întârziere, la 5 decembrie 2005, iar alegerea unui tip de contract a fost realizată de partea vătămată la 14 martie 2006 la 3 luni de la emiterea autorizaţiilor.

Între timp societatea a intrat în faliment, fiind radiată şi retrasă de către societatea mamă.

Ca o dovadă a bunei credinţe a inculpatului a fost reţinută şi împrejurarea că după acest incident, inculpatul şi-a înfiinţat o societate, continuând efectuarea construcţiilor prin intermediul noii societăţi, aspect cu care părţile vătămate F.I. şi D.F.A. au fost de acord.

4) În ceea ce priveşte fapta de înşelăciune comisă de inculpat în raport de partea vătămată SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, instanţa a constatat că filele cec au fost emise ca un mijloc de garantare pentru societatea furnizoare, relevante fiind declaraţiile martorilor S.Ş., C.L.S., precum şi faptul că nu s-a menţionat o dată scadentă, iar pe cotorul celor 4 file cec, la momentul emiterii lor, inculpatul a înscris data, suma şi termenul „garanţie”.

5) Cu privire la fapta de înşelăciune, comisă de inculpat, în raport de partea civilă SC G.G.R. SRL Constanţa, s-a apreciat că fila CEC a fost emisă cu titlu de garanţie, fiind completată de beneficiarul acesteia, fără a fi încunoştinţat emitentul la o dată la care, societatea se afla în interdicţie bancară. Acest aspect a fost confirmat de martorii M.M.M., P.C.M., astfel încât s-a apreciat că nu a existat intenţia inculpatului de a induce în eroare partea vătămată.

Instanţa a apreciat că în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise faţă de partea civilă D.F., F.I., SC K.M.N. SRL , se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în trei infracţiuni prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

Cu privire la partea vătămată SC A. SRL Galaţi şi SC G.G.R. SRL , întrucât inculpatul a emis filele cec, fără a completa elementele esenţiale prevăzute de lege, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Lega nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., infracţiuni pentru care a constatat intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.

Întrucât instanţa a dispus achitarea şi încetarea procesului penal pentru infracţiunile comise de inculpat, instanţa a respins ca nefondate apelurile formulate de partea civilă SC A. SRL Galaţi şi F.I.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi F.I.

În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa se arată că instanţa de apel a dat o greşită încadrare juridică faptelor săvârşite de către inculpatul L.A. şi a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor scrise de recurs, Parchetul arată că instanţa de fond a fost cea care a dat o încadrare corectă faptelor săvârşite de către inculpat, în urma analizării declaraţiilor martorilor P.C., M.F., Ş.V., L.G., P.C.M. şi L.N.L. din a căror coroborare a rezultat că inculpatul a indus în eroare părţile vătămate, încasând sumele pretinse şi neonorându-şi obligaţiile stipulate.

De asemenea a rezultat faptul că a emis file cec ca instrumente de plată, asigurându-i pe reprezentanţii societăţii comerciale că are disponibil în cont.

Prin faptele sale, inculpatul a creat un prejudiciu cu mult peste 200.000 lei, prejudiciu neacoperit până în prezent.

SC A. SRL şi F.I. au criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 10, 17, 17¹, 17² şi 18 C. proc. pen., arătând că instanţele nu au ţinut cont de actele dosarului, pronunţând o hotărârea greşită de achitare, nu s-a pronunţat pe contractul comercial încheiat de părţi şi a trunchiat declaraţiile martorilor, a dat o greşită încadrare juridică faptelor, a făcut o greşită aplicare a legii şi a comis o gravă eroare de fapt.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

1. Critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia), formulată de către părţile civile SC A. SRL Constanţa şi F.I., Înalta Curte o consideră nefondată.

Înalta Curte, analizând conţinutul hotărârii recurate constată că aceasta cuprinde descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, analizează probele care au condus la soluţionarea laturii penale şi motivează soluţionarea laturii civile, evidenţiind datele concrete care, folosite ca premise, au îndreptăţit instanţa să formuleze concluzii logice şi să pronunţe soluţia în prezenta cauză.

Dreptul la un proces echitabil al părţilor nu a fost încălcat în prezenta cauză, deoarece, aşa cum statuează şi instanţa de contencios european pentru drepturile omului au fost reflectate în hotărâre argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei, prin trimitere la elementele de fapt şi de drept care au stat la baza deciziei luate, astfel încât părţile să poată aprecia asupra şanselor de reuşită în cazul exercitării unei căi de atac.

2. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., invocată de către părţile civile SC A. SRL Constanţa şi F.I., în sensul că instanţa nu s-a pronunţat pe contractul comercial încheiat între părţi şi a trunchiat declaraţiile martorilor, denaturându-le înţelesul, o consideră nefondată.

Instanţa de prim control judiciar a analizat probele administrate, făcând trimitere la probele esenţiale ale dosarului care au condus la pronunţarea soluţiei.

Faptul că instanţa ar fi analizat trunchiat declaraţiile martorilor, nu echivalează cu omisiunea pronunţării asupra probelor administrate în sensul prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

3. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de părţile civile SC A. SRL Constanţa şi F.I., Înalta Curte o consideră nefondată.

În mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise faţă de părţile civile D.F.A., F.I., SC K.M.N. SRL, din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în trei infracţiuni prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., din actele dosarului nefiind îndeplinită condiţia care să atragă aplicarea alin. (5) al art. 215 C. pen.

4. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., invocată de către părţile civile SC A. SRL Constanţa şi F.I., Înalta Curte o consideră nefondată, din analiza conţinutului hotărârii recurate, nefiind incident acest caz de casare.

5. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de către părţile civile SC A. SRL Constanţa şi F.I., Înalta Curte o consideră neîntemeiată.

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Astfel cum s-a statuat şi prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora cu condiţia sa fi influenţat soluţia adoptată. Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicaţii din considerentele deciziei în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior şi de doctrină, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că nu există contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probelor administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

În mod corect s-a apreciat de către instanţa de prim control judiciar că inculpatul nu a avut intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate, litigiul dintre părţi neavând o conotaţie penală, ci este unul de natură civilă, privind neîndeplinirea clauzelor contractuale de către părţi, fapt ce a condus la producerea unui blocaj în derularea contractelor.

Din analiza conţinutului contractelor încheiate între SC H.F.P.L.S. SRL Australia - Sucursala Ovidiu şi părţile vătămate D.F.A., SC K.M.N. SRL şi F.I., potrivit clauzei 2 pct. l executantul avea obligaţia să înceapă executarea componentelor construcţiei, în cel mult 7/ 10 zile lucrătoare de la achitarea avansului şi să le finalizeze în termen de 7/ 10 zile lucrătoare de la obţinerea autorizaţiei de construcţie, cu condiţia ca fundaţia să fie pregătită pentru asamblare.

Conform clauzei 2 pct. 2 termenul de execuţie curge de la data primirii de către executant a ordinului de execuţie, emis de beneficiar cu condiţia îndeplinirii clauzei 2 pct. l şi după obţinerea autorizaţiei de construcţie şi executarea fundaţiei, care cad în sarcina beneficiarului.

În cazul celor trei părţi vătămate au existat probleme în legătură cu obţinerea autorizaţiei de construcţie.

Astfel, partea vătămată D.F.A. la data încheierii contractului cu SC H.F. SRL (3009/2004), nu era proprietara terenului pe care urma să se ridice construcţia, devenind proprietar la 8 septembrie 2005, fapt ce a cauzat imposibilitatea emiterii autorizaţiei de construcţie, pentru ca lucrările să fie demarate de către inculpat. Autorizaţia de construcţie s-a emis la 9 martie 2006, perioada de 1 an şi 6 luni de la perfectarea contractului şi până la data obţinerii autorizaţiei nu-i poate fi imputată inculpatului, partea vătămată neîndeplinindu-şi obligaţiile contractuale asumate în vederea începerii construcţiei. Conform clauzei contractuale, ordinul de execuţie a putut fi emis după data de 9 martie 2006, data de la care începeau să curgă cele 90 de zile lucrătoare prevăzute de clauza 2 pct. 1 din contract.

În toată această perioadă nu i se poate reproşa inculpatului vreo atitudine pasivă faţă de obligaţiile asumate prin contract, dovadă fiind faptul că a notificat părţile vătămate în vederea rezolvării problemelor legate de proprietari asupra terenurilor şi obţinerea autorizaţiei în două rânduri, 2005 şi 2006.

Cu toate aceste impedimente construcţia a fost ridicată şi predată părţii vătămate, neputându-se vorbi despre vreo intenţie de inducere în eroare a părţii vătămate D.F.A.

Aceleaşi probleme legate de emiterea autorizaţilor şi de data la care s-ar fi edificat fundaţia au existat şi în relaţia contractuală cu partea vătămată SC K.M.N. SRL.

Această parte vătămată a transmis executanţilor autorizaţia din 12 octombrie 2004, eliberată pe numele SC Q.S. SRL Constanţa, având ca obiect continuarea unor lucrări la spaţiul comercial autorizat cu nr. 3460/2000 în baza proiectului avizat nr. 3460/2000, eliberată anterior perfectării contractului cu societatea reprezentată de către inculpat, ce privea o altă societate şi nu-l îndreptăţea pe executant să realizeze construcţia.

Potrivit clauzei contractuale 6 pct. l partea vătămată, în calitatea sa de beneficiar se obliga să achite, în termen de 14 zile de la lansarea comenzii, deci de la încheierea contractului de execuţie 35% şi încă 35% la terminarea fabricării componentelor şi înainte de a fi trimis spre asamblare.

Societatea inculpatului a fabricat componentele la care s-a obligat conform clauzelor contractuale, aspect adus la cunoştinţa părţii vătămate, fără însă ca aceasta să-i plătească tranşa, motivat de nefinalizarea proiectului de rezistenţă.

Astfel, în relaţiile comerciale derulate între cele 2 părţi, se poate concluziona că acestea nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate, motiv pentru care nu se poate trage concluzia că a existat intenţia de a induce în eroare partea vătămată, litigiul dintre părţi fiind unul de natură civilă.

Aceeaşi nerespectare a clauzelor contractuale se poate constata şi în relaţia comercială cu partea vătămată F.I., care a obţinut autorizaţia la aproximativ un an de zile de la data încheierii contractului (contractul a fost încheiat la 6 ianuarie 2005, iar autorizaţia a fost obţinută la 5 decembrie 2005), întârziere care nu poate fi imputată inculpatului. În acest interval societatea reprezentată de către inculpat a intrat în faliment, fiind radiată şi retrasă de către societatea nouă, realizarea construcţiei nemaifiind posibilă.

Şi în aceste condiţii, inculpatul L.A. i-a propus părţii vătămate să-i construiască locuinţa prin intermediul noii societăţi, propunere cu care acesta nu a fost de acord.

Această propunere a inculpatului nu a fost făcută în mod formal, dovadă fiind faptul că altei părţi vătămate, respectiv D.F.A., inculpatul i-a continuat realizarea construcţiei pe noua societate înfiinţată, fapt ce evidenţiază buna credinţă a inculpatului şi exclude ideea inducerii în eroare a părţii vătămate.

În sarcina inculpatului, în mod corect, nu s-a reţinut infracţiunea de înşelăciune nici în raport cu partea civilă SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, întrucât, aşa cum rezultă din probele dosarului, filele cec au fost emise de către inculpat cu titlu de garanţie şi nu ca instrument de plată.

Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (C.L.S., S.Ş. L., Ş.V.Ş. - declaraţii de la urmărirea penală), faptul că pe cotorul celor 4 file cec la momentul emiterii lor inculpatul a înscris data, suma şi termenul „garanţie”, precum şi centralizatorul tranzacţiilor efectuate în anul 2005 de părţile contractante, din care a rezultat că, lunar, cumpărătorul făcea plăţile, inclusiv în ultimele luni din anul 2005. Mai mult, conform declaraţiei martorului L., cele 4 file cec au fost emise ca o condiţie pentru majorarea plafonului de creditare, iar după introducerea la plată a filelor cec, între societatea nou înfiinţată de inculpat şi SC A. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa a intervenit un nou contract. Or, dacă aprecia SC A. SRL că inculpatul era o persoană în care nu se putea avea încredere şi ar fi indus-o în eroare cu prilejul executării unui alt contract comercial, indiferent de modalitatea de plată aleasă, nu s-ar mai fi justificat încheierea noului contract.

De subliniat este şi faptul că societatea inculpatului a achitat părţii vătămate SC A. SRL , în anul 2005 suma de 584.606,02 lei, peste 5 miliarde lei, sumă care este superioară datoriei de 73.626 lei, rămasă neachitată din derularea tranzacţiilor comerciale.

De altfel, ulterior introducerii celor 4 file cec la plată, din cauza incidentului intervenit, inculpatul şi-a arătat disponibilitatea pentru stingerea datoriei, neadoptând nicio atitudine din care să rezulte că ar intenţiona să se sustragă achitării obligaţiilor financiare.

În ceea ce priveşte fapta de înşelăciune comisă de inculpat, în raport de partea civilă SC G.G.R. SRL Constanţa, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că nu a existat intenţia de a o induce în eroare, fila CEC fiind emisă doar cu titlu de garanţie, dovadă fiind menţiunile efectuate de acesta pe cotor, declaraţiile martorilor M.M.M., P.C.M., precum şi faptul că nu s-a stabilit o dată scadentă.

Astfel, în mod corect s-a stabilit că faptele inculpatului cu privire la părţile vătămate SC A. SRL Galaţi şi SC G.G.R. SRL Constanţa realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934, inculpatul emiţând filele cec fără a completa elementele esenţiale prevăzute de lege, constatându-se intervenită prescripţia răspunderii penale, în raport de disp. art. 122 rap. la art. 124 C. pen.

Faţă de soluţia dispusă, latura civilă a fost soluţionată în mod temeinic şi legal, instanţa, în privinţa părţii civile SC K.M.N. SRL şi F.I. a lăsat-o nesoluţionată, făcând aplicarea art. 346 alin. (4) C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte acţiunile civile promovate de SC G.G.R. SRL şi SC A. SRL Galaţi, câtă vreme s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de rezultat în infracţiunea de pericol, prin săvârşirea acesteia neproducându-se un prejudiciu comercial în dauna acestora, se justifică respingerea acţiunii civile formulate.

Faţă de cele reţinute, conform art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de părţile civile SC A. SRL Constanţa şi F.I. împotriva deciziei penale nr. 122/ P din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa. secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va obliga recurentele părţi civile la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de părţile civile SC A. SRL Constanţa şi F.I. împotriva deciziei penale nr. 122/ P din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3065/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3074/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3022/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3023/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3063/2013. Penal. Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art.266 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3065/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3074/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3082/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3088/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3120/2013. Penal