ICCJ. Decizia nr. 3074/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3074/2013

Dosar nr. 6712/117/2011

Şedinţa publică din 10 octombrie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

l. Tribunalul Cluj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 17/ D din 20 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 6712/117/2011, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.I., prin avocat, din două infracţiuni, respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracţiune de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii M.V.G. şi P.N., prin avocat, din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. O.T., fiul deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de:

- 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen.

- 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Şi

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a comis prezentele infracţiuni în condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen. faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiţionată, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 360 din 23 aprilie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi dispune contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 360 din 23 aprilie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009 şi dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în final pedeapsa de:

- 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza 11 C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 17 mai 2011 la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 si art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor dobândite prin săvârşirea prezentelor infracţiuni, respectiv suma de 13.475 euro sau echivalentul acesteia în lei.

2. M.V.G., deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla la pedepsele de:

- 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., şi

- 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a comis prezentele infracţiuni în condiţiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen. faţă de pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 546 din 28 septembrie 2000 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 490 din 31 martie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 17 mai 2011 la zi.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din data de 26 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj asupra sumei de 2300 lei şi 2285 euro ridicaţi de la inculpat.

S-a respins cererea formulată de numita R.C.G. de restituire a sumei de 2.300 lei şi 2.285 euro.

3. P.N. deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla la pedepsele de:

- 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.

- 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.

- 2 (doi) închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen.

- 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 17 mai 2011 la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor dobândite prin săvârşirea prezentelor infracţiuni, respectiv suma de 5350 euro sau echivalentul acesteia în lei, precum şi a autoturismului marca A.R. cu nr. de înmatriculare X, seria saşiu X, având cartea de identitate seria X, lăsat în custodia numitei P.R.M., conform procesului verbal din data de 18 mai 2011.

4. A.C.F. deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla la pedepsele de:

- 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. şi 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1 cu art. 41 alin. (2) C. pen. cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 99 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr. 948/ R din 08 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj inculpatul fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la împiedicarea în orice mod a funcţionării normale a unui sistem informatic în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în perioada aprilie-mai 2009.

În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 99 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 948/ R din 08 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 şi 36 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului în prezentul dosar sunt concurente între ele şi cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 99 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr. 948/ R din 08 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj şi dispune contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza II C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv de la 13 mai 2009 la 03 iunie 2009 şi începând cu data de 30 mai 2011 la zi.

5. S.P.D. la pedepsele de;

- 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.;

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. cu art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. şi 2 (doi) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. cu art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. c) C. pen.

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

6. G.A.F., la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86² C. pen., respectiv acela de 5 ani.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat pe inculpat să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenţa Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj conform programului stabilit de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 3.000 lei, dobândită prin săvârşirea prezentei infracţiuni.

7. C.I. jud. Cluj, cetăţean român, dom. în Cluj-Napoca, la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni, respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracţiune de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj conform programului stabilit de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 11 august 2011 şi până la zi.

În baza art. 118 lit. e) şi art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a. sumei dobândite prin infracţiune respectiv 800 lei.

8. H.N., la pedepsele de:

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. şi

- 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza II C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 1.100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, (cuvenite av. C.A.D. şi B.V., câte 400 lei pentru fiecare şi av. B.R. şi M.A., câte 150 lei pentru fiecare), care se avansează din F.M.J.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- inculpatul O.T. suma de 2.000 lei.

- inculpatul M.V.G. suma de 2.000 lei.

- inculpatul P.N. suma de 2.000 lei.

- inculpatul A.C.F. suma de 2.000 lei.

- inculpatul C.I. suma de 1.000 lei.

- inculpatul S.P.D. suma de 2.100 lei, în care se include şi suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

- inculpatul G.A.F. suma de 1.500 lei, în care se include şi suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu şi

- inculpata H.N. suma de 1.300 lei, în care se include şi suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 2071/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor O.T. - cercetat pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., M.V.G. - cercetat pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., P.N. - cercetat pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., A.C.F. - cercetat pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., S.P.D. - cercetat pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., G.A.F.- cercetat pentru infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., C.I. - cercetat pentru infracţiunile de trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. şi H.N. - cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1), teza I şi II C. pen., şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., cu aplic art. 33 lit. b) C. pen.

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că inculpaţii alături de alte persoane pentru care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală, au constituit un grup infracţional organizat în vederea racolării, transportării şi găzduirii mai multor tinere în vederea plasării lor ca prostituate pentru obţinerea de beneficii, tinerele fiind transportate de către membrii grupului infracţional în Austria, Olanda, Spania, Franţa unde au fost exploatate prin obligarea la prostituţie, majoritatea sumelor de bani provenite din aceste infracţiuni fiind însuşite de membrii grupului.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul probator confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, sens în care a reţinut următoarele:

În cursul anului 2009, P.C.I. a cunoscut-o pe partea vătămată S.M.M., la acea dată în vârstă de 16 ani, cei doi devenind prieteni şi mutându-se împreună.

Prin intermediul inculpatului P.N. zis G., P.C.I. l-a cunoscut pe inculpatul G.A.F., care le-a oferit găzduire.

La scurt timp după ce s-au instalat în apartamentul inculpatului, P.C.I. a început să o abuzeze pe partea vătămată supunând-o unor violenţe fizice şi de limbaj, lovind-o chiar şi fără motiv, în prezenţa inculpatului dar şi a altor persoane. Partea vătămată a fost astfel împiedicată să urmeze în continuare cursurile şcolii la care era elevă, a rupt legătura cu familia şi prietenii ei, iar din cursul lunii octombrie 2009, P.C.I. i-a luat cheile de la apartament şi telefonul pentru ca partea vătămată să nu mai poată părăsi locuinţa inculpatului G.A.F. decât cu acordul său şi să nu mai poată apela pe nimeni.

Concret, în absenţa lui P.C.I., inculpatul G.A.F. o supraveghea pe partea vătămată.

În aceeaşi perioadă, inculpaţii P.N. şi O.T. vizitau apartamentul unde partea vătămată era găzduită, cel dintâi fiind nelipsit de acolo.

În cursul lunii noiembrie 2009, partea vătămată a rămas însărcinată însă P.C.I. la început, i-a aplicat lovituri pentru a determina pierderea sarcinii, întrucât nu avea banii necesari pentru a achita contravaloarea unei intervenţii în acest scop, pentru ca în final să o ducă pe aceasta la un medic care a intervenit asupra sarcinii.

La începutul lunii decembrie 2009, partea vătămată a reuşit să fugă din apartamentul unde era găzduită, însă a fost observată de un prieten al numitului P.C.I., care a dus-o din nou în apartamentul inculpatului G.A.F., a bătut-o pentru că a fugit şi a ameninţat-o că, dacă va mai fugi de la el, va trimite nişte prieteni să o violeze pe sora părţii vătămate, la acea dată în vârstă de 7 ani.

Ulterior acestui moment, P.C.I. a început să o plaseze pe partea vătămată mai multor bărbaţi, în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, în schimbul unor sume de bani, beneficiind de ajutorul unui taximetrist neidentificat, C., care aducea clienţi sau o ducea pe partea vătămată la hoteluri, banii obţinuţi din relaţiile sexuale pe care partea vătămată le întreţinea fiind încasaţi în întregime de către P.C.I.

Din banii obţinuţi din exploatarea părţii vătămate minore, P.C.I. îi plătea inculpatului G.A.F. cheltuielile de întreţinere şi cumpăra alimentele necesare pentru toţi cei care locuiau acolo, inclusiv pentru inculpat.

Mai mult, numitul P.C.I. a plasat-o pe partea vătămată şi inculpatului G.A.F., care a întreţinut de mai multe ori relaţii sexuale cu aceasta.

în aceeaşi perioadă, P.C.I. a cunoscut-o pe G.E. zisă E. la acea dată în vârstă de 18 ani, cu care a iniţiat o relaţie şi pe care de asemenea, a dus-o de mai multe ori la apartamentul inculpatului G.A.F.

Numitul P.C.I. a plasat-o pe partea vătămată S.M.M. şi martorului G.E. - fratele numitei G.E. în vederea întreţinerii de relaţii sexuale.

Acest martor a arătat că sora lui, G.E., inculpatul G.A.F. şi numitul P.C.I. nu lucrau nicăieri, însă P.C.I. îi dădea, atât lui cât şi surorii sale, mici sume de bani.

în respectiva perioadă, singurele venituri obţinute de către P.I.C. proveneau din exploatarea sexuală a părţii vătămate S.M.M.

Reţinem aici şi declaraţia martorului R.R.R. care a susţinut că locuinţa inculpatului G.A.F. „era un adevărat bordel” şi că acesta din urmă „îşi punea la dispoziţie casa” băieţilor din grupul inculpatului O., care duceau acolo fetele, fie pentru a întreţine sexuale cu ele, fie pentru a le găzdui înainte de a le duce în străinătate.

În cursul lunii decembrie 2009, numitul P.C.I. i-a prezentat-o părţii vătămate pe o presupusă verişoară „A.” (identificată ulterior în persoana numitei C.V. (vol. II f. 76), care i-a relatat părţii vătămate că lucrează în Spania la un hotel în calitate de cameristă şi câştigă 1.000 euro pe lună, chiar şi mai mult.

Aceasta i-a propus părţii vătămate să se deplaseze împreună cu P.C.I. în Spania pentru a se angaja amândoi la hotelul la care lucrează şi ea, pentru a-şi face un viitor. Partea vătămată a arătat că P.C.I. s-a arătat interesat de ofertă, el fiind cel care lua hotărâri şi în privinţa ei. Din verificările efectuate de către organele de poliţie s-a stabilit că numita C.V. nu avea legături de rudenie cu P.C.I., ci practica prostituţia într-un bar din localitatea Talavera de la Reina - Spania. In realitate P.C.I. intenţiona de la bun început să o transporte pe partea vătămată în Spania în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei în localul unde lucra numita C.V. şi i-a cerut acesteia să o inducă în eroare pe partea vătămată.

Numitul P.C.I. a obligat-o pe partea vătămată să-şi contacteze părinţii pentru a le obţine acordul notarial necesar pentru scoaterea ei din ţară, martora O.E., mama părţii vătămate, arătând că în cursul lunii ianuarie 2010 fiica ei a căutat-o în mod insistent şi i-a cerut să îşi dea consimţământul notarial, iar după ce a refuzat-o nu a mai aflat nimic de fiica ei până la data de 28 aprilie 2010 când aceasta a sunat-o din Spania.

Faţă de refuzul părinţilor părţii vătămate, numitul P.C.I. a apelat la inculpatul P.N. pentru a procura o carte de identitate falsificată pentru partea vătămată, având modificat anul naşterii, atât la rubrica privind data naşterii cât şi la CNP, din 1992 în 1990 şi totodată, l-a chemat şi pe acesta în Spania, urmând să o exploateze împreună pe partea vătămată.

Partea vătămată S.M.M. a mai arătat că în cursul lunii ianuarie 2010 inculpatul P.N. a forţat-o să întreţină cu el relaţii sexuale orale, deşi ea s-a opus, iar după acest incident petrecut în lipsa lui P.C.I., acesta a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele, a luat grătarul metalic de la aragaz şi a obligat-o să se lase cu genunchi pe el fără să se sprijine în mâini, iar când grătarul de la aragaz s-a îndoit, a obligat-o să se lovească in cap cu acesta, pentru a-l dezdoi.

La această scenă au asistat inculpaţii G.A.F. şi O.T., care ulterior, i-a relatat martorului R.R.R. cele întâmplate, precizându-i că motivul pentru care P.C.I. a bătut-o pe partea vătămată a fost acela că P.C.I. s-a înţeles cu mai mulţi băieţi să întreţină relaţii sexuale în grup cu partea vătămată, însă aceasta a refuzat. Martorul mai arată că aceleaşi aspecte i-au fost confirmate într-o discuţie pe care a avut-o în vara anului 2010 cu inculpatul G.A.F.

Cu ajutorul cărţii de identitate falsificate, în data de 28 ianuarie 2010 numitul P.C.I. a transportat-o pe partea vătămată S.M.M. în Spania, fiind însoţiţi de către G.E.

Cele două tinere au fost cazate în apartamentul numitei C.V., iar ulterior plasate în localul „HEY” din Talavera de la Reina în vederea practicării prostituţiei.

Partea vătămată arată că iniţial a crezut că este angajată ca şi damă de companie, însă, după prima seară, numitul P.C.I. a bătut-o şi a spus că a adus-o în Spania pentru a o plasa ca prostituată „ca să-i facă bani”. Partea vătămată arată că atât ea cât şi G.E. încasau până la 200 euro pe noapte din activitatea de prostituţie.

După o săptămână de la sosirea în Spania, inculpatul P.N. s-a deplasat şi el acolo cazându-se în aceeaşi locuinţă iar din acel moment P.C.I. a obligat-o pe partea vătămată să împartă camera cu inculpatul, să doarmă în acelaşi pat cu acesta, să îi dea o parte din banii încasaţi din prostituţie şi să întreţină relaţii sexuale cu acesta.

Partea vătămată s-a prostituat în acest fel în folosul numitului P.C.I. şi al inculpatului P.N. timp de 3 luni, fiind transportată în fiecare seară la club de către un şofer angajat de către patronul spaniol. în timp ce se prostitua în club, partea vătămată era supravegheată de C.V. aceasta plasându-i clienţi şi negociind cu ei, iar dimineaţa tot susnumita îi comunica lui P.C.I. câţi bani a încasat partea vătămată. P.C.I. lua toţi banii iar o parte din ei îi dădea inculpatului P.N. La sfârşitul fiecărei săptămâni P.C.I. îi dădea părţii vătămate suma de 40 euro cu care îl plătea pe şoferul care o transporta la club. Partea vătămată arată că G.E. dormea în aceeaşi cameră cu P.C.I. şi se gospodărea cu el, dându-i acestuia jumătate din banii obţinuţi din prostituţie.

Într-una din zile, partea vătămată i-a auzit pe P.C.I. şi inculpatul P.N. discutând despre sumele de bani încasate de partea vătămată, fiind nemulţumiţi de cuantumul acestora. Cei doi au luat în considerare posibilitatea de a o duce pe partea vătămată în Olanda la vitrine, unde s-ar fi câştigat sume mai mari de bani din prostituţie. Cei doi au relatat părţii vătămate că în Olanda prostituţia se practică la vitrine unde fetele stau dezbrăcate, iar trecătorii care doresc să întreţină relaţii sexuale cu ele le aleg din vitrine. Partea vătămată arată că după circa 3 luni de la sosirea în Spania, C.V. i-a propus să o scape de P.C.I. şi în cele din urmă a ajutat-o să fugă de la acesta. Pe durata celor trei luni P.C.I. şi P.N. i-au interzis părţii vătămate să îşi sune familia. Părinţii părţii vătămate nici nu au ştiut că aceasta a fost dusă în străinătate, ea reuşind să-şi contacteze mama doar după ce a fugit de la cei doi cu ajutorul numitei C.V.

Aceasta din urmă a plasat-o şi ea pe partea vătămată în vederea practicării prostituţiei însă i-a acordat mai multă libertate şi nu a supus-o unor violenţe.

Mama părţii vătămate a sesizat autorităţile române şi spaniole, partea vătămată S.M.M. fiind depistată la data de 18 august 2010 în clubul de noapte C. din localitatea San Roque. Autorităţile spaniole au luat măsuri de protecţie faţă de partea vătămată, aceasta fiind internată într-un centru de minori. De asemenea autorităţile spaniole au deschis o investigaţie faţă de un cetăţean spaniol şi faţă de P.C.I. cu privire la exploatarea părţii vătămate S.M.M. Din datele comunicate de către autorităţile spaniole, rezultă că această anchetă este în curs de desfăşurare. ( vol. II f. 17).

La data de 29 octombrie 2010 partea vătămată S.M.M. a fost repatriată, intrând într-un program de asistenţă psihologică în cadrul Compartimentului de Asistenţă a Victimelor Traficului de Persoane din cadrul D.G.A.S.P.C. Cluj. Datorită traumelor suferite, partea vătămată a putut fi audiată doar după mai multe şedinţe de consiliere psihologică.

Din raportul psihologic întocmit de D.G.A.S.P.C. Cluj rezultă că partea vătămată a prezentat tablou clinic ce satisface criteriile pentru tulburarea de stres post-traumatic 309.81. Evenimentele traumatice sunt retrăite persistent prin intermediul amintirilor intruzive a flashback-urilor a viselor recurente. Se observă de asemenea o reactivitate psihologică şi fiziologică la expunerea unor situaţii care amintesc trauma, manifestările fiind de adoptarea unei dispoziţii de tristeţe însoţite de accese de plâns. Momentul în care partea vătămată a fost forţată să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul P.N. zis G. a fost evocat cu greutate, datorită unei încărcături emoţionale negative. Post-eveniment emoţiile părţii vătămate au fost centrate pe propria persoană, ea afirmând că se simţea murdară. Evenimentele din Spania sunt de asemenea evocate cu un consum emoţional foarte mare, că realitatea lucrurilor nu corespundea la aşteptările sale, în sensul de a lucra ca menajeră - cameristă la un hotel, ea realizând acolo că urmează să se prostitueze pentru a aduce beneficii băneşti. Partea vătămată nu s-a adaptat la acel mediu, emoţiile trăite fiind de teamă până la panică, dezgust faţă de propria persoană, ură orientată către P.C.I.. Din raportul psihologic rezultă că la expunerea unor situaţii care amintesc trauma, se observă o reactivitate psihologică şi fiziologică, starea generală a părţii vătămate fiind marcată de pierderea interesului pentru activităţile de rutină zilnică, aceasta preferând să rămână inertă, imobilă o lungă perioadă a zilei. S-a observat de asemenea, existenţa unor simptome persistente ale unei stări de hiperactivare, vegetativă manifestată prin hipervigilenţă, aceasta având constant sentimentul că este urmărită, tulburări de somn, coşmaruri, reacţii emoţionale negative, disfuncţionale la atingerea fizică cu alte persoane fie ele de acelaşi sex. La nivel cognitiv, apar retrăiri intense şi repetate ale experienţelor traumatice, percepţia neobişnuită adesea distorsionată a realităţii (sentimente de suspiciune, neîncredere), afectarea viitorului în ceea ce priveşte relaţiile de încredere cu parteneri de sex opus. în sfera comportamentală apar o gamă de simptome variate cum ar fi evitarea fobică a situaţiilor care determină rememorarea evenimentului stresant, scăderea interesului şi reducerea participării în cadrul unor activităţi importante, nelinişte psihomotorie, dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor cotidiene, sumatizare excesivă.

În sfera emoţională s-au înregistrat simptome de tipul înstrăinare şi izolare faţă de semeni, afectarea capacităţii de trăire a sentimentelor de tandreţe în relaţii cu persoane apropiate - mama, sora, evitarea unor dezvăluiri personale determinate de lipsa de încredere în alte persoane şi de teama de a fi respinsă sau stigmatizată. Astfel, partea vătămată evită stimuli asociaţi evenimentelor traumatice, nu părăseşte perimetrul casei seara sau noaptea. Raportul psihologic recomandă includerea părţii vătămate într-un program de consiliere psihologică în vederea remiterii simptomatologiei clinice.

Partea vătămată arată că în perioada cuprinsă între sfârşitul lunii ianuarie 2010 şi sfârşitul lunii aprilie 2010, a obţinut aproximativ 12.000 euro din practicarea prostituţiei, toţi aceşti bani fiind însuşiţi de către P.C.I., o parte din ei fiind daţi de acesta inculpatului P.N.

Cu privire la aceste aspecte, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul P.N., în vederea continuării urmăririi penale.

În faza cercetării judecătoreşti a avut loc audierea părţii vătămate S.M.M. şi audierea inculpatului G.A.F.

Inculpatul G.A.F. a susţinut cu acest prilej că nu a cunoscut nici un moment vârsta reală a părţii vătămate S.M.M. şi că în perioada în care aceasta a locuit în apartamentul său împreună cu P.C.I., nu se ocupa cu practicarea prostituţiei şi nu veneau clienţi în locuinţa sa. A arătat că are cunoştinţă despre agresiunile fizice comise de către P. asupra minorei, fără a cunoaşte însă motivul pentru care susnumitul o bătea pe aceasta. Totodată, inculpatul G. a declarat că avea cunoştinţă despre intenţia lui P. de a o scoate în afara ţării pe minoră şi despre dificultăţile întâmpinate urmare a refuzului părinţilor acesteia de a colabora în acest sens, deşi a precizat că nu ştia exact ce anume activitate urma aceasta să desfăşoare şi a recunoscut totodată că a întreţinut cu minora relaţii sexuale consimţite de aceasta, fără a beneficia în vreun fel de veniturile obţinute din activitatea de prostituţie a părţii vătămate, activitate despre care într-un final, a luat la cunoştinţă. A mai susţinut inculpatul că nu corespunde realităţii faptul că în lipsa lui P. o supraveghea pe partea vătămată şi că de altfel, aceasta nu era ţinută cu forţa în apartament, ci dimpotrivă putea oricând să plece.(fila 66 dosar inst.).

Menţionăm faptul că declaraţia inculpatului Gali din faza cercetării judecătoreşti este diferită în aspecte esenţiale ale cauzei, faţă de declaraţia dată în faza de urmărire penală, când acesta a recunoscut că ştia vârsta reală a părţii vătămate, că avea cunoştinţă despre activitatea pe care aceasta o desfăşura sub presiunea exercitată de către P.C.I. şi faptul că acesta le-a dus pe partea vătămată şi pe G.E. în Spania să se prostitueze, utilizând o carte de identitate falsificată. (fila 272 vol.13).

Partea vătămată S.M.M., audiată fiind în faza de cercetare judecătorească, a descris circumstanţele la care ne-am referit mai sus, legat de relaţia sa cu numitul P., faptul că a fost obligată de acesta să practice prostituţia mai întâi în ţară şi în apartamentul inculpatului G., şi apoi în Spania, descriind circumstanţele în care a plecat în străinătate, ce anume a făcut acolo şi contextul în care a reuşit să scape şi să revină în România.

Relevantă este declaraţia părţii vătămate(cu privire la activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului G.A.F.), în privinţa mai multor aspecte, referitoare la împrejurarea că toţi cei din anturajul lui P. ştiau care este vârsta sa reală, deci şi inculpatul Gali, că a fost obligată să întreţină relaţii sexuale în apartamentul acestuia din urmă cu diverse persoane, dar şi cu inculpatul, atunci când acesta îi cerea acest lucru lui P., că acesta beneficia de sume de bani din activitatea de prostituţie pe care era obligată să o desfăşoare şi că întotdeauna, în lipa lui P., inculpatul Gali era acasă, deşi a precizat că în realitate îi era atât de frică de cel dintâi, încât nu ar fi îndrăznit să plece.

În plus, este cert că anterior plecării în Spania, partea vătămată minoră a fost găzduită în locuinţa inculpatului Gali, acesta cunoscând că victima urmează a fi transportată în străinătate în vederea practicării prostituţiei, cunoscând în concret dificultăţile întâmpinate în obţinerea acordului părinţilor săi şi modalitatea concretă în care s-a realizat în cele din urmă scoaterea părţii vătămate în afara ţării, şi că acesta a beneficiat de sume de bani şi servicii sexuale de pe urma acesteia.

Pentru aceste considerente, tribunalul a reţinut că, în privinţa acestui inculpat, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, vinovăţia acestuia fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, acesta urmând a răspunde penal pentru fapta sa.

2. Activitatea grupului infracţional

Inculpaţii B.R.D., O.T., M.V.G., A.C.F., P.N. şi S.P.D., precum şi numitul B.I.P., se cunosc de mai mulţi ani, frecventând aceeaşi sală de sport, unde practicau box şi antrenamente de forţă.

A rezultat din actele dosarului că inculpatul B.R.D., faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei, începând cu anul 2009, a constituit şi condus un grup infracţional organizat din care mai fac parte inculpaţii M.V.G., O.T., P.N., A.C.F. şi S.P.D., precum şi învinuiţii B.I., C.I., L.S.A., A.S.M., faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei prin ordonanţa din data de 26 iulie 2011.

Membrii grupului au acţionat în vederea racolării, transportării şi găzduirii mai multor tinere în vederea plasării lor ca prostituate pentru obţinerea de beneficii. Tinerele astfel racolate, au fost transportate de către membrii grupului infracţional în Austria, Olanda, Spania, Franţa, unde au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituţiei, majoritatea sumelor provenite din aceste infracţiuni fiind însuşite de către membrii grupului.

Concret, inculpatul B.R.D. din anul 2009, a exploatat activitatea de prostituţie desfăşurată de concubina sa, numita K.R.P., aceştia fiind prieteni de mai mulţi ani.

În anul 2009 inculpatul B.R.D. a fost chemat în Olanda împreună cu K.R.P. de către numitul B.E. (între timp condamnat în străinătate pentru infracţiuni care, potrivit legii române, ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane) şi care se ocupa de exploatarea activităţii de prostituţie desfăşurată de către concubina lui, martora C.N. şi a altor tinere originare din România, în localitatea Alkmaar din Olanda.

După arestarea numitului B.E., inculpatul B.R.D. a preluat activitatea de exploatare a prostituţiei, obţinând sprijin din partea unui angajat al biroului de plasare a prostituatelor din Alkmaar, zis H.

Prin intermediul acestuia, inculpatul obţinea adrese unde tinerele racolate din România puteau fi găzduite şi vitrinele unde acestea urmau să lucreze, martorul R.R.R. arătând că inculpatul B.R.D. avea „strada” lui şi colecta de la prostituate şi proxeneţii acestora suma de 75 euro pe zi de persoană.

În această situaţie, inculpatul B.R.D. i-a chemat pe coinculpaţi în Olanda, cerându-le să racoleze tinere în vederea practicării prostituţiei, pe care urmau să le plaseze la vitrine în localitatea Alkmaar.

Potrivit înţelegerii dintre inculpaţi, inculpatul B.R.D. urma să procure locuri de cazare şi vitrine, inculpaţii O.T., P.N. şi A.C.F. urmând să se ocupe cu racolarea tinerelor în vederea practicării prostituţiei, urmând să exploateze împreună activitatea acestora, în timp ce inculpatul M.V.G. urma să asigure transportul tinerelor din România în Olanda, iar în Olanda să acţioneze ca şofer al grupului în schimbul sumei de 100 euro pe zi.

Din banii percepuţi de la tinerele care se prostituau in folosul grupului, ceilalţi inculpaţi achitau între 10 şi 20 de euro pe zi inculpatului M.V.G. iar inculpatul B.R.D. de asemenea, încasa de la coinculpaţi o altă parte din sumele de bani obţinute din prostituţie.

Pe de altă parte, membrii grupului au asigurat tinerelor racolate protecţia fizică, patrulând zilnic în zona vitrinelor.

Din declaraţiile martorelor care au practicat prostituţia în Olanda rezultă că în oraşul Alkmaar prostituţia se desfăşura într-o zonă determinată în imobile cu intrare direct din stradă (vitrine).

Fiecare vitrină era închiriată prin intermediul biroului (office), plata chiriei în sumă de 110 euro pe zi făcându-se în avans pentru ziua următoare. Existau situaţii în care tinerele erau date afară din vitrine şi li se interzicea accesul în perimetrul cartierului, respectiv în situaţia în care tinerele nu reuşeau să achite costul vitrinei, sau ieşeau pe stradă în ţinută de lucru (sutien şi chilot).

Când unul dintre membrii grupului infracţional găsea fete pe care intenţiona să le ducă în Olanda pentru practicarea prostituţiei, acesta îl contacta pe inculpatul B.R.D. care, prin intermediul lui H., făcea demersuri pentru a găsi o vitrină disponibilă, locuri de cazare pentru acestea şi cei care le însoţeau, şi se ocupa de obţinerea actelor necesare în vederea înregistrării lor ca şi prostituate.

În situaţia în care la momentul racolării unei tinere nu erau disponibile vitrine libere, inculpatul B.R.D. apela la numitul H. pentru a face loc fetelor ce urmau să vină din România, iar acesta interzicea accesul altor tinere în cartierul vitrinelor, pentru a le plasa pe fetele racolate de membrii grupului.

Potrivit declaraţiilor inculpatului S.P.D., pentru acest serviciu inculpatul B.R.D. îi plătea lui H. suma de 500 euro pentru fiecare loc la vitrine procurat de acesta.

Fiecare dintre inculpaţi îşi supraveghea tinerele racolate şi încasa bani de la acestea, o parte din bani fiind daţi de aceştia inculpatului B.R.D.

În situaţiile în care unele dintre tinere intenţionau să renunţe la activitatea de prostituţie sau fugeau, toţi membrii grupului infracţional desfăşurau activităţi de căutare a acestora, fetele fiind aduse înapoi la proxeneţii lor.

În vederea majorării veniturilor obţinute fetele racolate de către membrii grupului infracţional au fost mutate în mai multe localităţi de pe teritoriul Olandei, în care existau cartiere cu vitrine amenajate în vederea practicării prostituţiei, respectiv în Alkmaar, Leuvarden ori Amsterdam.

Membrii grupului s-au sprijinit şi pe parcursul anchetei, anunţându-se cu privire la faptul că partea vătămată A.A.C. a depus o plângere împotriva lor, luând legătura cu martori ce urmau a fi audiaţi în cauză pentru a influenţa declaraţiile pe care aceştia urmau să le dea. De asemenea, membrii grupului infracţional şi-au remis sume de bani, au transferat sume prin W.U. sprijinindu-se financiar din banii obţinuţi din prostituţie.

Grupul a fost sprijinit de inculpatul G.A.F. care şi-a pus la dispoziţia coinculpaţilor apartamentul situat în cartierul Gheorgheni str. Buşteni, deoarece o parte din tinerele racolate au fost găzduite de către coinculpaţi în apartamentului acestuia înainte de a fi transportate în străinătate în vederea practicării prostituţie iar în schimbul serviciilor sale, inculpatul beneficia de sume de bani şi servicii sexuale

Sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul G.A.F., fiind necesară completarea urmăririi penale raportat la aceste fapte.

În perioada 2009 - 2010 inculpatul B.R.D. a fost implicat în exploatarea activităţii de prostituţie desfăşurată de K.R.P. în Olanda însă inculpatul revenea periodic în ţară pentru scurte perioade de timp.

Concret, la sfârşitul lunii mai 2010 inculpatul B.R.D. şi martorul Z.A. au revenit în România pentru a racola alte tinere pe care să le plaseze la vitrine, călătoria fiind făcută cu avionul, biletele fiind achiziţionate de către inculpatul P.N.

1). În cursul lunii iunie 2010, inculpatul B.R.D. a cunoscut-o pe partea vătămată A.A.C. care practica prostituţia pe Calea Turzii. Inculpatul era însoţit de către martorul Z.A., care, la rândul său a cunoscut-o pe prietena părţii vătămate, martora Z. - fostă K.A. Inculpatul a racolat-o pe partea vătămată spunându-i că îi oferă un loc de muncă legal în Olanda, că este păcat să practice profesia de prostituată când ar putea să lucreze legal şi să aibă venituri mai mari.

Partea vătămată a arătat că inculpatul consuma substanţe în urma cărora îşi schimba comportamentul şi că i-a dat şi ei astfel de substanţe sub forma unui praf alb iar în urma consumului acestor substanţe care i-au alterat comportamentul, şi-a dat consimţământul să se deplaseze împreună cu inculpatul în Olanda.

Inculpatul B.R.D. a organizat transportul părţii vătămate în Olanda, cu autoturismul aparţinând inculpatului M.V.G., aceştia fiind însoţiţi şi de inculpatul P.N., din declaraţiile părţii vătămate rezultând că cel dintâi părea a fi şeful celorlalţi coinculpaţi.

Pe drum inculpatul M.V.G. l-a întrebat pe inculpatul B.R.D. dacă partea vătămată ştie pentru ce merge în Olanda iar la intervenţia acesteia în sensul că merge la lucru, cei doi inculpaţi i-au explicat că va lucra la vitrine ca şi prostituată, alături de R., că va locui la inculpatul B.R.D. şi va lucra pentru el.

Odată ajunşi în Olanda, inculpatul a cazat-o pe partea vătămată şi pe cei doi inculpaţi în locuinţa închiriată de concubina sa K.R.P., asupra căreia şi în prezenţa părţii vătămate, inculpatul a exercitat violenţe, după care i-a cerut acesteia să o ducă pe partea vătămată la biroul de plasare a prostituatelor pentru întocmirea documentelor necesare obţinerii unei vitrine, să discute cu H. pentru obţinerea vitrinei în care urma să lucreze partea vătămată şi să o instruiască pe aceasta cu privire la activităţile pe care urma să le presteze şi tarifele pe care urma să le perceapă.

Partea vătămată a arătat că a fost intimidată de bătăile pe care inculpatul B.R.D. i le aplica concubinei sale, fiindu-i milă de aceasta şi văzând ce se întâmplă, şi-a dat seama că şi ea va păţi la fel dacă îl va supăra pe inculpatul B.R.D. Aceasta a arătat şi că inculpatul M.V.G. i-a spus să nu se bage că „V. îşi rezolvă treburile cum ştie el” însă, inculpatul B.R.D. observând că partea vătămată este speriată, a liniştit-o spunându-i să nu îi fie frică, că nu are nimic cu ea ci „cu sclava asta ordinară”, referindu-se la K.R.P. Deoarece partea vătămată nu vorbea limbi străine inculpatul i-a cerut concubinei sale şi martorei M.C.A. să noteze pe o hârtie expresiile uzuale necesare pentru a interacţiona cu clienţii iar după circa două săptămâni, partea vătămată a aşteptat eliberarea unei vitrine, pentru a începe să lucreze.

La rândul lor, inculpaţii M.V.G. şi P.N. s-au întors în România, pentru a-i transporta în Olanda pe inculpatul O.T., martora H.C.I. şi inculpata H.N., aceştia revenind în Olanda spre sfârşitul lunii iunie 2010.

Prin violenţă şi ameninţare inculpatul B.R.D. a obligat-o pe partea vătămată A.A.C. să se prostitueze în folosul lui timp de aproximativ două luni luându-i toţi banii proveniţi din această activitate.

De asemenea, partea vătămată a fost obligată să plătească sume de bani şi inculpatului M.V.G. care acţiona ca şi şofer al grupului şi în condiţiile în care inculpatul B.R.D. i-a pus în vedere părţii vătămate să-i plătească 30 de euro pe zi coinculpatului M.V.G. „ca acesta să nu stea degeaba”, precizând că şi K.R.P. îi plăteşte aceeaşi sumă.

Partea vătămată A.A.C. era supravegheată de către inculpaţii B.R.D., M.V.G. şi P.N. care periodic treceau pe la vitrine urmărind dacă are clienţi şi ce sume de bani a încasat de la aceştia iar în absenţa inculpaţilor, partea vătămată era supravegheată de către K.R.P.

Partea vătămată, văzând că nu rămâne cu nici un ban din activitatea de prostituţie, a început să refuze clienţii, însă imediat ce aceştia plecau de la vitrina ei, inculpatul B.R.D. o suna şi o întreba care este motivul pentru care clientul a plecat. Pentru a se proteja, partea vătămată îi spunea acestuia că bărbatul a fost cel care nu a vrut să rămână cu ea. Partea vătămată A.A.C. arată că datorită acestor telefoane pe care le primea şi-a dat seama că este supravegheată în permanenţă, chiar şi atunci când nu îi observa în mod direct pe vreunul din membrii grupului.

Partea vătămată arată că din activitatea de prostituţie obţinea zilnic între 500 şi 600 de euro din care 110 euro erau destinaţi achitării chiriei pentru vitrină.

În primele zile, inculpatul B.R.D. i-a pretins părţii vătămate suma de 170 de euro pentru cazare şi mâncare, 350 euro pentru transportul în Olanda, iar pe parcurs inculpatul a pretins în fiecare zi sume de bani sub diferite pretexte. De pildă, inculpatul i-a pretins părţii vătămate să-i plătească o „amendă” în sumă de 1200 euro, iar ulterior o taxă de 2000 de euro.

Partea vătămată arată că la sosirea în Olanda, inculpatul B.R.D. a împrumutat-o cu suma de 150 euro, pentru a-i trimite familiei sale, transferul efectuându-se de pe numele numitei K.R.P.. Din datele obţinute de la W.U. România rezultă că la data de 16 iunie 2010 numita K.R.P. a expediat surorii părţii vătămate suma de 50 de euro şi la data de 21 iunie 2010 tot suma de 50 de euro, ambele transferuri efectuându-se din localitatea Alkmaar (vol. III f. 77, 81).

De asemenea, la data de 10 august 2010 numita K.R.P. a trimis numitei A.A.L. suma de 50 de euro din localitatea Alkmaar. Partea vătămată arată că în afara acestor bani nu a reuşit să mai trimită nici o sumă familiei sale până când a reuşit să fugă de la inculpatul B.R.D., deoarece toţi banii încasaţi din prostituţie îi erau luaţi de acesta.

Din verificările efectuate în sistemul W.U. precum şi din declaraţiile martorilor Z.A. şi Z. (fostă K.) A., rezultă că într-adevăr, până în luna august 2010 partea vătămată nu a trimis nici o sumă de bani familiei sale. Cei doi martori mai arată că familia părţii vătămate era nemulţumită de această situaţie crezând că partea vătămată câştigă sume de bani şi nu doreşte să trimită acasă.

Din declaraţiile martorei A.L. a rezultat că în cursul lunii iunie 2010, fiica ei partea vătămată A.A.C. a sunat de câteva ori şi chiar a trimis de trei ori câte 50 de euro pe numele surorii ei, dar în perioada cuprinsă între începutul lunii iunie şi sfârşitul lunii august 2010 nici un membru al familiei nu a mai reuşit să vorbească cu partea vătămată. Deşi au sunat-o de mai multe ori, nu răspundea nimeni, iar după un timp numărul de telefon a fost deconectat.

Văzând că toţi banii din practicarea prostituţiei îi sunt luaţi, după mai multe săptămâni, partea vătămată A.A.C. a fugit de la inculpat. Acesta a apelat la toţi membrii grupului infracţional care au căutat-o şi au dus-o înapoi, inculpatul B.R.D. aplicându-i corecţii fizice pentru că a fugit. Inculpatul S.P.D. a arătat că inculpaţii B.R.D., M.V.G., P.N. şi O.T. au fost cei care au căutat-o pe partea vătămată.

După ce i-au trecut vânătăile, inculpatul B. a plasat-o din nou pe partea vătămată A. la vitrine iar după câteva zile, a mutat-o în localitatea Leuwarden, tot la vitrine şi a ameninţat-o pe partea vătămată că dacă va mai fugi de la el, îl va trimite pe inculpatul S.P.D. în România, pentru a-i viola copiii.

După câteva zile, partea vătămată a fugit din nou primind protecţie din partea unui alt grup constituit din cetăţeni albanezi, însă inculpaţii au sunat-o pe partea vătămată, ameninţând-o cu bătaia şi că îl vor trimite pe inculpatul S.P.D. să îi violeze copiii.

Partea vătămată a relatat noilor ei protectori despre ameninţările primite şi atunci mai mulţi albanezi, i-au căutat pe inculpatul B.R.D. şi grupul condus de acesta, între cele două grupuri având loc un conflict care a culminat cu ameninţări şi focuri de armă, albanezii cerându-le celor din grupul condus de inculpatul B.R.D. să o lase în pace pe partea vătămată.

Din declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpaţilor rezultă că la acest incident au participat inculpaţii B.R.D., O.T., M.V.G., P.N., A.C.F. şi S.P.D., care au fugit când cei din grupul de albanezi au scos un pistol cu care au început să tragă focuri de armă.

Imediat după incident, inculpaţii s-au reîntâlnit pe o terasă pentru a discuta cele întâmplate, ocazie cu care inculpatul B.R.D. le-a relatat celorlalţi că partea vătămată i-ar datora suma de 2000 euro pentru transportul ei în Olanda, pentru banii pe care inculpatul i-ar fi dat familiei sale şi pentru cele două săptămâni în care partea vătămată nu a lucrat, inculpatul arătând că a întreţinut-o în această perioadă (din bani proveniţi din activităţi de prostituţie).

Inculpatul O.T. a arătat că în prezenţa tuturor, inculpatul B.R.D. a sunat-o pe partea vătămată, iar în discuţie a intervenit şi inculpatul S.P.D., amândoi ameninţând-o că îi vor căuta copilul, îl vor viola şi îi vor da foc la casă. Din declaraţiile inculpatului S.P.D. rezultă că incidentul cu albanezii a avut loc în timp ce grupul condus de inculpatul B.R.D. o căuta pe partea vătămată pentru a o aduce înapoi.

Partea vătămată A.A.C. arată că după ce a reuşit să scape de inculpaţi a reuşit să trimită sume de bani mamei sale pentru întreţinerea celor doi copii minori, din declaraţiile martorei A.L. rezultând că, de la sfârşitul lunii august 2010, fiica ei a început să-şi sune familia şi să trimisă sume de bani acasă.

În ianuarie 2011, partea vătămată s-a întors în România ocazie cu care i-a povestit mamei sale cele întâmplate. Aceasta mai arată că în cursul lunii octombrie 2010 a discutat cu fiica ei care se afla în Olanda, aceasta spunându-i că a avut probleme cu „V.” (B.R.D.) care a dus-o în Olanda a bătut-o şi a obligat-o să se prostitueze la vitrine pentru el, iar după ce a scăpat a ameninţat-o că îi dă foc la casă, că îi răpeşte copilul în vârstă de 5 ani şi pune pe cineva să-l violeze. Martora arată că partea vătămată era foarte speriată şi i-a cerut să aibă grijă de copil să nu i-1 răpească cineva. (vol. I f. 117-119).

Partea vătămată arată că în perioada cât a fost obligată să se prostitueze în folosul inculpatului B.R.D., timp de aproximativ 2 luni, i-a dat acestuia şi inculpatului M.V.G. între 200 şi 350 euro pe zi.

Partea vătămată A.A.C. a fost audiată în faţa instanţei de judecată la data de 03 octombrie 2011 când şi-a menţinut declaraţiile date anterior, în faza de urmărire penală, descriind circumstanţele în care l-a cunoscut pe inculpatul B.R.D., care i-a propus să meargă la muncă şi cum a ajuns în Olanda, fiind cazată în locuinţa acestuia şi obligată să se prostitueze, precum şi agresiunile fizice la care a fost supusă.

Partea vătămată a declarat că a fost transportată în Olanda cu autoturismul condus de inculpatul M.V.G., însoţită fiind de inculpatul B.R.D. şi P.N. şi că, aceştia ştiau cu toţii că urmează să desfăşoare activităţi de prostituţie, deşi partea vătămată credea că merge la o altfel de muncă.

A mai precizat partea vătămată că a încercat să fugă de la inculpatul B., care, cu sprijinul inculpaţilor M.V.G., P.N. şi O.T., a căutat-o şi a adus-o înapoi, aplicându-i corecţii fizice şi ameninţări de genul celor descrise mai sus, inculpatul S. ameninţând-o şi direct şi prin mesaje telefonice.

Relevantă este şi susţinerea părţii vătămate în sensul că toţi inculpaţii din dosar aveau fete care produceau pentru ei, acestea fiind plasate toate, prin intermediul inculpatului B.R.D. şi a relaţiilor acestuia, la vitrine, că aceştia acţionau ca un grup şi se ajutau la nevoie, supraveghind activitatea fetelor fie personal, fie prin intermediul lui K.R. şi că toţi achitau sume de bani inculpatului M.V., care le asigura transportul din ţară în Olanda şi local.(fila 123).

Inculpaţii au fost audiaţi în faza cercetării judecătoreşti, (mai puţin inculpatul S.P.D.), şi fiecare dintre aceştia a negat că ar fi avut vreo contribuţie legat de activitatea de prostituţie desfăşurată în Olanda de către partea vătămată, dimpotrivă au încercat să inducă ideea că aceasta, mai mult se ocupa de furat, negând orice implicare personală în găsirea sa, după ce aceasta a fugit de la inculpatul B.R.D.

Dimpotrivă, inculpatul S.P.D. a declarat în cursul urmăririi penale care era modalitatea în care fetele erau plasate la vitrine prin intermediul lui B.R.D., precizând şi că toţi cei implicaţi în dosar aveau fete care produceau pentru ei, trăind toţi de pe urma activităţii de prostituţie desfăşurată de acestea, achitând diverse sume de bani inculpatului B. ori inculpatului M. şi că atunci când partea vătămată A.A.C. a fugit, au mers după ea inculpaţii B.R.D., M.V.G., P.N. şi O.T. (fila 210 vol. XIII).

Într-adevăr, nu rezultă din probele administrate implicarea inculpatului A. în găsirea părţii vătămate, însă este cert faptul că acesta făcea parte din anturajul inculpatului B., acesta fiind motivul pentru care acesta era împreună cu ceilalţi la momentul incidentului cu albanezii, însă din declaraţia părţii vătămate reiese că şi inculpatul A. era implicat în activitatea de supraveghere a fetelor, însoţindu-i pe ceilalţi inculpaţi în zona vitrinelor, purtând glugi trase pe faţă. Mai mult, martora M.C.A. a declarat că după fuga părţii vătămate, inculpatul B.R.D. l-a sunat pe inculpatul A. pentru a-i aduce la cunoştinţă acest fapt iar martora, drept urmare, s-a interesat dacă ştie cineva ceva despre aceasta, ceea ce odată în plus, confirmă faptul că toţi inculpaţii acţionau ca un grup organizat.

2). În cursul lunii iunie 2010, inculpatul B.R.D. l-a chemat în Olanda şi pe inculpatul A.C.F., care a racolat-o pe martora M.C.A., în vederea practicării prostituţiei la vitrine in Olanda, în folosul său.

S-a menţionat că cei doi se cunoşteau de mai mulţi ani, fiind vecini de cartier, în acest context, inculpatul aflând că martora avea o situaţie materială dificilă fiind studentă, locuind în chirie, având de plătit taxe de şcolarizare.

Astfel, după ce în cursul lunii iunie 2010, martora i s-a plâns inculpatului că o duce greu şi după terminarea cursurilor şcolare intenţionează să meargă să lucreze indiferent unde, pentru a-şi aduna bani pentru şcoală, inculpatul i-a spus că poate să o ajute să se angajeze în Olanda ca şi prostituată la vitrine, că acolo va câştiga sume importante de bani şi în scurt timp va obţine sumele necesare pentru a-şi plăti şcoala şi chiria, poate chiar pentru un avans pentru cumpărarea unui apartament.

Inculpatul s-a oferit chiar să o transporte pe martoră în Olanda, pe cheltuiala sa, să rămână cu ea acolo, să facă rost de cazare, propunându-i acesteia să aibă o relaţie, iar din banii câştigaţi la vitrine, să facă economii pentru a-şi cumpăra un apartament împreună.

În aceeaşi perioadă, aflând de la cunoştinţa sa, martorul P.R. zis L. că el şi prietena lui, V.L.A. intenţionau să plece în Italia, unde tânăra urma să se angajeze ca dansatoare, inculpatul i-a propus martorului să-l însoţească până în Olanda iar de acolo el şi V.L.A. să îşi continue drumul spre Italia cu autoturismul inculpatului, propunere cu care martorul P.R. a fost de acord, cei doi stabilind să conducă pe rând.

După racolarea celor două tinere inculpatul A.C.F. l-a contactat pe inculpatul B.R.D. confirmându-i că are două fete, stabilind ca acesta să facă demersurile necesare găsirii unei locuinţe şi să faciliteze obţinerea cât mai repede a unor vitrine disponibile pentru acestea. De asemenea, cei doi inculpaţi au convenit ca fetele să plătească inculpatului B.R.D. suma de 75 euro fiecare, această înţelegere nefiind cunoscută de cele două tinere şi de către martorul P.R.

Din declaraţiile părţii vătămate rezultă că, cu câteva zile înainte ca inculpatul A.C.F. să sosească în Olanda acesta a vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul B.R.D., cei doi stabilind ca acesta să facă loc la vitrine pentru două fete pe care inculpatul A.C.F. urma să le aducă. Cei doi au convenit ca inculpatul A.C.F. să se descurce cu banii de drum urmând să se cazeze la inculpatul B.R.D. împreună cu cele două fete până când vor găsi chirie în altă parte. Partea vătămată mai arată că inculpatul B.R.D. a trimis-o pe concubina lui K.R.P. să discute cu H. şi să facă rost de două vitrine pentru cele două fete. Ulterior, B.R.D. l-a sunat pe inculpatul A.C.F. şi i-a confirmat că totul s-a rezolvat. Tot partea vătămată arată că la aceste discuţii telefonice a participat şi inculpatul S.P.D.

Pentru a avea bani de drum pentru transportul celor două tinere în Olanda, inculpatul A.C.F. l-a determinat pe martorul P.R. să ia un împrumut de la cămătari, partea vătămată A.A.C. arătând că din cauza acestor bani şi a imposibilităţii restituirii lor, martorul era îngrijorat.

La începutul lunii iunie 2010, inculpatul A.C.F. a pornit spre Olanda împreună cu cele două tinere şi cu martorul P.R. zis L. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate inculpatul A.C.F. l-a luat cu el pe martorul P.R. numai pentru ca acesta să finanţeze deplasarea celor patru în Olanda, determinându-l să ia banii cu camătă în acest scop, iar după sosirea în Olanda inculpaţii B.R.D. şi A.C.F. l-au alungat, chemându-l pe inculpatul S.P.D. care urma să se ocupe de numita V.L.A. şi să obţină bani de la aceasta. (vol. I f. 67-78).

Pe drum, după ieşirea din ţară, inculpatul i-a spus numitei V.L.A. că de fapt urmează să o ducă în Olanda la vitrine în vederea practicării prostituţiei şi nu în Italia ca damă de companie.

În Germania autoturismul condus de inculpat s-a defectat astfel că acesta l-a sunat pe inculpatul B.R.D., care, împreună cu numitul L.S.A. s-a deplasat, cu autoturismul celui din urmă, din Alkmaar în Frankfurt, i-a preluat pe cei patru şi i-a transportat în Alkmaar.

Inculpatul A. şi martora M.C.A. au fost cazaţi pentru câteva zile la inculpatul B.R.D., unde se afla şi partea vătămată A.A.C., care încă nu începuse să se prostitueze. Martorul P.R. zis L. şi V.L.A. au fost cazaţi pentru o noapte de către L.S.A. care locuia cu concubina acestuia F.M.R., aceasta din urmă practicând şi ea prostituţia la vitrine. Ulterior cei doi au fost cazaţi de inculpatul B.R.D. dormind în bucătărie, pe o saltea.

În aproximativ o săptămână, inculpatul A.C.F., martora M.C.A., martorul P.R. zis L. şi V.L.A. s-au mutat într-o locuinţă în apropierea celei ocupate de inculpatul B.R.D., unde chiria, utilităţile şi costul alimentelor au fost suportate pe întreaga perioadă doar de către martora M.C.A. şi V.L.A.

Martora M.C.A. a fost dusă la biroul de plasare a prostituatelor de către K.R.P. care i-a şi împrumutat, la cererea inculpatului A.C.F., suma de bani necesară pentru plata chiriei la vitrine pentru prima zi. înainte să înceapă munca, inculpaţii au trimis-o pe partea vătămată A.A.C., împreună cu martora M.C.A. în cartierul vitrinelor pentru ca aceasta să îşi facă o părere despre modul în care se lucrează. Cele două tinere au vizitat vitrina unde lucra K.R.P., aceasta discutând cu ele şi explicându-le ce au de făcut.

Martora M.C.A. i-a spus atât lui K.R.P. cât şi inculpatului A.C.F. că i se pare greu să stea atât de sumar îmbrăcată în vitrine şi îi este ruşine să facă acest lucru, însă inculpatul a încurajat-o şi i-a spus că se va obişnui în scurt timp. în cele din urmă, la data de 26 iunie 2010, martora M.C.A. a început munca la vitrine lucrând ca şi prostituată până la începutul lunii octombrie 2010.

Inculpatul A.C.F. i-a pretins martorei M.C.A. ca din banii pe care îi va obţine din practicarea prostituţiei să îi plătească suma de 500 euro pentru reparaţia autoturismului, evaluată în total la suma de 2.000 euro. De asemenea, inculpatul a pretins suma de 1.000 euro de la V.L.A. sub acelaşi motiv, inculpatul reproşându-le că din cauza lor i s-a stricat autoturismul.

Toţi banii câştigaţi de martora M.C.A. erau păstraţi de inculpatul A.C.F., care cheltuia din ei atunci când avea nevoie. De asemenea martora i-a remis inculpatului suma de 500 euro în mai multe tranşe pentru reparaţia autoturismului, a achitat chiria pentru toată perioada petrecută împreună cu inculpatul în Olanda şi l-a întreţinut pe acesta.

În săptămâna în care martora şi inculpatul au locuit la inculpatul B.R.D., martora a suportat o treime din costul chiriei, a utilităţilor şi a hranei diferenţa fiind suportată de K.R.P. şi V.L.A., niciunul dintre inculpaţi şi învinuiţi neavând vreo contribuţie la aceste sume. După circa o săptămână de la sosirea în Olanda, K.R.P. a dus-o şi pe V.L.A. la biroul de plasare şi a înregistrat-o ca prostituată obţinând şi pentru ea o vitrină. Tot în aceeaşi perioadă, K.R.P. a plasat-o şi pe partea vătămată A.A.C. la o altă vitrină, aşa cum s-a arătat mai sus.

Martora M.C.A. a arătat că în cursul lunii iulie 2010 a câştigat în medie 40 - 50 euro pe zi, la care se adaugă suma necesară pentru plata vitrinei de 110 euro, mult mai puţin decât câştigau celelalte fete respectiv K.R.P., V.L.A. şi partea vătămată A.A.C., acestea încasând chiar şi între 500 - 700 euro pe zi. Inculpatul A.C.F. a întrebat-o pe martoră ce se întâmplă, de ce câştigă bani mai puţini decât celelalte fete. Martora s-a scuzat arătând că îi este ruşine de ceea ce face, iar inculpatul i-a cerut să fie mai sociabilă cu clienţii şi să aibă mai multă încredere în ea pentru a avea mai multe încasări. La sfaturile inculpatului, martora a luat exemplul celorlalte tinere începând să aibă încasări mai mari, de până la 380 euro pe zi, rămaşi după plata vitrinei.

Inculpatul S.P.D. a declarat că V.L.A. i-a relatat telefonic că a fost dusă în Olanda prin inducere în eroare, iar ulterior determinată să practice prostituţia în folosul inculpatului B.R.D. şi a inculpatului A.C.F. care îi luau jumătate din banii pe care îi câştiga.

Inculpatul S.P.D. a arătat că V.L.A. i-a relatat că în fiecare zi câştiga între 200 - 300 euro din practicarea prostituţiei fără sumele necesare pentru plata chiriei şi că în fiecare dimineaţă când ajungea acasă era obligată să îşi împartă banii cu inculpaţii A.C.F. şi B.R.D. De asemenea, aceasta i-a relatat că inculpatul B.R.D. îi pretinde suma de 75 de euro pe zi ca şi comision pentru că i-a aranjat locul de muncă la vitrine.

Inculpatul S.P.D. i-a sugerat numitei V.L.A. să-i spună inculpatului B.R.D. că este prietena lui (cei doi fiind vechi prieteni) pentru ca acesta să o scutească de plata acestei sume. Drept urmare, la scurt timp inculpatul B.R.D. l-a sunat pe inculpatul S. şi i-a spus că dacă ar fi ştiut că V.L.A. este prietena lui nu i-ar fi luat bani pentru că i-a rezolvat locul de muncă la vitrine, (vol. XIII - f. 212). Inculpatul B.R.D. l-a chemat pe inculpatul S.P.D. în Olanda „pentru a avea grijă” de V.L.A., care i-a şi trimis bani pentru a se deplasa în Olanda cu avionul, fiind identificate două transferuri de bani, la data de 07 iulie 2010 suma de 40,5 euro - vol. III f. 125 şi la data de 10 iulie 2010 suma de 189,5 euro - vol. III f. 186.

Inculpaţii M.V.G., P.N. şi B.R.D. l-au aşteptat pe inculpatul S.P.D. la aeroport, iar ulterior l-au transportat la domiciliul inculpatului A.C.F.. Din acel moment inculpatul A.C.F. a primit direct sau indirect sume de bani de la martora M.C.A. care achita costul chiriei, cheltuielile de întreţinere, cumpăra alimente pentru inculpat şi de asemenea, îi dădea din banii obţinuţi din prostituţie sume de bani în contul celor 500 euro pretinşi de acesta pentru a achita reparaţia maşinii. De asemenea, V.L.A. îl întreţinea pe inculpatul S.P.D., îi dădea acestuia suma de 50 euro pe zi şi în plus, îi achita inculpatului A.C.F., sume de bani în contul celor 1.000 euro pretinşi de la ea pentru reparaţia autoturismului, în tranşe de câte 50 - 100 de euro.

Potrivit declaraţiilor inculpatului A.C.F., inculpatul S.P.D. era cel care ţinea evidenţa banilor pe care V.L.A. îi dădea inculpatului A.C.F.

Din declaraţiile martorei M.C.A. şi ale inculpatului A.C.F. rezultă că de fapt acesta şi-a abandonat autoturismul şi nu a efectuat nici un fel de reparaţii. Din sumele de bani primite de la V.L.A., inculpatul S.P.D. a trimis suma de 150 euro la data de 08 septembrie 2010 pe numele mamei sale P.R., (vol. III f. 162) şi la data de 13 septembrie 2010 suma de 100 euro pe numele S.M., (vol. III f. 163).

Din probele administrate a rezultat că inculpaţii B.R.D., A.C.F., P.N. şi S.P.D. îi dădeau zilnic între 10-15 euro inculpatului M.V.G. care era şoferul lor şi al fetelor în timp ce inculpaţii A.C.F. şi O.T. îi achitau inculpatului B.R.D. suma de 75 euro pe zi din banii obţinuţi din prostituţie.

În fiecare dimineaţă tinerele care se prostituau în folosul grupului, fie erau aşteptate de către inculpatul M.V.G. care le transporta cu autoturismul la domiciliu (vol. XIII - f. 212), fie erau aşteptate de către inculpatul S.P.D., inculpatul A.C.F. sau inculpatul O.T., care le conduceau până acasă pentru a nu fi jefuite de banii obţinuţi la vitrine.

În cursul lunii august 2010 inculpatul S.P.D. s-a întors pentru câteva zile în România pentru a cumpăra un autoturism (vol. V f. 23) după care a revenit în Olanda, V.L.A. trimiţându-i prin sistemul W.U. mai multe sume de bani, după cum urmează: la data de 12 august 2010 suma de 120 euro - (vol. III f. 124), la data de 14 august 2010 suma de 50 euro - (vol. III f. 123) şi la data de 16 august 2010 suma de 100 euro (vol. III f. 193).

La plecarea spre România, V.L.A. i-a dat inculpatului S.P.D. suma de 1300 euro, din care acesta şi-a achiziţionat un autoturism B. înmatriculat cu nr X, pe care ulterior l-a vândut.

În aceeaşi perioadă, inculpatul B.R.D. a venit în România împreună cu K.R.P. pentru a participa la înmormântarea tatălui său. După câteva zile, inculpatul B.R.D., numita K.R.P. şi inculpatul S.P.D. s-au întors în Olanda cu autoturismul aparţinând primului, condus de martorul P.R. (vol. V f. 23). Timp de o săptămână martorul P.R. a fost cazat la inculpatul A.C.F. fiind întreţinut de către martora M.C.A., iar în jurul datei de 28 august 2010 acesta a revenit în România, banii de drum fiindu-i daţi de către inculpatul A.C.F.

La începutul lunii octombrie 2011 martora M.C.A. a revenit în România şi potrivit declaraţiilor acesteia, inculpatul A.C.F. revenise înaintea ei în ţară, ocazie cu care martora i-a încredinţat acestuia toţi banii economisiţi din sumele câştigate la vitrine, respectiv 1.100 euro.

După revenirea în ţară, atunci când avea nevoie de bani martora îl suna pe inculpat care îi dădea sumele pe care le cerea. Martora arată că inculpatul nu i-a dat toţi banii odată deoarece ea nu i-a cerut, iar inculpatul s-a oferit să-i păstreze până când avea nevoie de ei. După sosirea în ţară, inculpatul a dus-o pe martoră la un stilist scăzând costul acestui serviciu din banii pe care îi păstra la el. în cursul lunii noiembrie 2010, inculpatul a dus-o pe martora M.C.A. în Germania, în zona oraşului Dortmund în vederea practicării prostituţiei la V.V. Martora arată că împreună cu inculpatul s-a cazat la un prieten al acestuia de unde se deplasa zilnic la localul unde practica prostituţia. Din banii încasaţi din prostituţie, martora l-a întreţinut pe inculpat şi i-a dat zilnic 5 euro bani de buzunar.

În timp ce se afla în Germania, inculpatul A.C.F. ţinea legătura cu martora C.N., aflată în Olanda unde practica prostituţia la vitrine. După o relaţie prin intermediul internetului, martora C.N. l-a chemat pe inculpat să se mute la ea.

Drept urmare, în cursul lunii decembrie 2010, inculpatul a plecat din Germania în Olanda în localitatea Alkmaar spunându-i martorei M.C.A. că „dacă fata vrea să-l ţină, merge la ea”, nu mai stă să-i ia banii martorei M.C.A.

După plecarea inculpatului, martora a rămas în Germania unde a practicat prostituţia pe cont propriu până spre sfârşitul lunii decembrie 2010, însă sumele de bani obţinute erau neîndestulătoare datorită concurenţei mari, la vila respectivă lucrând aproximativ 25 de tinere o mare parte din ele din România. Martora ţinea legătura cu inculpatul, iar în cursul lunii decembrie 2010 i-a cerut acestuia să vină după ea în Germania şi să o ducă în Olanda, lucru pe care inculpatul l-a şi făcut. Martora a fost cazată în aceeaşi locuinţă în care inculpatul locuia cu martora C.N., cele două tinere împărţind în jumătate cheltuielile de chirie, utilităţile şi alimentele, inculpatul fiind întreţinut de către C.N..

Martora M.C.A. s-a angajat la vitrine în Amsterdam făcând naveta zilnic din Alkmaar. Alternativ, ea era transportată spre şi de la locul de muncă de către inculpatul A.C.F. şi un prieten al acestuia zis M., martora plătind 20 euro pe zi pentru contravaloarea transportului. în cursul lunii ianuarie 2011, martora M.C.A. s-a întors în România împreună cu inculpatul A.C.F. acesta din urmă având un termen de judecată în procesul penal pe care îl avea pe rolul instanţelor din Cluj-Napoca. în februarie 2011, martora M.C.A. s-a întors în Olanda unde se afla şi inculpatul A.C.F., cazându-se tot acasă la acesta şi la martora C.N.. Până în luna martie 2011, martora M.C.A. a practicat prostituţia în Amsterdam fiind transportată din Alkmaar de către inculpat şi prietenul acestuia.

La data de 25 mai 2011, M.C.A. a fost citată în vederea audierii în calitate de martor, ocazie cu care a dat declaraţii mincinoase cu privire la modul în care a ajuns în Olanda, persoanele cu care a intrat în contact acolo, încercând să diminueze participarea inculpatului A.C.F. la comiterea faptelor reţinute in sarcina lui O. Din declaraţia martorei C.A.C., colega de apartament a martorei M.C.A., rezultă că înainte de a fi audiată, aceasta a fost contactată telefonic de către inculpatul A.C.F. care i-a cerut să „nu îl bage la apă” şi că martorei M.C.A. îi era frică de inculpatul A.C.F.

La data de 27 mai 2011, martora M.C.A., din propria iniţiativă a revenit asupra declaraţiilor mincinoase pe care şi le-a retras, arătând că iniţial a minţit cu privire la implicarea inculpatului A.C.F. în exploatarea prostituţiei în Olanda.

În faza cercetării judecătoreşti a fost audiată martora M.C.A. (fila 125), ocazie cu care aceasta a declarat că îşi menţine ultima declaraţie dată în faţa organelor de urmărire penală. Concret, martora a recunoscut că inculpatul A. s-a oferit să o ajute pentru a putea lucra ca şi prostituată în Olanda, asigurându-i transportul în acest sens şi facilitându-i obţinerea unui loc la vitrine prin intermediul inculpatului B., cu care au şi locuit până când şi-au găsit o locuinţă. A mai precizat martora că de bunăvoie îi dădea din banii câştigaţi inculpatului A., asigurându-i plata chiriei şi bani de cheltuială, deşi acesta obţinea câştiguri din furat şi că erau situaţii în care acesta, singur sau împreună cu ceilalţi inculpaţi, venea în zona vitrinelor, pentru a le asigura protecţie, având în vedere că aveau bani asupra lor.

La rândul său, inculpatul A.C.F. cu ocazia audierii sale a descris circumstanţele în care au plecat spre Olanda, scopul fiind acela ca martora M.C.A. să desfăşoare activitatea de prostituţie la vitrine facilitându-i acest lucru prin intermediul inculpatului B. pe care îl cunoştea dinainte, negând faptul racolării numitei V.L.A. în vederea exploatării acesteia prin prostituţie prin aceeaşi filieră, deşi partea vătămată A.A.C. a susţinut că în realitate acesta îl sunase anterior pe inculpatul B. anunţându-l despre intenţia sa de a aduce două fete la lucru iar inculpatul S. a declarat că ştia de la susnumita că a fost indusă în eroare cu privire la activitatea pe care urma să o desfăşoare în străinătate.

Inculpatul recunoaşte însă, că a beneficiat de sumele de bani obţinute de cele două fete din activitatea de prostituţie sub pretextul achitării contravalorii autoturismului cu care au efectuat deplasarea şi care se defectase, precum şi sub aspectul plăţii chiriei, arătând şi că obişnuia să păstreze temporar, banii acesteia, recunoscând şi existenţa unei relaţii cu martora C.N., care avea aceeaşi ocupaţie, în aceeaşi zonă şi în acelaşi anturaj.

De asemenea, inculpatul A.C.F. a negat apartenenţa sa la grupul condus de inculpatul B., deşi implicit recunoaşte statutul acestuia de lider, din perspectiva „abilităţilor” sale de a obţine locuri de muncă „la vitrine” pentru fete, afirmând totodată că ocazional, se întâlnea cu ceilalţi inculpaţi la sala de antrenament (fila 68).

Apreciem că din materialul probator administrat rezultă cu prisosinţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A.C.F., instanţa urmând a reţine ca dovedită vinovăţia acestuia sub aspectul tuturor infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

3). În cursul lunii ianuarie 2010, inculpatul O.T. a cunoscut-o pe martora H.C.I., la acea dată în vârstă de 20 de ani, cei doi mutându-se împreună în apartamentul inculpatului G.A.F., la scurt timp martora abandonându-şi locul de muncă.

În cursul lunii februarie 2010, prin intermediul inculpatului O.T. martora l-a contactat pe numitul F.F.C. a cărei concubină lucra în Italia ca şi prostituată. Inculpatul O.T. arată că îl cunoaşte pe F.F.C. de mai mult timp şi cunoscând că soţia acestuia lucrează în Italia l-a rugat să îi găsească un loc de muncă martorei H.C.I. În scurt timp de la această discuţie, F.F.C. l-a anunţat că i-a găsit un loc de muncă martorei şi tot acesta s-a implicat în organizarea transportului martorei H.C.I. din România în Italia. Timp de mai multe luni, martora a muncit ca şi prostituată într-un apartament în care mai locuia şi concubina numitului F.F.C. Martora H.C.I. arată că ţinea legătura telefonic cu inculpatului, că încă din primele zile i-a spus acestuia că lucrează ca şi prostituată, că îi este greu să desfăşoare această activitate şi vrea să se întoarcă acasă. Aceasta arată că inculpatul nu a avut nici o reacţie, i-a spus să facă ce vrea. Martora arată că deşi dorea să se întoarcă acasă nu avea bani de drum, motiv pentru care a rămas să continue activitatea de prostituţie. Din banii obţinuţi din această activitate, martora i-a trimis inculpatului O.T. la data de 03 aprilie 2010, prin W.U., suma de 100 euro şi în aceeaşi zi suma de 50 de euro numitului F.F.C. (vol. III f. 68,69). Cu privire la sumele de bani trimise acestuia din urmă, martora a arătat că reprezintă contravaloarea transportului din România în Italia pe care le-a suportat acesta.

În cursul lunii februarie 2010 inculpatul O.T. s-a deplasat împreună cu martorul B.I.P. în Spania, ocazie cu care cei doi l-au vizitat şi pe martorul R.R.R., stabilit în localitatea Santander. Rămânând fără bani, inculpatul i-a cerut martorei să îi trimită nişte bani prin sistemul W.U. Din declaraţia martorei şi a inculpatului rezultă că aceasta i-a trimis în total suma de 500 euro din Italia în Spania.

În cursul lunii aprilie 2010, inculpatul O.T. s-a întors în România şi în timp ce martora H.C.I. era plecată în Italia inculpatul O.T. a racolat-o pe inculpata H.N.

Inculpatul O.T. i-a făcut cunoştinţă inculpatei H.N. şi cu inculpatul G.A.F. şi a dus-o de câteva ori în apartamentul acestuia pentru a întreţine relaţii sexuale.

În cursul lunii mai 2010, martora H.C.I. s-a întors in România, context în care inculpatul O.T. i-a prezentat-o pe inculpata H.N. martorei H.C.I. ca fiind verişoara lui.

Inculpatul le ducea pe ambele tinere în apartamentul inculpatului G.A.F., plasând-o pe inculpata H.N. atât acestuia, cât şi altor persoane în vederea practicării de relaţii sexuale.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că inculpatul O.T. avea un comportament abuziv faţă de martora H.C.I., o înjura frecvent şi chiar o lovea, iar dacă inculpata H.N. a intervenit în apărarea martorei, inculpatul a lovit-o şi pe ea.

La întoarcerea din Italia martora H.C.I. avea suma de 1.100 euro obţinuţi din practicarea prostituţiei, bani din care, în fiecare zi martora îi dădea inculpatului O.T. 30 de lei, întrucât acesta nu lucra nicăieri, plătea cheltuielile în apartamentul inculpatului G.A.F., respectiv între 100 - 150 lei pe lună pentru chirie, plătea integral utilităţile, inclusiv partea care ar fi revenit acestuia din urmă şi cumpăra mâncare pentru toţi cei care locuiau în apartament.

Cu privire la aceste sume de bani, inculpatul O.T. arată că nu cunoştea provenienţa lor. Această poziţie a inculpatului este contrazisă de declaraţiile martorei H.C.I. care arată că i s-a plâns inculpatului de mai multe ori, telefonic, că îi este greu să practice munca de prostituată. De asemenea, martorul R.R.R. arată că a aflat chiar de la inculpat că are fete în Italia „la produs”, de la care a primit sume de bani în perioada cât inculpatul l-a vizitat în Spania.

La începutul lunii iunie 2010, inculpaţii O.T. şi P.N. le-au propus celor două tinere să se deplaseze împreună cu ei în Olanda, unde ele să practice prostituţia la vitrine.

Martora H.C.I. a arătat că inculpatul P.N. le-a relatat că urmează să plece cu inculpatul M.V.G. într-o vacanţă pentru a-l vizita pe inculpatul B.R.D. aflat în Olanda, propunându-i inculpatului O.T. să îl însoţească.

Cei doi inculpaţi l-au apelat pe inculpatul B.R.D. şi i-au comunicat că urmează să plece în Olanda împreună cu martora H.C.I. şi inculpata H.N., context în care în perioada următoare, inculpatul O.T. a luat legătura de mai multe ori cu inculpatul B.R.D. pentru ca acesta să obţină vitrine pentru cele două tinere şi locuri de cazare.

Potrivit declaraţiilor martorului R.R.R. inculpatul B.R.D. a promis că le va lăsa pe cele două tinere să practice prostituţia „pe strada lui” în schimbul sumei de 75 euro pe zi de la fiecare dintre ele. Martora H.C.I. arată că încă de la plecarea din România inculpatul O.T. i-a spus că din banii pe care îi va câştiga la vitrine trebuie să achite inculpatului B.R.D. 75 de euro pentru faptul că i-a ajutat să ajungă în Olanda. Inculpatul B.R.D. a găsit o locuinţă pentru inculpatul O.T. şi martora H.C.I.

La scurt timp înaintea plecării în Olanda, inculpatul P.N. a preluat-o pe inculpata H.N. de la inculpatul O.T., convingând-o să formeze un cuplu şi să se prostitueze în folosul lui.

Transportul inculpaţilor P.N., O.T. şi H.N. şi al martorei H.C.I. a fost efectuat de către inculpatul M.V.G. cu autoturismul X, urmând ca odată ajunşi acolo acesta să îndeplinească rolul de şofer şi bodyguard pentru membrii grupului şi tinerele care se prostituau în folosul lor, urmând a fi plătit de către fiecare dintre inculpaţi.

În baza înţelegerii, la sfârşitul lunii iunie 2010 inculpatul M.V.G. i-a transportat cu autoturismul înmatriculat pe numele tatălui său C pe inculpaţii O.T., P.N. şi H.N. şi pe martora H.C.I. în localitatea Alkmaar, urmând ca după începerea activităţii de prostituţie, contravaloarea transportului din România în Olanda, 150 euro de persoană, să fie suportat (pentru toţi inculpaţii) din banii încasaţi de cele două tinere.

Martora H.C.I. a arătat că după prima lună de muncă la vitrine, i-a achitat inculpatului M.V.G. suma de 300 euro reprezentând partea ei şi a inculpatului O.T., pentru transport. Inculpatul O.T. şi martora H.C.I. s-au cazat în locuinţa găsită de inculpatul B.R.D., chiria fiind plătită în întregime în toată perioada de către martoră din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei. De asemenea, timp de o lună, martora H.C.I. i-a plătit suma de 75 euro inculpatului B.R.D., prin intermediul prietenei acestuia K.R.P. Martora arată că în afara sumelor de mai sus, achita zilnic între 10 şi 20 de euro inculpatului O.T. şi îl întreţinea pe acesta, achitând chiria, utilităţile şi costul alimentelor.

Din banii primiţi de la martora H.C.I., inculpatul O.T. a trimis suma de 505 euro martorului P.R. zis L. la data de 12 august 2010, acesta susţinând că la constituirea ei a contribuit şi inculpatul A.C.F., destinaţia sumei fiind aceea ca martorul să cumpere produse pentru mărirea masei musculare din România şi să le trimită inculpaţilor în Olanda (vol. XIII f. 91, vol. VI. 23.-24).

Atât în România cât şi pe durata şederii în Olanda inculpatul O.T. a avut un comportament abuziv faţă de martora H.C.I. şi chiar a supus-o unor violenţe, în acest sens declaraţia martorului R.R.R. fiind relevantă, acesta arătând că inculpatul O.T. a bătut-o pe inculpata H.N., iar martora H.C.I. era şi ea foarte speriată în prezenţa inculpatului şi nici nu vorbea cu martorul. (vol. I f. 7-11).

Cu privire la acest aspect, martora H.C.I. a arătat că după ce a ajuns în Olanda, au început certuri între ea şi inculpatul O.T., „din cauza faptului că mai uita să-i lase bani de cheltuială sau uneori îi lăsa bani puţin şi nu îi ajungeau de ţigări şi să iasă la terasă”, situaţie în care o suna, o înjura, fiind nervos. Martora arată că niciodată nu a fost lovită sau bătută, ci doar înjurată. Tot martora H.C.I. a arătat că în timp ce se afla în Olanda, inculpata H.N. i s-a plâns că inculpatul O.T. a lovit-o pentru că mergea prea des la vitrina martorei în timpul programului de lucru. Martora arată că i-a atras atenţia inculpatei să nu mai treacă pe la vitrine pentru că îi ia din timpul de lucru şi nu mai câştigă bani.

Apreciem că aceste împrejurări de fapt se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane constituind acte de ameninţare sau alte forme de constrângere, scopul acestora fiind maximizarea profiturilor obţinute din prostituţia martorei H.C.I.

În cursul lunii octombrie 2010 inculpatul O.T. a revenit pentru scurt timp în România pentru a achiziţiona un autoturism, din declaraţia martorei H.C.I. reieşind că acesta avea asupra lui suma de 7.000 euro economisiţi din bani câştigaţi de ea la vitrine.

Declaraţia inculpatului în sensul că avea în realitate asupra sa 14.000 euro din care jumătate obţinuţi de el din activităţi prestate în domeniul construcţiilor este contrazisă de martorii audiaţi în cauză, toţi arătând că niciunul dintre inculpaţii B.R.D., A.C.F., P.N., M.V.G., O.T. sau S.P.D. nu au avut vreun loc de muncă pe teritoriul Olandei, obţinând bani doar din exploatarea prostituţiei şi, o parte din ei, din taxe de protecţie percepute de la hoţii din România care acţionau în Olanda. De altfel, inculpatul O.T. a arătat că a preferat să ducă banii cu el în numerar şi să nu facă transferuri bancare întrucât nu putea să justifice întreaga sumă şi risca să rămână fără ei.

Inculpatul a achiziţionat un autoturism marca A.R. cu nr de înmatriculare X cu suma de 1.600 euro şi l-a angajat pe martorul S.M.F. să îl conducă, inculpatul neavând permis de conducere. Acesta a arătat că restul banilor i-a cheltuit pe jocuri de noroc şi alte asemenea distracţii. (vol. XIII - f. 92).

La data de 17 octombrie 2010, martora H.C.I. i-a trimis inculpatului suma de 120 euro prin W.U. din localitatea Alkmaar pentru ca acesta să aibă bani de drum să se întoarcă în Olanda. (vol. III f. 3).

Tot în cursul lunii octombrie 2010 inculpatul O.T. a revenit în Olanda cu autoturismul condus de martorul S.M.F., fiind însoţiţi de fratele inculpatului numitul O. Radu şi de B.M.B. zis B.B.. Martorul S.M.F. arată că el, B.B. şi fratele inculpatului zis Răducu urmau să fure din magazine, fiind duşi în acest scop de către inculpatul O.T. care a şi suportat cheltuielile de transport. Martorul arată că toţi trei au fost cazaţi de către inculpatul O.T. în locuinţa unde acesta locuia cu martora H.C.I.

În primele zile cei trei doar au supravegheat zona, iar ulterior timp de aproximativ o lună au sustras diverse bunuri din magazine ajungând „să producă” între 100 şi 200 euro pe care îi împărţeau între ei. Martorul arată că nu au plătit bani de chirie, inculpatul O.T. spunându-le că martora este cea care achită chiria şi utilităţile. Martorul arată că a mers în cartierul vitrinelor şi a observat-o pe martora H.C.I. în timp ce îşi desfăşura activitatea de prostituată fiind îmbrăcată foarte sumar. Acesta arată că în fiecare zi martora mergea la vitrine întorcându-se în jurul orelor 01 : 00 - 02:00, iar inculpatul O.T. nu lucra nimic, cel mai des stătea acasă, se droga cu marijuana, mânca şi dormea. Martorul S.M.F. arată că inculpatul O.T. l-a dus la locuinţa inculpatului B.R.D. pe care i l-a şi prezentat, unde i-a cunoscut pe K.R.P., inculpata H.N., V.L.A. şi pe inculpatul S.P.D., în locuinţa inculpatului aflându-se şi mai vechile lui cunoştinţe, inculpatul P.N., în folosul căruia se prostitua inculpata H.N. şi inculpatul M.V.G. Martorul mai arată că inculpaţii B.R.D., P.N., M.V.G. şi S.P.D. nu lucrau şi nici nu furau din magazine.

Martorul S.M.F. a arătat că de mai multe ori, în timp ce se afla în locuri publice cu inculpatul O.T. a observat că erau urmăriţi de un autoturism B. cu nr de înmatriculare de Bulgaria şi că a auzit de la inculpatul B.R.D. că persoana din autoturism îl urmărea de fapt pe inculpatul O.T. despre care în Olanda se ştia că este „peştele” C., pentru că aceasta din urmă i-ar fi sustras suma de 10.000 euro.

Fiindu-le frică să nu păţească ceva grav, S.M.F. şi B.M.B. au hotărât să se întoarcă în România, iar inculpatul O.T. i-a rugat să o ducă şi pe martora H.C.I. acasă, cei doi lăsând-o în apartamentul inculpatului G.A.F. Inculpatul O.T. a rămas în Olanda până în luna noiembrie 2010.

În cursul lunii noiembrie 2010, inculpatul O.T. a vândut autoturismul A.R. cu nr de înmatriculare X inculpatului P.N. cu suma de 600 euro.

Inculpatul O.T. şi martora H.C.I. s-au cazat la inculpatul G.A.F. zis G., martora H.C.I. fiind cea care plătea cheltuielile de întreţinere, cumpăra mâncare şi îi dădea acestuia între 100 - 150 lei pe lună pentru chirie.

Rămânând în scurt timp fără bani, cei doi s-au înţeles ca martora H.C.I. să se deplaseze în Germania pentru a practica prostituţia până în preajma sărbătorilor, urmând ca inculpatul să rămână în România. Martora a practicat prostituţia într-o casă în apropierea localităţii Duisburg. La data de 17 decembrie 2010 aceasta a trimis inculpatului O.T. suma de 50 de euro din Germania (vol. III f. 71). înaintea sărbătorilor de iarnă, martora s-a întors în România cu suma de 700 euro pe care i-a cheltuit împreună cu inculpatul. în această perioadă, decembrie 2010 - martie 2011, cei doi au fost cazaţi de către inculpatul G.A.F. care a beneficiat de sumele de bani necesare plăţii utilităţilor, alimentelor şi chiriei.

În luna martie 2011, martora H.C.I. s-a deplasat din nou în Olanda, însoţită de către inculpatul O.T. care a beneficiat de sume de bani din activitatea de prostituţie desfăşurată de aceasta. în cursul lunii mai 2011, inculpatul O.T. s-a întors în România pentru a-şi schimba documentele de identitate care urmau să expire. La data de 09 mai 2011, martora H.C.I. a expediat suma de 250 euro pe numele inculpatului G.A.F., suma fiind destinată inculpatului O.T. (vol. III f. 285) iar la data de 10 mai 2011, martora a trimis pe numele aceluiaşi inculpat suma de 400 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru inculpatul O.T. (vol. III f. 242).

Prin încheierea penală nr. 79/C/P/2011 a Tribunalului Cluj s-a dispus autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe suport optic a convorbirilor purtate de către O.T. de la postul X începând cu data de 11 mai 2011 (vol. XII f. 91), sens în care s-a procedat la interceptarea convorbirilor purtate de inculpat până la data reţinerii respectiv 17 mai 2011.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor a rezultat că inculpatul ţinea legătura cu martora H.C.I., căreia la data de 12 mai 2011 i-a solicitat suma de 100 euro (vol. X f.51). La data de 16 mai 2011, martora H.C.I. i-a trimis inculpatului un mesaj privind numărul tranzacţiei (MTCN), numele unei persoane care a efectuat transferul şi suma de 100 euro (vol. X f. 65). în convorbirile cu o persoană neidentificată de sex feminin utilizatoarea postului nr. 0756-820911, inculpatul a arătat că martora H.C.I. i-a trimis în total suma de 600 euro pentru a-şi plăti transportul din România în Olanda. Mai rezultă de asemenea, că inculpatul i-a propus aceleiaşi persoane să o ducă în Olanda. Din convorbirea din data de 16 mai 2011 ora 13,00 cu o persoană neidentificată rezultă că inculpatul a renunţat la acest plan, întrucât nu a putut să facă rost de bani de drum pentru transportul femeii.

Inculpaţii P.N., M.V.G. şi H.N. au rămas în locuinţa inculpatului B.R.D., unde mai era găzduită şi partea vătămată A.A.C. Pe toată durata şederii în Olanda, inculpata H.N. a fost cea care l-a întreţinut pe inculpatul P.N. plătind pentru acesta cazarea şi mâncarea iar din banii obţinuţi de la aceasta la data de 13 octombrie 2010 inculpatul P.N. i-a trimis bani soţiei sale P.R.

Inculpatul B.R.D. a trimis-o pe prietena lui, K.R.P. cu inculpata H.N. şi martora H.C.I. la biroul de plasare pentru întocmirea documentelor şi înregistrarea lor ca prostituate, cele două începând să lucreze ca şi prostituate în jurul datei de 28 iunie 2010.

În fiecare zi în jurul prânzului cele două tinere se deplasau la vitrine şi îşi desfăşurau activitatea de prostituţie până spre dimineaţa zilei următoare. Dimineaţa unul din inculpaţi le aştepta pe tinere şi le conducea spre casă.

Din declaraţiile martorelor M.C.A. şi H.C.I. a rezultat că inculpatul O.T. mergea în fiecare dimineaţă la vitrine pentru a o aştepta pe martora H.C.I. şi a o însoţi până acasă. Martora H.C.I. arată că din banii câştigaţi la vitrine suporta în întregime sumele necesare întreţinerii inculpatului O.T. în Olanda (chirie, plata utilităţilor, mâncare, distracţii) şi îi dădea acestuia mici sume de bani 10-20 euro pe zi. Tot din aceşti bani, martora arată că a trimis familiei inculpatului suma de 50 de euro.

În octombrie 2010 inculpaţii M.V.G., P.N., A.C.F. şi S.P.D. s-au întors în România motivul fiind, potrivit declaraţiilor acestuia din urmă, certurile care au intervenit între ei şi inculpatul B.R.D.. Inculpatul S.P.D. mai arată că V.L.A. a rămas în Olanda pentru a practica prostituţia.

Periodic inculpatul P.N. a făcut deplasări în Olanda împreună cu inculpatul M.V.G. pentru a primi bani de la inculpata H.N. Astfel, în cursul lunii ianuarie 2011 a vizitat-o pe aceasta, fiind transportat în Olanda de inculpatul M.V.G. iar la data de 29 ianuarie 2011 inculpatul P.N. i-a expediat suma de 200 euro soţiei sale P.R. (vol. III f. 117), transferul efectuându-se din localitatea Alkmaar, banii provenind în mod evident din activitatea de prostituţie desfăşurată de inculpata H.N.

În acelaşi timp, în perioadele în care inculpatul P.N. se afla în ţară acesta primea sume de bani de la inculpata H.N. prin sistemul W.U., fiind identificate următoarele tranzacţii: la data de 02 martie 2011 suma de 300 euro - vol. III f. 120; la data de 07 martie 2011 suma de 200 euro - vol. III f. 166; la data de 14 martie 2011 suma de 150 euro - vol. III f. 121; la data de 18 martie 2011 suma de 150 euro - vol. III f. 159; la data de 20 martie 2011 suma de 150 euro - vol. III f. 158 şi la data de 24 martie 2011 suma de 200 euro - vol. III f. 167,toate aceste sume fiind expediate din localitatea Alkmaar - Olanda.

S-a constatat aşadar, că într-o singură lună, martie 2011, inculpata i-a trimis inculpatului suma de 1.150 euro, împrejurare care poate fi avută în vedere la stabilirea sumelor reale de care inculpatul a beneficiat pe durata şederii în Olanda din banii obţinuţi din prostituţie de către aceasta.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.P.D. acesta a continuat să ţină legătura cu V.L.A. primind periodic de la aceasta sume de bani, în total 4.750 euro şi 543 dolari, după cum urmează: la data de 07 iulie 2010 suma de 40,5 euro - vol. III f. 125, Ia data de 10 iulie 2010 suma de 189,5 euro - vol. III f. 186, la data de 12 august 2010 suma de 120 euro - vol. III f. 124, la data de 14 august 2010 suma de 50 euro - vol. III f. 123, la data de 16 august 2010 suma de 100 euro vol. III f. 193, Ia data de 15 noiembrie 2010 suma de 543 dolari - vol. III f. 98, la data de 03 decembrie 2010 suma de 250 euro - vol. III f. 156, la data de 07 decembrie 2010 suma de 350 euro - vol. III f. 157, la data de 13 decembrie 2010 suma de 550 euro - vol. III f. 155, Ia data de 20 decembrie 2010 suma de 500 euro - vol. III f. 152, Ia data de 22 decembrie 2010 suma de 100 euro - vol. III f. 153, la data de 24 decembrie 2010 suma de 200 euro - vol. III f. 154, Ia data de 14 ianuarie 2011suma de 250 euro - vol. III f. 100, la data de 17 ianuarie 2011suma de 300 euro - vol. III f. 149, la data de 18 ianuarie 2011 suma de 200 euro - vol. III f. 150, la data de 21 ianuarie 2011 suma de 400 euro - vol. III f. 151, la data de 28 ianuarie 2011 suma de 400 euro - vol. III f. 122, la data de 29 ianuarie 2011suma de 150 euro - vol. III f. 148, la data de 14 februarie 2011 suma de 300 euro - vol. III f. 164, la data de 21 martie 2011 suma de 150 euro - vol. III f. 161, la data de 11 aprilie 2011 suma de 150 euro - vol. III f. 175.

În faza cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi inculpaţii O.T. şi P.N. şi inculpata H.N., nefiind posibilă audierea martorei H.C., aceasta fiind în continuare plecată în străinătate. (filele 67, 70, 73).

Inculpatul O.T. a susţinut că în realitate nu se pune problema existenţei unui grup infracţional organizat, deoarece ei se întâlneau doar pentru a merge la sală, neavând loc vreo activitate de supraveghere a fetelor, violenţele pe care le-a exercitat asupra martorei H.C. nu aveau legătură cu activitatea de prostituţie desfăşurată de aceasta, ci erau determinate de unele probleme de cuplu, având în vedere că trăiau împreună. Recunoaşte inculpatul că a fost sprijinit financiar de către martora H.C., din banii obţinuţi din activitatea de prostituţie, atât în străinătate, cât şi după ce a revenit în ţară.

În acelaşi sens, inculpatul P.N. a negat comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că iniţial, nu cunoştea ocupaţia fetelor şi că ulterior momentului ajungerii lor în Olanda, a început o relaţie cu numita H.N. care se ocupa cu prostituţia, beneficiind de sumele de bani pe care aceasta i Ie dădea de bunăvoie.

Relevant sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpaţilor este faptul că aceştia, însoţiţi de cele două tinere, au ajuns în Olanda tot cu ajutorul inculpatului M.V.G., fiind cazaţi la inculpatul B.R.D., care ca şi în celelalte situaţii, le-a facilitat accesul la vitrine, fiecare dintre ei fiind practic întreţinuţi de acestea în condiţiile în care nu desfăşurau nici o activitate. Nu prezintă relevanţă în acest sens, faptul că exista acceptul fetelor pentru desfăşurarea acestor activităţi (deşi există probe care dovedesc contrariul, respectiv existenţa unor agresiuni fizice şi verbale din partea acestora) sau împrejurarea că acestea de bunăvoie avansau inculpaţilor banii obţinuţi, consimţământul victimelor infracţiunii de trafic de persoane nefiind relevant iar în privinţa infracţiunii de proxenetism, este încriminată chiar şi simpla tragere de foloase de pe urma acestei activităţi.

Apare ca fiind nesinceră declaraţia inculpatului P.N., în sensul că nu ştia cu ce urmau să se ocupe fetele în Olanda, atâta timp cât chiar de la prima deplasare a sa în Olanda, ocazionată de transportul părţii vătămate a luat la cunoştinţă despre acest fapt.

În acelaşi timp, ne-am referit anterior la implicarea acestor inculpaţi şi a inculpatului M.V.G. în găsirea părţii vătămate şi la activitatea de supraveghere a tinerelor pe care aceştia o desfăşurau.

La rândul său, în faţa instanţei de judecată,inculpata H.N. a susţinut că i-a aparţinut iniţiativa de a merge în Olanda, descriind condiţiile în care a avut loc deplasarea şi apoi plasarea sa la vitrine, faptul că au locuit o vreme la inculpatul B.R.D. suportând cheltuielile curente, afirmând însă că nu a dat bani inculpatului P.N., contrar chiar susţinerilor acestuia şi transferurilor la care am făcut referire mai sus.

Mai arătăm faptul că în faza cercetării judecătoreşti instanţa a dispus audierea martorului cu identitate protejată „P.A.” (fila 280) care a susţinut că are cunoştinţă de la persoane din anturajul inculpatului O.T. şi de la acesta personal, că acesta ar fi transportat în Olanda pentru a se prostitua două fete, N. şi C., pe care le-a şi bătut. Totodată, reţinem declaraţia martorului B.I.P. (fila 251) din faţa instanţei de judecată, care a precizat că, ia diferite momente i-a văzut în Olanda, în localitatea Alkmaar, pe inculpaţii din prezentul dosar, chiar pe strada unde fetele îşi desfăşurau activitatea de prostituţie.

Pe de altă parte, mai mult sau mai puţin, declaraţiile inculpaţilor, în ciuda nesincerităţii pe care o reflectă, conţin şi aspecte relevante cauzei, ca de altfel şi declaraţiile martorilor audiaţi pe tot parcursul procesului penal, din coroborarea tuturor acestora reieşind vinovăţia acestora sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Ca atare, raportat la toate cele reţinute mai sus, a rezultat fără dubiu împrejurarea că, este corespunzătoare realităţii împrejurarea că inculpaţii au constituit un grup infracţional în sensul Legii nr. 39/2003, în condiţiile în care mai multe persoane au acţionat în mod coordonat în vederea exploatării sexuale a mai multor tinere, fiecare având un rol bine determinat, unii preocupându-se de racolarea tinerelor şi plasarea acestora la vitrine, alţii asigurând transportul şi supravegherea acestora, uneori prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, concomitent obţinerii de foloase de pe urma acestei activităţi.

3. Activitatea infracţională a inculpaţilor C.I. şi M.V.G.

Inculpatul C.I. practică taximetria de mai mulţi ani, context în care în vara anului 2010 a cunoscut-o pe martora F.C., zisă Ina, care practica servicii de masaj erotic şi prostituţia. Drept urmare,în perioada cuprinsă între sfârşitul anului 2010 - mai 2011 acesta a transportat-o pe martoră la hotelurile unde aceasta se întâlnea cu clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale şi i-a trimis circa 8 clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale contra cost, obţinând beneficii prin încasarea contravalorii transportului.

În toamna anului 2010, inculpatul a cunoscut-o pe martora F.A. zisă A., care, de asemenea, practica prostituţia, oferindu-i sprijin în practicarea acestei activităţi, prin transportarea ei pentru a se întâlni cu clienţii şi prin găsirea unor clienţi, cu care martora să întreţină relaţii sexuale contra cost, în unele situaţii inculpatul fiind cel care a negociat preţul serviciilor sexuale prestate de către martoră.

Astfel, inculpatul a beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituţie desfăşurată de către martoră, primind de la aceasta atât sume de bani cât şi contravaloarea transporturilor martorei sau clienţilor acesteia, după caz. Inculpatul a prezentat-o pe martora F.C. martorei F.A., cele două colaborând în ce priveşte practicarea prostituţiei.

De mai multe ori, în cursul lunii aprilie 2011, martora F.A. a avut clienţi care solicitau servicii sexuale de la mai multe fete, martora apelând la inculpatul C.I. şi la martora F.C. în scopul oferirii serviciilor sexuale cerute de către clienţi. (vol. IX f. 106, 107-108, 109, 130-135, 142, 172).

Prin încheierea penală nr. 60/C/P/2011 a Tribunalului Cluj a fost autorizată interceptarea convorbirilor de la postul X utilizat de către inculpatul C.I. (la acea dată neidentificat) pe o durată de 15 zile, începând din 12 aprilie 2011 (vol. I f. 108), iar prin încheierile penale nr. 66/C/P/2011 şi respectiv nr. 79/C/P/2011 s-a dispus prelungirea autorizării interceptării, localizării şi înregistrării convorbirilor de la acelaşi post telefonic pe o durată de 15 zile începând din 26 aprilie 2011 şi respectiv 30 zile începând cu data de 11 mai 2011. (vol. XII f. 94).

La data de 13 aprilie 2011 ora 19:51 (vol. IX f. 13-14), la data de 13 aprilie 2011 ora 21:47 (vol. IX f. 16), la data de 13 aprilie 2011 ora 21:56:04 (vol. IX f. 20,21), la data de 15 aprilie 2011 ora 10:48:58 (vol. IX f. 65-71), la data de 15 aprilie 2011 ora 13:53:25 (vol. IX f. 75-76), la data de 20 aprilie 2011 ora 16:44:21 (vol. IX f. 121-122), la data de 21 aprilie 2011 ora 12:47:09 (vol. IX f. 148), 27 aprilie 2011 ora 21:22:11 (vol. IX f. 173) inculpatul a discutat cu mai mulţi bărbaţi care au solicitat serviciile sexuale ale unor tinere, stabilind cu aceştia preţul serviciilor, după care le-a apelat pe martorele F.A. şi F.C. intermediind întâlniri între acestea şi „clienţi” pentru întreţinerea de relaţii sexuale. Din convorbirile telefonice rezultă că martora F.C. l-a refuzat pe unul dintre clienţi deoarece nu îi convenea tariful negociat de către inculpatul C.I. cu acesta, respectiv 150 lei pentru o jumătate de oră, ea solicitând 250 de lei, motiv pentru care în mai multe convorbiri cu martora F.A. învinuitul şi-a manifestat nemulţumirea (vol. IX f. 26-34, 63-64, 84-94).

Din convorbirea din data de 13 aprilie 2011, ora 23:19:47 purtată între inculpat şi martora F.A. a rezultat că anterior acesta i-a trimis acesteia doi clienţi S. şi N. din Gilău şi că aceştia i-au plătit suma de 500 de lei la o întâlnire anterioară (vol. IX f. 35-38).

La data de 14 aprilie 2011 ora 12:20:44 inculpatul a apelat-o pe martora F.A. cerându-i să întreţină relaţii sexuale cu un prieten de al său urmând ca acesta să o plătească cu suma de 100 lei (f. 43). în aceeaşi zi la ora 16:50 martora F.A. i-a cerut inculpatului să vină la domiciliul ei cu un bărbat pentru a întreţine relaţii sexuale promiţându-i că banii obţinuţi de la acesta îi va da inculpatului (f. 46). La scurt timp după această convorbire inculpatul l-a trimis la domiciliul martorei pe un bărbat, utilizatorul postului telefonic X. (f. 48-61).

În convorbirea din 21 aprilie 2011 ora 12:24:21 inculpatul i s-a plâns martorei F.A. de faptul că martora F.C. i-a dat doar suma de 25 de lei după ce a dus-o acasă de la hotelul unde întreţinuse relaţii sexuale cu un bărbat, considerând că faţă de efortul pe care l-a făcut, dându-i client, transportând-o, suma este „o bătaie de joc” (vol. IX f. 146). Martora F.A. i-a spus atunci, că pe viitor va lua ea 50 de lei de la fiecare client plasat martorei F. pentru a-i da inculpatului. în aceeaşi zi, a apelat-o şi pe martora F.C. reproşându-i că ar fi trebuit să-i dea suma de 50 de lei, că a ajutat-o în trecut, dar „a uitat şi s-a şmecherit”. (vol. IX f. 152-153).

La data de 21 aprilie 2011 inculpatul C.I. a luat legătura cu o persoană solicitându-i acesteia să plaseze un anunţ pe internet privind angajarea unei tinere pentru a lucra la casă şi a oferii servicii de masaj.(vol. IX f. 150).

Aspectele de mai sus, sunt susţinute şi de declaraţiile martorelor F.A. şi F.C. şi a martorilor M.J. (vol. VI. 1-4), G.A.V. (f. 115-117), C.I.M. (f. 131-134), S.B. (f. 148-149).

În afara activităţii infracţionale constând în transportul tinerelor în străinătate şi supravegherea acestora, la care ne-am referit mai sus, inculpatul M. a desfăşurat şi activităţi de racolare a unor fete pentru această activitate prin intermediul inculpatului C.I. şi a martorului C.A.

Astfel, în cursul lunii aprilie 2011 la cererea inculpatului M.V.G., inculpatul C.I., le-a propus martorelor F.A., zisă A. şi F.C., zisă I., să se deplaseze prin intermediul inculpatului M.V.G. în Olanda în vederea practicării prostituţiei la vitrine, urmând să le însoţească şi să le ofere protecţie fizică pe durata desfăşurării activităţii de prostituţie, în schimbul unor foloase materiale.

Inculpatul C.I. a purtat mai multe convorbiri cu inculpatul M.V.G., referitor la plecarea în Olanda. Din conţinutul acestor convorbiri rezultă că inculpatul M.V.G. era cel care avea iniţiativa acestor discuţii. Astfel, de pildă din convorbirea din data de 20 aprilie 2011 ora 17:58:14 inculpatul M.V.G. i-a cerut inculpatului C.I. să-i dea un răspuns cât mai repede spunându-i că s-a eliberat o casă (în care fetele urmau a fi cazate), iar în aceeaşi seară la ora 20:29:05 inculpatul îi cere un răspuns definitiv, inculpatul C.I. arătând că nu discută la telefon astfel de probleme. La data de 21 aprilie 2011 ora 01:06:15, inculpatul insistă spunându-i inculpatului că are nevoie neapărat de un răspuns, că nu mai poate să ţină casa găsită, chiria costând 450 euro pe săptămână (vol. IX f. 77, 78, 136-141).

La insistenţele acestuia, în cursul lunii aprilie 2011 inculpatul C.I. a intermediat mai multe întâlniri între inculpatul M.V.G. şi martorele F.A. şi F.C.

În acest sens, martora F.A. arată că la mijlocul lunii aprilie 2011, inculpatul C.I. i-a relatat că inculpatul M.V.G. duce fete în Olanda pentru a se prostitua la vitrine şi acolo le păzeşte pentru a nu avea probleme cu cineva. Totodată, i-a relatat martorei că inculpatul i-a cerut să o întrebe dacă nu doreşte să meargă în Olanda să practice prostituţia. Prin intermediul inculpatului C.I., martora F.A. s-a întâlnit cu inculpatul M. la domiciliul ei, acesta propunându-i să vină în Olanda pentru a munci ca prostituată la vitrine şi i-a prezentat modul în care se desfăşura această activitate, respectiv că tinerele stau în camere cu intrare direct din stradă, iar clienţii aleg fetele care le plac şi intră în camera respectivă pentru a întreţine relaţii sexuale cu fata pe care şi-au ales-o. Inculpatul i-a dat de înţeles că nu este obligatoriu să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, martora având posibilitatea să ofere servicii de masaj erotic (împrejurare nereală). Inculpatul a asigurat-o pe martoră că îi asigură obţinerea unei vitrine, găsirea unui loc de cazare şi protecţia fizică, să nu o bată cineva, să nu o fure şi să o vândă altcuiva, în special unor albanezi, martora urmând să câştige foarte bine, până la 1.000 euro pe zi. Pentru a o convinge pe martoră, inculpatul i-a relatat că anterior a mai dus fete în Olanda, că acestora le-a mers foarte bine, câştigând până la 1.000 euro pe zi, din care îl plăteau cu sume între 50 - 100 euro pe zi pentru că le păzea. Inculpatul i-a cerut martorei aceeaşi sumă, respectiv între 50 - 100 euro pe zi. Martora l-a întrebat dacă au fost probleme cu fetele pe care le-a păzit, inculpatul relatându-i că nişte albanezi au încercat să o convingă pe o fată de al lui să meargă cu ei în altă parte, dar el a intervenit cu nişte prieteni de ai lui, printre care „V.” (inculpatul B.R.D.). Această relatare constituie o referire directă la partea vătămată A.A.C. pe care martora nu o cunoaşte şi nu avea posibilitatea să cunoască împrejurările pe care le-a declarat organelor de urmărire penală decât din relatările inculpatului. Tot inculpatul M.V.G. i-a relatat martorei că şi prietenul lui, G. (inculpatul P.N.) duce fete în Olanda la vitrine, că în cursul anului 2010 acesta a dus în Olanda o fată care face mulţi bani. Inculpatul a precizat martorei că el, V. şi G. sunt solizi, fac sală şi nu le este frică de albanezii din Olanda, astfel că nu trebuie să-şi facă griji că va păţi ceva. (vol. I f. 223-226). Inculpatul i-a relatat martorei şi despre prietena lui V., R. (K.R.P.), care câştiga de la vitrine 1.000 euro pe zi (vol. I f. 237).

Inculpatul C.I. a asistat la întreaga discuţie şi, după plecarea inculpatului M.V.G., a discutat cu martora F.A., aceasta arătând că i-a cerut inculpatului să o însoţească în Olanda întrucât nu avea încredere în inculpatul M.V.G., fiindu-i teamă de el datorită reputaţiei pe care acesta o avea, de persoană violentă. Ulterior, a avut loc o nouă întâlnire între martoră, inculpatul M.V.G. şi inculpatul C.I., acesta din urmă spunându-i că martora este de acord să se deplaseze în Olanda pentru a lucra la vitrine doar cu condiţia ca el să o însoţească.

Inculpatul M.V.G. s-a declarat de acord cu acest aranjament, cerându-le însă martorei şi inculpatului să mai găsească încă o fată, pentru a rămâne fiecare dintre ei cu câte o fată, respectiv inculpatul cu martora şi inculpatul cu altcineva.

Tot în cursul lunii aprilie 2011, inculpatul C.I. a intermediat întâlniri între martora F.C. şi inculpatul M.V.G. acesta propunându-i martorei să se deplaseze împreună cu el în Olanda în vederea practicării prostituţiei, asigurându-o că va câştiga suma de 900 euro pe zi din această activitate şi solicitându-i ca din aceşti bani să-i plătească o taxă de 100 euro pe zi pentru protecţie. Inculpatul s-a oferit să o transporte pe martoră în Olanda urmând ca aceasta să-i plătească contravaloarea transportului după ce va începe munca la vitrine şi să îi găsească un loc de cazare prin intermediul unui prieten pe care îl avea în Olanda, fără să-i precizeze numele acestuia. Inculpatul i-a precizat martorei că „el şi oamenii lui” o vor supraveghea în perioada în care ea va lucra la vitrine, că anterior a mai dus fete în Olanda care au câştigat mulţi bani la vitrine, că prietenii lui, V., G., O. şi F. au şi ei fete care lucrează la vitrine şi câştigă mulţi bani. Inculpatul i-a relatat martorei că V. (B.R.D.) a dus în Olanda o fată ţigancă din localitatea Mera care provenea dintr-o familie săracă şi această fată „i-a făcut lui V. mulţi bani”, G. (P.N.) are şi el o fată care câştigă mulţi bani la vitrine, fata lui O. câştigă mulţi bani, iar acesta s-a întors la începutul anului 2011 cu circa 12.000 euro pe care „i-a spart” pe lăutari şi distracţie. Inculpatul i-a cerut martorei să discute cu cele şase colege de la salonul de masaj erotic la care muncea şi să le convingă să plece cu inculpatul în Olanda pentru a se prostitua la vitrine şi să-i plătească suma de 50 - 100 euro fiecare, ca şi taxă de protecţie, promiţându-i suma de 100 euro pentru fiecare fată care îşi va da acordul în acest sens. în zilele următoare, inculpatul M.V.G. a căutat-o şi a apelat-o de mai multe ori, insistând ca martora să plece cu el în Olanda şi să-l pună în legătură cu colegele de la salonul de masaj, însă martora nu i-a mai răspuns, astfel că acesta a căutat-o la salonul de masaj unde lucra, fără succes.

În urma întâlnirilor şi discuţiilor cu inculpatul M.V.G. şi inculpatul C.I., iniţial fiecare dintre cele două tinere şi-au exprimat consimţământul de a se deplasa în Olanda, pentru a munci la vitrine. Ulterior fiecare dintre tinere s-au informat din alte surse cu privire la activitatea de la vitrine şi au renunţat să mai plece, fiindu-le teamă să nu fie vândute sau abuzate.

Cele două martore F.C. şi F.A. au fost audiate în faza cercetării judecătoreşti (filele 177, 179), ocazie cu care au revenit asupra declaraţiilor lor anterioare, referitoare la inculpatul M.V.G. şi la încercarea acestuia de a le determina să plece în Olanda, pentru practicarea prostituţiei, acestea susţinând că cele relatate despre acesta, le ştiau din auzite şi le-au povestit anchetatorilor, care însă au consemnat şi lucruri neadevărate, profitând şi de starea tensionată în care se aflau cu ocazia audierilor de către organele de urmărire penală care au făcut presiuni asupra lor.

S-a considerat că aceste declaraţii sunt nesincere, în contextul în care inculpatul C. a recunoscut existenţa acelor întâlniri dintre inculpatul M. şi cele două tinere, discuţiile fiind în sensul de a le ajuta să meargă în Olanda, unde numitul „V.” le-ar putea ajuta în activitatea de prostituţie.

Pe de altă parte, declaraţiile martorelor din faza de urmărire penală conţin aspecte similare, pe care este evident că acestea nu le puteau cunoaşte din auzite, astfel cum au susţinut, ci evident, de la o persoană direct implicată în această activitate, cum este inculpatul M.V.G., persoană care se deplasa în ţară cu mai mare uşurinţă şi care a intrat în contact cu toţi ceilalţi inculpaţi, deşi aparent rolul său era unul mai nesemnificativ, acela de şofer al grupului.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.I., după ce iniţial, în faţa instanţei, martora F.A. a negat că acesta i-ar fi trimis clienţi pentru a întreţine cu aceştia relaţii sexuale, aceasta în cuprinsul aceleiaşi declaraţii susţine că, deşi nu îi dădea bani acestuia, îi plătea cursele efectuate fie ea, fie clientul şi că a întreţinut relaţii sexuale cu un client trimis de către acesta, pe nume P.

La rândul său, martora F.C. a recunoscut că inculpatul C. i-a trimis un client în persoana aceluiaşi P., susţinând că a declarat anterior că inculpatul i-a adus trei sau patru clienţi, din cauza stresului la care a fost supusă.

Surprinzător, aceste declaraţii sunt contrazise de chiar declaraţia inculpatului C.I. care în faţa instanţei, a precizat contextul în care le-a cunoscut pe cele două fete, împrejurarea că şti cu ce se ocupă acestea în afara activităţii de masaj şi faptul că efectua pentru acestea şi clienţii lor diferite curse, precum şi împrejurarea că, la solicitarea unor clienţi, şi având acordul celor două tinere, le recomanda acestora şi chiar le preciza tariful pe care ele îl practicau, foloasele materiale procurate acestuia fiind constituite din contravaloarea curselor efectuate, în condiţiile în care inculpatul era taximetrist.

Că este aşa, stau mărturie şi procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice ale inculpatului C.I. cu cele două tinere şi la care am făcut referire mai sus, astfel că este certă vinovăţia acestui inculpat în privinţa infracţiunii de proxenetism în modalităţile reţinute în rechizitoriu.

În paralel cu discuţiile pe care inculpatul C.I. le purta cu inculpatul M.V.G., acesta îşi pregătea şi o variantă de rezervă, luând legătura cu o persoană neidentificată cunoscută sub porecla „S.Ţ.”, utilizatoarea postului telefonic nr. X (cartelă prepay).

Din convorbirile telefonice ale inculpatului C.I. cu acesta, rezultă că „S.Ţ.” o plasează pe concubina lui „A.” - neidentificată, într-un club din localitatea Saarbruecken - Germania în vederea practicării prostituţiei. Inculpatul i-a cerut acestuia să îl ajute pentru a plasa şi el două tinere în acelaşi club, cei doi convenind ca „S.Ţ.” să îi rezerve un loc de cazare, să-l pună în legătură cu firma de transport şi să obţină locuri în clubul unde lucra şi concubina lui.

În cursul lunii aprilie 2011, martorul C.I.A. a cunoscut-o pe martora N.E.K., care practica prostituţia pe Calea Turzii şi căreia i-a povestit despre inculpatul M.V.G., pe care îl cunoştea de mai mulţi ani şi faţă de care martorul avea unele datorii.

Inculpatul M.V.G. s-a întâlnit cu martora N.E.K. prin intermediul martorului C.I.A. şi i-a propus martorei să o ducă în Olanda la vitrine în vederea practicării prostituţiei, asigurându-o că îi va asigura transportul în Olanda, cazarea şi locul la vitrine, urmând ca din această activitatea tânăra să câştige circa 1.000 euro pe zi.

Martora şi-a dat acordul pentru a pleca în Olanda, inculpatul fiind dispus să o transporte chiar în următoarele 2-3 zile însă aceasta nu avea documente de identitate, fiindu-i expirate.

În această situaţie, la data de 15 aprilie 2011, în jurul orelor 21:30 inculpatul M.V.G. însoţit de inculpatul P.N., s-a întâlnit cu martora N.E.K. în benzinăria OMV de pe Calea Turzii pentru a discuta amănunte legate de plecarea în Olanda (vol. I f. 168, 211-213).

Din declaraţiile martorei N.E.K. a rezultat că inculpatul M.V.G. i-a spus că prietenul lui, respectiv inculpatul P.N., ar cunoaşte o persoană la „buletine” şi poate să o ajute să îşi obţină actele. Inculpatul i-a cerut să se întâlnească cu el şi inculpatul P.N. pentru a rezolva problema actelor. Martora arată că în cursul discuţiei inculpatul P.N. i s-a adresat pe un ton ameninţător spunându-i „să nu mă faci să umblu aiurea”, martora arătând că tonul folosit i-a dat impresia că inculpatul considera că ea ar fi avut o obligaţie să plece în Olanda. Martora arată că s-a simţit ameninţată de tonul folosit de inculpatul P.N. şi de înfăţişarea acestuia şi a inculpatului M.V.G., cei doi fiind descrişi de martoră ca „solizi şi înfricoşători”, astfel că deşi iniţial şi-a dat acordul ulterior a hotărât să nu mai plece în Olanda cu inculpaţii. La data de 22 aprilie 2011, inculpatul s-a deplasat împreună cu martora la Serviciul Public Comunitar pentru Evidenţa şi Eliberarea Paşapoartelor Simple Cluj pentru a se interesa de posibilitatea ca martora să-şi obţină paşaportul. (vol. I f. 175-181) Menţionăm că aceasta deţinea doar o carte de identitate provizorie din cauza lipsei domiciliului, documentul fiind expirat, astfel că potrivit normelor în vigoare nu i se putea elibera paşaport, decât după obţinerea unei cărţi de identitate valabile. La data de 26 aprilie 2011 ora 10,42 inculpaţii M.V.G. şi P.N. au însoţit-o pe martoră la sediul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Cluj pentru obţinerea unei cărţi de identitate (vol. I f. 185).

Martora N.E.K. a arătat că, după ce a renunţat să mai plece în Olanda, nu a mai răspuns telefoanelor pe care inculpatul M.V.G. i le dădea. Ulterior, martora arată că i-a trimis inculpatului un mesaj comunicându-i că nu mai pleacă cu el în Olanda şi a primit de la acesta un alt mesaj prin care îi cererea să îi găsească alte fete care ar dori să plece în Olanda cu el să se prostitueze la vitrine.

S-a menţionat faptul că martora N.E.K. a fost audiată în faza cercetării judecătoreşti la data de 24 noiembrie 2011 (fila 225) susţinând că în realitate, declaraţia sa consemnată în faza de urmărire penală, nu corespunde realităţii fiind consemnată de către o altă persoană şi că a semnat-o fără a o citi.

În acest context, a precizat martora în faţa instanţei, întâlnirea cu V., în speţă inculpatul M. a fost una întâmplătoare, nu determinată de propunerea acestuia de a pleca în Olanda şi că a apelat la acesta pentru a-şi recupera actele pe care anterior le înmânase lui „A.” şi că nu îl cunoaşte pe inculpatul P.N., deşi din planşele foto depuse la dosar rezultă contrariul.

Declaraţia martorei s-a considerat că este părtinitoare şi nesinceră, în condiţiile în care aceasta, în faţa instanţei, deşi recunoaşte desfăşurarea evenimentelor astfel cum s-a reţinut mai sus, faptul că l-a întâlnit pe inculpatul M. şi împrejurarea că a existat o propunere de a merge în Olanda pentru a practica prostituţia, acest inculpat implicându-se în demersul legat de obţinerea actelor de identitate ale martorei, a trecut sub tăcere aspect relevante ale cauzei, împotriva altor mijloace de probă aflate la dosar, cum ar fi planşele foto care surprind întâlnirea din data de 15 aprilie 22011 ori deplasarea la Serviciul Paşapoarte din Cluj-Napoca sau declaraţia martorului C.I.A., care a descris circumstanţele în care i-a prezentat-o pe martoră inculpatului M., a relatat despre întâlnirile acestora, când martora a fost informată despre condiţiile în care urma să-şi desfăşoare activitatea în Olanda (fila 249).

Inculpatul C.I. a cunoscut-o pe martora B.O.M. în primăvara anului 2010, având cu aceasta o relaţie de concubinaj, context în care în cursul lunii aprilie 2011, i-a propus martorei să meargă împreună cu el în Germania la lucru, fără să menţioneze despre ce muncă era vorba.

La data de 29 aprilie 2011 ora 17:10:14 inculpatul a apelat-o pe martora B. cerându-i să se pregătească întrucât săptămână viitoare vor pleca amândoi în Germania, „vor vedea ce vor face acolo, vor sta câteva luni să-şi facă bani” şi se vor întoarce acasă (vol. IX f. 174-175).

Martora B.O.M. a arătat că, spre sfârşitul lunii aprilie 2011, inculpatul a dus-o în vizită la un prieten în cartierul Mărăşti, care locuia împreună cu prietena lui, cei doi relatându-i că tânăra lucrează ca damă de companie la un club de noapte unde câştigă între 50 şi 300 euro pe noapte din consumaţii cu clienţii, fără să întreţină şi relaţii sexuale cu aceştia.

Din discuţii martora a înţeles că prietenul tinerei urmează să îi ajute, pe ea şi pe inculpat, să ajungă în Germania, unde ea să se angajeze la acel club ca damă de companie. Martora mai arată că a întrebat-o pe tânăra din apartament dacă activitatea din bar implică şi prostituţie, aceasta spunând că nimeni nu o va obliga să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, că nimeni nu o va bate, oferindu-se chiar să achite contravaloarea transportului pentru martoră şi inculpat, urmând ca martora să-i returneze banii după ce va începe munca la club.

După ce au plecat de la locuinţa acestora, martora B. l-a întrebat expres pe inculpat dacă activitatea pe care trebuia să o desfăşoare era aceea de prostituţie, inculpatul confirmându-i acest lucru, precizând că nimeni nu o va obliga să facă ceea ce nu doreşte.

S-a reţinut în rechizitoriu că, în tot acest timp, inculpatul făcea aranjamente împreună cu inculpatul M.V.G. să o ducă în Olanda pe martora B.O.M., fără să o pună la curent pe aceasta cu planul său şi cu înţelegerea ca odată ajunsă în Olanda martora să fie preluată de către inculpatul M.V.G., în scopul exploatării prin prostituţie la vitrine, însă la dosar nu au fost identificate mijloace de probă care să susţină o atare variantă, mai puţin declaraţiile lui M., care însă nu sunt credibile din perspectiva faptului că astfel cum rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, iniţiativa în acest caz aparţinea inculpatului M. care insista în găsirea unor fete disponibile şi care a iniţiat întâlniri cu fetele, ( mai puţin cu martora B.O.), pentru a le convinge să accepte plecarea în Olanda. Oricum în declaraţia sa din data de 27 iulie 2011, inculpatul M. nu a făcut vorbire despre existenţa unei înţelegeri cu inculpatul C.I., care să o privească pe martora B.O.M., ci declaraţia sa vizează racolarea martorelor F.A. şi F.C.

Audiată fiind în faţa instanţei de judecată, martora B.O.M. (fila 220) a arătat că este adevărat că inculpatul i-a propus să îl însoţească în străinătate la muncă, însă din discuţiile purtate cu acesta şi cu alte persoane, cu care inculpatul a pus-o în contact, a înţeles că în realitate era vorba despre activitatea de prostituţie şi că în final, nu a acceptat propunerea acestuia.

Într-o atare situaţie, apreciem că în cazul acesta nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în privinţa inculpatului C.I.

Astfel, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. acest inculpat a fost trimis în judecată pentru aceea că în luna aprilie 2011 ar fi racolat-o pe martora B.O.M. prin inducere în eroare, promiţându-i un loc de muncă în calitate de damă de companie în Germania, urmărind în realitate să o transporte împreună cu inculpatul M.V.G. în Olanda şi să o predea acestuia în scopul practicării prostituţiei.

Aşa cum s-a arătat deja, nu există probe ale unei înţelegeri frauduloase între cei doi inculpaţi în acest sens, iar pe de altă parte, nu se poate susţine că ar fi avut loc recrutarea martorei prin inducerea sa în eroare, în sensul Legii nr. 678/2001, în condiţiile în care aceasta a avut reprezentarea faptului că, odată plecată în străinătate urma să desfăşoare activităţi de prostituţie.

Concret, recrutarea ca modalitate alternativă a infracţiunii de trafic de persoane trebuie să se realizeze prin constrângere, prin fraudă sau prin alte mijloace descrise la art. 1 din Legea nr. 678/2001 spre deosebire de recrutarea unei persoane în scopul practicării prostituţiei, realizată fără ca autorii faptei să fie nevoiţi să recurgă la constrângere, fraudă, înşelăciune, caz în care apreciem că sunt incidente prev. art. 329 alin. (2) C. pen.

Aşadar, simplu! fapt al recrutării unei persoane în vederea practicării prostituţiei nu constituie o modalitate de realizare a laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de legea specială, decât în situaţia în care victima este constrânsă ori i se viciază voinţa şi se urmăreşte scopul special prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Or, în acest caz concret, nu a rezultat vicierea consimţământului victimei B.O.M. în sensul Legii 678/2001, aceasta nefiind indusă în eroare cu privire la natura activităţii pe care urma să o desfăşoare în străinătate, ceea ce înseamnă că nu suntem în prezenţa infracţiunii de trafic de persoane, ci a infracţiunii de proxenetism, situaţia fiind aproximativ aceeaşi cu activitatea desfăşurată de inculpatul C. în privinţa martorelor F.A. şi F.C.

În acest sens, la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2012 inculpatul C.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni, respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracţiune de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1),alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cerere care, prin prisma considerentelor expuse mai sus, este pe deplin justificată, şi drept urmare instanţa o va admite, reţinând în sarcina acestui inculpat o singură infracţiune de proxenetism în formă continuată, cu privire la toate cele trei persoane de sex feminin la care ne-am referit mai sus.

4. Activitatea infracţională a inculpatei H.N.

La data de 25 mai 2011 inculpata H.N. s-a prezentat la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj fără a fi citată, arătând că doreşte să fie audiată în legătură cu prietenul ei „G.”, respectiv inculpatul P.N., despre care a aflat că a fost arestat.

S-a procedat la audierea în calitate de martor a inculpatei, declaraţia acesteia fiind consemnată la data de 25 mai 2011, între orele 17:40 – 19:25 pe formularul seria X.

Martorei i s-a adus la cunoştinţă că urmează a fi audiată în legătură cu perioada petrecută în Olanda în cursul anului 2010, cu persoanele împreună cu care s-a deplasat în Olanda şi pe care le-a întâlnit în Olanda.

Cu ocazia audierii aceasta a dat declaraţii mincinoase arătând că în realitate, a aflat de pe internet că prostituţia este legală în Olanda, deşi probele de la dosar converg spre ideea că propunerea de a pleca în Olanda a aparţinut inculpatului P.N. care, împreună cu inculpatul O.T. i-au propus să se deplaseze în Olanda, în Alkmaar, la inculpatul B.R.D.

Inculpata a mai declarat că inculpaţii M.V.G. şi P.N. au mers în Olanda în vacanţă, deşi încă de la primele discuţii cu inculpata H.N., inculpatul P.N. i-a cerut acesteia să se prostitueze în beneficiul lui, aşa cum rezultă din celelalte probe de la dosar.

Inculpata a negat în declaraţia dată în calitate de martor că i-ar fi dat inculpatului sume de bani din activitatea de prostituţie pe durata şederii acestuia în Olanda, arătând că doar în cursul lunii martie 2011 i-a trimis acestuia mai multe sume de bani cu titlu de împrumut. A mai declarat că îl cunoaşte pe inculpatul A.C.F., că acesta stătea în aceeaşi casă cu inculpatul S.P.D., cu V.L.A. şi martora M.C.A., fără a cunoaşte ce făcea inculpatul A.C.F. în Olanda. Inculpata a mai arătat că, la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai 2011, K.R.P. a anunţat-o că o fată a făcut plângere penală la D.I.I.C.O.T. (partea vătămată A.A.C.), iar la data de 17 mai 2011 acesta i-a comunicat că inculpatul P.N. a fost arestat. Mai arată inculpata că, în aceeaşi zi, a fost sunată şi de către inculpatul A.C.F. care i-a cerut să o contacteze pe avocata inculpatului P.N., aceasta din urmă fiind cea care a îndrumat-o să se prezinte la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj pentru a da declaraţii.

Urmare a extinderii cercetărilor şi începerii urmăririi penale faţă de H.N. pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului la data de 26 mai 2022, cu ocazia declaraţiei de învinuit din data de 27 mai 2011, aceasta a arătat că înţelege să îşi retragă declaraţia dată în calitate de martor şi să dea o nouă declaraţie în care să arate tot adevărul, arătând în esenţă că declaraţia de martor este mincinoasă în legătură cu relaţia pe care ea şi martora H.C.I. a avut-o cu inculpatul O.T., cu privire la relaţia dintre K.R.P. şi inculpatul B.R.D., privind prezenţa inculpatului S.P.D. în imobilul unde locuia şi aceasta, şi cu privire la prezenţa inculpaţilor M.V.G. şi P.N. în aceeaşi locuinţă.

În cuprinsul declaraţiei de învinuit, H.N. a arătat că declaraţia mincinoasă de martor a fost dată cu intenţia de „a-l ajuta pe G. şi pe V. care, săracu, a venit şi el cu G. în vacanţă”.

Nici în declaraţia de martor, nici în declaraţia de învinuită H.N. nu a relatat aspectele legate de sume de bani pe care inculpaţii M.V.G. şi P.N., fără îndoială, le primeau din activităţile de prostituţie şi pe care inculpata nu avea cum să nu le cunoască, câtă vreme chiar ea era una din persoanele care plăteau aceste sume, aspecte dovedite cu declaraţiile celorlalte persoane din grupul inculpaţilor şi al fetelor exploatate de aceştia aflate în Alkmaar în aceeaşi perioadă.

La data audierii, aşa cum a rezultat tot din declaraţia dată în calitate de martor, cât şi din declaraţia dată ca şi învinuită, H.N. cunoştea că inculpaţii M.V.G. şi P.N. erau deja arestaţi, retragerea declaraţiei de martor neputând produce aşadar efectele prevăzute de art. 260 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a considerat că este nejustificată aplicarea prevederilor art. 260 alin. (3) C. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă, câtă vreme deşi în mod formal, inculpata a arătat că îşi retrage declaraţia dată în calitate de martor, nu a relatat, cu ocazia reaudierii, aspectele legate de finanţarea grupului şi de relaţiile între membrii acestuia, de activităţile desfăşurate în special de către inculpatul P.N. cu care aceasta avea o relaţie mai apropiată, deşi a fost întrebată în mod expres despre aceste împrejurări.

Pe de altă parte, apreciem că în mod cert, declaraţia dată în calitate de martor a constituit un ajutor dat inculpaţilor P.N. şi M.V.G. pentru a îngreuna şi zădărnici urmărirea penală cu privire la aceştia, fiind întrunite aşadar şi elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului.

S-a considerat că în acest caz, contrar susţinerilor inculpatei formulate prin apărătorul său, suntem în prezenţa atât a infracţiunii de mărturie mincinoasă, cât şi a infracţiunii de favorizarea infractorului, în condiţiile în care aceasta, audiată fiind la cererea sa, a dat declaraţii neconforme cu realitatea despre împrejurări esenţiale ale cauzei, urmărind în acest fel să zădărnicească urmărirea penală cu privire la inculpaţii din prezentul dosar.

La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2012 inculpaţii M.V.G. şi P.N. au solicitat în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Această cerere urmează însă a fi respinsă, deoarece s-a apreciat că s-a dovedit vinovăţia acestora sub aspectul infracţiunii de trafic de persoane cu referire la partea vătămată A.A.C., în condiţiile în care aceştia au cunoscut încă de la momentul plecării spre Olanda că aceasta urmează a fi exploatată sexual în favoarea inculpatului B.R.D., pe teritoriul acestei ţări au efectuat activităţi de supraveghere a acesteia şi a celorlalte fete şi totodată, l-au ajutat pe inculpatul B. să o aducă înapoi atunci când partea vătămată a fugit. Chiar dacă acceptăm teza că partea vătămată a fost găzduită de inculpatul Buda în locuinţa sa, unde erau cazaţi şi ceilalţi inculpaţi, infracţiunea de trafic de persoane subzistă în celelalte modalităţi reţinute în norma de încriminare şi la care se face referire în actul de sesizare al instanţei.

Oricum, apărările inculpaţilor pe tot parcursul procesului penal au vizat faptul că fetele, de bunăvoie exercitau activitatea de prostituţie şi le avansau sumele de bani obţinute, însă probele administrate au conturat o altă stare de fapt deoarece în privinţa părţii vătămate au existat violenţe fizice, astfel cum s-a dovedit şi în privinţa altor tinere audiate în dosar.

Pentru toate considerentele expuse, tribunalul a concluzionat că starea de fapt reţinută în rechizitoriu este corectă, încadrările juridice de asemenea sunt în acord cu dispoziţiile legale, mai puţin în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.I. în sensul arătat mai sus, vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită, aceştia urmând a răspunde penal pentru faptele lor.

1. În drept, fapta inculpatului O.T., care, începând din luna iunie 2010, a constituit împreună cu inculpaţii M.V.G., P.N., A.C.F., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţional condus de inculpatul B.R.D., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada iunie 2010 - mai 2011, a racolat-o, transportat-o şi găzduit-o pe martora H.C.I. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituţie, supunând-o unor ameninţări şi violenţe pentru a determina creşterea sumelor obţinute de la aceasta din activitatea de prostituţie, precum şi supravegherea părţii vătămate, ameninţarea acesteia pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B.R.D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada martie 2010 - mai 2011, le-a recrutat pe H.C.I. şi H.N. în vederea practicării prostituţiei, a înlesnit practicarea de către acestea a prostituţiei şi a beneficiat de foloase materiale de pe urma activităţii acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului O.T. se vor avea în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, precum şi persoana făptuitorului.

Din această perspectivă, s-a reţinut că inculpatul a comis fapte de o gravitate sporită, nu se află la prima confruntare cu legea penală şi nu a recunoscut decât parţial şi nuanţat învinuirile care i se aduc.

Pe cale de consecinţă, tribunalul a considerat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa, sens în care va aplica acestuia pedepsele de: 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen., 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Instanţa a constatat că inculpatul O.T. a comis prezentele infracţiuni în condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen. faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiţionată, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 360 din 23 aprilie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009, prezentele infracţiuni fiind comise în termenul de încercare al suspendării condiţionate.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. va constata că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi va dispune contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 83 C. pen. tribunalul a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 360/23 aprilie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009 şi va dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 17 mai 2011 la zi.

S-a menţionat faptul că în rechizitoriu s-a indicat o altă sumă, mai mare spre a fi confiscată, însă instanţa a procedat la reducerea sa, în raport cu probele de la dosar reieşind că parţial sumele obţinute din activitatea de prostituţie erau folosite în comun de inculpat şi martora H., acesta beneficiind de circa 500 euro pe lună vreme de aproximativ 8 luni în perioadele martie-mai 2011 şi iunie-octombrie 2010, că la revenirea în ţară acesta avea asupra sa doar suma de 7.000 euro, conform declaraţiilor martorei, fiind avute în vedere şi sumele trimise de martoră inculpatului în ţară pentru cheltuieli proprii ori pentru chiria achitată lui G.A.F. (400 lei)

2. În drept, fapta inculpatului M.V.G. care începând din luna iunie 2010, a constituit împreună cu inculpaţii O.T., P.N., A.C.F., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţional condus de inculpatul B.R.D., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat care, împreună cu inculpaţii P.N. şi B.R.D., în perioada iunie - august 2010, a transportat-o pe partea vătămată A.A.C. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituţie, împreună cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activităţi, împreună cu aceştia a căutat-o atunci când partea vătămată a fugit şi a ameninţat-o pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B.R.D. În scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada iunie 2010 - mai 2011, le-a recrutat pe numitele N.E.K., F.A., F.C., în scopul practicării prostituţiei în beneficiul lui, le-a transportat pe numitele H.C.I., H.N., V.L.A., M.C.A. în Olanda, le-a supravegheat pe acestea din urmă, precum şi pe K.R.P. şi A.A.C., pe durata practicării prostituţiei şi a beneficiat de foloase materiale de pe urma activităţii lor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului M.V.G. instanţa va avea în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, precum şi persoana făptuitorului, care de asemenea, nu se află la prima confruntare cu legea penală, şi a fost nesincer pe parcursul procesului penal.

Drept urmare, tribunalul a considerat că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestui inculpat şi pe cale de consecinţă, va aplica inculpatului M. următoarele pedepse: 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. b) C. pen., 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., şi 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

Instanţa a constatat că inculpatul a comis prezentele infracţiuni în condiţiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen. faţă de pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 546 din 28 septembrie 2000 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 490 din 31 martie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. tribunalul a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 17 mai 2011 la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor dobândite prin săvârşirea prezentelor infracţiuni, respectiv suma de 7500 euro sau echivalentul acesteia în lei,acestea fiind şi în acest caz reindividualizate în conformitate cu mijloacele de probă administrate sub acest aspect. Rezultă astfel că acest inculpat a rămas în Olanda aproximativ în perioada iunie-octombrie 2010 când a beneficiat de la fiecare dintre fele care se prostituau în folosul membrilor grupului sume de bani, cam 100 euro/ zi, cam 1.800 euro pe lună iar pentru toată perioada suma este de 7.200 euro la care se adaugă 300 euro primiţi de la H. şi O. pentru transport.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din data de 26 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj asupra sumei de 2.300 lei şi 2.285 euro ridicaţi de la inculpat.

Tribunalul a respins cererea formulată de numita R.C.G. de restituire a sumei de 2.300 lei şi 2.285 euro.

În acest sens, în legătură cu proveninţa acestei sume găsite în autoturismul folosit de către inculpatul M. este de observat că, cu două zile înainte de percheziţia din 17 mai 2011 inculpatul se întorsese din Olanda iar în timpul percheziţiei acesta a trimis prietenei sale S.G.P. mai multe mesaje cerându-i să declare că banii îi aparţin. Ulterior, după luarea măsurii sechestrului asigurător asupra sumei găsite în autoturism, la data de 26 iulie 2011 sora inculpatului, R.C.G. formulează o cerere de restituire a sumei afirmând că provine din vânzarea unor bunuri şi îi este necesară deoarece fiul său este foarte bolnav având nevoie de tratament în străinătate.

În faza cercetării judecătoreşti a fost audiată martora S.G. care afirmă că a fost prezentă la faţa locului în momentul efectuării percheziţiei când sora inculpatului i-a spus că deţinea o sumă de bani în euro în maşina respectivă, provenită din vânzarea unui tractor şi pe care o împrumutase unei alte surori care urma să se căsătorească, în acest scop fiind efectuate anumite cumpărături de către fratele lor.(fila 254).

S-a considerat că, date fiind contradicţiile evidente între declaraţii, şi raportat la mesajele transmise de inculpat şi la faptul că acesta abia se întorsese din străinătate şi folosea autoturismul în discuţie pentru aceste deplasări,apare ca fiind plauzibilă ipoteza că această sumă de bani aparţine inculpatului proveninţa fiind de asemenea certă.

În acest context tribunalul, a respins cererea formulată de numita R.C.G. de restituire a sumei de 2.300 lei şi 2.285 euro.

3. În drept, fapta inculpatului P.N., care, începând cu luna iunie 2010, a constituit împreună cu inculpaţii M.V.G., O.T., A.C.F., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţional condus de inculpatul B.R.D., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003

Fapta aceluiaşi inculpat care, împreună cu inculpaţii M.V.G. şi B.R.D., în perioada iunie - august 2010, a transportat-o pe partea vătămată A.A.C. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituţie, împreună cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activităţi, împreună cu aceştia a căutat-o atunci când partea vătămată a fugit şi a ameninţat-o pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B.R.D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului P.N. care în cursul lunii iunie 2010 a preluat-o pe învinuita H.N. de la inculpatul O.T., în scopul obţinerii de beneficii din activitatea acesteia de prostituţie; împreună cu inculpatul M.V.G. le-a transportat pe numitele H.C.I. şi H.N. în Olanda, împreună cu ceilalţi inculpaţi în perioada iunie - octombrie 2010, le-a supravegheat pe H.C.I., H.N., V.L.A., M.C.A., K.R.P. şi A.A.C. pe durata cât acestea practicau prostituţia, în perioada iunie 2010 - mai 2011 a beneficiat de sume de bani şi foloase materiale din activitatea de prostituţie desfăşurată de învinuita H.N. şi în cursul lunii aprilie 2011 împreună cu inculpatul M.V.G. le-a recrutat pe F.A., F.C. şi N.E.K., în vederea transportării lor în Olanda pentru practicarea prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate acestui inculpat instanţa va avea în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, precum şi persoana făptuitorului, care se află la prima confruntare cu legea penală, însă a fost nesincer pe parcursul procesului penal.

Tribunalul a apreciat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului poate justifica reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi pe cale de consecinţă, aplicarea unor pedepse sub limitele minime prevăzute de lege, respectiv: 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. şi 2 (doi) închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 17 mai 2011 lăzi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor dobândite prin săvârşirea prezentelor infracţiuni, respectiv suma de 5.350 euro sau echivalentul acesteia în lei, precum şi a autoturismului marca A.R. cu nr. de înmatriculare x, seria saşiu x, având cartea de identitate seria x, lăsat în custodia numitei P.R.M., conform procesului verbal din data de 18 mai 2011, existând date certe că acesta a fost cumpărat din banii obţinuţi din activitatea de prostituţie desfăşurată de inculpata H.N.

Şi în acest caz suma de confiscat a fost redusă în urma evaluării mijloacelor de probă de la dosar, fiind avute în vedere sumele trimise de inculpata H. lui P.N. (1150 euro), sumele de care acesta beneficia în mod curent sub forma întreţinerii, pe perioadele când era în străinătate iulie-septembrie 2010 şi ianuarie 2011, aproximativ 1.000 euro pe lună, suma trimisă soţiei sale (200 euro).

4. În drept fapta inculpatului A.C.F. care începând cu luna iunie 2010 a constituit împreună cu inculpaţii O.T., M.V.G., P.N., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţional condus de inculpatul B.R.D., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiaşi inculpat care, în cursul lunii iunie 2010, prin inducere în eroare, prin oferirea unui loc de muncă de dansatoare, a racolat-o şi transportat-o pe V.L.A. în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei; împreună cu ceilalţi inculpaţi, în perioada iunie - august 2010 le-a supravegheat pe partea vătămată A.A.C. şi pe V.L.A. pe durata practicării prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.C.F. care în luna iunie 2010 a recrutat-o pe M.C.A., a transportat-o în Olanda şi a beneficiat de foloase materiale de pe urma activităţii de prostituţie a acesteia desfăşurată in perioada iunie 2010 - martie 2011; în perioada iunie - octombrie 2010, împreună cu ceilalţi inculpaţi a sprijinit activitatea de prostituţie desfăşurată de H.C.I., H.N., K.R.P., V.L.A., A.A.C. şi în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011 a beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituţie desfăşurată de C.N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce a fost aplicată acestui inculpat instanţa a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, precum şi persoana făptuitorului, care a fost nesincer pe parcursul procesului penal, însă anterior nu a fost condamnat definitiv pentru alte fapte prevăzute de legea penală, a fost angajat în muncă, împrejurări faţă de care tribunalul va reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Drept urmare, în lumina dispoziţiilor art. 76 lit. b) şi c) C. pen. instanţa a aplicat inculpatului pedepse sub limitele minime speciale prevăzute de lege, după cum urmează: 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. şi 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I cu art. 41 alin. (2) C. pen. cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen..

Instanţa a constatat că prin sentinţa penală nr. 99 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr. 948/ R din 08 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj inculpatul A. fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la împiedicarea în orice mod a funcţionării normale a unui sistem informatic în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în perioada aprilie-mai 2009.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 şi 36 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului în prezentul dosar sunt concurente între ele şi cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 99 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr. 948/ R din 08 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj şi va dispune contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de: 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv de la 13 mai 2009 la 03 iunie 2009 şi începând cu data de 30 mai 2011 la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor dobândite prin săvârşirea prezentelor infracţiuni, respectiv suma de 5.950 euro sau echivalentul acesteia în lei. Această sumă se constituie din sumele obţinute de inculpat sub pretextul achitării contravalorii autoturismului sau care se defectase pe drum, acestea fiind în mod cert rezultate din activitatea de prostituţie (1.500 euro), din sumele pe care le încasa de la V.L., cam jumătate din câştigurile zilnice şi întreţinerea pe care i-o asigura M.C. în Germania (150 euro bani de buzunar şi 300 euro celelalte cheltuieli) şi Olanda, (estimată la aproximativ 1.000 euro pe lună, circa 4 luni).

5. În drept, fapta inculpatului S.P.D. care în cursul lunii iulie 2010 a aderat la grupul constituit de inculpaţii O.T., M.V.G., P.N., A.C.F., S.P.D. şi alte persoane, condus de inculpatul B.R.D., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada iulie - august 2010, împreună cu ceilalţi inculpaţi a supravegheat-o pe partea vătămată A.A.C. în timp ce era exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei; a căutat-o după ce aceasta a fugit de la inculpatul B.R.D. şi a ameninţat-o cu scopul de a o determina să se întoarcă la acesta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.P.D. care, în perioada iulie 2010 - aprilie 2011, a sprijinit activitatea de prostituţie desfăşurată de V.L.A., beneficiind de foloase materiale de pe urma acesteia, în perioada iulie 2010 - octombrie 2010 împreună cu ceilalţi inculpaţi a sprijinit activitatea de prostituţie desfăşurată de H.C.I., H.N., K.R.P., A.A.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1, C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului S.P.D. instanţa a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, precum şi persoana făptuitorului, care de asemenea, nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind recidivist postexecutoriu, însă a fost sincer pe parcursul procesului penal, contribuind la aflarea adevărului în cauză.

Drept urmare, tribunalul a considerat că se impune reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi pe cale de consecinţă, va aplica inculpatului S. următoarele pedepse: - 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. cu art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. şi 2 (doi) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza 1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. cu art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. instanţa a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor dobândite prin săvârşirea prezentelor infracţiuni, respectiv suma de 8.050 euro şi 543 dolari sau echivalentul acestora în lei, această sumă fiind constituită din sumele trimise de V.L. (circa 6.050 euro şi 543 dolari) iar diferenţa din întreţinerea asigurată acestuia în perioada iulie august 2010, circa 100 euro pe lună.

6. În drept, fapta inculpatului G.A.F. care în perioada octombrie 2009 - ianuarie 2010, a găzduit-o pe partea vătămată minoră S.M.M., racolată de către P.C.I. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, beneficiind de sume de bani şi servicii sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptei comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, precum şi persoana făptuitorului, care se află la prima confruntare cu legea penală şi a fost relativ sincer pe parcursul procesului penal, contribuind la aflarea adevărului în cauză.

Drept urmare, tribunalul reţinând în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului G. pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza 11 C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În temeiul art. 86¹ C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale, cuantumul pedepsei aplicate şi împrejurarea că, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului s-a apreciat că prezenta condamnate reprezintă un avertisment pentru acesta iar pe viitor se va abţine de la comiterea altor fapte de natură infracţională, tribunalul va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86² C. pen., respectiv acela de 5 ani.

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj conform programului stabilit de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 3000 lei, dobândită prin săvârşirea prezentei infracţiuni.

7. În drept, fapta inculpatului C.I. care în perioada cuprinsă între sfârşitul anului 2010 - mai 2011 a sprijinit activitatea de prostituţie desfăşurată de către F.C., iar în perioada cuprinsă între toamna anului 2010 - mai 2011, a sprijinit activitatea de prostituţie desfăşurată de către F.A., prin găsirea unor clienţi, negocierea tarifelor, transportarea celor două tinere sau a clienţilor în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, beneficiind de foloase materiale din aceasta; care în cursul lunii aprilie - mai 2011 împreună cu inculpaţii M.V.G. şi P.N. le-a racolat pe F.C. şi F.A. în vederea transportării lor în Olanda pentru practicarea prostituţiei şi totodată a racolat-o pe martora B.O.M. în vederea transportării acesteia în străinătate pentru a practica prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I, din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, precum şi persoana făptuitorului, care se află la prima confruntare cu legea penală şi a fost sincer pe parcursul procesului penal, contribuind la aflarea adevărului în cauză.

Drept urmare, tribunalul reţinând în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. a aplicat acestuia pedeapsa de: 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. cu art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni, respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracţiune de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza II C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În temeiul art. 86¹ C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale, cuantumul pedepsei aplicate şi împrejurarea că, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului s-a apreciat că prezenta condamnate reprezintă un avertisment pentru acesta iar pe viitor se va abţine de la comiterea altor fapte de aceeaşi natură, instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86² C. pen., respectiv acela de 3 ani şi 4 luni.

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj conform programului stabilit de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 11 august 2011 şi până la zi.

În baza art. 118 lit. e) şi art. 329 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei dobândite prin infracţiune, respectiv 800 lei.

8. În drept, fapta inculpatei H.N. care, la data de 25 mai 2011 fiind audiată în calitate de martor, a dat declaraţii mincinoase cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei, respectiv la implicarea inculpatului P.N., M.V.G. la comiterea faptelor reţinute în sarcina lor în prezentul dosar, la sumele de bani pe care aceasta le-a remis din activitatea de prostituţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1), teza I şi II C. pen.

Fapta aceleiaşi învinuite care, cu ocazia audierii a trecut sub tăcere aspecte ale stării de fapt cu scopul de a îngreuna activitatea de urmărire penală şi a împiedica tragerea la răspundere penală a inculpaţilor M.V.G. şi P.N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, valorile sociale afectate, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, precum şi persoana inculpatei, care se află la prima confruntare cu legea penală, însă a susţinut că nu a făcut declaraţii nesincere pe parcursul procesului penal iar declaraţiile sale corespund realităţii.

Drept urmare, tribunalul a aplicat inculpatei pedepsele de: l(un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen. a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei sunt concurente şi va dispune contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, aceea de: 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza II C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 81, 82 C. pen., faţă de lipsa antecedentelor penale, pedeapsa aplicată şi împrejurarea că raportat la circumstanţele personale ale inculpatei s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie, tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reţinut că părţile vătămate şi S.M.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

2. Împotriva hotărârii amintite au formulat în termen legal apeluri Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii O.T., M.V.G., P.N., A.C., S.P., C.I. Şi H.N. aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele scrise şi orale, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând în fond dosarul, a se dispune: pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului A.C.F. pentru infracţiunile deduse judecăţii, cu înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute eronat în favoarea sa, atât faptele, cât şi persoana inculpatului prezentând un pericol social sporit, ceea ce impune pedepse majorate, iar în subsidiar a apreciat că se impune înlăturarea nelegalităţii privind pedeapsa aplicată de Tribunalul Cluj de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi alin. (2) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 şi 74, 76 C. pen., deoarece reţinându-se circumstanţe atenuante, sancţiunea trebuia obligatoriu coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul O.T. prin apelul declarat a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea vizată de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în temeiul art. 10 lit. a) şi d) rap. la II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., fapta nefiind săvârşită de inculpat şi neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii. Pe de altă parte, se impune achitarea sa în baza art. 10 lit. d) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41, 42 C. pen., faptei lipsindu-i latura subiectivă şi obiectivă. în al treilea rând, apreciază că se impune reducerea substanţială a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism, faţă de circumstanţele personale precum şi faţă de cele reale referitoare la infracţiuni, prin reţinerea circumstanţelor atenuante vizate de art. 74 lit. b) şi c) C. pen. învederează că nu a făcut parte din niciun grup infracţional, nu a desfăşurat activităţi specifice acestuia, condiţii în care neexistând probe de vinovăţie, se impune achitarea sa.

Inculpatul M.V.G. prin apărătorul ales a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi achitarea sa pentru infracţiunea vizată de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în baza art. 10 lit. c) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., nefiind el autorul infracţiunii. Pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cere de asemenea achitarea în baza art. 10 lit. c) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., nefiind el autorul acestei infracţiuni, la dosar nefiind probe de vinovăţie care să ateste implicarea sa în această activitate ilicită. Pe de altă parte, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului şi trimiterea dosarului la tribunal pentru rejudecarea cauzei, neindicând însă motivele care ar impune o asemenea soluţie. în subsidiar, apărătorul ales a solicitat reducerea pedepselor pentru toate infracţiunile aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al recunoaşterii de circumstanţe atenuante în favoarea clientului său.

Sub aspectul laturii civile, a solicitat recalcularea sumelor în privinţa cărora s-a dispus confiscarea specială, respectiv a sumei de 7.500 euro, pe care o apreciază exagerată, neindicând însă apărătorul o altă sumă pe care Curtea ar trebui să o confişte de la inculpat.

Inculpatul P.N. prin apărătorul ales a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi judecând în fond cauza achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în baza art. 10 lit. c) rap. la art. II pct. 2 lit. a), fapta nefiind comisă de inculpat precum şi în baza art. 10 lit. d) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., faptei lipsindu-i latura obiectivă; consideră că se impune achitarea inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi alin. (2) teza I C. pen. În baza art. 10 lit. d) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., faptei lipsindu-i latura obiectivă şi subiectivă; se impune de asemenea achitarea şi pentru infracţiunea vizată de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în baza art. 10 lit. c) şi d) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta nu a fost comisă de inculpat, lipsindu-i totodată latura obiectivă şi subiectivă.

În subsidiar, a arătat că pedepsele aplicate pentru cele trei infracţiuni sunt excesive, astfel că se impune reducerea acestora prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, a arătat că se impune restituirea autoturismului A.R. cu nr. de înmatriculare X confiscat conform art. 19 din Legea nr. 678/2001, întrucât acesta nu a fost utilizat la realizarea transportului părţilor vătămate, iar pe de altă parte nici nu a fost achiziţionat din banii obţinuţi din activitatea de prostituţie prestată de victime, acesta fiind primit de inculpat cu titlu de cadou, cu ocazia nunţii sale. Nu în ultimul rând, autoturismul aparţine numitei P.A. Măria Teodora, care nu are nicio legătură cu inculpatul P.N., ceea ce impune restituirea bunului, acesta fiind confiscat nelegal.

Ultima critică vizează întinderea duratei pedepselor complementare, care au fost stabilite la 4 ani, în loc de 3 ani, solicitând a se reţine că pedeapsa complementară aplicată inculpatului este în cuantum de 3 ani şi nu de 4 ani, cum eronat s-a reţinut în sentinţa tribunalului.

Inculpatul A.C.F. prin apărătorul ales a cerut admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei pronunţată de Tribunalul Cluj şi achitarea sa în baza art. 10 lit. a) şi d rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile vizate de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., întrucât faptele nu există şi nici nu au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, la dosar neexistând probe de vinovăţie care să ateste implicarea apelantului în activităţile infracţionale. Cu privire la infracţiunea de proxenetism a solicitat admiterea apelului, menţinerea circumstanţelor atenuante recunoscute de tribunal şi reducerea substanţială a sancţiunii sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei conform art. 86¹ C. pen. faţă de lipsa stării de recidivă a inculpatului, parţiala sa sinceritate în faţa organelor judiciare.

Inculpatul C.I. prin apărătorul său a cerut admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând în fond, a se dispune aplicarea unei pedepse şi mai reduse printr-o interpretare mai largă a efectului circumstanţelor atenuante deja reţinute în favoarea sa, raportat la împrejurarea că a fost sincer în ambele faze ale procesului penal, nu posedă antecedente penale şi regretă implicarea sa în comiterea infracţiunii de proxenetism.

Inculpatul S.P.D. prin apărătorul din oficiu a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând în fond cauza, a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit. c) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru toate cele trei infracţiuni deduse judecăţii, el nefiind autorul acestora, la dosar lipsind probele de vinovăţie care să-l responsabilizeze penal.

Inculpata H.N. prin apărătorul ales a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., într-o singură infracţiune de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen., întrucât infracţiunea de favorizarea infractorului are caracterul de infracţiune autonomă, de sine stătătoare, iar nu de act de participaţie, favorizarea având loc atunci când nu există o înţelegere prealabilă între persoana care a săvârşit o infracţiune şi cel care îi dă ajutor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata, ori executarea pedepsei, sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii.

În subsidiar, a solicitat achitarea pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă în baza art. 10 lit. d) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., faptei lipsindu-i latura obiectivă. în al treilea rând, a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. i)¹ rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 260 alin. (2) C. pen., întrucât inculpata şi-a retras mărturia mincinoasă înainte de pronunţarea unei soluţii în dosar.

A mai apreciat că reeducarea sa este posibilă şi prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante vizate de art. 74 lit. a)-c) C. pen., cu reducerea substanţială a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată a sancţiunii.

Curtea examinând toate apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a constatat următoarele:

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii lor, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului A., care a avut o atitudine parţial sinceră cu privire la faptele comise, posedă antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier, a colaborat cu organele judiciare.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalit. a)tea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalit. a)tea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. - 52 alin. (1) -, potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

La individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel a efectuat o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ţine cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni. Apoi, se valorifică acest grad ţinându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancţiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcţie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorilor.

În cauză, Tribunalul Cluj printr-o aplicare şi corelare judicioasă a prevederilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedepse care se situează sub minimul special prevăzut de lege, (pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001) sancţiuni apreciate de către instanţa de apel ca adecvate pericolului social concret al faptelor şi făptuitorului.

Aplicarea unor pedepse majorate în regim de detenţie pentru inculpatul A., sau înlăturarea circumstanţelor atenuante recunoscute în favoarea sa de către tribunal, operaţiune ce ar determina sancţiuni mai aspre, relevă caracterul inadecvat al unor asemenea pedepse, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilităţile reale a scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege.

A arătat că, examinarea probelor administrate confirmă justeţea concluziei instanţei de fond relativ la existenţa infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, dar aceasta nu înseamnă aplicarea unor pedepse disproporţionate raportat la modul concret de derulare a activităţii infracţionale.

În egală măsură însă, analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanţa de apel în menţinerea cuantumului pedepselor aplicate de către tribunal.

Astfel, în privinţa inculpatului A. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 30 de ani la data comiterii infracţiunilor, nu era încadrat în muncă, dar deşi a mai suferit o condamnare pentru o faptă concurentă, a dat dovadă de parţială sinceritate şi colaborare cu organele judiciare, regretând implicarea sa în activitatea infracţională.

Corespunde realităţii că le-a contactat pe martora M.C. şi inculpata H.N. cărora le-a cerut să dea declaraţii nereale cu privire la activitatea sa în interiorul grupului infracţional şi exploatarea prostituţiei practicate de către tinerele racolate şi transportate în Olanda, însă încercările sale au eşuat, deoarece martora M. a revenit asupra celor relevate, susţinând implicarea sa în infracţiunile deduse judecăţii, iar inculpata H. a fost trimisă în judecată pentru faptele de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului.

Cu toate acestea însă, Curtea a reţinut că atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei, este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanţei judecătoreşti datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art. 72 C. pen., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a sancţiunii afectează temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare.

În sinteză, Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă, aplicată de tribunal, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, este aptă să contribuie la o reinserţie socială reală, pozitivă a inculpatului şi nu este cazul majorării sancţiunilor pentru infracţiunile deduse judecăţii, ele corespunzând pe deplin art. 72 şi 52 C. pen.

Verificând textul de incriminare al infracţiunii de proxenetism, Curtea a constatat că aceasta se pedepseşte la alin. (2) cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Recunoscând circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului A., Tribunalul Cluj trebuia să aplice în favoarea acestuia o pedeapsă situată sub minimul special de 3 ani închisoare.

Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a apreciat ca fondat apelul declarat de parchet sub acest aspect, dar totodată apare ca întemeiat şi apelul inculpatului A.C.F., dar numai în această limită, urmând ca celelalte motive de apel şi probele de vinovăţie reţinute ca atare de către instanţă, să fie tratate în capitolul rezervat examinării apelurilor inculpaţilor.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul A.C.F. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o sub aspectul nelegalei pedepse aplicate inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism şi judecând sub acest aspect: l-a condamnat pe inculpat în baza art. 329 alin. (1), alin. (2) teza I C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 74, 76 C. pen. pentru infracţiunea de proxenetism la o pedeapsă de: 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Aplicând o pedeapsă principală mai redusă, Curtea a diminuat corespunzător şi cuantumul pedepsei complementare, pentru respectarea principiului proporţionalităţii sancţiunilor.

S-au menţinut pedepsele de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 99 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr. 948/ R din 08 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj inculpatul fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de împiedicare în orice mod a funcţionării normale a unui sistem informatic în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în perioada aprilie-mai 2009.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 şi 36 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului în prezentul dosar sunt concurente între ele şi cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 99 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr. 948/ R din 08 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj şi a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de: 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza II C. pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

Prin urmare, s-a apreciat că este proporţională şi justificată măsura interzicerii dreptului inculpatului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice pe durata executării pedepsei.

Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este şi în acord cu decizia CEDO din cauza H. contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului inculpatului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanţei, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuţie în fiecare caz în contradictoriu şi după examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului A.C.F.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv de la 13 mai 2009 la 03 iunie 2009 şi începând cu data de 30 mai 2011 la zi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu, av. I.M., sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei

Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului şi al inculpatului A.C.F. au rămas în sarcina statului.

Referitor la apelurile inculpaţilor, s-au analizat elementele constitutive ale tuturor infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, instanţa examinând apelul fiecărui inculpat în parte, raportat la probele de vinovăţie existente la dosar.

Ca o primă remarcă, în analizarea apelurilor declarate de către inculpaţi, Curtea şi-a însuşit starea de fapt stabilită prin rechizitoriu şi reţinută de instanţa de fond, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanţei de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet şi magistraţi, în evaluarea şi interpretarea probelor. Ea nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanţa acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătoreşti, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe şi, reţinerea, de către instanţe, ca mai credibile, în consonanţă cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenţei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

În speţă, s-a apreciat că dosarul a fost judicios soluţionat de către prima instanţă, avându-se în vedere şi principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanţiilor procesuale.

Având în vedere criticile aduse de inculpaţi, şi parchet hotărârii tribunalului, instanţa de apel a ţinut cont de efectul devolutiv al căilor de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja efectuat precum şi prin prisma noilor probe administrate.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanţa de apel le-a oferit inculpaţilor apelanţi, ocazia potrivită şi suficientă pentru a-şi valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franţei - Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei - Hotărârea din 18 mai 2004) şi a asigurat echilibrul şi egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare.

Noţiunea de proces echitabil cere ca instanţa internă de judecată să examineze problemele esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României - Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezenţa acuzatului şi a părţii civile la şedinţa de judecată are o importanţă esenţială pentru o bună soluţionare a cauzei, în sensul că instanţa trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului şi starea sa de spirit la momentul comiterii infracţiunii pentru care este trimis în judecată, ci şi mobilurile activităţii sale infracţionale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanţial în soluţia ce urmează a fi pronunţată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezenţa acuzatului cât şi a celorlalte părţi vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanţă, alături de apărătorii lor”, (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Din verificarea lucrărilor cauzei, s-a reţinut că probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal a conturat o stare de fapt certă, bazată pe o justă corelare a probelor, acestea reliefând rolul jucat de fiecare inculpat în recrutarea, transportarea, cazarea şi tratamentul aplicat părţilor vătămate, care, prin promisiuni, înşelăciuni au fost ademenite să accepte plecarea în Olanda sau în alte ţări străine, inculpaţii urmărind exploatarea lor prin obligarea la practicarea prostituţiei, mare parte din sumele obţinute, fiindule date lor.

Faptele au fost stabilite pe baza declaraţiilor părţii vătămate, A.A. coroborate cu actele de constatare întocmite de autorităţile străine şi române, cu conţinutul proceselor verbale de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor şi cu recunoaşterile parţiale ale acestora precum şi pe baza declaraţiilor martorilor, M.C., F.A. şi F.C., N.E.K. Având în vedere că din motive obiective, o parte a martorilor încuviinţaţi de către Curte pentru a fi ascultaţi nemijlocit, şi-au schimbat domiciliile şi nu au mai putut fi identificaţi, instanţa a uzat de prevederile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., dând citire depoziţiilor acestora din faza de urmărire penală în şedinţa publică din 27 februarie 2013, urmând să ţină cont de acestea la pronunţarea soluţiei.

Aşa fiind, Curtea a avut în vedere astfel, la dezlegarea cauzei şi declaraţiile martorilor H.C.I., A.L., S.M.F., S.B., C.I. şi M.J., din faza de urmărire penală. Nu s-a dat citire declaraţiei martorului B.M.B., întrucât aceasta nu a fost ataşată dosarului.

În apel, toţi inculpaţii au cerut audierea în calitate de martor a inculpatului R.R.R., trimis în judecată în dosarul nr. 3627/117/2012 al Tribunalului Cluj, pentru infracţiuni similare cu cele ale apelanţilor din prezenta cauză. Curtea, a respins această solicitare deoarece este vorba de o problemă de principiu: cât de pertinentă şi de relevantă poate fi declaraţia unei persoane în calitate de martor, întrucât pentru faptele despre care trebuie să declare, este el însuşi în curs de cercetare, iar declaraţia poate echivala cu o auto-incriminare?

Curtea a relevat un aspect ce nu trebuie ignorat în administrarea şi aprecierea probelor, respectiv că, deşi o persoană audiată în asemenea condiţii, sub prestare de jurământ, trebuie să spună adevărul, declaraţia sa trebuie privită cu rezerva impusă de tendinţa firească de a nu se auto-incrimina. Pe cale de consecinţă, Curtea a respins solicitarea apelanţilor de audiere ca martor a inculpatului R. pentru considerentele evidenţiate mai sus, însă a apreciat ca utilă cauzei, depunerea la dosar a declaraţiei dată de acesta în faţa Tribunalului Cluj.

Instanţa de apel nu a ajuns însă în posesia acestei declaraţii, întrucât programul informatic al tribunalului a prezentat defecţiuni, iar la dosarul de fond al inculpatului, depoziţia sa nu a putut fi listată şi nici ataşată lucrărilor cauzei.

Pe cale de consecinţă, la soluţionarea cauzei, Curtea a avut în vedere declaraţiile acestui martor din faza de urmărire penală.

În faţa instanţei de apel au fost ascultate nemijlocit, în apărarea inculpaţilor, părţile vătămate K.R.P., F.M.R. căsătorită L., martora V.L. şi martorul H.V.G.. Prin declaraţiile lor, cei ascultaţi au încercat să atenueze sau chiar să absolve de răspundere inculpaţii trimişi în judecată, însă depoziţiile lor au fost înlăturate ca nesincere, urmând a fi avute în vedere cele redate în faza de urmărire penală, fiind mai apropiate de momentul comiterii infracţiunilor, precum şi prin coroborare cu celelalte probe scrise şi testimoniale ataşate cauzei.

În faza cercetării judecătoreşti, a apelului, martorele V.L., L.M.R. au revenit asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, declaraţii însă evident nesincere, acestea încercând să nege traficarea şi exploatarea lor sexuală de către inculpaţi, pentru a-i absolvi de răspunderea penală ce le incumbă. Atitudinea acestor martore, nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere penală, în contextul probator administrat, revenirile lor faţă de cele afirmate la parchet, nefiind justificate cu nimic, condiţii în care au fost înlăturate ca neveridice.

De altfel, în faţa procurorului martorii V.L., M.C.A., H.C.I., F.A., F.C., N.E.K. şi partea vătămată A.A.C. au arătat cu lux de amănunte activitatea infracţională derulată de inculpaţi cu privire la fiecare dintre ele.

Astfel, rezultă indubitabil din probele cauzei că inculpatul B.R.D., începând cu anul 2009, a constituit şi condus un grup infracţional organizat din care mai fac parte inculpaţii M.V.G., O.T., P.N., A.C.F. şi S.P.D.

Concret, inculpatul B.R.D. din anul 2009, a exploatat activitatea de prostituţie desfăşurată de concubina sa, numita K.R.P., aceştia fiind prieteni de mai mulţi ani.

În anul 2009 inculpatul B.R.D. a fost chemat în Olanda împreună cu K.R.P. de către numitul B.E. şi care se ocupa de exploatarea activităţii de prostituţie desfăşurată de către concubina lui, martora C.N. şi a altor tinere originare din România, în localitatea Alkmaar din Olanda.

Probele dosarului dovedesc fără echivoc că inculpatul B.R.D. era liderul grupului, având ca sarcină primordială, procurarea de locuri de cazare şi vitrine, iar inculpaţii O.T., P.N. şi A.C.F. urmând să se ocupe cu racolarea tinerelor în vederea practicării prostituţiei, urmând să exploateze împreună activitatea acestora, în timp ce inculpatul M.V.G. asigura transportul tinerelor din România în Olanda, iar în Olanda acţiona ca şofer al grupului, în schimbul sumei de 100 euro pe zi.

Din banii percepuţi de la tinerele care se prostituau în folosul grupului, ceilalţi inculpaţi achitau între 10 şi 20 de euro pe zi inculpatului M.V.G., iar inculpatul B.R.D. de asemenea, încasa de la coinculpaţi o altă parte din sumele de bani realizate din prostituţie.

Pe de altă parte, membrii grupului au asigurat tinerelor racolate protecţia fizică, patrulând zilnic în zona vitrinelor.

Potrivit declaraţiilor inculpatului S.P.D. din faza de urmărire penală, pentru acest serviciu inculpatul B.R.D. îi plătea lui H. suma de 500 euro pentru fiecare loc la vitrine procurat de acesta.

Fiecare dintre inculpaţi îşi supraveghea tinerele racolate şi încasa bani de la acestea, o parte din bani fiind daţi inculpatului B.R.D.

În vederea majorării veniturilor obţinute, fetele racolate de către membrii grupului infracţional au fost mutate în mai multe localităţi de pe teritoriul Olandei, în care existau cartiere cu vitrine amenajate, în vederea practicării prostituţiei, respectiv în Alkmaar, Leuvarden ori Amsterdam.

Curtea de apel a reţinut că în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, cum sunt infracţiunile privind traficul de persoane la care se referă art. 2 lit. b) pct. 12 din aceeaşi lege pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Examinând ansamblul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect în sarcina inculpaţilor apelanţi săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că începând cu luna iunie 2010, inculpatul O.T. împreună cu inculpaţii M.V.G., P.N., A.C.F., S.P.D. alături de inculpatul B.R.D. în rolul de lider al grupului, la care a aderat şi inculpatul S., au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, ce avea ca scop săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, infracţiune considerată „gravă”, conform art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

În speţa supusă analizei, la încadrarea juridică dată faptei în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în mod just tribunalul a avut în vedere că activitatea infracţională desfăşurată nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, respectându-se, în principiu, aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor, iar cei şase inculpaţi au avut în mod constant acelaşi rol şi aceeaşi contribuţie la executarea planului infracţional, fiind îndeplinite astfel cerinţele „grupului infracţional organizat”, aşa cum acesta este definit în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

În concret, pe baza analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, în mod judicios s-a reţinut de Tribunalul Cluj că inculpatul B.R.D. a avut rolul de lider şi coordonator al grupării infracţionale, el fiind acela care se ocupa personal de procurarea locurilor de cazare şi vitrine libere pentru a asigura accesul prostituatelor mai rapid la clienţi, în timp ce inculpaţii O.T., P.N., A.C.F. aveau ca atribuţii racolarea tinerelor în vederea practicării prostituţiei, exploatarea acestora de către toţi împreună, însuşindu-şi beneficiile materiale obţinute din activitatea victimelor în timp ce inculpatul M.V.G. asigura transportul părţilor vătămate din România în Olanda, iar în Olanda acţiona ca şi şofer al grupului în schimbul sumei de 100 euro/ zi.

Probele testimoniale şi scrise ataşate dosarului, convorbirile telefonice interceptate ale inculpaţilor, declaraţia părţii vătămate, declaraţia inculpatului S.P.D., declaraţia inculpatului C.I., reliefează fără dubiu că inculpaţii apelanţi O.T., P.N., A.C.F. au acţionat pentru recrutarea, transportarea şi cazarea persoanelor de sex feminin, care, prin promisiuni, au fost ademenite să accepte plecarea într-o ţară străină, urmărindu-se exploatarea lor prin obligarea la practicarea prostituţiei, mare parte din sumele obţinute fiind date inculpaţilor, iar asupra victimelor s-a acţionat prin constrângere, ele fiind puse astfel într-o situaţie de subordonare faţă de inculpaţi, ceea ce dovedeşte întrunirea elementelor infracţiunii de trafic de persoane incriminate prin art. 12 din Legea nr. 678/2001 în condiţiile agravantelor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a).

Inculpaţii-apelanţi O., P. şi A., conform probelor dosarului au acţionat pentru racolarea tinerelor în vederea practicării prostituţiei, urmând să exploateze, toţi, împreună, activitatea acestora, noţiunea de racolare însemnând o acţiune specifică de identificare, selecţionare şi convingere a unei persoane pentru a participa, alături de autor, la o activitate a acestuia, aspecte dovedite în speţa prezentă.

Curtea a mai reţinut că, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, între altele, prin înşelăciune, cu promisiunea de a o duce în străinătate pentru a munci în condiţii avantajoase, dar în realitate pentru a o constrânge la practicarea prostituţiei, în scopul exploatării ei de către inculpat, constituie infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Potrivit Legii 678/2001, traficul de persoane se poate prezenta în forma infracţiunii momentane sau ca o infracţiune continuată. Dacă acţiunile inculpaţilor au fost săvârşite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atunci, infracţiunea de trafic de persoane are un caracter continuat, fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., situaţie reţinută în speţa de faţă, activitatea infracţională fiind derulată de inculpaţi din iunie 2010 - mai 2011.

Din analiza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 reiese existenţa mai multor modalităţi de realizare a conţinutului laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane, iar în privinţa scopului, acesta este generalizat, urmărindu-se exploatarea victimei. Expresia „în scopul exploatării victimei”, trebuie înţeleasă în sensul executării unei munci în mod forţat, cu încălcarea normelor legale vizând condiţiile de muncă, obligarea la practicarea prostituţiei sau alte forme de exploatare sexuală.

În speţă, se observă, din analiza întregului material probatoriu, că inculpaţii-apelanţi cunoşteau de la bun început detaliile activităţilor infracţionale, scopul lor fiind acela de a determina părţile vătămate să meargă în Olanda, unde să practice prostituţia.

Apărările formulate de inculpaţi, în sensul că nu erau constituiţi într-un grup infracţional organizat, că nu cunoşteau ce activităţi desfăşoară victimele în străinătate, că nu le-au racolat şi transportat în vederea practicării prostituţiei, că nu au primit beneficii materiale din exploatarea sexuală a tinerelor, au fost înlăturate, întrucât aşa cum rezultă din analiza probelor, acestea sunt nefondate şi neveridice.

Astfel, partea vătămată A.A.C., atât în faţa procurorului, cât şi în faţa instanţei, a arătat că transportarea ei în Olanda a fost făcută cu autoturismul inculpatului M.V.G., fiind însoţiţi şi de inculpatul P.N., aceasta arătând că „B.R.D. părea a fi şeful celorlalţi inculpaţi”.

Pe cale de consecinţă, această declaraţie probează existenţa grupului infracţional organizat şi rolul de coordonator ce-l avea inculpatul B. în cadrul acestuia.

Mai mult, aceeaşi parte vătămată A.A., a arătat că nu ştia pentru ce activitate este transportată în străinătate, context în care inculpaţii M.V. şi P.N. i-au comunicat că „va lucra la vitrine ca şi prostituată, alături de K.R., că va locui la B.R.D. şi va lucra pentru el”.

în aceste condiţii, apare fără echivoc demonstrată şi existenţa infracţiunii de trafic de persoane pe lângă cea a existenţei grupului infracţional organizat, condiţii în care apărările inculpaţilor au fost înlăturate ca nesusţinute de probe.

Şi practica instanţei supreme se înscrie pe aceeaşi linie, în numeroase decizii arătându-se că „faptul că inculpaţii organizau plecarea peste hotare a victimelor, le racolau, le transportau şi le cazau în vederea plecării, le însoţeau în deplasările cu autovehiculele sau cu avionul şi le atrăgeau atenţia să nu intre în relaţie cu alte persoane sau ce anume să declare autorităţilor, sunt elemente din care rezultă că aceştia cunoşteau faptul că fetele urmau să se prostitueze, iar această activitate infracţională se circumscrie prevederilor art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acelaşi sens, instanţa supremă a mai decis că „recrutarea, racolarea, transportarea, găzduirea unei persoane în vederea practicării prostituţiei, sub pretextul muncii în mod legal, urmată de sechestrarea acesteia într-o cameră, de constrângere a acesteia să se prostitueze, se circumscriu dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, elementul material al infracţiunii de trafic de persoane fiind realizat în mai multe modalităţi”.

Vulnerabilitatea victimelor, determinată de vârstă, lipsa de experienţă şi starea lor economică precară, a fost folosită de inculpaţi, care au organizat pregătirea şi trimiterea acestora în Olanda, pentru ca apoi să continue să le preseze să desfăşoare activităţile indicate de ei, sub pretextul că le-ar mai datora bani, deşi din exploatarea lor se câştigase mult, astfel că este exclus ca ele să fi prestat serviciile la care au fost puse pe baza unui consimţământ liber exprimat, ceea ce constituie infracţiunea de trafic de persoane.

Elementul material al infracţiunii de proxenetism sancţionat în alin. (2) al art. 329 C. pen., se prezintă atât sub forma recrutării unei persoane pentru prostituţie, cât şi a traficului de persoane în acest scop, ori a constrângerii la prostituţie, iar termenii care desemnează aceste acţiuni sunt clari şi concreţi. Aceste acte materiale care se subsumează laturii obiective a infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen., în special recrutarea unei persoane pentru prostituţie, se deosebesc de îndemnul la practicarea prostituţiei, sancţionat în alin. (1) al textului, deoarece, spre deosebire de îndemn, care se exercită pentru a determina o persoană să practice prostituţia pe cont propriu, recrutarea presupune atragerea persoanelor cu scopul ca acestea să intre în slujba celui care organizează practicarea prostituţiei, fie în ţară, fie în străinătate. Nu are relevanţă, pentru existenţa acestei modalităţi a infracţiunii, împrejurarea că autorul nu a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către părţile vătămate, întrucât obţinerea unor foloase în asemenea împrejurări, constituie o modalitate de săvârşire a infracţiunii prevăzute în alin. (1) al art. 329 C. pen.

În speţa de faţă, pentru toţi inculpaţii s-a reţinut încadrarea juridică atât în art. 329 alin. (1), cât şi în alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., deoarece aşa cum se arată în practica instanţei supreme „identificarea şi contactarea unor persoane de sex feminin interesate să plece în străinătate pentru a se prostitua, precum şi transportarea acestora în afara graniţelor ţării, pentru îndeplinirea acestui scop, realizează elementul material al infracţiunii de proxenetism în formă agravată prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., în sensul unei activităţi ilicite de - recrutare pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop. Dacă, din probele administrate, rezultă că persoanele acuzate au desfăşurat, pe o perioadă mai lungă de timp, o intensă activitate de atragere a victimelor, în scopul practicării prostituţiei la vitrine, într-o ţară străină, scop pe care acestea l-au cunoscut şi acceptat, fapta inculpaţilor constituie infracţiunea de proxenetism în formă continuată potrivit art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.”.

Din probele dosarului, rezultă fără dubiu că martora H.C.I., inculpata H.N., martora M.C. au cunoscut scopul propus de inculpaţii din cauză şi l-au acceptat, respectiv de a se deplasa în străinătate pentru practicarea prostituţiei, astfel că faptele tuturor inculpaţilor-apelanţi constituie infracţiunea de recrutare a unei persoane pentru prostituţie, ori traficul de persoane în acest scop, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Traficul de persoane comis de inculpaţi rezultă din declaraţia textuală a părţii vătămate din faza de urmărire penală şi din faţa instanţei, care învederează că „prin violenţă şi ameninţare inculpatul B.R.D. a obligat-o să se prostitueze în folosul lui timp de aproximativ două luni, luându-i toţi banii proveniţi din această activitate. Partea vătămată învederează că a fost obligată să plătească sume de bani şi inculpatului M.V.G. care acţiona ca şi şofer al grupului, în condiţiile în care inculpatul B.R.D. a atenţionat-o să-i achite 30 de euro pe zi coinculpatului M.V.G. „ca acesta să nu stea degeaba”, precizând că şi K.R.P. îi plăteşte aceeaşi sumă”.

Dovada existenţei grupului şi a sarcinilor pe care le aveau fiecare dintre inculpaţii apelanţi în cadrul acestuia, rezultă şi din aceea că partea vătămată A.A.C. era supravegheată de către inculpaţii B.R.D., M.V.G. şi P.N. care periodic treceau pe la vitrine, urmărind dacă are clienţi şi ce sume de bani a încasat de la aceştia, iar în absenţa inculpaţilor, partea vătămată era supravegheată de către K.R.P..

Aşa cum rezultă din probele dosarului, Curtea a reţinut că victimele erau terorizate, iar banii realizaţi din activitatea de prostituţie erau încasaţi aproape în exclusivitate de către membrii grupului, în speţă de către liderul acestuia B.R.D.

Astfel, aşa cum a arătat partea vătămată, „văzând că nu rămâne cu nici un ban din activitatea de prostituţie, a început să refuze clienţii, însă imediat ce aceştia plecau de la vitrina ei, inculpatul B.R.D. o suna şi o întreba care este motivul pentru care clientul a plecat. Pentru a se proteja, partea vătămată Antal îi comunica acestuia că bărbatul a fost cel care nu a vrut să rămână cu ea. Partea vătămată A.A.C. a învederat că datorită acestor telefoane pe care le primea şi-a dat seama că este supravegheată în permanenţă, chiar şi atunci când nu îi observa în mod direct pe vreunul din membrii grupului”.

A.A.C. a afirmat că din activitatea de prostituţie obţinea zilnic între 500 şi 600 de euro din care 110 euro erau destinaţi achitării chiriei pentru vitrină.

Aşa cum rezultă din probe, în primele zile, inculpatul B.R.D. i-a pretins părţii vătămate suma de 170 de euro pentru cazare şi mâncare, 350 euro pentru transportul în Olanda, iar pe parcurs inculpatul a pretins în fiecare zi sume de bani sub diferite pretexte.

Curtea a reţinut că la sosirea în Olanda, partea vătămată a fost împrumutată de către inculpatul B.R.D. cu suma de 150 euro, pentru a-i trimite familiei sale, transferul efectuându-se de pe numele numitei K.R.P.. Din datele obţinute de la W.U. România rezultă că la data de 16 iunie 2010 numita K.R.P. a expediat surorii părţii vătămate suma de 50 de euro şi la data de 21 iunie 2010 tot suma de 50 de euro, ambele transferuri efectuându-se din localitatea Alkmaar (vol. III f. 77, 81).

De asemenea, la data de 10 august 2010 numita K.R.P. a trimis numitei A.A.L. suma de 50 de euro din localitatea Alkmaar. Partea vătămată a arătat că în afara acestor bani nu a reuşit să mai trimită nimic familiei sale, până când a reuşit să fugă de la inculpatul B.R.D., deoarece toţi banii încasaţi din prostituţie îi erau luaţi de acesta.

Din probele scrise, din verificările efectuate în sistemul W.U. precum şi din declaraţiile martorilor Z.A. şi Z. (fostă K.) A., a rezultat că, până în luna august 2010 partea vătămată A. nu a trimis nici o sumă de bani familiei sale.

În faţa Curţii, nu s-a prezentat pentru a fi audiată nemijlocit martora A.L., mama părţii vătămate A.C., însă instanţa a dat citire declaraţiei acesteia din faza de urmărire penală, ţinând cont de ea la pronunţarea soluţiei.

Astfel, din declaraţiile martorei A.L. a rezultat că în cursul lunii iunie 2010, fiica ei partea vătămată A.A.C. a sunat de câteva ori şi chiar a trimis de trei ori câte 50 de euro pe numele surorii ei, dar în perioada cuprinsă între începutul lunii iunie şi sfârşitul lunii august 2010 nici un membru al familiei nu a mai reuşit să vorbească cu partea vătămată. Deşi au apelat-o de mai multe ori, nu răspundea nimeni, iar după un timp numărul de telefon a fost deconectat. Din declaraţia martorului H.V.G., fratele martorei H.C., efectuată în faţa Curţii, a rezultat doar împrejurarea că inculpatul O.T. şi sora sa au întreţinut relaţii de prietenie, pe fondul cărora s-au deplasat împreună în străinătate, martorul necunoscând activităţile derulate de niciunul dintre cei doi, condiţii în care depoziţia sa a fost înlăturată din ansamblul probator, necoroborându-se cu restul probelor testimoniale şi scrise ataşate cauzei.

Cu privire la apelul inculpatului M.V.G., s-a arătat că vinovăţia acestuia rezultă din propriile recunoaşteri efectuate în faţa Tribunalului Cluj, din declaraţiile inculpatului C.I. din faţa instanţei de fond, din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi depuse la dosar, din declaraţiile martorelor F.A. şi F.C., declaraţiile martorei N.E.K. din faza de urmărire penală şi declaraţia martorului C.I.A. din ambele faze ale procesului penal, din declaraţiile martorei H.C.I. şi ale părţii vătămate

Curtea a reţinut că prin declaraţiile celor două martore F.A. şi F.C., s-a făcut dovada existenţei şi apartenenţei inculpatului M.V.G. la grupul infracţional, la rolul său în cadrul acestuia, respectiv că recruta şi transporta femei în străinătate în scopul practicării prostituţiei în beneficiul lui şi al grupului. Totodată, inculpatul M. face referire şi la componenţa grupului infracţional şi la îndeletnicirile acestuia arătând textual că (f. 71, vol. l, Tribunalul Cluj) „am mai dus fete în Olanda care au câştigat mulţi bani la vitrine, iar prietenii lui B.I.D., P.N., O.T. şi S.P. au şi ei fete care lucrează la vitrine şi câştigă mulţi bani”, aspecte pe care, dacă nu făcea parte din grup, nu avea de unde să le cunoască. De remarcat, că inculpatul M. oferă şi detalii celor două martore despre cuantumul sumelor care se pot obţine din practicarea prostituţiei. Astfel, afirmă „B.R.D. a dus în Olanda o ţigancă care „i-a făcut mulţi bani, P.N. are şi el o fată care câştigă mulţi bani la vitrine, iar fata inculpatului O. de asemenea, câştigă mulţi bani, iar în 2011 acesta s-a întors din străinătate cu 12.000 euro pe care i-a cheltuit pe lăutari şi distracţie”.

Existenţa şi componenţa grupului precum şi sarcinile membrilor au fost puse în evidenţă chiar prin declaraţiile inculpatului M.V.G. care relatează martorei F.A. că „el, inculpatul B.R. şi P.N. sunt solizi, nu le este frică de albanezii din Olanda şi să nu-şi facă griji că vor păţi ceva, promiţându-i că el şi oamenii lui o vor supraveghea în perioada cât va lucra la vitrine”.

Curtea a reţinut că cele două martore F. şi Fe. au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, reveniri ce nu sunt justificate, întrucât nu au formulat plângere penală împotriva ofiţerilor de poliţie sau a procurorului raportat la aşa zisele presiuni ce s-au exercitat asupra lor, care nu au fost probate, iar pe de altă parte, bogăţia de informaţii din cuprinsul depoziţiilor dovedeşte fără echivoc că acestea au fost obţinute direct, prin contact nemijlocit de la inculpaţii M.V. şi C.I.

De altfel, inculpatul C.I. a şi recunoscut existenţa acelor întâlniri dintre inculpatul M. şi cele două martore, în cadrul cărora s-a stabilit ca acesta să le transporte în Olanda, iar martorele, din activitatea de prostituţie să-i plătească inculpatului M.V. o taxă de protecţie de 100 euro/ zi, pe lângă valoarea transportului, iar liderul grupului B.R.D. avea ca sarcină să le cazeze şi să le obţină un loc la vitrine.

Aşa fiind, declaraţiile martorelor F. şi Fe. din faza de cercetare judecătorească, au fost înlăturate ca nesincere, necoroborându-se cu restul probelor de la dosar, la pronunţarea soluţiei, instanţa de apel luând în considerare cele arătate de acestea în faţa procurorului.

Pe de altă parte, martora N.E.K. a arătat că s-a întâlnit prin intermediul martorului C.I.A., cu inculpatul M.V.G., care i-a propus să o ducă în Olanda la vitrine în vederea practicării prostituţiei, promiţându-i că îi va asigura transportul în străinătate, cazarea şi locul la vitrine, urmând ca din această activitate tânăra să câştige circa 1.000 euro pe zi.

Martora şi-a dat acordul pentru a pleca în Olanda, inculpatul fiind dispus să o transporte chiar în următoarele 2-3 zile însă aceasta nu avea documente de identitate, fiindu-i expirate.

În această situaţie, la data de 15 aprilie 2011, în jurul orelor 21:30 inculpatul M.V.G. însoţit de inculpatul P.N., s-a întâlnit cu martora N.E.K. în benzinăria O.M.V. de pe Calea Turzii, pentru a discuta amănunte legate de plecarea în Olanda (vol. l f. 168, 211-213).

Şi această martoră în faza cercetării judecătoreşti, a revenit asupra declaraţiei din faza de urmărire penală, fără nicio justificare susţinând că nu a citit depoziţia din faţa procurorului, deşi a semnat-o, afirmaţie neprobată cu nimic. Mai mult, a făcut în faţa instanţei susţineri neveridice în sensul că nu-l cunoştea pe inculpatul P.N. şi că întâlnirea cu inculpatul M.V.G. a fost întâmplătoare şi nu prin intermediul martorului C.I.A., fotografiile ataşate dosarului în faza de urmărire penală demonstrând însă că la 15 aprilie 2011, martora s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi în benzinăria O.M.V. de pe Calea Turzii, pentru a discuta despre plecarea în Olanda, precum şi deplasarea la Serviciul Paşapoarte din Cluj-Napoca, împreună cu aceiaşi inculpaţi, pentru obţinerea unei cărţi de identitate.

Aşa fiind, la pronunţarea soluţiei s-au avut în vedere declaraţiile martorei Novak din faza de urmărire penală.

Din declaraţia martorului C.I.A. a rezultat implicarea şi vinovăţia inculpatului M. în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii. Astfel, în declaraţia dată în faţa Tribunalului, la f. 249, martorul a arătat „din anumite surse ştiam că inculpatul M. se ocupă cu transportul unor tinere în străinătate, care se prostituau în folosul lui, astfel că i-am sugerat lui M. ca în schimbul acestei datorii de 10 milioane pe care o aveam la el, să îi prezint două fete. Acesta a fost de acord, astfel că am asistat la două întâlniri ale tinerei cu inculpatul M. când acesta i-a spus „că urmează să-şi desfăşoare activitatea ca prostituată la vitrine şi că o parte din bani urmau să ajungă la inculpatul M.”. Eu i-am prezentat şi pe N.E., inculpatului M. În timp ce eram în Norvegia şi apoi în Austria, am discutat cu inculpatul M. care mi-a cerut să-i aduc fete pentru a le putea duce el dincolo, în străinătate la prostituţie. Mi-a spus că dacă voi proceda astfel, mă iartă de datorie”.

Din declaraţia martorei H.C.I. a rezultat că „transportul din România în Olanda al inculpaţilor P.N., O.T., H.N. şi al ei, s-a efectuat de către inculpatul M.V.G., cu autoturismul cu nr. X, inculpatul M. având rolul de şofer şi bodyguard pentru membrii grupului şi tinerele care se prostituau în folosul lor, urmând a fi plătit de către fiecare dintre inculpaţi”.

De asemenea, vinovăţia inculpatului M.V.G. în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, rezultă din declaraţiile părţii vătămate din ambele faze ale procesului penal. Astfel, aceasta învederează că „a fost transportată în Olanda cu autoturismul condus de inculpatul M.V.G., însoţită fiind de inculpatul B.R.D. şi P.N. şi că, aceştia ştiau cu toţii că urmează să desfăşoare activităţi de prostituţie, deşi partea vătămată credea că merge la o altfel de muncă. A mai precizat partea vătămată că a încercat să fugă de la inculpatul B., care, cu sprijinul inculpaţilor M.V.G., P.N. şi O.T., a căutat-o şi a adus-o înapoi, aplicându-i corecţii fizice şi ameninţări, inculpatul S. ameninţând-o şi direct şi prin mesaje telefonice.

Relevantă a fost apreciată şi susţinerea părţii vătămate în sensul că „toţi inculpaţii din dosar aveau fete care produceau pentru ei, acestea fiind plasate toate, prin intermediul inculpatului B.R.D. şi a relaţiilor acestuia, la vitrine, că aceştia acţionau ca un grup şi se ajutau la nevoie, supraveghind activitatea fetelor fie personal, fie prin intermediul Iui K.R. şi că toţi achitau sume de bani inculpatului M.V., care le asigura transportul din ţară în Olanda şi local”.

Aceeaşi parte vătămată a afirmat că „inculpatul B.R.D. părea a fi şeful celorlalţi coinculpaţi”.

S-a mai arătat că vinovăţia inculpatului M.V. rezultă şi din declaraţiile inculpatului C.I. care arată textual în faţa Tribunalului Cluj (f. 72) „inculpatul M.V. i-a spus numitei F.C. că o poate ajuta să lucreze în Olanda la vitrine. Este adevărat că inculpatul M. mi-a spus să-l anunţ dacă, cunosc fete care vreau să meargă afară să se prostitueze. Cerând ajutorul inculpatului M., fetele s-au arătat dispuse să-i plătească o parte din sumele pe care urmau să le obţină. Aceste sume vizau un comision şi cheltuielile de transport în străinătate. Arăt că F.A. şi F.C. au refuzat să mai meargă în Olanda, fiindu-le frică de inculpatul M.V., spunându-mi că acesta ar fi o fire violentă”.

Mai mult, vinovăţia inculpatului M. reiese şi din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, care atestă că inculpatul M.V.G. era cel care avea iniţiativa acestor discuţii. „Astfel, în convorbirea din data de 20 aprilie 2011 ora 17:58 inculpatul M.V.G. i-a cerut inculpatului C.I. să-i dea un răspuns cât mai repede, spunându-i că s-a eliberat o casă (în care fetele urmau a fi cazate), iar în aceeaşi seară la ora 20:29 inculpatul îi cere un răspuns definitiv, inculpatul C.I. arătând că nu discută la telefon astfel de probleme. La data de 21 aprilie 2011 ora 01:06, inculpatul M. insistă, spunându-i inculpatului C. că are nevoie neapărat de un răspuns, că nu mai poate să ţină casa găsită, chiria costând 450 euro pe săptămână (vol. IX f. 77, 78, 136-141)”.

La insistenţele acestuia, în cursul lunii aprilie 2011 inculpatul C.I. a intermediat mai multe întâlniri între inculpatul M.V.G. şi martorele F.A. şi F.C.

În acest sens, martora F.A. a arătat că „la mijlocul lunii aprilie 2011, inculpatul C.I. i-a relatat că inculpatul M.V.G. duce fete în Olanda pentru a se prostitua la vitrine şi acolo le păzeşte pentru a nu avea probleme cu cineva. Totodată, i-a relatat martorei că inculpatul i-a cerut să o întrebe dacă nu doreşte să meargă în Olanda să practice prostituţia. Prin intermediul inculpatului C.I., martora F.A. s-a întâlnit cu inculpatul M. la domiciliul ei, acesta propunându-i să vină în Olanda pentru a munci ca prostituată la vitrine şi i-a prezentat modul în care se desfăşura această activitate, respectiv că tinerele stau în camere cu intrare direct din stradă, iar clienţii aleg fetele care le plac şi intră în camera respectivă pentru a întreţine relaţii sexuale cu fata pe care şi-au ales-o. Inculpatul i-a dat de înţeles că nu este obligatoriu să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, martora având posibilitatea să ofere servicii de masaj erotic (împrejurare nereală). Inculpatul a promis martorei că îi asigură obţinerea unei vitrine, găsirea unui loc de cazare şi protecţia fizică, să nu o bată cineva, să nu o fure şi să o vândă altcuiva, în special unor albanezi, martora urmând să câştige foarte bine, până la 1.000 euro pe zi. Pentru a o convinge pe martoră, inculpatul i-a relatat că anterior a mai dus fete în Olanda, că acestora le-a mers foarte bine, câştigând până la 1.000 euro pe zi, din care îl plăteau cu sume între 50-100 euro pe zi pentru că le păzea. Inculpatul i-a cerut martorei aceeaşi sumă, respectiv între 50-100 euro pe zi”.

În urma întâlnirilor şi discuţiilor cu inculpatul M.V.G. şi inculpatul C.I., iniţial fiecare dintre cele două tinere şi-au exprimat consimţământul de a se deplasa în Olanda, pentru a munci la vitrine. Ulterior, cele două martore s-au informat din alte surse cu privire la activitatea de la vitrine şi au renunţat să mai plece, fiindu-le teamă să nu fie vândute sau abuzate.

Aşa fiind, faţă de cele expuse mai sus, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., identitatea dintre autor şi faptele penale ce i se reproşează apărând evidentă, prezumţia de nevinovăţie fiind răsturnată prin probele administrate în speţă, astfel o soluţie de achitare fiind exclusă.

Nu a fost primită nici solicitarea inculpatului de a se reduce pedepsele pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, întrucât infracţiunile de trafic de persoane, proxenetism şi constituire a unui grup infracţional organizat, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei şi chiar sănătăţii acesteia, reprezentând, una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei pentru autorul unor asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi, în plus, asemenea fapte, neurmate de o măsură fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea inculpaţilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Latura civilă a cauzei vizând confiscarea sumei de 7.500 euro sau echivalentul în lei a acesteia, s-a apreciat că a primit o corectă rezolvare, întrucât rezultă din probele dosarului că acest inculpat a rămas în Olanda aproximativ în perioada iunie-octombrie 2010, când a beneficiat de la fiecare dintre fetele care se prostituau în folosul membrilor grupului, de sume de bani, aproximativ în valoare de 100 euro/ zi, 1.800 euro pe lună, iar pentru toată perioada, reiese suma de 7.200 euro la care se adaugă 300 euro primiţi de la H.C. şi O.T., pentru transport.

Nici solicitarea vizând trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj nu a fost primită, aceasta nefiind argumentată de către avocatul inculpatului, iar pe de altă parte nici nu este posibilă potrivit art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 356/2006, text de lege care permite retrimiterea unei cauze instanţei de fond, numai în situaţii expres prevăzute: respectiv când o parte nu a fost legal citată sau, legal citată aceasta a fost în imposibilitate de a se înfăţişa în faţa magistraţilor, sau când intervine vreun caz de nulitate absolută. Niciuna din situaţiile menţionate mai sus, nu este incidenţă în speţă, astfel că apelul inculpatului a fost respins ca nefondat şi sub acest aspect. Apelul, fiind o cale devolutivă de atac, presupune o nouă judecată în fond, conform art. 345 C. proc. pen., astfel că soluţia se pronunţă de către magistraţi prin administrarea de noi probe sau, prin reinterpretarea probatoriului existent deja la dosar.

Cu privire la apelul inculpatului O.T., s-a reţinut că vinovăţia acestuia rezultă din declaraţiile martorului cu identitate protejată „P.A.”, din declaraţiile martorului B.I.P., din declaraţiile martorului R.R.R. din faza de urmărire penală; din declaraţia părţii vătămate, din ambele faze ale procesului penal, din declaraţia martorei H.C.I. din faza de urmărire penală, în faţa Curţii nefiind posibilă audierea, aceasta aflându-se în continuare în străinătate, (s-a făcut aplic. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.), din probele scrise emanând de la W.U. prin care se confirmă sumele de bani trimise de martora H. în favoarea inculpatului O.; declaraţia martorei M.C., declaraţiile inculpatei H.N., din convorbirile telefonice interceptate, din declaraţiile martorului S.M.

Astfel, martorul cu identitate protejată „P.A.” a susţinut că „are cunoştinţă de la persoane din anturajul inculpatului O.T. şi de la acesta personal, că el ar fi transportat în Olanda pentru a se prostitua două fete, Nicoleta şi Corina, pe care le-a şi bătut”.

Vinovăţia inculpatului O. rezultă şi din susţinerile martorului B.I.P. care relatează că, „la diferite momente i-a văzut în Olanda, în localitatea Alkmaar, pe inculpaţii din prezentul dosar, chiar pe strada unde fetele îşi desfăşurau activitatea de prostituţie”.

Din declaraţia martorului R.R.R. rezultă că inculpatul O.T. a avut un comportament abuziv faţă de martora H.C.I., atât în România, cât şi în Olanda, învederând că „O.T. a bătut-o pe inculpata H.N., iar H.C. era şi ea foarte speriată, iar în prezenţa inculpatului nici nu vorbea cu mine”.

Martorul R. arată textual „am aflat de la inculpatul O.T. că are fete în Italia la produs, de la care a primit sume de bani în perioada cât inculpatul O. l-a vizitat pe martor în Spania”.

Curtea a reţinut că martora H.C. susţine că după ce au ajuns în Olanda, au început certuri între ea şi inculpatul O.T., „din cauza faptului că mai uita să-i lase bani de cheltuială sau uneori îi lăsa bani puţini şi nu îi ajungeau de ţigări şi să iasă la terasă, situaţie în care o suna, o înjura, fiind nervos. Martora arată că niciodată nu a fost lovită sau bătută, ci doar înjurată. Tot martora H.C.I. a arătat că în timp ce se afla în Olanda, inculpata H.N. i s-a plâns că inculpatul O.T. a lovit-o pentru că mergea prea des la vitrina martorei, în timpul programului de lucru. Martora arată că i-a atras atenţia inculpatei să nu mai treacă pe la vitrine pentru că îi ia din timpul de lucru şi nu mai câştigă bani”.

Martora H.C. precizează că „îl întreţinea pe inculpatul O.T., trimiţându-i în februarie 2010 suma de 500 euro din Italia, în Spania, unde se afla inculpatul, declaraţie care se coroborează cu cea a martorului R.

Curtea a reţinut din probele dosarului, că în cursul lunii aprilie 2010 inculpatul O.T. a racolat-o pe inculpata H.N. pentru prostituţie. în luna mai 2010, inculpatul O. a plasat-o pe inculpata H., inculpatului G. şi altor bărbaţi pentru a întreţine relaţii sexuale.

Din declaraţiile martorei H. din faza de urmărire penală, rezultă că „aceasta îl întreţinea pe inculpatul O., iar din suma de 1.100 euro obţinuţi din prostituţie îi dădea acestuia zilnic 30 de lei, plătea cheltuielile de întreţinere ale apartamentului aparţinând inculpatului G., la care se adăugau şi plata sumei de 150 lei/ lună reprezentând chiria pentru toţi cei care locuiau în acel apartament”.

Din declaraţiile aceleiaşi martore, H., rezultă că „la începutul lunii iunie 2010, inculpaţii O. şi P.N. i-au propus ei şi inculpatei H. să se deplaseze împreună în Olanda, unde ele să practice prostituţia la vitrine şi să-i întreţină şi pe aceştia, lucru acceptat de toţi patru, sens în care inculpatul O. a luat legătura cu inculpatul B.R. ca acesta să obţină vitrine pentru cele două femei şi locuri de cazare”.

Martora H. relevă că îl întreţinea pe inculpatul O. din banii câştigaţi de ea prin prostituţie, precizând că în octombrie 2010 inculpatul O. a primit de la ea 7.000 euro pentru a-şi cumpăra un autoturism.

Aşa fiind, Curtea a înlăturat apărarea inculpatului O., în sensul că banii proveneau din munca prestată de el în construcţii, fiind contrazisă de ansamblul probator ataşat dosarului, respectiv declaraţiile martorei H., inculpatei H.N. şi martorului R.R. De altfel, chiar inculpatul O. arată textual că „a preferat să ducă banii cu el în numerar şi să nu facă transferuri bancare, întrucât nu putea să justifice suma şi risca să rămână fără ei”.

Martora H. îi trimitea bani inculpatului O., aşa cum rezultă şi din probele scrise, prin sistemul de transferuri bancare W.U.

Dovada infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism comise de inculpatul O.T. este făcută şi prin declaraţia martorului S.M.F. care arată că „nu i-am plătit în Olanda banii de chirie inculpatului O.T., acesta afirmând că martora H.C. este cea care achită chiria şi utilităţile”.

Prin declaraţia martorului S.M., s-a dovedit totodată existenţa grupului infracţional organizat compus din inculpaţii O.T., M.V.G., P.N., S.P., B.R.D., dar şi exploatarea sexuală a martorei H.C. şi încasarea sumelor realizate de aceasta din prostituţie, de către inculpatul O.T..

Astfel, martorul S. arată textual că „a mers în cartierul vitrinelor şi a observat-o pe martora H.C.I. în timp ce îşi desfăşura activitatea de prostituată fiind îmbrăcată foarte sumar. Acesta arată că în fiecare zi martora mergea la vitrine, întorcându-se în jurul orelor 01:00 - 02:00, iar inculpatul O.T. nu lucra nimic, cel mai des stătea acasă, se droga cu marijuana, mânca şi dormea. Martorul S.M.F. arată că inculpatul O.T. l-a dus la locuinţa inculpatului B.R.D. pe care i l-a şi prezentat, unde i-a cunoscut pe K.R.P., inculpata H.N., V.L.A. şi pe inculpatul S.P.D., în locuinţa inculpatului aflându-se şi mai vechile lui cunoştinţe, inculpatul P.N., în folosul căruia se prostitua inculpata H.N. şi inculpatul M.V.G.. Martorul mai arată că inculpaţii B.R.D., P.N., M.V.G. şi S.P.D. nu lucrau şi nici nu furau din magazine”.

Din declaraţia martorului S.M.F. rezultă că „în Olanda despre inculpatul O.T. se ştia că este peştele Corinei”.

Inculpata H.N. în declaraţia dată în faţa Tribunalului Cluj la 15 septembrie 2011 (f.73) a învederat că „inculpatul O.T. m-a lovit fără motiv, fiind sub influenţa alcoolului şi văzându-mă că vorbesc cu prietena mea R. Inculpatul O. a lovit-o pe C.H.”, Curtea reţinând astfel că martora H.C. a declarat neveridic, când a susţinut că nu a fost agresată de inculpatul O., declaraţia martorei H. relevând adevărul, persoană de altfel prezentă la corecţiile fizice exercitate de inculpatul O. asupra martorei H.

Mai mult, prin declaraţiile părţii vătămate, este relevată vinovăţia inculpatului O.T., aceasta arătând textual „toţi inculpaţii din dosar aveau fete care produceau pentru ei, acestea fiind plasate, prin intermediul inculpatului B.R.D. şi a relaţiilor acestuia, la vitrine, aceştia acţionau ca un grup şi se ajutau la nevoie, supraveghind activitatea fetelor fie personal, fie prin intermediul lui K.R. şi toţi achitau sume de bani inculpatului M.V., care le asigura transportul din ţară în Olanda şi local”. A precizat aceeaşi parte vătămată, A.A., că „atunci când a fugit de la inculpatul B., a fost căutată şi adusă înapoi de către inculpaţii M.V.G., P.N., O.T., care i-au aplicat corecţii fizice şi au exercitat ameninţări asupra ei, iar inculpatul S.P. a constrâns-o moral şi prin mesaje telefonice”.

Mai mult, din declaraţiile martorelor M.C.A. şi H.C.I. rezultă că inculpatul O.T. mergea în fiecare dimineaţă la vitrine pentru a o aştepta pe martora H.C.I. şi a o însoţi până acasă. Martora H.C.I. arată că din banii câştigaţi la vitrine suporta în întregime sumele necesare întreţinerii inculpatului O.T. în Olanda (chirie, plata utilităţilor, mâncare, distracţii) şi îi dădea acestuia mici sume de bani 10-20 euro pe zi. Tot din aceşti bani, martora arată că a trimis familiei inculpatului suma de 50 de euro”.

Curtea a mai reţinut că şi din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului O.T. rezultă că în luna mai 2011a primit de la martora H.C.I. 600 euro pentru a-şi plăti transportul din România în Olanda, bani proveniţi din prostituţie, alături de sumele remise şi destinate cumpărării unui autoturism.

Aşa fiind, dovedindu-se fără echivoc vinovăţia inculpatului în comiterea tuturor infracţiunilor deduse judecăţii, este exclusă achitarea acestuia, în baza art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., apelul fiind respins în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen. Nu a putut fi primită nici solicitarea vizând reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism, întrucât aceasta prezintă un pericol social ridicat, iar micşorarea cuantumului ar apărea ca o măsură disproporţionată faţă de starea de recidivă a inculpatului, în contextul infracţional, determinat de o luptă susţinută împotriva traficului de persoane, fenomen care a luat amploare. Din împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, modalităţile folosite de inculpat - violenţa - rezultă pericolul social deosebit de grav al infracţiunii de proxenetism, la care se adaugă atât nerecunoaşterea infracţiunii comise, cât şi starea de recidivă în care se află, ca efect al încălcării legii penale.

Faţă de cele ce preced, apelul inculpatului O.T. a fost respinge ca nefondat.

Cu privire la apelul inculpatului S.P.D., s-a arătat că vinovăţia acestuia rezultă din propriile sale recunoaşteri din faza de urmărire penală, în faţa Tribunalului Cluj uzând de dreptul la tăcere; din declaraţiile părţii vătămate; din declaraţiile martorei V.L. din ambele faze ale procesului penal, din declaraţiile inculpatului A.C.F. şi din probele scrise emanând de la W.U.

Astfel, inculpatul S.P.D. a arătat în faza de urmărire penală care era modalitatea în care fetele erau plasate la vitrine prin intermediul lui B.R.D., precizând şi că toţi cei implicaţi în dosar, aveau fete care produceau pentru ei, trăind toţi de pe urma activităţii de prostituţie desfăşurată de acestea, achitând diverse sume de bani inculpatului B. ori inculpatului M. şi că atunci când partea vătămată A.A.C. a fugit, au mers după ea inculpaţii B.R.D., M.V.G., P.N. şi O.T.”.

Existenţa grupului şi sarcinile membrilor acestuia, reies din declaraţia inculpatului S.P. care arată că „incidentul cu albanezii a avut loc în timp ce grupul condus de B.R.D. o căuta pe partea vătămată Antal pentru a o aduce înapoi”.

Vinovăţia inculpatului S. rezultă şi din declaraţia părţii vătămate care învederează că „toţi inculpaţii din dosar aveau fete care produceau pentru ei, acestea fiind plasate toate, prin intermediul inculpatului B.R.D. şi a relaţiilor acestuia, la vitrine, că aceştia acţionau ca un grup şi se ajutau la nevoie, supraveghind activitatea fetelor fie personal, fie prin intermediul lui K.R. şi că toţi achitau sume de bani inculpatului M.V., care le asigura transportul din ţară în Olanda şi local”.

Aceeaşi parte vătămată a învederat că „atunci când a fugit de la inculpatul B.R.D. a fost adusă înapoi de către inculpaţii M., P.N., O.T. care i-au aplicat corecţii fizice, inculpatul S. a ameninţat-o că îi violează copiii, nefiind străin astfel de activitatea grupului, existenţa acestuia şi componenţă”.

Tot victima arată că „la acest incident au participat inculpaţii B.R.D., O.T., M.V.G., P.N., A.C.F. şi S.P.D., care au fugit când cei din grupul de albanezi au scos un pistol cu care au început să tragă focuri de armă”. Albanezii le-au cerut celor din grupul condus de inculpatul B.R. să o lase în pace pe partea vătămată.

Dovada fiinţării grupului şi apartenenţa la acesta a inculpatului S., este realizată prin faptul că în luna iulie 2010, când s-a deplasat în Olanda pentru a sprijini activitatea de prostituţie a martorei V.L., inculpaţii M., P. şi B. l-au aşteptat la aeroport, iar ulterior l-au transportat la domiciliul inculpatului A.C..

Martora V.L. arată că îl întreţinea pe inculpatul S.P. şi îi dădea acestuia 50 de euro/ zi.

Mai mult, aşa cum rezultă din transferurile făcute prin W.U., martora V.L. i-a trimis inculpatului S.P. sumele de 4.750 euro, 543 dolari în perioada 7 iulie 2010-11 aprilie 2011 şi 270 euro în perioada 12 august - 16 august 2010.

Inculpatul A.C. arată că inculpatul S.P. era cel care „ţinea evidenţa banilor pe care martora V.L. îi dădea inculpatului A.”.

Din sumele de bani primite de la V.L., inculpatul S. a trimis 150 euro la 8 septembrie 2010, mamei sale, iar la 13 septembrie 2010, suma de 100 euro unei alte persoane.

Partea vătămată A.A.C. arată că tinerele „ care se prostituau în folosul grupului erau aşteptate pe rând de către inculpatul M.V.G., S.P.D., A.C. sau O.T., care le conduceau acasă, pentru a nu fi jefuite de banii obţinuţi la vitrine”.

Aşa fiind, pentru motivele arătate, este exclusă achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru cele trei infracţiuni deduse judecăţii, astfel că apelul acestuia apare ca nefondat şi a fost respins ca atare, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la apelul inculpatului P.N. Vinovăţia acestuia rezultă din: declaraţiile inculpatului M.V.G., declaraţiile inculpatului S.P.D., declaraţiile inculpatului A.C.F., declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpatei H.N., declaraţiile martorei H.C.I. din faza de urmărire penală citită în faţa Curţii şi însuşită de aceasta, declaraţiile martorelor F.A. şi F.C., din faza de urmărire penală, declaraţiile inculpatului C.I., declaraţiile martorei N.E.K. şi transferurile bancare efectuate prin W.U.

Astfel, din declaraţia inculpatului M.V.G. din faţa Tribunalului Cluj de la 15 septembrie 2011 rezultă că acesta recunoaşte că împreună cu inculpatul P.N. l-au transportat în Olanda, din România, pe inculpatul B.R.D. însoţit de prietena sa K.R., iar după o scurtă perioadă de timp, s-a deplasat din nou în Olanda, însoţit de inculpaţii P.N., O.T., H.N., H.C.I. Inculpatul M.V.G. recunoaşte că a primit pentru transport 700 euro, toţi inculpaţii fiind cazaţi la inculpatul B.R.D.

Inculpatul M.V. recunoaşte că la primul transport făcut în Olanda împreună cu inculpaţii P.N. şi B.R.D., erau însoţiţi şi de partea vătămată A.A.C. De asemenea, relatează că au fost atacaţi de nişte albanezi, el, inculpatul P.N., O.T., S.P., dar omite să prezinte motivul agresiunii - faptul că vroiau să o recupereze pe partea vătămată A.A.C. care fugise de la inculpatul B.R.D., nemaidorind să fie exploatată sexual de membrii grupului infracţional.

Din declaraţiile inculpatului M.V.G. rezultă clar, implicarea inculpatului P.N. în grupul infracţional, sarcina sa fiind recrutarea şi însoţirea victimelor în străinătate pentru prostituţie. S-au probat agresiunile fizice exercitate asupra părţii vătămate, ceea ce se circumscrie infracţiunii de trafic de persoane, precum şi foloasele materiale trase de pe urma prostituţiei practicate benevol de inculpata H.N., ceea ce întruneşte elementele infracţiunii de proxenetism.

Din declaraţia inculpatului S.P.D. din faza de urmărire penală, rezultă „modalitatea în care fetele erau plasate la vitrine prin intermediul lui B.R.D., precizând că toţi inculpaţii implicaţi în dosar aveau fete care produceau pentru ei, trăind toţi de pe urma activităţii de prostituţie desfăşurată de acestea, achitând diverse sume de bani inculpatului B., ori inculpatului M. şi că atunci când partea vătămată A.A.C. a fugit, s-au deplasat după ea pentru a o recupera, inculpaţii B.R.D., M.V., P.N. şi O.T.”.

Din declaraţia inculpatului A. rezultă că inculpatul B.R. era liderul grupului infracţional raportat la împrejurarea că acesta avea sarcina de a obţine locuri de muncă la vitrine pentru tinerele recrutate şi transportate din România pentru prostituţie, recunoscând totodată că se întâlnea cu ceilalţi inculpaţi, deci şi cu inculpatul P.N., ceea ce dovedeşte că aceştia se aflau cu toţii în Olanda, deşi nu aveau locuri de muncă şi nici mijloace materiale de existenţă, rezultând fără echivoc că singura sursă de întreţinere a lor, o reprezenta traficul de persoane şi proxenetismul, aşa cum declară partea vătămată Antal şi martorii audiaţi nemijlocit de instanţă.

Din declaraţia părţii vătămate din ambele faze ale procesului penal rezultă că „a fost transportată în Olanda cu autoturismul condus de inculpatul M.V.G., însoţită fiind de inculpatul B.R.D. şi P.N. şi că, aceştia ştiau cu toţii că urmează să desfăşoare activităţi de prostituţie, deşi partea vătămată credea că merge la o altfel de muncă.

A mai precizat partea vătămată că a încercat să fugă de la inculpatul B., care, cu sprijinul inculpaţilor M.V.G., P.N. şi O.T., a căutat-o şi a adus-o înapoi, aplicându-i corecţii fizice şi ameninţări, inculpatul S. ameninţând-o şi direct şi prin mesaje telefonice”.

Relevantă a fost apreciată şi susţinerea părţii vătămate în sensul că „ toţi inculpaţii din dosar aveau fete care produceau pentru ei, acestea fiind plasate toate, prin intermediul inculpatului B.R.D. şi a relaţiilor acestuia, la vitrine, că aceştia acţionau ca un grup şi se ajutau la nevoie, supraveghind activitatea fetelor fie personal, fie prin intermediul lui K.R. şi că toţi achitau sume de bani inculpatului M.V., care le asigura transportul din ţară în Olanda şi local”.

Tot partea vătămată Antal arată că „B.R.D. părea a fi şeful celorlalţi coinculpaţi”.

Din declaraţia inculpatei H.N. din faţa Tribunalului Cluj din 15 septembrie 2011, rezultă existenţa grupului infracţional, componenţa acestuia, sarcinile fiecăruia, ale inculpaţilor P.N., O.T. şi M.V.G. fiind recrutarea şi transportarea victimelor de sex feminin în Olanda pentru prostituţie.

Astfel, aceasta arată „am plecat în Olanda pentru a practica prostituţia împreună cu inculpaţii M.V.G., O.T. şi P.N., cu maşina, condusă de cel dintâi. în Olanda, cu toţii am fost cazaţi la B.R.D.. Alături de mine au rămas şi inculpaţii M.V. şi P.N.. Inculpatului P.N. i-am dat mai multe sume de bani provenite din activitatea pe care o desfăşuram. împreună cu K.R., pe tot timpul şederii în Olanda am suportat toate cheltuielile cu cazarea, mâncarea şi întreţinerea, inculpaţii P.N., O.T. şi M.V. - fiind în vacanţă.

Din această susţinere a inculpatei H., Curtea a reţinut că rezultă fără echivoc întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de proxenetism în sarcina inculpatului P.N., în sensul că acesta neavând nicio ocupaţie „fiind în vacanţă” alături de inculpaţii O.T. şi M.V., trăgeau foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către H.N. şi H.C.I.

Din actele scrise ale dosarului, din transferurile bancare efectuate prin sistemul W.U., rezultă că H.N. i-a trimis inculpatului P.N., în perioada cât acesta se afla în România suma de 1.150 euro, doar în luna martie 2011. Probele cauzei mai atestă că inculpatul P.N. făcea deplasări în Olanda împreună cu inculpatul M.V., pentru a primi bani de la inculpata H.N. Astfel, în 29 ianuarie 2011, inculpatul P.N. i-a expediat 200 euro - soţiei sale P.R., transferul realizându-se din localitatea Alkmaar, banii provenind din activitatea de prostituţie desfăşurată de inculpata H.N.

Din declaraţia martorei H.C.I. rezultă că „în luna mai 2010, reîntorcându-se din Olanda, inculpatul O.T. i-a prezentat-o pe inculpata H.N. ca fiind verişoara lui. Mai mult, martora arată că la începutul lunii iunie 2010, inculpaţii O.T. şi P.N. le-au propus ei şi lui H.N. să se deplaseze împreună în Olanda, unde ele să practice prostituţia la vitrine, în folosul inculpaţilor”.

Martora H.C. învederează că „la scurt timp înaintea plecării în Olanda, inculpatul P.N. a preluat-o pe inculpata H.N. de la inculpatul O.T., convingând-o să formeze un cuplu şi să se prostitueze în folosul lui, lucru acceptat de aceasta.

Martora H.C. afirmă că „transportul inculpaţilor P.N., O.T., H.N. şi al ei în Olanda, în iunie 2010, s-a făcut cu autoturismul inculpatului M.V.G., urmând ca banii pentru deplasare să fie achitaţi de inculpata H.N. şi martora H.C., după începerea activităţii de prostituţie.

Din declaraţia martorei F.A. din faza de urmărire penală rezultă că „inculpatul M.V.G. i-a relatat acesteia că şi prietenul lui, inculpatul P.N., duce fete în Olanda, la vitrine, că în cursul anului 2010 acesta a dus în Olanda o fată care face mulţi bani”.

Inculpatul M.V. a mai precizat martorei „că el, inculpatul B.R. şi inculpatul P.N. sunt solizi, fac sală şi nu le este frică de albanezii din Olanda, astfel că nu trebuie să-şi facă griji că va păţi ceva”.

Martora F.C. în faza de urmărire penală arată că inculpatul M.V.G. „s-a oferit să o transporte în Olanda, urmând ca aceasta să-i plătească contravaloarea transportului, după ce va începe munca la vitrine şi să îi găsească un loc de cazare prin intermediul unui prieten pe care îl avea în Olanda, fără să-i precizeze numele acestuia. Inculpatul i-a precizat martorei că „el şi oamenii lui” o vor supraveghea în perioada în care ea va lucra la vitrine, că anterior a mai dus fete în Olanda care au câştigat mulţi bani la vitrine, că prietenii lui, V., G., O. şi F. au şi ei fete care lucrează la vitrine şi câştigă mulţi bani. Inculpatul i-a relatat martorei că Vanila (B.R.D.) a dus în Olanda o fată ţigancă din localitatea Mera care provenea dintr-o familie săracă şi această fată „i-a făcut lui V. mulţi bani”, G. (P.N.) are şi el o fată care câştigă mulţi bani la vitrine, fata lui O. câştigă mulţi bani, iar acesta s-a întors la începutul anului 2011 cu circa 12.000 euro pe care „i-a spart” pe lăutari şi distracţie”.

Prin declaraţia din faza de urmărire penală, inculpatul C.I. confirmă că a fost de faţă când inculpatul M.V. i-a relatat martorei F.A. că „inculpatul P.N. duce fete în Olanda la vitrine, că în anul 2010 a dus în Olanda o fată, care face mulţi bani”.

Din declaraţia martorei N.E.K., din faza de urmărire penală, rezultă de asemenea vinovăţia inculpatului P.N. în săvârşirea faptelor deduse judecăţii. Astfel, martora învederează că „la data de 15 aprilie 2011, în jurul orelor 21,30 inculpatul M.V.G. însoţit de inculpatul P.N., s-a întâlnit cu martora N.E.K. în benzinăria O.M.V. de pe Calea Turzii pentru a discuta amănunte legate de plecarea în Olanda”.

Din declaraţiile martorei N.E.K. rezultă că „ inculpatul M.V.G. i-a spus că prietenul lui, respectiv inculpatul P.N., ar cunoaşte o persoană la „buletine” şi poate să o ajute să îşi obţină actele. Inculpatul i-a cerut să se întâlnească cu el şi inculpatul P.N. pentru a rezolva problema actelor. Martora arată că în cursul discuţiei inculpatul P.N. i s-a adresat pe un ton ameninţător spunându-i „să nu mă faci să umblu aiurea”, martora arătând că tonul folosit i-a dat impresia că inculpatul considera că ea ar fi avut o obligaţie să plece în Olanda. Martora arată că s-a simţit ameninţată de tonul folosit de inculpatul P.N. şi de înfăţişarea acestuia şi a inculpatului M.V.G., cei doi fiind descrişi de martoră ca „solizi şi înfricoşători”, astfel că deşi iniţial şi-a dat acordul, ulterior a hotărât să nu mai plece în Olanda cu inculpaţii”.

Faţă de cele expuse mai sus, este exclusă achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., vinovăţia acestuia fiind dovedită înafara oricărui dubiu, pentru toate infracţiunile deduse judecăţii.

Nu a fost primită nici solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate de tribunal pentru infracţiunea de proxenetism, prin aplicarea art. 74 C. pen., întrucât proxenetismul şi traficul de persoane sunt infracţiuni cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai gravă formă de parazitism social şi una din cele mai josnice, cinice şi abjecte manifestări ale conştiinţei înapoiate. Pericolul social deosebit al acestor fapte constă în împrejurarea că, a făcut din practicarea prostituţiei de către o altă persoană, o sursă ilicită de câştig şi de procurare a mijloacelor de trai, dar în acelaşi timp a provocat o gravă tulburare în desfăşurarea relaţiilor de convieţuire socială şi constituie un teren favorabil pentru săvârşirea altor fapte grave.

În acest context, s-a apreciat că doar lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, nu poate duce la reducerea sancţiunii aplicată de prima instanţă.

Nu a putut fi primită nici cererea de restituire a autoturismului marca A.R. cu nr. de înmatriculare X, lăsat în custodia numitei P.R.M., deoarece la dosar există probe că a fost achiziţionat din banii obţinuţi din activitatea de prostituţie, desfăşurată de inculpata H.N. Aşa cum Curtea a reţinut în considerentele deciziei, inculpatul P.N. a beneficiat din activitatea infracţională a inculpatei H., de suma de 1150 euro în perioada în care se afla în România, iar ţinând cont de împrejurarea că acesta a primit sume de bani şi în perioada în care se afla în străinătate, aproximativ 1.000 euro/ lună, fiindu-i remişi de inculpata H., apare fără echivoc că autovehiculul a fost achiziţionat cu banii proveniţi dintr-o activitate infracţională, condiţii în care măsura confiscării apare ca legală. Nu s-a probat că banii ar proveni din nunta organizată de inculpat.

Câtă vreme pedeapsa complementară aplicată de către instanţa de fond pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni a fost de 3 ani, este evident că dintr-o eroare materială s-a consemnat în considerente şi în minută o durată de 4 ani, deoarece făcându-se aplicarea art. 33, 34 şi 35 C. pen., se va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare - pedeapsă complementară, urmând ca după rămânerea definitivă a hotărârii, Tribunalul Cluj să emită actul de executare cu cuantumul corect al pedepsei complementare, acela de 3 ani.

Faţă de cele expuse mai sus, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la apelul inculpatului A.C.F., s-a arătat că vinovăţia acestuia rezultă din propriile recunoaşteri ale acestuia, declaraţia inculpatului S.P.D., declaraţia martorei V.L.A., declaraţia martorei M.C., declaraţia părţii vătămate, declaraţia martorului P.R., declaraţia martorei C.A.

Astfel, aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate din faţa procurorului şi a instanţei, „toţi inculpaţii din dosar, inclusiv inculpatul A. aveau fete care produceau pentru ei, acestea fiind plasate toate, prin intermediul inculpatului B.R. şi a relaţiilor acestuia, la vitrine, că aceştia acţionau ca un grup şi se ajutau la nevoie, supraveghind activitatea fetelor, fie personal, fie prin intermediul lui K.R., şi că toţi achitau sume de bani inculpatului M.V., care le asigura transportul din ţară în Olanda şi local”.

Tot partea vătămată A. precizează că în luna iunie 2010 cu câteva zile înainte ca inculpatul A. să sosească în Olanda, acesta a vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul B.R., cei doi stabilind ca „acesta din urmă să facă loc la vitrine pentru două fete pe care inculpatul A. urma să le aducă. Cei doi, au convenit ca inculpatul A. să se descurce cu banii de drum, urmând să se cazeze la inculpatul B. împreună cu cele două fete. Inculpatul B. l-a sunat din nou pe inculpatul A. şi i-a confirmat că totul s-a rezolvat. Tot partea vătămată arată că la aceste discuţii telefonice a participat şi inculpatul S.P. Pentru a avea bani de drum, pentru transportul celor două tinere în Olanda, inculpatul A. l-a determinat pe martorul P.R. să ia un împrumut de la cămătari, partea vătămată Antal arătând că datorită acestui fapt, martorul era îngrijorat”.

Aceeaşi parte vătămată A.A. arată că „inculpatul A. l-a luat cu el pe martorul P., numai pentru ca acesta să achite deplasarea în Olanda a celor patru persoane, iar după sosirea în străinătate, împreună cu inculpatul B., inculpatul A. l-a alungat pe martor, chemându-l pe inculpatul S., care urma să se ocupe de numita V.L. şi să obţină bani, din activitatea de prostituţie practicată de aceasta”.

Din propriile recunoaşteri ale inculpatului A. rezultă existenţa grupului infracţional, componenţa acestuia şi împrejurarea că inculpaţii le supravegheau şi urmăreau pe victimele infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism.

Astfel, acesta arată că „la 10 zile de la sosirea noastră în Olanda, au venit şi inculpaţii O.T., M.V.G. şi P.N. la invitaţia inculpatului B.R.. La un moment dat m-a sunat inculpatul B. pentru a o întreba pe M.C., despre partea vătămată A.A., deoarece nu ştia unde se găseşte aceasta.

Această susţinere a inculpatului A. demonstrează fără dubiu, existenţa grupului, rolul de conducător al inculpatului B.R. care trebuia să cunoască în orice moment unde se aflau victimele traficului de persoane, sumele încasate de acestea din practicarea prostituţiei şi subordonarea totală a lor, faţă de membrii grupului. Aşa se explică de ce, în urma telefonului primit din partea inculpatului B., că partea vătămată A.A. a fugit, inculpatul A. împreună cu inculpaţii M.V., P.N., O.T. şi S.P. au pornit în căutarea acesteia, au avut acel incident cu cetăţenii albanezi, care i-au ameninţat cu pistoalele pentru a renunţa la recuperarea părţii vătămate.

Dacă inculpatul A., nu se afla în grupul inculpaţilor P.N., O., M. şi S., ce o căutau pe partea vătămată Antal, este logic că nu avea cum să participe la atacul dezlănţuit asupra lor de către cetăţenii albanezi, dar conform propriilor recunoaşteri, a fost prezent la incident.

Mai mult, probele dosarului, din declaraţiile părţii vătămate A.A. rezultă că şi inculpatul A. „era implicat în activitatea de supraveghere a fetelor, însoţindu-i pe ceilalţi inculpaţi în zona vitrinelor, purtând glugi trase pe faţă”.

Totodată, „inculpatul A. recunoaşte că inculpatul B. era liderul grupului, având îndemânarea şi capacitatea de a obţine locuri de muncă la vitrine pentru tinerele exploatate”.

Din declaraţia inculpatului S.P.D. rezultă că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, întrucât acesta arată textual că „V.L. mi-a relatat telefonic că a fost dusă în Olanda prin inducere în eroare, iar ulterior determinată să practice prostituţia în folosul inculpatului B. şi a inculpatului A., care îi luau jumătate din banii pe care îi câştiga. Inculpatul S. a arătat că V.L. i-a spus că în fiecare zi câştiga între 200 - 300 euro din practicarea prostituţiei şi că în fiecare dimineaţă, când ajungea acasă, era obligată să-şi împartă banii cu inculpaţii A. şi B.. Aceasta i-a mai spus că inculpatul B. îi pretinde suma de 75 euro/ zi ca şi comision, pentru că i-a aranjat locul de muncă la vitrine”.

Inculpatul S.P. arată că „inculpatul A. şi O.T. îi achitau zilnic inculpatului B. 75 euro, din banii obţinuţi prin prostituţie, rezultând astfel că membrii grupului aveau obligaţia să plătească liderului acestuia o cotă parte din încasări”.

Din declaraţiile martorei V.L. făcute în faţa Curţii, rezultă că aceasta încearcă să atenueze răspunderea penală a inculpatului A. sau chiar să o înlăture, însă, depoziţia va fi privită ca vădit nesinceră, necoroborându-se cu declaraţiile părţii vătămate A.A., a martorei A.L., a martorului R.R. şi a inculpatului S.P.

Mai mult, martora V. a fost transportată cu aceeaşi ocazie, în străinătate, alături de martora M.C., de către inculpatul A., aceasta din urmă relatând cu lux de amănunte întreaga activitate infracţională în care a fost implicat inculpatul, ori este neverosimil ca faţă de una dintre martore, apelantul A. să fi avut o anumită conduită, total diferită, de cea manifestată faţă de V., mai ales că ambele au fost duse în străinătate pentru a practica prostituţia.

De altfel, prin declaraţia sa, partea vătămată A.A. arată textual că „pe drum, după ieşirea din ţară, inculpatul A. i-a spus numitei V.L. că de fapt urmează să o ducă în Olanda la vitrine, în vederea practicării prostituţiei şi nu în Italia, ca damă de companie”.

Aşa fiind, rezultă fără echivoc nesinceritatea martorei V.L., a cărei declaraţie din faza de cercetare judecătorească a fost înlăturată.

Din declaraţia martorei M.C. din ambele faze ale procesului penal, „rezultă că inculpatul A. i-a pretins ca din banii pe care îi va obţine din practicarea prostituţiei, să îi plătească suma de 500 euro pentru reparaţia autoturismului, evaluată în total la suma de 2.000 euro. De asemenea, inculpatul a pretins suma de 1.000 euro de la V.L.A. sub acelaşi motiv, inculpatul reproşându-le că din cauza lor i s-a stricat autoturismul.

În săptămâna în care martora şi inculpatul au locuit la inculpatul B.R.D., ea a suportat o treime din costul chiriei, a utilităţilor şi a hranei, diferenţa fiind plătită de K.R.P. şi V.L.A., niciunul dintre inculpaţi, neavând vreo contribuţie la aceste sume. După circa o săptămână de la sosirea în Olanda, K.R.P. a dus-o şi pe V.L.A. la biroul de plasare şi a înregistrat-o ca prostituată obţinând şi pentru ea o vitrină. Tot în aceeaşi perioadă, K.R.P. a plasat-o şi pe partea vătămată A.A.C. la o altă vitrină.

Martora M.C.A. a arătat că în cursul lunii iulie 2010 a câştigat în medie 40 - 50 euro pe zi, la care se adaugă suma necesară pentru plata vitrinei de 110 euro, mult mai puţin decât câştigau celelalte fete respectiv K.R.P., V.L.A. şi partea vătămată A.A.C., acestea încasând chiar şi între 500 - 700 euro pe zi. Inculpatul A.C.F. a întrebat-o pe martoră ce se întâmplă, de ce câştigă bani mai puţini decât celelalte fete. Martora s-a scuzat, arătând că îi este ruşine de ceea ce face, iar inculpatul i-a cerut să fie mai sociabilă cu clienţii şi să aibă mai multă încredere în ea, pentru a avea mai multe încasări. La sfaturile inculpatului, martora a luat exemplul celorlalte tinere, începând să aibă încasări mai mari, de până la 380 euro pe zi, rămaşi după plata vitrinei”.

În aceeaşi declaraţie, martora M.C. arată că „inculpatul A. şi-a abandonat autoturismul şi nu a efectuat niciun fel de reparaţii la el, astfel că sumele pretinse de la V.L. şi de la ea, cu acest titlu, le-a folosit în interes personal. Că inculpaţii erau structuraţi într-un grup infracţional, rezultă şi din faptul că atunci când autoturismul condus de inculpatul A., s-a defectat în Germania, acesta i-a telefonat inculpatului B., care, împreună cu L.S. s-au deplasat la Frankfurt şi i-au preluat pe toţi patru şi i-au transportat în Alkmaar. Şi cazarea inculpatului A. şi a victimelor racolate, s-a făcut tot la reşedinţa inculpatului B.R.

Susţinerile nereale ale inculpaţilor apelanţi că ei nu formau un grup în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003, sunt infirmate prin actele materiale derulate în concret de aceştia. Astfel, rezultă din probele dosarului că inculpaţii M.V., P.N. şi B.R. l-au aşteptat pe inculpatul S. la aeroport, iar ulterior, l-au transportat la domiciliul inculpatului A.

Martora M.C. în declaraţiile date învederează că „la începutul lunii octombrie 2011 a revenit în România şi i-a încredinţat inculpatului A. toţi banii economisiţi, respectiv suma de 1.100 euro. Când a revenit în ţară şi avea nevoie de bani, M.C. îl suna pe inculpatul A., care îi dădea sumele solicitate. în luna noiembrie 2010 inculpatul A. a dus-o pe martora M.C. în Germania, iar din banii încasaţi din prostituţie, aceasta l-a întreţinut pe inculpat, dându-i zilnic 5 euro, bani de buzunar.

Relevantă pentru vinovăţia inculpatului A. a fost considerată afirmaţia acestuia făcută în faţa martorei M.C. în luna octombrie 2010, când inculpatul A. s-a deplasat în Olanda pentru a locui cu C.N. „dacă fata vrea să mă ţină, merg la ea; nu mai stau să-ţi iau ţie banii”.

Din declaraţia martorei C.A. din faţa Tribunalului Cluj, rezultă că la data de 25 mai 2011, M.C.A. a fost citată în vederea audierii în calitate de martor, ocazie cu care a dat declaraţii mincinoase cu privire la modul în care a ajuns în Olanda, persoanele cu care a intrat în contact acolo, încercând să diminueze participarea inculpatului A.C.F. la comiterea faptelor reţinute in sarcina lui. Din declaraţia martorei C.A.C., colega de apartament a martorei M.C.A., rezultă că înainte de a fi audiată, aceasta a fost contactată telefonic de către inculpatul A.C.F. care i-a cerut să „nu îl bage la apă” şi că martorei M.C.A. îi era frică de inculpatul A.C.F.

La data de 27 mai 2011, martora M.C.A., din propria iniţiativă a revenit asupra declaraţiilor mincinoase, pe care şi le-a retras, arătând că iniţial a minţit, cu privire la implicarea inculpatului A.C.F. în exploatarea prostituţiei în Olanda. Curtea reţine că în faţa tribunalului, martora M. a precizat că îşi menţine ultima depoziţie făcută în faţa procurorilor, în care a descris în detaliu activitatea ilicită derulată de inculpatul A., ce întruneşte elementele constitutive ale faptelor deduse judecăţii.

Ori, dacă inculpatul A. nu comisese nicio infracţiune faţă de martora M., ce sens avea să-i telefoneze şi să-i ceară să nu declare adevărul?

Din declaraţia martorului P.R., din faţa instanţei şi a procurorului rezultă că „timp de o săptămână în luna august 2010, a fost cazat la inculpatul A., fiind întreţinut de către martora M., iar în 28 august 2010, când martorul a revenit în România, banii de drum i-au fost daţi de inculpatul A.C.”.

De altfel, în faţa tribunalului, inculpatul A. a recunoscut că a beneficiat de sumele de bani obţinute de cele două martore M. şi V. din activitatea de prostituţie, sub pretextul achitării contravalorii autoturismului cu care au efectuat deplasarea şi se defectase, precum şi sub aspectul plăţii chiriei, arătând totodată şi că obişnuia să păstreze temporar banii lui M.C., proveniţi din practicarea prostituţiei. El, de altfel, şi-a îndeplinit rolul ce-i revenea în cadrul grupului, de racolare, recrutare a tinerelor în vederea practicării prostituţiei, exploatându-le şi trăgând foloase materiale alături de ceilalţi membri, de pe urma activităţii acestora.

Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului A. a fost admis aşa cum s-a arătat doar pentru nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 şi 74, 76 C. pen., pentru care Curtea l-a condamnat la 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., sancţiune care a fost contopită cu restul pedepselor aplicate pentru celelalte infracţiuni.

La individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, dar şi cele reale vizând infracţiunile comise, că tribunalul a aplicat sancţiuni just stabilite, păstrând o proporţie între gravitatea actelor ilicite săvârşite, consecinţele acestora şi durata în timp necesară procesului educaţional de resocializare. S-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, atitudinea procesuală a inculpatului care a încercat să eludeze aflarea adevărului şi împrejurarea că acesta a mai suferit o condamnare, pentru o faptă concurentă.

Raportat la cele de mai sus, apare ca fondat doar motivul de apel vizând nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de proxenetism, fiind respinse ca neîntemeiate toate solicitările vizând achitarea acestuia în baza art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen.

De altfel, pentru a putea invoca achitarea întemeiată pe art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul ar fi trebuit să dovedească că nu a existat o faptă în materialitatea ei şi nu neapărat penală. Ori, în speţă, inculpatul a recunoscut că a avut mai multe întâlniri cu martora M. şi că a tras foloase de pe urma activităţii ei de prostituţie şi a martorei V., astfel că achitarea solicitată, fundamentată pe acest temei de drept, este nejustificată, nesprijinindu-se pe argumente de natură a zdruncina încrederea Curţii în justeţea probatoriilor administrate.

Aşa fiind, nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen.

Nu a fost primită nici solicitarea inculpatului vizând acordarea unui efect mai larg circumstanţelor atenuante şi pe cale de consecinţă, diminuarea şi mai mult a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de proxenetism, cu consecinţa suspendării sub supraveghere a acesteia, întrucât faţă de modul concret de săvârşire a faptei şi caracterul continuat al acesteia, cuantumul pedepsei principale de 2 ani şi 8 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaţionale desfăşurate şi în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar şi prin restrângerea libertăţii presupusă de o asemenea modalitate de executare la conştientizarea consecinţelor faptei sale, în vederea unei reinserţii sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancţiunii nu se impune a fi redus şi nici schimbată modalitatea de executare, faţă de gravitatea faptei comise, consecinţele acesteia, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni.

Nu în ultimul rând, în urma individualizării judiciare a pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., trebuie aplicată o sancţiune într-un cuantum care să poată îndeplini funcţiile şi să poată realiza scopul acesteia, în contextul în care infracţiunea a fost săvârşită şi al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de fapte, în ultima perioadă de timp.

În sinteză, motivele vizând netemeinicia soluţiei de condamnare a inculpatului A. nu au putut fi primite, cu excepţia celui de nelegalitate care a fost reliefat mai sus şi care a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la apelul inculpatului C.I., deşi apărătorul din oficiu al acestuia a invocat motive de netemeinicie a sentinţei tribunalului, s-a constatat că acesta şi-a retras apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe a Tribunalului Cluj la data de 8 martie 2012, luându-se act de această manifestare de voinţă prin decizia penală nr. 64 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj.

Pe de altă parte, retragerea apelului are caracter definitiv conform art. 416 pct. 3 C. proc. pen., nemaiputând fi pusă în discuţie la data de 27 februarie 2013 când s-au dezbătut pe fond apelurile inculpaţilor şi al procurorului.

Aşa fiind, Curtea a constatat că inculpatul C. şi-a retras apelul la data de 8 martie 2012, condiţii în care nu mai pot fi supuse controlului judiciar, eventuale motive de netemeinicie ale sentinţei atacate.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 400 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului C.I., av. Ţ.O., sumă ce se va plăti din FMJ.

Cu privire la apelul inculpatei H.N.

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, inculpata H.N. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.

Conform practicii judiciare constante a instanţei supreme şi a literaturii de specialitate, Curtea a reţinut că favorizarea infractorului are caracterul de infracţiune autonomă, de sine stătătoare, iar nu de act de participaţie, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o înţelegere prealabilă între persoana care a săvârşit o infracţiune şi cel care îi dă ajutor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata, ori executarea pedepsei, sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii.

Favorizarea are şi caracterul de infracţiune conexă - corelativă cu infracţiunea al cărei făptuitor este ajutat prin fapta de favorizare, existenţa favorizării ca faptă subsecventă, depinzând de existenţa faptei antecedente.

În fine, favorizarea are caracterul de incriminare generală dar subsidiară, ajutorul dat unui infractor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziţii de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare, cum ar fi mărturia mincinoasă.

Aşadar, faţă de caracterul subsidiar al infracţiunii de favorizarea infractorului, Curtea a reţinut în sarcina inculpatei H.N., doar infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., într-o unică infracţiune de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

Sub acest aspect, apelul inculpatei a fost apreciat ca fiind fondat fiind admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit. d) rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen. de sub învinuirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, temeiul fiind lipsa laturii obiective, Curtea a respins această cerere ca neîntemeiată, întrucât în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.

Astfel, „fapta martorului care, participând în această calitate într-o cauză, face afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, indiferent dacă instanţa care a soluţionat cauza a înlăturat din ansamblul probator administrat, declaraţiile date de către acesta, ca fiind nesincere, întrucât infracţiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmaţiile mincinoase cu privire la împrejurările esenţiale, neavând relevanţă dacă au influenţat sau nu soluţia pronunţată”.

De asemenea, caracterul esenţial al împrejurărilor la care trebuie să se refere afirmaţiile mincinoase nu se determină în funcţie de sentinţa pronunţată în cauza în care s-a făcut mărturia mincinoasă, ci în funcţie de obiectul probei. „Dacă aceasta este concludentă, în raport cu învinuirea adusă inculpatului sau cu orice alt aspect de natură să influenţeze răspunderea penală a acestuia, împrejurarea relatată mincinos de martor are caracter esenţial în sensul art. 260 alin. (1) C. pen., sens în care s-a pronunţat instanţa supremă în mod constant”.

Ori, aşa cum rezultă din probe, la data de 25 mai 2011 inculpata H.N. s-a prezentat la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj fără a fi citată, arătând că doreşte să fie audiată în legătură cu prietenul ei „G.”, respectiv inculpatul P.N., despre care a aflat că a fost arestat.

S-a procedat la audierea în calitate de martor a inculpatei, declaraţia acesteia fiind consemnată la data de 25 mai 2011, între orele 17:40 - 19:25 pe formularul seria X.

Cu ocazia audierii, aceasta a dat declaraţii mincinoase, arătând că în realitate, a aflat de pe internet că prostituţia este legală în Olanda, deşi probele de la dosar converg spre ideea că propunerea de a pleca în Olanda a aparţinut inculpatului P.N. care, împreună cu inculpatul O.T. i-au propus să se deplaseze în Olanda, în Alkmaar, la inculpatul B.R.D.

Inculpata a negat în declaraţia dată în calitate de martor, că i-ar fi dat inculpatului sume de bani din activitatea de prostituţie pe durata şederii acestuia în Olanda, arătând că doar în cursul lunii martie 2011 i-a trimis acestuia mai multe sume de bani cu titlu de împrumut. A mai declarat că îl cunoaşte pe inculpatul A.C.F., că acesta stătea în aceeaşi casă cu inculpatul S.P.D., cu V.L.A. şi martora M.C.A., fără a cunoaşte ce făcea inculpatul A.C.F. în Olanda. Inculpata a mai arătat că, la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai 2011, K.R.P. a anunţat-o că o fată a făcut plângere penală la D.I.I.C.O.T. (partea vătămată A.A.C.), iar la data de 17 mai 2011 aceasta i-a comunicat că inculpatul P.N. a fost arestat. Mai arată inculpata că, în aceeaşi zi, a fost sunată şi de către inculpatul A.C.F. care i-a cerut să o contacteze pe avocata inculpatului P.N., aceasta din urmă fiind cea care a îndrumat-o să se prezinte la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj pentru a da declaraţii.

Urmare a extinderii cercetărilor şi începerii urmăririi penale faţă de H.N. pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului la data de 26 mai 2011, cu ocazia declaraţiei de învinuit din data de 27 mai 2011, aceasta a arătat că înţelege să îşi retragă declaraţia dată în calitate de martor şi să dea o nouă declaraţie în care să arate tot adevărul, arătând în esenţă că declaraţia de martor este mincinoasă în legătură cu relaţia pe care ea şi martora H.C.I. a avut-o cu inculpatul O.T., cu privire la relaţia dintre K.R.P. şi inculpatul B.R.D., privind prezenţa inculpatului S.P.D. în imobilul unde locuia şi aceasta, şi cu privire la prezenţa inculpaţilor M.V.G. şi P.N. în aceeaşi locuinţă.

Nici în declaraţia de martor, nici în declaraţia de învinuită H.N. nu a relatat aspectele legate de sumele de bani pe care inculpaţii M.V.G. şi P.N., le primeau din activităţile de prostituţie şi pe care inculpata nu avea cum să nu le cunoască, câtă vreme chiar ea era una din persoanele care le achitau, aspecte dovedite cu declaraţiile celorlalte persoane din grupul inculpaţilor şi al fetelor exploatate de ei, aflate în Alkmaar în aceeaşi perioadă.

Pe cale de consecinţă, Curtea a reţinut că în cauză sunt întrunite pe deplin elementele infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

O solicitare subsidiară a inculpatei H.N. este aceea de a se dispune achitarea sa de sub învinuirea infracţiunii vizate de art. 260 alin. (1) C. pen., în baza art. 10 lit. i)¹ rap. la art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 260 alin. (2) C. pen., având în vedere că inculpata şi-a retras mărturia mincinoasă înainte de pronunţarea unei soluţii în dosar.

Această cerere nu a putut fi primită, deoarece la data audierii, aşa cum a rezultat tot din declaraţia dată în calitate de martor, cât şi din declaraţia dată ca şi învinuită, H.N. cunoştea că inculpaţii M.V.G. şi P.N. erau deja arestaţi de la data de 17 mai 2011, astfel că retragerea declaraţiei de martor la 27 mai 2011, nu poate produce efectele prevăzute de art. 260 alin. (2) C. pen., textul de lege prevăzând expres că „fapta nu se pedepseşte dacă înainte de a se produce arestarea inculpatului, martorul îşi retrage mărturia”.

Nu a putut fi primită nici solicitarea de a se reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă conform art. 74, 76 C. pen., întrucât activitatea ilicită a inculpatei prezintă un pericol social sporit, iar resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin menţinerea sancţiunii aplicate de tribunal precum şi a modalităţii de executare, cea vizată de art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei raportat la împrejurarea că inculpata nu posedă antecedente penale, dar în acelaşi timp nici nu s-a prezentat la judecarea apelului în faţa Curţii.

Astfel, apelul inculpatei H. fiind fondat, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis, a fost desfiinţată sentinţa sub aspectul încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi judecând, a condamnat-o pe aceasta:

În baza art. 260 alin. (1) C. pen. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. şi favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare

S-a înlăturat din sentinţă dispoziţiile art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., acela de 3 ani şi 6 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a Ii-a C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepsei accesorii.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, av. M.C., sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare în apelul inculpatei au rămas în sarcina statului.

În privinţa inculpaţilor arestaţi, respectiv A.C., O.T., M.V.G. şi P.N., Curtea a menţinut starea de arest a acestora conform art. 350 C. proc. pen.

Cum, în cauză, temeiul arestării îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) c. proc. pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii în primă instanţă s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor s-a constatat că se impune menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive.

Presupunerea rezonabilă privind săvârşirea acestor infracţiuni de către inculpaţi, precum şi modalitatea ipotetică de realizare denotă un potenţial criminogen ridicat şi un pericol social major.

În concluzie, existenţa cazului de arestare prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. este pe deplin probat, aşa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune pentru niciunul dintre aceştia.

Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 300²şi ale art. 160^b C. proc. pen. cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea a menţinut starea de arest a inculpaţilor deţinuţi în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs. Franţa).

Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpaţilor pronunţată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpaţi şi D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza Wemhoff contra Germaniei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate celor trei inculpaţi O., M., P.N., reţinerea şi arestul preventiv începând cu 17 mai 2011 la zi.

În sensul celor înfăţişate, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a pronunţat decizia penală nr. 45/A/2013 din 13 martie 2013.

3. Împotriva deciziei penale evocate au formulat, în termen legal recursuri inculpaţii O.T., M.V.G. şi S.P.D., aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

în raport cu modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013, în materia recursului ca al treilea grad de jurisdicţie, în concret, cu prevederile art. 385¹⁰ C. proc. pen. cu trimitere la cazurile de casare în noua lor reglementare (art. 385⁹ din acelaşi cod), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată:

În considerarea textelor de lege invocate recursul trebuie motivat, motivele de recurs formulându-se în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, ce trebuie depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile alin. (2)¹ ale art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevăd efectele nerespectării condiţiei statuate la alin. (1), (2) ale aceluiaşi articol în sensul că instanţa de recurs va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauza de faţă, decizia penală atacată a fost pronunţată la data de 13 martie 2013, dată la care intraseră în vigoare modificările aduse prin Legea nr. 2/2013 în materia căii de atac a recursului, context în care se impune examinarea îndeplinirii cerinţelor privind motivarea recursului, termenul în care s-a realizat motivarea precum şi cazurile de casare invocate.

Cauza în recurs a fost înregistrată la data de 8 aprilie 2013 primind, în urma repartizării aleatorii, un prim termen de judecată la 27 iunie 2013, dată la care se raportează respectarea termenului de cel puţin 5 zile în care recurenţii inculpaţi aveau obligaţia de a motiva recursurile promovate.

Observând actele procedurale existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cei trei recurenţi inculpaţi au declarat recursuri prin cereri scrise în termenul prevăzut de lege, iar motivarea recursurilor s-a realizat de inculpatul O.T. la 21 iunie 2013, deci în termenul legal.

În ceea ce priveşte motivarea recursului de către inculpaţii M.V.G. şi S.P.D. se observă că aceştia nu au respectat termenul de cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, depunând motivele de recurs la 25 iunie şi respectiv 26 iunie 2013.

În consecinţă, în cazul acestor doi recurenţi inculpaţi, instanţa de recurs va lua în considerare numai cazurile de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Referitor la recurentul inculpat O.T. se reţine că a invocat drept cazuri de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12, 17² C. proc. pen., cu ocazia dezbaterilor, în motivele scrise de recurs învederând greşita condamnare a sa pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane, în condiţiile în care se impunea achitarea în temeiul art. II pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, în cuprinsul motivelor scrise s-a susţinut incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., împrejurare care, în opinia apărării, atrage casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În fine, o altă critică a vizat greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului O.T.

Prezentând aspecte privitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii prev. de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, din perspectiva elementelor constitutive ce se cer a fi îndeplinite, în raport cu materialul probator al cauzei, apărarea arată că nu există elemente care să ateste vinovăţia inculpatului, probele fiind în totală contradicţie cu soluţia de condamnare în condiţiile în care inculpatul nu a participat în nicio calitate şi cu niciun fel de atribuţii la constituirea unei grupări şi nici nu a derulat activităţi de natură să susţină faptele ilicite săvârşite de un asemenea grup.

Pe de altă parte, se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, părţile vătămate audiate în faţa instanţei de apel precizând că nu au fost racolate de niciunul dintre inculpaţi, ceea ce face lipsită de latură obiectivă pretinsa infracţiune.

Se susţine că motivarea instanţei de apel vine în contradicţie cu declaraţiile martorilor, iar pe de altă parte, din nicio probă a cauzei, nu rezultă activitatea inculpatului de supraveghere a părţii vătămate.

O altă critică avansată de către recurentul inculpat O.T., prin apărător, a vizat greşita aplicare a legii în împrejurarea în care, potrivit susţinerilor apărării, prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanţa de apel nu a oferit inculpatului ocazia potrivită şi suficientă de a-şi valorifica în mod util dreptul la apărare şi nu a dat eficienţă principiului egalităţii de arme dintre apărare şi acuzare care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal.

De asemenea, se apreciază ca fiind o încălcare gravă a paragrafului 1 al art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, neluarea în considerare a depoziţiilor martorilor V.L., L.M.R.

De altfel, apărarea a înţeles să solicite casarea atât a deciziei instanţei de prim control judiciar, cât şi a sentinţei instanţei de fond, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare, în contextul în care atât judecata în fond, cât şi cea în apel este contrară art. 6 din CEDO.

În fine, în plan subsidiar, s-a cerut reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate cu reţinerea art. 74 lit. c), prin raportare la art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi pct. 17¹ C. proc. pen.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul O.T., a criticilor aduse şi constatând că în cauză nu există cazuri de casare, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. s-ar impune a fi luate în considerare din oficiu - în efectuarea propriului examen, înalta Curte de Casaţie şi justiţie expune, în raport cu noile dispoziţii ale Legii nr. 2/2013.

Criticile aduse de către recurentul inculpat vizează greşita sa condamnare, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, greşita aplicare a legii din prisma derulării unui proces neechitabil şi greşita individualizare judiciară a pedepsei.

În ceea ce priveşte greşita condamnare a inculpatului şi solicitarea de achitare a acestuia pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, în temeiul art. II pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. se impun următoarele observaţii:

În cazul hotărârii supuse atât căii de atac a apelului cât şi căii de atac a recursului - precum situaţia de faţă - controlul judiciar exercitat în recurs - cale de atac declarată sub imperiul Legii nr. 2/2014 împotriva unei hotărâri pronunţate în apel după intrarea în vigoare a evocatei legi - nu poate fi realizat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt, întrucât acest caz de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013. Aceleaşi sunt raţiunile pentru care nici cazul de casare prev. de pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. (modificat prin Legea nr. 2/2013 în sensul restrângerii incidenţei acestuia la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) nu va putea fi evaluat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de faptul că inculpatul critică operaţiunea de individualizare juridică a pedepsei aplicate.

Pe de altă parte, criticile aduse de inculpat cu privire la greşita aplicare a legii nu se circumscriu acestui caz de casare, astfel cum a fost reglementat.

În fine, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza incidenţa în cauză a cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în concret întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii.

Contrar celor susţinute de apărare şi în deplin acord cu instanţele inferioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie efectuând propriul demers analitic şi ţinând seama de întreg materialul probatoriu al cauzei, constată că, atât în latura obiectivă cât şi în plan subiectiv, infracţiunea de care este acuzat întruneşte elementele constitutive, existând îndeplinite exigenţele tragerii la răspundere penală a acestuia.

Atât instanţa fondului, cât şi cea de prim control judiciar au procedat la o examinare judicioasă a întregului probatoriu administrat corect şi complet - declaraţiile martorilor R.R.R. martor cu identitate protejată „P.A.”, N.C., M.C.A., B.I., dar şi ale părţii vătămate., ale inculpatei H.N., dar şi conţinutul convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului O.T. - concluzionând într-o manieră fundamentată cu privire la vinovăţia acestuia în derularea activităţii ilicite descrise în actul de inculpare.

Astfel, a rezultat cu certitudine că inculpatul O.T., începând cu luna iunie 2010 a constituit împreună cu inculpatul M.V.G., P.N., A.C.F., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţional condus de inculpatul B.R.D. cu scopul evident de exploatare a activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A.. Acelaşi inculpat, în perioada iunie 2010 - mai 211, a racolat, transportat şi găzduit pe martora H.C.D. în Olanda, iar în perioada martie 2010 - mai 2011 le-a recrutat pe H.C. şi H.F., în scopul practicării prostituţiei, executând activităţi specifice de înlesnire a practicării de către acestea a prostituţiei şi beneficiind de foloase materiale de pe urma lor, prin acte de constrângere (ameninţare şi violenţe) pentru determinarea creşterii sumelor obţinute.

În virtutea argumentelor înfăţişate, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va înlătura criticile aduse de recurentul inculpat O.T.

Referitor la recurenţii inculpaţi M.V.G. şi S.P.D., se reţine că în motivele de recurs formulate şi depuse la dosarul cauzei, în afara termenului prevăzut de dispoziţiile art. 385¹⁰alin. (2) C. proc. pen. cu precizările făcute în precedent, vizează cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 9, 10, 12, 17 şi 18 C. proc. pen. (inculpatul S.P.D.) şi respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. (inculpatul M.V.G.) din perspectiva greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate.

În considerarea raţiunilor deja expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenţii inculpaţi cazurilor de casare invocate, nefiind îndeplinite condiţiile formale prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte, neexistând printre cazurile de casare enunţate (în noua lor configuraţie, oferită de legiuitor prin Legea nr. 2/2013) viciul care să impună luarea în considerare din oficiu.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.T., M.V.G. şi S.P.D. împotriva deciziei penale nr. 45/A/2013 din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor O.T. şi M.V.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2011 la 10 octombrie 2013.

Va obliga recurenţii inculpaţi O.T. şi M.V.G. la plata sumei de câte 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat S.P.D. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate şi S.M.M., în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.T., M.V.G. şi S.P.D. împotriva deciziei penale nr. 45/A/2013 din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor O.T. şi M.V.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2011 la 10 octombrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi O.T. şi M.V.G. la plata sumei de câte 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat S.P.D. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate şi S.M.M., în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3066/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3082/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3074/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3074/2013. Penal