ICCJ. Decizia nr. 3088/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3088/2013

Dosar nr. 4272/107/2012*

Şedinţa publică din 10 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 315/2012 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în dosar nr. 4272/107/2012:

A fost respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror formulată de inculpatul P.T. prin apărătorul său ales.

A fost admisă cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice şi în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzute la pct. 2 în rechizitoriu din infracţiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracţiuni de act sexual cu un minor în formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzute la pct. 3 în rechizitoriu, din infracţiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 2 infracţiuni de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.T. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.T. la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P.T. în cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a fost aplicată inculpatului P.T. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 alin. (l) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa pe care o va executa inculpatul durata reţinerii şi arestării preventive începând din data de 24 aprilie 2012-la zi.

În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului P.T. luată de Tribunalul Alba prin încheierea nr. 15 din 25 aprilie 2012 şi menţinută ulterior în condiţiile legii.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.I. şi în baza art. 346 alin. (l) C. proc. pen. şi a fost obligat inculpatul P.T. la plata în favoarea acesteia a sumei de 5.000 RON daune morale. Au fost respinse restul pretenţiilor civile.

În baza art. 348 raportat la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.T. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu daune morale în favoarea părţii vătămate K.A.D. şi la plata sumei de 5.000 RON cu acelaşi titlu în favoarea persoanei vătămate D.C.

În baza art. 7 alin. (l) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpatul P.T., în condiţiile art. 7 alin. (2) de probe biologice şi în baza art. 5 alin. (5) din aceiaşi lege, a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.050 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în care au fost incluse cele din faza de urmărire penală în sumă de 3.600 lei precum şi onorariul avocatului desemnat celor 3 părţi vătămate minore în sumă de 450 lei ce va fi virată în contul Baroului de Avocaţi Alba.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. l8/ A/P din 05 mai 2012 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.T., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în forma continuată, prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi act sexual cu minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea actului de sesizare a instanţei s-a arătat, în esenţă, că inculpatul deţine şi administrează Pensiunea T. din Alba Iulia care are 10 camere pentru cazare şi un club privat şi începând cu anul 2010 când le-a cunoscut pe minorele D.C., K.A.D. şi S.I., a început să întreţină relaţii sexuale, contra cost, cu acestea şi totodată le-a propus acestora să întreţină relaţii sexuale şi cu diverşi clienţi cazaţi la Pensiunea T., de cele mai multe ori cetăţeni străini.

De asemenea, din anul 2011 când le-a cunoscut pe numitele U.D.A. şi P.M., persoane majore, inculpatul le-a propus şi apoi le-a facilitat întreţinerea de raporturi sexuale cu diverşi clienţi ai Pensiunii T.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

Inculpatul P.T. deţine Pensiunea T. din Alba Iulia. În cursul anului 2010 le-a cunoscut întâmplător la petreceri diferite pe minorele D.C., născută la 11 decembrie 1994, K.A.D., născută la 25 ianuarie 1995 şi S.I., născută la 22 iunie 1996. Atât datorită experienţei sale de viaţă cât şi atitudinii frivole a celor trei minore susmenţionate, inculpatului i-a fost uşor să le abordeze pe acestea şi să le propună să întreţină relaţii sexuale cu el.

Fiind vorba de relaţii contra cost, minorele au acceptat să aibă raporturi sexuale cu inculpatul în repetate rânduri iar la propunerea acestuia şi cu diverşi clienţi ai pensiunii, de cele mai multe ori cetăţeni străini, care, de asemenea, plăteau minorelor diverse sume de bani.

În cursul anului 2011 inculpatul le-a cunoscut pe numitele U.D.A., acostată într-un local public şi P.M., prin intermediul numitului S.D.

Inculpatul s-a oferit să le dea de lucru celor două femei, propunându-le iniţial să danseze în clubul de la subsolul pensiunii, apoi, după ce au început să lucreze le-a sugerat că între clienţii pensiunii sunt persoane dornice să întreţină raporturi sexuale contra cost. în acest sens inculpatul P.T. le-a găsit clienţi în repetate rânduri celor două femei, numita U. fiind contactată direct de către inculpat, iar numita P. prin intermediul primei.

Starea de fapt expusă rezultă din următoarele probe:

- declaraţiile părţilor vătămate D.C., K.A.D. şi S.I.;

- declaraţiile martorilor S.D., R.E.M.O., C.C., P.M. şi U.D., ultimele două fiind iniţial puse sub învinuire pentru prostituţie şi ulterior scoase de sub urmărire penală şi audiate ca martor;

- procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice avute de inculpat cu părţile vătămate şi cu numita U.D.;

- declaraţiile inculpatului P.T. care recunoaşte săvârşirea infracţiunii de act sexual cu minori raportat la cele trei părţi vătămate, recunoaşte că le-a cunoscut pe numitele U. şi P., cărora însă nu le-a facilitat întâlniri cu diferiţi clienţi pentru raporturi sexuale contra cost.

Prin rechizitoriu, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.T. au fost încadrate ca fiind: infracţiunea de trafic de minori în forma continuată, prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de act sexual cu minor în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La ultimul termen de judecată procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de act sexual cu minor în formă continuată în 3 infracţiuni de act sexual cu minor în formă continuată şi din infracţiunea de proxenetism în formă continuată în 2 infracţiuni de proxenetism în formă continuată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, textul legal încriminează recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia.

La art. 2 pct. 2 lit. a) din aceeaşi Lege nr. 678/2001 se prevede că prin exploatarea unei persoane se înţelege:

- executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare şi securitate;

- ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

- obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

- prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor legale;

- efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;

În rechizitoriu se menţionează că infracţiunea de trafic de minori săvârşită de inculpatul P.T. ar consta în recrutarea celor trei minore: D.C., K.A.D. şi S.I. pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu clienţii Pensiunii T., însă potrivit Legii nr. 678/2001 recrutarea minorului trebuie să fie în scopul exploatării acestuia, exploatare care să îmbrace una din formele prevăzute la art. 2 pct. 2 lit. a) din aceeaşi lege, iar în cauză nu există în concret niciuna dintre formele de exploatare susmenţionate.

În consecinţă, pentru infracţiunea de trafic de minori, nefiind realizată latura obiectivă instanţa a reţinut că s-ar impune adoptarea unei soluţii de achitare raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de act sexual cu minori prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. Tribunalul a constatat că fapta inculpatului de a întreţine cu cele trei minore, în mai multe rânduri raporturi sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, în formă continuată dar fiind vorba de trei părţi vătămate a reţinut în sarcina inculpatului trei infracţiuni prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în acest sens de către reprezentantul Ministerului Public.

În ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism, art. 329 alin. (l) C. pen., încriminează îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

Inculpatul P.T. s-a apărat susţinând că nu a tras nici un folos de pe urma numitelor P.M. şi U.D.A. dar din probele aflate la dosar rezultă fără dubiu că le-a înlesnit acestora practicarea prostituţiei deoarece le-a facilitat contactul cu diverşi clienţi ai Pensiunii T. în scopul întreţinerii de raporturi sexuale contra cost.

Fiind vorba de două persoane cărora inculpatul le-a înlesnit în mai multe rânduri întâlniri cu clienţi amatori de sex contra cost instanţa a reţinut două infracţiuni de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public în acest sens.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpat prin apărătorul său ales, pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale Tribunalul a constatat că aceasta nu a fost motivată. Potrivit art. 332 alin. (l) C. proc. pen., instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului dacă se constată înainte de terminarea cercetării judecătoreşti că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent.

Pe parcursul audierii martorei U.D., în instanţă, apărătorul inculpatului a încercat să acrediteze ideea că, audierea acesteia ca învinuită precum şi a altor persoane care au avut legătură cu cauza şi ancheta în general, s-a făcut de către poliţişti din cadrul D.I.I.C.O.T. şi nu de către procuror dar această susţinere este contrazisă de actele dosarului de urmărire penală care poartă semnătura procurorului.

Întrucât în cauză nu există niciunul dintre motivele prevăzute de art. 332 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cererea de restituire la procuror în vederea refacerii urmăririi penale este neîntemeiată şi a fost respinsă.

În raport de prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului P.T. pentru infracţiunile prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. şi 329 alin. (l) C. pen., urmare a schimbării încadrării juridice, astfel:

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., Tribunalul a contopit pedepsele susmenţionate în cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a aplicat inculpatului P.T. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală dar în ceea ce priveşte modalitatea de executare, raportat la infracţiunile săvârşite, nu se justifică suspendarea executării pedepsei nici conform art. 81 C. pen., nici conform art. 86¹C. pen.

În baza art. 88 alin. (l) C. pen., instanţa a dedus din pedeapsa pe care o va executa inculpatul, durata reţinerii şi arestării preventive începând din data de 24 aprilie 2012, la zi iar în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei Tribunalul reţine că dintre cele 3 părţi vătămate minore, doar S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON daune morale.

Potrivit art. 17 alin. (l) şi (3) C. proc. pen., acţiunea civilă se exercită şi din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă iar instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Aceste dispoziţii legale sunt aplicabile în cazul celor două părţi vătămate cu capacitate de exerciţiu restrânsă K.A.D. şi D.C. care nu s-au constituit părţi civile.

A apreciat instanţa de fond că celor trei părţi vătămate minore nu le-a fost cauzat un prejudiciu material prin săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., de către inculpatul P.T.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, acesta există. Chiar dacă cele trei părţi vătămate porniseră deja pe un drum greşit în viaţă la momentul când l-au cunoscut pe inculpat, întâlnirea cu acesta şi legătura ulterioară a fost de natură să le împingă şi mai mult pe calea greşită. Chiar dacă părţile vătămate au declarat că n-au avut nimic de suferit şi au perceput relaţia cu inculpatul ca pe un ajutor, în plan psihologic şi la nivelul subconştientului caracterul nociv al faptei Inculpatului şi-a pus amprenta, accentuând dezordinea morală şi dezechilibrul din viaţa celor 3 minore. Prin urmare, în baza art. 348 raportat la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul a obligat pe inculpatul P.T. la câte 5.000 lei daune morale în favoarea părţilor vătămate K.A.D. şi D.C. şi în baza art. 346 alin. (l) raportat la art. 14 C. proc. pen., la plata tot a 5.000 lei, cu acelaşi titlu, în favoarea părţii civile S.I. iar restul pretenţiilor acesteia au fost respinse.

În baza art. 7 alin. (l) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice aducându-i acestuia la cunoştinţă conform art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, că probele biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea profilului său genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 5.050 lei în care au fost incluse cele din faza de urmărire penală, din faza de judecată şi onorariul avocatului desemnat celor 3 părţi vătămate minore.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpatul P.T.

Prin apelul formulat, Parchetul a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a susţinut că în raport de materialul probator administrat care dovedeşte că inculpatul a avut iniţiativa plasării minorelor K.A.D., S.I. şi D.C. pe piaţa prostituţiei făcând demersuri concrete în vederea identificării clienţilor, contactării victimelor şi convingerii acestora, dar şi a punerii la dispoziţie contra cost a camerelor pensiunii.

S-a mia susţinut că nu se poate reţine că activitatea sa nu se circumscrie pe deplin dispoziţiilor art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001. Este astfel de observat că inculpatul a cunoscut şi profitat de situaţia materială precară a minorelor, de faptul că sunt vulnerabile şi tentate prin prisma imaturităţii şi lipsei unor raporturi familiale adecvate, de obţinerea grabnică a unor sume de bani.

Conform doctrinei şi practicii în materie, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 chiar dacă acţiunile de recrutare, transportare, găzduire, primire exercitate în raport de o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani în scopul exploatării, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se de către legiuitor că astfel de persoane nu pot exprima un astfel de consimţământ valabil.

Pentru argumentele expuse, s-a considerat că instanţa de fond trebuia să reţină săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi să dispună condamnarea acestuia.

Prin apelul formulat, inculpatul P.T. a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate sub aspectul individualizării pedepselor aplicate precum şi a modalităţii de executare şi în rejudecare, reducerea acestora până la limita care să permită punerea sa în libertate.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că inculpatul a avut o bună conduită anterioară, a fost bine integrat social, iar menţinerea în stare de arest preventiv a avut efectul unei veritabile pedepse, înţelegând importanţa evitării pe viitor a unor situaţii şi persoane cu influenţe nefaste.

Au fost invocate totodată argumente de ordine medical privind starea de sănătate a apelantului şi influenţa detenţiei asupra acesteia, precum şi de ordin familial.

Analizând hotărârea atacată, conform dispoziţiilor art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:

Traficul de minori, aşa cum este reglementat în art. 13 din Legea nr. 678/2001 poate fi comis printr-o modalitate simplă (forma tip sau de bază) prevăzută la art. 13 alin. (l) din aceeaşi lege, constând în recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia şi prin mai multe modalităţi agravante prevăzute la art. 13 alin. (2) – (4) din aceeaşi lege.

Referitor la infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, Curtea realizând propriul examen al probelor administrate în cauză a reţinut următoarele:

În ceea ce o priveşte pe minora S.I., din declaraţiile acesteia, declaraţiile martorilor C.C. şi S.V.D. coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi declaraţiile inculpatului, rezultă că la începutul anului 2012, cunoscând vârsta minorei dar şi greutăţile materiale pe care le avea, inculpatul, după ce a întreţinut raporturi sexuale contra cost cu aceasta, a intermediat întreţinerea de raporturi sexuale contra cost de către minoră şi, cu diferite alte persoane, raporturi derulate în incinta pensiunii „T.” la subsol, sau în alte locaţii. Conform declaraţiei minorei a întreţinut la pensiunea T. relaţii sexuale cu bărbaţi prezentaţi de inculpat de 3- 4 ori, însă a întreţinut relaţii sexuale cu alţi clienţi prezentaţi de inculpat şi în afara pensiunii. Intermedierea de către inculpat a unor atari relaţii şi insistenţa cu care a căutat-o pe minoră în acest scop în cursul lunii martie 2012, rezultă cu prisosinţă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Urmează aşadar că sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2011, activităţile inculpatului de recrutare şi găzduire a minorei în incinta pensiunii pe care în fapt o administra sunt dovedite în cauză.

S-a reţinut că instanţa de fond a concluzionat în mod greşit că existenţa scopului special al exploatării victimei astfel cum este definit prin art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 nu a fost probată în cauză.

Astfel, este de observat sub un prim aspect că serviciile sexuale pe care inculpatul le intermedia erau menite să sporească beneficiile acestuia prin creşterea clientelei pensiunii pe care în fapt o administra, împrejurare demonstrată şi de probele administrate cu referire la activităţile de proxenetism privind pe părţile vătămate majore U.D.A. şi P.M.

Obligarea la practicarea prostituţiei în înţelesul art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 168/2001 nu impune cu necesitate utilizarea constrângerii, în cazul traficului de minori această formă de acţiune atrăgând incidenţa formei agravate a infracţiunii, pentru forma simplă fiind suficient ca inculpatul, să determine minora, prin diferite mijloace să practice prostituţia. Or, probele dosarului au relevat cu suficienţă că ştiind situaţia materială deficitară a minorei, prin insistenţă şi persuasiune inculpatul a urmărit exploatarea sexuală a acesteia.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea de apel a apreciat că acţiunile inculpatului care cunoscând vârsta de 16 ani a minorei a profitat de starea de nevoie a acesteia şi prin activităţi de recrutare şi găzduire a urmărit exploatarea sexuală a acesteia, realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, criticile parchetului sub acest aspect fiind întemeiate.

Din probele administrate în cauză rezultă că o activitate similară a desfăşurat inculpatul şi în privinţa victimelor minore D.C. şi K.A.D.

Astfel, din declaraţiile părţii vătămate D.A.C. născută la 11 decembrie 1994 coroborate cu procesul verbal de redare a discuţiei purtate de aceasta la 19 aprilie 2012 cu organele de cercetare penală, procesul verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice declaraţia părţii vătămate K.A.D. şi declaraţiile inculpatului rezultă că, inculpatul cunoscând starea de minoritate a victimei a recrutat-o şi a intermediat în cursul anului 2011, întreţinerea de raporturi sexuale contra cost de către minoră cu două persoane în incinta pensiunii T. şi cu o altă persoană la domiciliul acesteia, în scopul exploatării sexuale a minorei. Un nou demers în acest sens a fost iniţiat de inculpat la 02 martie 2012.

În ceea ce priveşte pe minora K.A.D., din declaraţiile acesteia, declaraţiile martorei K.I., coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate şi declaraţiile inculpatului rezultă că după ce în vara anului 2010 a întreţinut cu acesta relaţii sexuale contra cost, cunoscând faptul că este minoră, inculpatul a recrutat-o pentru a presta astfel de servicii şi altor persoane în incinta pensiunii la solicitarea sa, fapt care s-a întâmplat în mai multe rânduri, atât în a doua jumătate a anului 2010 cât şi la începutul anului 2011.

Sub aspect probator se impune a se face următoarea precizare:

Deşi cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond, victimele minore au revenit parţial asupra depoziţiilor anterioare, Curtea constată că aceste modificări ale declaraţiilor date nu au fost justificate pertinent, situaţie în care nu pot fi valorificate din punct de vedere probator decât în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.

Referitor la apelul declarat de inculpatul P.T. care vizează individualizarea judiciară a pedepselor şi modalitatea de executare, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt şi a dat o legală încadrare juridică faptelor de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunând în mod corect în baza ansamblului probator administrat condamnarea inculpatului pentru infracţiunile menţionate.

Astfel, s-a reţinut că din probele administrate rezultă că inculpatul a întreţinut în repetate rânduri relaţii sexuale contra cost cu minorele D.C., K.A.D. şi S.I. cunoscând vârsta acestora. Totodată, este dovedit faptul că inculpatul a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către numitele U.D.A. şi P.M. cărora le-a găsit clienţi, raporturile sexuale realizându-se cu cetăţeni străini în camerele pensiunii. În acest sens sunt declaraţiile date de martorele U.D.A. şi P.M., în cursul urmăririi penale asupra cărora parţial acestea au revenit nejustificat în cursul judecăţii care se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat şi care nu au fost contestate de către acesta.

De altfel, prin apelul formulat, inculpatul nu şi-a mai susţinut nevinovăţia, criticile sale vizând doar cuantumul pedepselor aplicate.

Referitor la modalitatea de individualizare a sancţiunilor aplicate de prima instanţă, Curtea de Apel a apreciat că s-a dat eficienţă în mod just criteriilor generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate inculpatului fiind corespunzător dozate.

Faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procedurilor, iar susţinerile sale privind situaţia medicală şi familială nu au fost de natură să determine convingerea instanţei că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus ar fi de natură să asigure realizarea scopului prevăzută de art. 52 C. pen.

În raport de dispoziţiile art. 81 alin. (l) lit. a) şi art. 86¹ alin. (l) lit. a) C. pen., solicitarea de acordare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a executării pedepsei sub supraveghe nu poate fi primită.

Prin decizia penală nr. 48/A/2013 din 8 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 315 din 17 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală şi în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală, atacată numai sub aspectul laturii penale privind infracţiunea de trafic de minori şi procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., în elementele componente.

În baza dispoziţiilor art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală atacată în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în baza dispoziţiilor art. 383 alin. (1¹), raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.T.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 alin. (l) C. pen., a dedus din pedeapsa pe care o va executa inculpatul durata reţinerii şi arestării preventive începând din data de 24 aprilie 2012 până la data de 08 martie 2013.

A respins, ca nefundat, apelul formulat de inculpatul P.T. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul P.T. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Onorariul parţial în sumă de 50 lei, al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate în sumă de câte 150 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei penale nr. 48/A/2013 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul P.T., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 4272/107/2012*.

Apărătorul ales al recurentului inculpat a arătat că înţelege să invoce cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., cu toate că într-adevăr dispoziţiile codului de procedură penală au fost modificate în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., dar personal, apreciază că înţelege să conteste în recurs, hotărârea pronunţată de instanţa de apel, în ceea ce priveşte legalitatea, respectiv împrejurarea în care limitele de pedepse sunt în afara textelor de lege.

Apărătorul inculpatului a arătat că instanţele trebuiau să-i reţină inculpatului circumstanţe atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., fiind obligatorie aplicarea prevederilor art. 76 lit. b) C. pen., situaţie în care limita de pedeapsă prevăzută de lege era obligatorie a fi coborâtă.

Referitor la critica apărării inculpatului privind greşita aplicare a legii din perspectiva neaplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi respectiv, art. 76 lit. b) C. pen., care ar fi avut drept consecinţă reducerea pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, constată că această critică vizează cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., caz de casare care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.

Se constată că această critică se doreşte să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecinţă cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului P.T.

Pe de altă parte, referitor la critica apărării inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei, se constată că această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv, legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs, şi care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări codului de procedură penală prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 alin. (l) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 48/A/2013 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2012 la 10 octombrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare conform cu dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 48/A/2013 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2012 la 10 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă S.I., K.A.D. şi D.C.A. în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3082/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3120/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3088/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3088/2013. Penal