ICCJ. Decizia nr. 3151/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3151/2013
Dosar nr. 4877/101/2011
Şedinţa publică din 16 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 154 de la 12 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul cu nr. 4877/101/2011, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. c) C. penal rap. la art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. penal, a fost condamnat inculpatul F.M. (fiul lui G. şi E.D., născut în Vânju Mare, jud. Mehedinţi, domiciliat în sat. Burila Mică, com. Gogoşu, jud. Mehedinţi, cetăţean român, căsătorit, fără antecedente penale) la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. c) C. penal rap. la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul F.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen., în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de trei ani, calculat în condiţiile art. 862 C. pen.; în baza art. 863 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, inculpatul F.M. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la organele desemnate cu supravegherea sa; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului său de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; e) să nu intre în legătură cu partea vătămată D.C. sau membrii familiei acesteia.
S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, căruia i s-au comunicat datele de la lit. a) - e); în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii de la data de 10 martie 2011, la data de 11 martie 2011; în baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa în condiţiile art. 66 C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.C.; în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul F.M. să-i plătească părţii civile D.C. echivalentul în RON a sumei de 6.000 euro, la cursul oficial al B.N.R., la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile - daune morale; s-a luat act că victima F.M.M. nu a participat în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată şi nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.M. la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 1.000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, iar suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate în faţa instanţei de fond inclusiv, sumele de 150 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, sume ce s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 112/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului F.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., constând în fapt în aceea că, în luna octombrie 2008, prin intermediul prietenei sale T.A., persoana vătămată F. (fostă V.) M.M. l-a cunoscut pe inculpatul F.M.
Cu această ocazie, inculpatul le-a propus martorei şi persoanei vătămate să meargă cu el în Italia, unde le va găsi un loc de muncă. Totodată, inculpatul i-a promis minorei V.M.M. că intenţionează să se căsătorească cu aceasta. Persoana vătămată minoră a acceptat propunerea inculpatului, dar i-a adus la cunoştinţă că părinţii ei nu o vor lăsa să meargă în Italia şi nu vor fi de acord să semneze procura necesară trecerii frontierei.
La sfârşitul lunii octombrie 2008, T.A. şi persoana vătămată F. (fostă V.) M.M., însoţite de F.V. şi F.M., au plecat în Italia, preţul transportului fiind achitat de inculpat.
În Italia, minora a fost găzduită într-o baracă, în localitatea Biceglie, unde locuiau şi ceilalţi membrii ai familiei inculpatului.
La aproximativ o săptămână de când a ajuns în Italia, întrucât minora nu avea de lucru, inculpatul a atenţionat-o că va trebui să cerşească pentru a-şi câştiga mijloacele de subzistenţă.
Întrucât persoana vătămată a refuzat, aceasta a fost obligată să cerşească, prin exercitarea de violenţe fizice şi ameninţări, de către inculpat. Ulterior, după ce a devenit majoră la data de 16 februarie 2009, persoana vătămată a avut o relaţie de concubinaj cu inculpatul şi a născut doi copii, continuând să cerşească împreună cu aceştia.
Deşi, între părţi exista o relaţie de concubinaj, inculpatul a întreţinut relaţii şi cu alte persoane de sex feminin.
La data de 21 ianuarie 2011, inculpatul şi persoana vătămată s-au căsătorit, fiind împreună şi în prezent.
În vara anului 2010, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată D.C. din comuna Eşelniţa, judeţul Mehedinţi, aceasta având 6 clase şi posibilităţi materiale reduse. În urma discuţiilor dintre cei doi, partea vătămată a acceptat să meargă în Italia cu inculpatul F.M. care şi-a manifestat intenţia de a se căsători cu aceasta. La scurt timp după ce au ajuns în Italia, inculpatul a cazat-o pe partea vătămată într-o baracă şi a obligat-o prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, să practice prostituţia cu diverşi cetăţeni italieni, însuşindu-şi sumele obţinute.
După aproximativ o săptămână, inculpatul a acceptat ca partea vătămată să se întoarcă în România şi i-a achitat contravaloarea transportului.
Instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului F.M. - care, în luna octombrie 2008, a racolat prin inducere în eroare (promisiuni de căsătorie) pe victima minoră, F. (V.) M.M., a transportat-o în Italia, prin facilitarea trecerii frontierei de stat şi a găzduit-o în localitatea Biceglie, în scopul obligării, prin constrângere fizică şi morală, la practicarea cerşetoriei - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, iar fapta aceluiaşi inculpat - care, în vara anului 2010, a racolat prin inducere în eroare (promisiuni de căsătorie) pe partea vătămată, D.C., a transportat-o în Italia şi a găzduit-o în localitatea Biceglie, în scopul obligării, prin constrângere fizică şi morală, la practicarea prostituţiei - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social al acestor gen de infracţiuni, criteriile înscrise la art. 72 C. pen., faptul că inculpatul a avut o atitudine procesuală relativ sinceră, nu este cunoscut cu antecedente penale, precum şi concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză. De asemenea, în condiţiile în care acesta s-a prezentat în faţa organelor de anchetă şi în faţa instanţei, în cursul procesului penal, s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
În raport de aceste elemente, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen., iar pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Apreciind că nu se impune executarea efectivă a pedepsei, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de trei ani, calculat în condiţiile art. 862 art. 863 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa de fond a apreciat întemeiată cererea părţii vătămate D.C., având în vedere traumele psihice şi fizice la care aceasta a fost supusă de către inculpat, în condiţiile în care a fost indusă în eroare, transportată în Italia şi obligată la practicarea prostituţiei, considerând astfel că se impune acordarea de daune morale, însă nu în cuantumul solicitat, care a fost apreciat ca fiind prea mare.
Constatând ca în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale (fapta, prejudiciu cert, vinovăţie, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu), în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul F.M. a fost obligat la plata către partea civilă D.C. a echivalentului în RON a sumei de 6.000 euro, la cursul oficial al B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile şi daune morale.
Instanţa de fond a luat act că victima F.M.M. nu a participat în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată şi nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termen legal - inculpatul F., solicitând desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că probatoriul administrat nu confirmă săvârşirea infracţiunilor de care este acuzat. Astfel, s-a arătat că, în cazul părţii vătămate V.M.M., aceasta este soţia sa, care a efectuat sporadic activităţi de cerşetorie fără ca inculpatul să fi cunoscut aceste îndeletniciri ale părţii vătămate, sens în care aceasta a declarat cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti; în privinţa părţii vătămate D.C., s-a arătat că aceasta a fost în Italia pe o perioadă de o săptămână, inculpatul fiind implicat numai în ajutorarea părţii vătămate pentru a fi deplasată în Italia, dar fără să impună acesteia practicarea vreunei activităţi în folosul său, solicitându-se a se reţine că plângerea părţii vătămate nu se coroborează cu nici una din probele testimoniale administrate.
Curtea, deliberând asupra apelului de faţă, a reţinut următoarele. Apelantul inculpat F.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de: trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, faţă de partea vătămată D.C. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, faţă de partea vătămată F. (fostă V.) M.M., reţinându-se în fapt că a recrutat pe cele două părţi vătămate cu promisiuni de căsătorie, le-a transportat în Italia, asigurând cheltuielile necesare, le-a cazat şi le-a exploatat prin constrângerea acestora la practicarea prostituţiei, respectiv a cerşetoriei, în perioada octombrie 2008 - mai 2011 (partea vătămată V.M.M.), respectiv în vara anului 2010 (partea vătămată D.C.), probele pentru trimiterea în judecată fiind următoarele: - plângerea şi declaraţiile părţii vătămate F. (fostă V.) M.M., care se coroborează cu declaraţiile martorei Ş.M., T.A.D., conform cărora inculpatul a racolat pe partea vătămată minoră sub promisiunea căsătoriei cu aceasta, profitând de situaţia materială deficitară a familiei minorei, după care a transportat-o în Italia şi determinat-o să cerşească, veniturile obţinute fiind însuşite în totalitate de către inculpat. Se reţine ca relevantă pentru dovedirea acestei situaţii de fapt depoziţia martorei T.A., care a arătat că la sfârşitul lunii octombrie 2008, a plecat în Italia împreună cu inculpatul şi partea vătămată, dar au locuit în locaţii diferite şi, pe o perioadă de circa 9 luni cât martora s-a aflat în Italia, a observat că partea vătămată V.M. cerşea pe stradă, la semafor, în localitatea Trani, aceleaşi aspecte fiindu-i şi relatate de partea vătămată în luna aprilie 2011, când martora a vizitat pe partea vătămată la domiciliul părinţilor săi din România.
Din examinarea înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală s-a constatat că s-au efectuat acte premergătoare în cauză, consemnate în procesul-verbal din 09 decembrie 2010, din investigaţii rezultând că inculpatul era suspectat de traficarea minorei V.M. şi a altor persoane, urmărirea penală fiind începută prin rezoluţia din 14 decembrie 2010, iar la data de 21 ianuarie 2011, se încheie căsătoria dintre inculpat şi partea vătămată V.M.M., iar din declaraţiilor date de partea vătămată F. (fostă V.) M.M. şi de martora Ş.M.N. (mama părţii vătămate), s-a constatat că poziţia părţii vătămate a fost oscilantă, astfel: în declaraţiile din 10 martie 2011, 16 martie 2011, 17 martie 2011 şi 21 martie 2011, partea vătămată a declarat detaliat modalitatea în care a fost convinsă de inculpat să-l însoţească în Italia, precum şi activităţile de cerşetorie pe care a fost constrânsă să le efectueze, iar în declaraţia din 16 mai 2011, partea vătămată a revenit şi a declarat că, în realitate, nu a fost constrânsă de soţul său să cerşească.
S-a reţinut că, în anul 2010, inculpatul F.M. a fost supus unei măsuri preventive dispuse de autorităţi judiciare din Italia (Tribunalul din Trani), începând cu data de 17 septembrie 2010, ca urmare a denunţului numitei C.R. (din data de 01 august 2010), aceasta reclamând că a fost recrutată de inculpat sub promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă în piaţă, ca vânzător ambulant, dusă în Italia şi aici a fost constrânsă să se prostitueze în favoarea inculpatului, care a exercitat asupra sa ameninţări şi acte de violenţă, partea vătămată salvându-se numai ca urmare a intervenţiei autorităţilor judiciare italiene; - plângerea şi declaraţiile părţii vătămate D.C., care s-au coroborat cu declaraţiile martorilor D.M., D.C.I., A.L. atestă că inculpatul a recrutat pe partea vătămată, promiţându-i că se va căsători cu aceasta întrucât este nemulţumit de relaţia pe care o are cu V.M., că vor merge în Italia, unde inculpatul are un loc de muncă asigurat, dar, în realitate, partea vătămată a fost adusă în Italia şi constrânsă să practice prostituţie, activitate care a fost întreruptă numai urmare a diligenţelor depuse de familia părţii vătămate, care a negociat cu rude ale inculpatului revenirea părţii vătămate în România. În acelaşi sens, s-a reţinut declaraţia părţii vătămate D.C. dată la 15 iunie 2011, prin care solicita protecţia autorităţilor, sesizând că inculpatul F.M. s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate cu alţi doi bărbaţi, cerându-i să-şi retragă plângerea formulată de parte în luna aprilie 2011. În faza cercetării judecătoreşti, s-a constatat că au fost audiate părţile vătămate, partea vătămată D.C. relatând modul în care a fost recrutată şi constrânsă la practicarea prostituţiei, precum şi că are cunoştinţă că partea vătămată F.M. a practicat cerşetoria pe timpul convieţuirii cu inculpatul, inclusiv după naşterea celor doi minori rezultaţi din concubinaj, minori pe care partea vătămată îi lua cu sine la cerşit; partea vătămată F. (fostă V.) M.M. a declarat că locuieşte împreună cu inculpatul, în calitate de soţia sa, au trei copii împreună şi că a practicat cerşetoria pe perioada cât a locuit în Italia, dar voluntar, fără vreo influenţă din partea inculpatului, care de altfel nici nu cunoştea această activitate a părţii vătămate; au fost reaudiaţi martorii C.Ş., V.F., D.C., A.L.P., iar la cererea părţilor au fost audiaţi martorii L.V., A.I., A.C., C.V. (în apărare pentru inculpat), T.L. şi P.V.L., deoarece din declaraţiile martorului V.F. (tatăl părţii vătămate V.M.) au rezultat elemente contradictorii, care au necesitat lămuriri suplimentare. Astfel, s-a constatat că martorul V.F., în declaraţia din faza cercetării judecătoreşti, a revenit asupra aspectelor relatate în faza urmăririi penale, arătând că partea vătămată a cerşit fără ca inculpatul să cunoască această activitate şi că ar fi aflat despre situaţia fiicei, de persoană constrânsă, din afirmaţiile făcute de martorul T.L., în acest mod justificându-se demersurile pe care le-a făcut faţă de autorităţi cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de persoane de către inculpat. Ori, din declaraţia martorului T.L. rezultă că acesta nu cunoaşte familia părţii vătămate şi nici pe inculpat, situaţie în care declaraţia martorului V. trebuie privită cu rezervă, modificarea conţinutului relatării fiind justificată de situaţia părţii vătămate F.M., care este soţia inculpatului şi coabitează cu acesta. În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor L.V. şi A.I., s-a constatat că aceştia nu cunosc împrejurări legate de activitatea părţii vătămate F.M., martorul A. declarând doar că ştie că inculpatul locuia împreună cu F.M. şi că a plătit transportul pentru ca partea vătămată D.C. să ajungă în Italia, precum şi că inculpatul şi părţile vătămate au locuit în acelaşi imobil (casă părăsită), în camere separate, partea vătămată D.C., o perioadă scurtă de o săptămână, martorul relatând că lucra zilnic, în intervalul orar 06:00 - 12:00 şi 16:00 - 20:00, locuind în vecinătatea părţilor; martora A.C. relatează că s-a aflat în Italia o perioadă de o lună, că are cunoştinţă despre partea vătămată F.M. că se ocupa cu cerşitul, dar benevol, precum şi că partea vătămată D.C. s-a aflat în Italia circa o săptămână, dar fără să presteze vreo activitate, însă inculpatul i-a plătit cheltuielile de transport în valoare de 100 euro.
Coroborând depoziţiile acestor martori cu declaraţiile martorilor D.M., D.F.I., A.L.P., s-a reţinut că declaraţiile martorilor A. sunt parţial obiective, în ceea ce priveşte faptul plăţii cheltuielilor de transport de către inculpat pentru partea vătămată, dar sunt subiective şi contradictorii referitor la activitatea prestată de inculpat în Italia - martorul A.I. declarând că inculpatul lucra la un adăpost pentru câini, câştigând circa 400 euro lunar, iar martora A.C. că inculpatul planta flori, fiind remunerat cu circa 30 - 40 euro zilnic -, dar şi la condiţiile în care cele două părţi vătămate îşi câştigau existenţa. De asemenea, s-a reţinut ca elocventă declaraţia martorului P.V.L., care arată că, în calitate de lucrător de poliţie în localitatea de domiciliu a părţii vătămate D.C., a primit sesizarea familiei acesteia, care a reclamat lipsirea de libertate şi constrângerea la practicarea prostituţiei, activităţi efectuate de un bărbat care avea locuinţa în comuna Burila, judeţul Mehedinţi, aspecte care se coroborează cu declaraţiile martorilor D.C.I. şi A.L.P., care au relatat că partea vătămată a fost convinsă de inculpat să-l însoţească în Italia în vederea încheierii căsătoriei, dar că la scurt timp a telefonat familiei şi s-a plâns că este sechestrată în Italia, ceea ce a determinat pe părinţii săi să meargă la rudele inculpatului şi să negocieze revenirea în ţară a părţii vătămate. Faţă de aceste probe, prima instanţă a înlăturat justificat apărările inculpatului, reţinând că acesta a săvârşit acte materiale specifice infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, demersurile sale pe lângă părţile vătămate, din cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, fiind subsumate scopului de a minimaliza participaţia sa penală, care însă este dovedită cu probele administrate, astfel cum au fost analizate anterior.
Totodată, s-a constatat că, în privinţa infracţiunii de trafic de minori, acordul părţii vătămate F. (fostă V.) M.M. la practicarea cerşetoriei este irelevant din perspectiva existenţei infracţiunii, cât timp recrutarea minorei a fost realizată sub promisiunea mincinoasă a căsătoriei în luna octombrie 2008, urmată de transportarea acesteia în Italia şi găzduirea în condiţii care asigurau inculpatului control total asupra părţii vătămate, care în absenţa oricăror acte de identitate şi datorită stării de minoritate, nu putea acţiona liber, conform propriei voinţe, facilitând practicarea de către partea vătămată a cerşetoriei. În acelaşi sens, s-a reţinut că inculpatul a înţeles să încheie căsătoria cu partea vătămată numai după începerea urmăririi penale în prezenta cauză, continuarea convieţuirii cu aceasta, în condiţiile în care partea vătămată a născut trei minori, fiind cauza determinantă pentru modificarea poziţiei procesuale a părţii vătămate în faza cercetării judecătoreşti, aspecte de ordin subiectiv, care îndreptăţesc instanţa să înlăture apărările inculpatului şi să constate că acesta a săvârşit infracţiunea prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. În privinţa infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a reţinut că apărarea inculpatului este, de asemenea, nefondată, întrucât probatoriul testimonial susţine în totalitate plângerea părţii vătămate D.C., fiind neverosimilă varianta susţinută cu ajutorul martorilor A.I. şi C. în sensul că, în mod dezinteresat, inculpatul a asigurat cheltuielile de transport în Italia pentru partea vătămată, utilizând o sumă de bani împrumutată de la martorul A.I., precum şi că a locuit în acelaşi imobil cu partea vătămată, dar că nu a avut cunoştinţă de activităţile pe care aceasta le-a desfăşurat în Italia; dimpotrivă, plecarea părţii vătămate în Italia s-a produs numai ca urmare a promisiunii de căsătorie formulată de inculpat în luna iunie 2010 - declaraţiile martorilor D.C.I. şi M. fiind relevante, în sensul că "inculpatul s-a îndrăgostit de partea vătămată, deoarece aceasta este frumoasă" -dar în Italia a fost constrânsă să se prostitueze, aspecte pe care le-a comunicat familiei, cerând ajutor, ceea ce a condus la sesizarea organelor judiciare şi la iniţierea unor negocieri cu familia inculpatului, pentru ca partea vătămată să revină în România (conform declaraţiilor martorilor citaţi, aceştia "au avut probleme cu părinţii lui D.C., care i-au acuzat că le-au vândut fata", iar martorii "i-au telefonat de mai multe ori inculpatului, cerându-i să o trimită acasă"). Faţă de acestea, s-a reţinut că tribunalul a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, reţinând că inculpatul F.M. a săvârşit cu vinovăţie infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, procedând la condamnarea acestuia la pedepse individualizate cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv de 2 ani închisoare şi 3 ani închisoare, precum şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condiţiile art. 861 - 864 C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, s-a constatat că prima instanţă a valorificat toate împrejurările personale favorabile inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale şi reţinând şi conduita procesuală pozitivă în cursul cercetării judecătoreşti, deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, iar în faza urmăririi penale a încercat să ajungă la înţelegeri frauduloase cu părţile vătămate. Corespunzător tuturor considerentelor expuse, apelul inculpatului s-a apreciat că este nefondat şi, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, F.M.
Prin motivele de recurs, depuse în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2013 de către apărătorul ales al inculpatului, s-a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului, pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv lipsa vinovăţiei.
Examinând cauza în temeiul art. 3859 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Faţă de data pronunţării deciziei recurate (7 martie 2013), se constată că sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Având în vedere că recursul declarat de inculpat nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., în conformitate cu care "Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată", Înalta Curte nu poate examina decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea acestuia pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen., ce nu pot fi luate în considerare şi din oficiu, o atare critică trebuie formulată cu respectarea dispoziţiilor ce au caracter imperativ referitoare la motivarea recursului, respectiv cu 5 zile înaintea primului termen de judecată în recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen.
În speţă, aşa cum s-a arătat, această cerinţă nu a fost respectată, aşa încât nefiind vorba despre unul din cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., poate fi avut în vedere din oficiu, critica privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor nu poate face obiectul examinării de către Înalta Curte.
Mai mult, se constată că respectiva critică nu se circumscrie vreunuia din cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.
Faţă de cele reţinute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată V. (fostă F.) M.M. şi intimata parte civilă D.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 07 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată V. (fostă F.) M.M. şi intimata parte civilă D.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3120/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3178/2013. Penal → |
|---|
