ICCJ. Decizia nr. 31/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 31/2013
Dosar nr. 2947/312/2012
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 657 din 18 iunie 2012 Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia şi a dispus declinarea competenţei de soluţionarea a contestaţiei împotriva hotărârii judecătorului delegat formulată de petentul condamnat I.V.C.,( născut la data de 28 iulie 1976, deţinut în Penitenciarul M.), în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Cheltuieli judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia, din care 100 RON reprezentând onorariu pentru asistenţă juridică acordată din oficiu petentului se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Ialomiţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Slobozia a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei Judecătoria Slobozia sub nr. 2947/312/2012 la data de 22 mai 2012, petentul condamnat I.V.C. a formulat contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat din cadrul Judecătoriei Slobozia.
În motivarea contestaţiei, petentul-condamnat a arătat că a fost sancţionat conform Legii nr. 275/2006 de Administraţia Penitenciarului Slobozia pentru încălcarea art. 63 lit. a) coroborat cu art. 149 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006.
În şedinţa de judecată din data de 18 iunie 2012 a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia, excepţie care a fost admisă.
În acest sens, Judecătoria Slobozia a constatat că din verificările din baza de date a Agenţiei Naţionale a Penitenciarelor, a rezultat că petentul condamnat se afla la data formulării cererii în Penitenciarul Mărgineni, în executarea unei pedepse privative de libertate, unitate de penitenciar care se află în raza teritorială a Judecătoriei Târgovişte.
Faţă de această situaţie, inexistenţa pe rolul judecătorului delegat la Penitenciarul Slobozia a vreunui dosar privind pe petent şi locul încarcerării petentului la momentul formulării cererii, în temeiul art. 42 C. proc. pen., instanţa a admis excepţia şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Prin adresa emisă de Judecătoria Slobozia înregistrată la această instanţă sub acelaşi număr a fost înaintată contestaţia formulată de condamnatul I.V.C. împotriva sancţiunii înregistrate în data de 14 decembrie 2012 dispusă de Comisia de Disciplină din cadrul Penitenciarului Slobozia prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară, sancţiune ce a fost menţinută de către judecătorul delegat din cadrul penitenciarului.
A fost înaintat instanţei Dosarul nr. 2947/312/2012 al Judecătoriei Slobozia.
Prin sentinţa penală nr. 566 din 22 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în Dosarul nr. 2947/312/2012 s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen., cu referire la art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul I.V.C., în favoarea Judecătoriei Slobozia, judeţul Ialomiţa.
În baza art. 43 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea conflictului negativ de competenţă.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Târgovişte a reţinut că numitul I.V.C. contestă măsura luată de administraţia Penitenciarului Slobozia precum şi aceea luată de judecătorul delegat din cadrul acestui penitenciar, prin care s-a dispus suspendarea dreptului de a primi vizită pentru o perioadă de 2 luni.
Ulterior, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul Mărgineni.
Conform dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, Judecătoria Târgovişte a constat că instanţa competentă a se pronunţa cu privire la contestaţia formulată de condamnat este aceea în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere şi în cadrul căruia s-a dispus de către administraţia penitenciarului şi de către judecătorul delegat măsura suspendării dreptului de a primi vizită şi respectiv , respingerea plângerii formulate împotriva acestei măsuri.
Cum măsurile în cauză au fost dispuse în cadrul Penitenciarului Slobozia, s-a constatat că judecătoria competentă a se pronunţa cu privire la contestaţia formulată de către condamnat este Judecătoria Slobozia, instanţă în favoarea căreia s-a dispus competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2947/312/2012.
Examinând cauza în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este competentă să judece cauza de faţă Judecătoria Slobozia, pentru următoarele considerente:
În conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, legiuitorul a reglementat procedura cu privire la plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prevăzând în mod concret competenţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, modul în care acesta soluţionează plângerea, felului actului procedural prin care soluţionează plângerea, soluţiile ce le poate pronunţa, controlul judiciar asupra actului procedural dispus de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, şi anume pe calea contestaţiei pe care persoana condamnată o poate introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, procedura judecării acesteia, efectele plângerii şi contestaţiei, precum şi caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de judecătorie.
Astfel, dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 275/2006 prevăd că:
2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată.
3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.
5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
6) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.
7) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
8) Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (2)-(5) C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
9) Hotărârea judecătoriei este definitivă.
Aşadar, în norma mai sus evocată, legiuitorul a instituit un control asupra hotărârii comisiei de disciplină a penitenciarului unde condamnatul îşi execută pedeapsa, mai întâi, pe calea plângerii, la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat care a soluţionat plângerea, pe calea contestaţiei la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, acest din urmă control fiind unul judiciar, la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.
Raţiunea legiuitorului în reglementarea contestaţiei împotriva hotărârii judecătorului delegat cu executarea pedepselor a fost aceea de a se realiza un control unitar, în cele două modalităţi menţionate, dând posibilitatea unei continuităţi a verificării asupra modului în care comisia de disciplină a penitenciarului a constatat comiterea vreunei abateri disciplinare a condamnatului în timpul executării pedepsei, aşa cum acestea sunt prevăzute în art. 70 din Legea nr. 275/2006 şi corespunzător acesteia i s-a aplicat una din sancţiunile statuate în art. 71 din aceeaşi Lege.
Astfel, atât din perspectiva tehnicii de reglementare a competenţei instanţei, cât şi pe calea interpretării sistematice a dispoziţiilor alin. (5), în raport cu cele de la alin. (1) şi (4) ale art. 38 din Legea nr. 275/2006, rezultă că a fost stabilită o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în care condamnatul execută pedeapsa şi în timpul căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare constatate prin hotărâre de comisia de disciplină a acelui penitenciar, hotărâre împotriva căreia a formulat plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, iar împotriva încheierii acestuia din urmă a formulat contestaţie la judecătoria din circumscripţia aceluiaşi penitenciar.
Dacă voinţa legiuitorului ar fi fost alta decât cea care rezultă din modul în care a reglementat dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 275/2006, ar fi apelat în mod expres la stabilirea unei competenţe alternative în cazul controlului judiciar al instanţei, aşa cum a procedat în cazul unor altor reglementări în materia executării pedepsei, însă, dimpotrivă, în cazul plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a stabilit competenţa teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în cadrul căruia condamnatul pe durata executării pedepsei a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute în art. 70 din actul normativ menţionat şi a impus aplicarea vreuneia din sancţiunile statuate în art. 71 din aceeaşi lege.
Mai mult, şi din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor alin. (7) al art. 38 din Legea nr. 275/2006, prin folosirea formei articulate a substantivului penitenciar, respectiv „penitenciarul”, rezultă că acesta nu poate fi decât penitenciarul unde condamnatul execută pedeapsa pe durata căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute de lege, constatată de comisie, hotărârea comisiei de disciplină a penitenciarului urmând a fi verificată, mai întâi pe calea plângerii exercitată de condamnat la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a penitenciarului respectiv, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat, pe calea contestaţiei, ce poate fi exercitată de condamnat, la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul respectiv.
Or, în contextul concret al cauzei, rezultă că petentul I.V.C., aşa cum indică în memoriul său (Dosarul nr. 2947/912/2012 al Judecătoriei Slobozia) a formulat contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative din cadrul Penitenciarului Slobozia, , prin care i-afost respinsă plângerea împotriva hotărârii nr. 1254 din 14 februarie 2012 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Slobozia şi împotriva căreia acesteia a formulat contestaţie la Judecătoria Slobozia, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine Judecătorie Slobozia, instanţă exclusiv competentă teritorial, în soluţionarea contestaţiei în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen., va stabili competenţa judecării cauzei privind pe petentul condamnat I.V.C., în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PNTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul I.V.C. în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 30/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
