ICCJ. Decizia nr. 39/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 505 din 9 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., iar în baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. au fost condamnați inculpații:
1. B.V. (fiul lui O. și T.);
2. I.N. (fiul lui D. și O.); fiecare, la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
S-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 10 octombrie 2010, la zi, menținându-se starea de arest a acestora.
S-a constatat că partea vătămată C.M. și martorii C.E., C.S. și C.C. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpații au fost obligați în solidar, să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova suma de 18.989,77 lei cheltuieli de spitalizare, sumă ce s-a dispus a fi actualizată la data plății.
A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de câte 100 lei pentru fiecare reprezentând onorariul apărător oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 19 septembrie 2010, în jurul orelor 17.30-18.00,cei doi inculpați, împreună cu prietenii lor, martorii G.D., L.I., L.I. și F.M., au mers la magazinul aparținând familiei N.I., din localitate, pentru a consuma băuturi alcoolice. După ce au comandat bere, s-au așezat la o masă amplasată în curtea locuinței familiei N.I., în apropierea porții de acces. Ulterior, au mai venit la aceeași masă și au consumat băuturi alcoolice martorii Ș.M.L. (M. al lui F.) și V.V. (V. al lui B.).
în jurul orelor 18.30, inculpatul B.V. a observat că pe strada din fața magazinului trecea victima C.D., care se deplasa către locuința martorului C.V., inculpatul aflându-se în relații conflictuale cu victima C.D. și cu membrii familiei acesteia, pe care îi bănuia că, în cursul anului 2009, i-au incendiat casa.
Pe fondul acestei stări conflictuale și a consumului de alcool, inculpatul B.V. s-a ridicat de pe scaun, a mers la C.D. și a încercat să-l lovească cu pumnii, dar nu a reușit, întrucât acesta se ferea și se retrăgea către mijlocul intersecției din apropiere.
Ineficienta inculpatului B.V. a fost sesizată de prietenul său, inculpatul l.N., care a afirmat "Uite bă, prost este, nu poate să-l doboare", după cum rezultă din declarația martorului V.V., iar apoi s-a ridicat de pe scaun și a mers în locul unde se derula conflictul.
Fără să aibă vreo discuție, inculpatul l.N. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe C.D., iar în urma loviturii primite, acesta a căzut pe sol. Cei doi inculpați au lovit victima cu pumnii și picioarele, la cap și corp, până când aceasta a ajuns în stare de inconștiență.
La intervenția verbală a martorei D.G., inculpații au încetat actul de agresiune și au revenit la masa unde consumaseră bere. La scurt timp, inculpatul B.V. s-a întors în locul unde C.D. era căzut, l-a lovit cu palmele și stropit cu bere pe față să-și revină, iar apoi l-a târât câțiva metri până în apropierea casei parohiale.
în aceste împrejurări, martora P.A. i-a reproșat inculpatului actul de agresiune, iar acesta a început să-i adreseze injurii.
Victima C.D. a fost ajutată de inculpatul B.V. să se ridice de pe sol și a plecat în direcția în care se deplasase inițial. După câteva minute, inculpații B.V. și l.N. au plecat în urmărirea lui C.D., ce se îndepărtase aproximativ 80 m de magazinul familiei N., iar când au ajuns lângă el, l-au lovit din nou doborându-l pe sol în marginea drumului.
Pentru aplanarea conflictului au intervenit martorii G.D. și Ș.M.L., care i-au luat pe cei doi inculpați și au revenit la magazinul lui N.I. Acesta a refuzat să-i primească, fapt pentru care inculpații împreună cu martorii G.D., L.I. și Ș.M.L. au mers la magazinul familiei P.O., unde au consumat băuturi alcoolice, după care au plecat acasă cu o căruță aparținând martorului C.T.
în dimineața zilei următoare, respectiv 20 septembrie 2010, victima a fost găsită în stare de inconștiență pe un teren agricol de la marginea satului, fiind îmbrăcată doar în pantaloni, iar cămașa pe care o purtase în seara anterioară, a fost găsită de frații săi, C.S. și C.C., în vegetația de lângă locul unde a fost agresată fizic a doua oară.
Având în vedere că victima nu a fost implicată în vreun alt conflict în noaptea de 19/20 septembrie 2010, după cum a rezultat din adresa emisă de Postul de poliție Daneți, s-a impus concluzia că aceasta a reușit să se ridice de pe sol după cea de-a doua agresiune suferită și, fiind în stare de semiconștiență, s-a deplasat cu ultimele resurse într-o direcție greșită față de locuința personală, ajungând la marginea satului, unde a fost găsită în ziua următoare.
Starea gravă în care se afla victima a impus transportarea acesteia la Spitalul Craiova - Secția ATI - Neurochirurgie - unde a fost internată cu diagnosticul: "Traumatism cranio-cerebral forte. Hematom acut subdural dreapta.Hemiplegie dreapta. Comă profundă. Contuzie forte a mâinii drepte. Leziunile de la nivelul craniului au impus efectuarea unei intervenții chirurgicale".
în urma examinării de către medicul legist, în data de 22 septembrie 2010, I.M.L. Craiova a emis raportul de constatare medico-legală din care a rezultat că numitul C.D. a prezentat la examinare multiple leziuni de violență, ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în data de 19 septembrie 2010 și care ar necesita 75-80 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și au pus în primejdie viața sus-numitului; la 08 octombrie 2010, C.D. a decedat în această unitate spitalicească.
Prin raportul medico-legal de necropsie, avizat de Comisia de Control și Avizare a Actelor Medicale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova, s-au formulat următoarele concluzii: Moartea numitului C.D. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural voluminos de emisfer cerebral drept, în cadrul unui politraumatism, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.
Leziunile de violență constatate cu ocazia autopsiei (infiltrat hemoragie parieto-temporal drept și temporal stâng; fractură arcadă zigomatică stânga cu infiltrat hemoragie fronto-temporal stânga; hematom subdural emisfer cerebral drept; hemoragie leptomeningee; infiltrat hemoragie hemitorace drept cu fractură costală; infiltrat hemoragie în 1/3 inferioară a antebrațului drept postero-lateral) au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în data de 19 septembrie 2010. între leziunile de violență și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
întrucât concluziile raportului de constatare medico-legală au evidențiat legătura directă dintre leziunile cauzate și decesul victimei, chiar dacă acesta a survenit mai târziu, nu a putut fi primită de către instanța de fond apărarea inculpaților, în sensul că au acționat cu praeterintenție, motive pentru care, în baza art 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpați, respectiv, din infracțiunea de omor calificat prev de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev de art 183 C. pen.
în drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpaților, săvârșită în condițiile expuse anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 174, 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările și modalitatea de comitere a faptei (de două persoane împreună, într-un loc public, prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și picioarele victimei, ignorând intervenția celor care au încercat să aplaneze conflictul), relațiile de dușmănie dintre victimă și inculpați anterioare comiterii faptei, limitele mari de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, dar și persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, însă au avut o atitudine nesinceră pe parcursul judecății, încercând să-și justifice atitudinea,fie prin aceea că ar fi împins-o pe victimă pentru a împiedica să-l lovească cu cuțitul pe celălalt inculpat, deși prin probele administrate în cauză nu s-a putut dovedi că victima ar fi avut asupra sa un cuțit (inculpatul B.V.), fie susținând că i-a aplicat doar două lovituri cu piciorul, în abdomen (inculpatul l.N.).
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că partea vătămată C.M. și martorii C.E., C.S. și C.C. nu s-au constituit părți civile în cauză, iar prin adresa din 04 februarie 2011, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 18.989, 77 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu spitalizarea victimei C.D. în perioada 20 septembrie - 08 octombrie 2010, sumă la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații, către unitatea medicală menționată.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpații B.V. și I.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, evocând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și a (cercetării judecătorești, inculpații au susținut că au aplicat victimei lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și a abdomenului, în urma cărora aceasta a căzut, suferind mai multe leziuni care au condus la deces.
Analizând acest aspect, inculpații au apreciat că, față de zona lezionată dar și de intensitatea loviturilor, precum și în raport cu faptul că nu ar fi folosit corpuri contondente sau alte obiecte apte să provoace moartea, adevărata cauza a decesului a constituit-o căderea victimei la sol. în același sens, au susținut că nu s-a făcut dovada împrejurării că eiau acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața victimei, aceștia acționând în mod spontan, în cadrul unui conflict produs între eiși victimă.
Aceasta în condițiile în care între inculpatul B.V. și victima C.D. existau relații conflictuale încă din anul 2009, determinate de un incendiu produs la locuința inculpatului, care considera că C.D. și familia acestuia ar fi provocat acest incident. La această stare conflictuală mai veche s-a adăugat, în mod evident și starea de ebrietate în care se aflau ambii inculpați.
în cadrul acestui motiv de apel, inculpații au susținut că încadrarea juridică legală ar fi cea prev de art. 183 C. pen., constând în aceea că inculpații au aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, dar nu în zone vitale, decesul producându-se ca urmare a căderii victimei la sol și a leziunilor suferite ca urmare a acestei situații.
De asemenea, inculpații au susținut că nu au acționat cu intenția de a suprima viața victimei.
în esență, cea de-a doua critică a vizat, de asemenea, încadrarea juridică a faptei, apreciindu-se că în situația în care se va stabili că au aplicat lovituri victimei, cu intenție, soldate cu leziuni care au condus la deces, încadrarea juridică ar trebui să fie cea prev de art. 174 C. pen., în raport cu acțiunea materială și rezultatul produs. în acest sens, inculpații au susținut că cerința prev de art. 175 lit. i) C. pen. este ca rezultatul (decesul) să se producă în public, iar în cauza dedusă judecății, decesul victimei a survenit la trei săptămâni după aplicarea loviturilor, în unitatea spitalicească, ca urmare a agravării stării de sănătate a victimei. Ca atare, nu se poate vorbi de un impact negativ sporit în opinia publică față de un omor simplu, nu se justifică susținerea agravantei, în condițiile în care atât actele materiale, cât și rezultatul infracțiunii ar fi trebuit să se producă în public.
S-a concluzionat în sensul că dispozițiile art. 174, 175 lit. i) C. pen. sunt condiționate de momentul în care survine decesul și de locul unde se produce și, în consecință, sub acest aspect, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 174, 175 lit. i) C. pen. în art. 174 C. pen.
Ultimul motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că pedepsele aplicate inculpaților sunt mari în raport cu criteriile generale de individualizare, cu circumstanțele reale în care s-a săvârșit infracțiunea și cu circumstanțele lor personale. în cadrul acestui motiv, au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora spre minimul special al infracțiunii de omor.
Prin Decizia penală nr. 284 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori au fost admise apelurile inculpaților B.V. și I.N., declarate împotriva sentinței penale nr. 505 de la 09 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar.
A fost desființată sentința numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor principale aplicate inculpaților și a fost redusă la 16 ani închisoare pedeapsa principală aplicată fiecărui inculpat, pentru infracțiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost dedusă, în continuare, perioada de arest preventiv executată de fiecare inculpat, începând cu data de 9 noiembrie 2011, menținându-se starea de aresta acestora.
S-a dispus ca sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, pentru apărarea inculpaților până la prezentarea apărătorului ales, se fie plătite din fondurile M.J.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și la cercetarea judecătorească a fost legal valorificat de prima instanță, făcându-se pe deplin dovada că decesul victimei s-a produs ca urmare a unei agresiuni directe exercitate asupra victimei de ambii inculpați, care au lovit-o în mod violent în zone vitale cu pumnii și picioarele, după ce au doborât-o la pământ, lovituri soldate cu pierderea conștientei, aceasta intrând în comă profundă, constatată la internarea în unitatea sanitară menționată, apreciind, în consecință ca neîntemeiată critica vizând încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu și confirmată de instanța de fond.
în mod evident și cea de-a doua critică a fost apreciată ca nefondată, susținându-se cu totul neîntemeiat că încadrarea juridică a unei infracțiuni de violentă, soldată cu moartea victimei, este dată de locul în care se produce decesul acesteia.
S-a reținut că activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat într-un loc public, pe drumul comunal, zona fiind accesibilă tuturor membrilor comunității respective, decesul producându-se într-o unitate sanitară unde victima a fost internată pentru îngrijiri medicale.
Curtea de Apel a apreciat ca fiind întemeiată crititica referitoare la pedepsele aplicate inculpaților. Astfel,s-au avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, relațiile tensionate mai vechi dintre victimă și unul dintre inculpați, starea de ebrietate în care se aflau aceștia și circumstanțele personale ale inculpaților, apreciiindu-se că pedepsele de câte 18 ani închisoare aplicate sunt mari în raport cu criteriile generale de individualizare prev de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și de dispozițiile art. 52 C. pen., apreciindu-se că se impune reducerea acestora la câte 16 ani închisoare.
împotriva acestei decizii inculpații B.V. și l.N. au declarat, în termen legal, recursurile de față și, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au solicitat casarea deciziei și, în rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei principale în sensul reducerii acesteia, sub minimul special, cu circumstanțe atenuante judiciare (art. 74 C. pen.), primul inculpat, respectiv la nivelul minimului special, cel de al doilea inculpat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile declarate în raport cu cazul de casare invocat dar și în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpaților și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale.
Trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă, în raport cu toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu ca anumite împrejurări să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
în cauză însă inculpații au comis o infracțiune de o gravitate extremă, fapta lor aducând atingere relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la viață al fiecărei persoane.
în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpații a conceput-o și săvârșit-o (pe fondul consumului de alcool, de două persoane împreună, într-un loc public, prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și picioarele victimei, ignorând intervenția celor care au încercat să aplaneze conflictul), relațiile de dușmănie dintre victimă și inculpați anterioare comiterii faptei, limitele mari de pedeapsă prevăzute de textul sancționator - de la 15 ani la 25 ani - dar și persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, însă au avut o atitudine nesinceră pe parcursul judecății), rezultă că instanța de apel făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că 16 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pdepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 500 lei, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, s-a avansat din fondul M.J.
| ← ICCJ. Decizia nr. 40/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 38/2013. Penal → |
|---|
